EXAMENUL FUNCŢIONAL AL AUZULUI

Analizatorul acustic este un transformator al energiei sonore in excitaţie nervoasa care, la nivelul scoarţei
cerebrale, realizează senzatia sonora.
Hipoacuzia de transmisie ( sau de conducere)
-apare atunci când sunt afectate primele doua segmente ale analizatorului auditiv:urechea externa si urechea medie.
-acest tip de hipoacuzie interesează zona frecventelor joase ( grave)
Hipoacuzia de perceptive
apare atunci când este afectata urechea interna sau structurile nervoase ale
analizatorului auditiv
acest tip de hipoacuzie interesează zona frecventelor acute (inalte)
Hipoacuzia mixta
-când sunt afectate porţiuni, atât ale aparatului de transmisie cat si ale celui de perceptive
-sunt interesate atât frecventele grave cat si cele acute
Caile de conducere ale sunetului sunt: aeriana (CA) si osoasa (CO)
Examenul funcţiei auditive se face cu scopul de a stabili capacitatea sociala a auzului, precum si sediul topografic al leziunii.
Examenul funcţiei auditive se efectuează prin trei proceduri:
1. acumetria fonica y
2. acumetria instrumentala
3. acumetria radioelectrica
1.Acumetria fonica
consta in examinarea funcţiei auditive cu vocea vorbita
- vocea utilizata este: şoptită, de conversaţie si strigata
de regula se foloseşte doar vocea şoptită celelalte fiind necesare daca hipoacuzia este profunda
Se pronunţa - cifre cu tonalitate - grava 1 (unu), 9 (noua)
- acuta 3 (trei), 6 (sase),7 (şapte)
-mixta 8 ( opt), 5 ( cinci), 10 ( zece)
- cuvinte cu tonalitate - grava : mar, rau, rouă
- acuta : titi, bibi, gigi
- mixta : muc, mac, ban, bar
Tehnica: - distanta dintre examinator si examinat = minim 6 m
- camera spaţioasa si liniştita
examinatul :- in poziţie sezanda cu urechea de explorat spre examinator, ochii inchisi si excluderea
celeilalte urechi ( prin apăsarea tragusului imprimandu-se mişcări)
- examinatorul:- pronunţa intai cifre apoi cuvinte- J^rv/i « o - _ r A fj
- daca examinatul nu aude sel^lffi^" TUMM jwM* C*M mod-
Notarea se face : US = 6 m, US = 3 m, US = 2 m etc
2. Acumetria instrumentala
-se efectuează cu ajutorul diapazoanelor
-cu ajutorul diapazoanelor se efectuează o examinare cantitativa care se refera numai la durata de percepere si nu la
distanta la care acestea pot fi auzite
Diapazonul - instrument de otel in forma de U prevăzut cu un mâner. Prin lovire acesta produce sunetul pentru
care a fost construit. In practica sunt întrebuinţate trei diapazoane de tonalităţi diferite care sunt cuprinse in zona
de conversaţie a vocii omeneşti.
- diapazoanele cel mai frecvent folosite sunt:
- diapazon grav (128 dv)
- diapazon mediu ( 512 dv)
- diapazon acut ( 2048 dv)
Probele cu diapazoane sunt: proba Weber
proba Schwabach
proba Bing
proba Rinee ( Bonnier, Gelle)
Proba Weber- se foloseşte diapazonul 128 sau^Sj^y /
- diapazonul in vibraţie se aseaza pe vertexul persoanei de examinat
Rezultate - sunetul ramane localizat in vertex si se notează Weber: egal, difuz, indifferent
acest lucru se întâmpla in: integritatea funcţionala bilateral
-afectare bilateral de acelaşi grad :sunetul se lateralizeaza la urechea bolnava in surditate de transmisie
sunetul se lateralizeaza la ce^Soînava când ambele urechi medii sau externe suntafectate
sunetul se lateralizeaza la urechea sănătoasa sau mai puţin bolnava - surditate de perceptie
Explicaţia- prin teoria" scurgerii sunetelor"
Sunetul transmis la urechea intern ape cale osoasa continua sa se exteriorizeze pe calea urechii medii si a conductului
auditiv extern. In caz ca sunetul întâlneşte in cale un obstacol (cerumen, inflamatie, distructia osisoarelor ) el nu se mai
poate exteriorize si se întoarce spre cohlee întărind audiţia
Jj^baJ^mne- este raportul intre durata audiţiei pe cale aeriana si pe calea osoasa
Tehnica - diapazonul de 128 dv in vibraţie se aseaza pe punctibrf antra^mastoidian si se înregistrează momentul când nu
mai este auzit
=apoi diapazonul este trecut cu braţele in jos in fata conductului auditiv extern la 1cm distanta si se notează cat mai este
auzit
durata in secunde pe caje^jiejlana^ se împarte la dyxata in secjjnde pe cale osoasa
( IN MOD NORMAL CA ESTE DUBLA FATA DE CO)
Raportul este CA_ = 4CŢ 2 =2
CO 20" 1 =RINNE POZITIV
( NORMAL)
In surditatea - de transmisie - Rinne este negative ( CA este scăzuta si CO este crescută)
CA_=20 1 CO 40 2 - de percepţie - Rinne este tot pozitiv dar prescurtat CA = 10 = 1
CO 10
Acumetria radioelectrica
Audiometria
- Audiometria electrica este un procedeu perfecţionat de investigare a funcţiei auditive, stabilind pierderile auditive in
raport cu vibraţiile acustice.
Tipurile de audiometrie:
1. Audiometria tonala - se înregistrează limitele câmpului auditiv pentru sunetele pure pe un grafic
2. Audiometria tonala liminara - cercetează pragul minim al audiţiei sunetelor pure
3. Audiometria supraliminara - cercetează distorsiunile senzaţiilor auditive
4. Audiometria vocala -înregistrează gradul de inteligibilitate a limbajului.
Aceste metode sunt subiective-se bazează pe răspunsurile bolnavului.
Audiometria tonala - consta in metoda de înregistrare grafica a auzului sub forma audiogramei (sunt reprezentate tonurile
cu intensităţile percepute)
-tonurile - reprezentate grafic prin frecvente
-intesitatea- măsurata in decibeli (dB- a zecea parte din Bell)
Audiograma - grafic are - intensitatea (dB) pe ordonata
- tonalitatea (Hz) pe abscisa
- este formata din doua curbe - CA curba aeriana ( se notează cu X)
- CO curba osoasa