Biofizica analizorului acustic

Elemente de acustica

Undele mecanice = perturbatii propagate in mediu material -
transporta energie fara a transporta substanta.
Undele mecanice: transversale si longitudinale.
Undele mecanice transversale - particulele oscileaza
perpendicular pe directia de propagare a undei;
Undele mecanice longitudinale - oscilatia particulelor - pe ac
directie cu directia de propagare a undei.
Fenomenul perceput de catre om la transmiterea energiei de
catre unda = vibratia mecanica, marime fizica receptionata si
prelucrata de analizatorul acustic in scopul perceptiei auditive.

Organul auditiv uman receptioneaza sub forma de sunet orice
oscilatie mecanica a aerului ambiant - frecventa - in intervalul
16Hz <u <20000Hz.
Semnale acustice = vibratii mecanice situate in intervalul de
audibilitate de frecventa si intensitate (indiferent de locul sursei
de vibratie, traseului de propagare, receptorul auditiv).
frecventa < 16Hz, oscilatia = infrasunet
frecventa > 20000Hz, oscilatia = ultrasunet.

Se face diferentiere intre marimi acustice si sunet.

Sunetele = marimi subiective produse de semnale acustice in
analizorul auditiv, care conduc la perceptia auditiva.

Marimile acustice = marimi fizice obiective - independente de
calitatile perceptive ale receptorilor,
Marimile sonore = marimi subiective dep de calitatile
perceptive ale receptorilor.
Dpdv subiectiv sunetele se impart in: zgomote, muzica, vorbire
articulata.
Timpul minim ct durezeaza o vibratie pentru a fi perceputa de om = 0.01 s.
Altfel se sesizeaza doar un pocnet.

Propagarea semnalelor acustice
Undele acustice sunt unde de compresie-decompresie, acesta fiind
mecanismul de propagare al vibratiilor mecanice in fluide.
Ecuatia dupa care se propaga o unda este se numeste ecuatia undei:

y=y
o
sin(t-kx) si k=

t 2

unde ,
-y = elongatia miscarii ondulatorii la distanta x de sursa
-y
o
= amplitudinea miscarii
-k = vectorul de unda
- = lungimea de unda (spatiul parcurs de unda cu viteza v, in timp de o
perioada)
- = pulsatia undei
-t = timpul
Viteza de propagare a undelor acustice depinde de mediul in care se propaga.
Intr-un mediu de densitate , v=

B
in cazul gazelor ideale: B=P , PV=

m
RT

v=

P
unde , T=temperatura, =masa molara; R=constanta gazelor universale
- = densitatea mediului
- =coeficientul adiabatic
-P = presiunea, este masa molara a gazului
-B = modulul de compresibilitate
Astfel la o presiune P=10
15

2
m
N
, o temperatura t=15
o
C ,=1.4 si
R=8.31
molK
J
rezulta o viteza v=341m/s.

Semnal acustic fundamental =semnalul de frecv c. mai mica.
Semnalele acustice armonice =semnale cu frecv mai mare.

Spectrul unui semnal acustic complex =ansamblul frecv-lor
sinusoidale care il compun.
Spectrul continuu = toate frecventele dintr-un interval,
spectrul discret = semnale suprapuse cu frecvente de vibratie
diferite.
Zgomot = un semnal acustic cu spectru continuu (contine
toate frecventele posibile)
Muzica = formata din armonice (multiplii ai unor frecvente
fundamentale); va avea un spectru discret format din linii
spectrale
Vorbirea articulata = amestec zgomot si muzica, in continua
stare tranzitorie (consoanele, au frecvente inalte,
vocalele au spectre discontinui de frecvente joase.

Marimi caracteristice semnalelor acustice
-intr-un punct se masoara presiunea gazului in momentul trecerii unui
semnal acustic, se constata comprimari si destinderi succesive ale
gazului, cu frecvente caracteristice semnalului.
Amplitudinea maxima a variatiei presiunii gazului = presiunea
acustica sau amplitudinea efectiva p
a
.
Un sunet perceput de ureche are proprietati, partial explicate prin
marimile fizice carecteristice sunetului.
Valoarea maxima a presiunii atmosferice tolerata de urechea umana este
de 30
2
m
N
-foarte mica fata de presiunea atmosferica de 10
5

2
m
N
Pentru un semnal de frecventa 1 kHz , audibil, presiunea acustica este de 10
-5


2
m
N
.
impedanta acustica (analog cu impedanta electrica) = marime ce caracterizeaza
rezistenta totala intmpinata de semnalul acustic la trecerea printr-un mediu,
transportnd energie.
Intensitatea acustica = valoarea energiei care traverseaza in unitatea de timp unitatea
de arie a unei suprafete perpendiculare pe directia de propagare

z=v , I= =
z
P
a
2
2
v
P
a
2
2
unde densitatea aerului: =1.29
3
m
kg
, v=viteza de propagare a sunetului si P
a
=30 m
N
I
max
=1W/m
2
.
Pt intensitate de referinta I, intensitatea unui sunet abia perceptibil I
o
=10
-12
W/m
2
,
nivelul acustic N al unui sunet de intensitate I :

N=lg I
min
=10
-12

min
I
I
Nivelul acustic se masoara in belli (b). In practica se utilizeaza dB=1/10 B.
Nivelul acustic inca tolerabil este N=10lg I/Imin = 10*12dB=120 dB.
Frecventa = numarul de vibratii ale undei acustice / unitatea de timp. Organul
auditiv la om percepe unde intre 11-20000 Hz; sub 13000 Hz peste 45 ani.
La intensitatea acustica se asociaza taria sonora T,
Marimi caracteristice perceptiei sonore


Se disting 3 marimi: inaltimea, taria si timbrul pt caracterizarea unui sunet .

- inaltimea tonala = coresp frecventei acustice.
Senzatia fiziologica de sunete ascutite (inalte) si grave (joase) se datoreste exclusiv
frecventei- orice sunet emis e insotit de sunete de frecvente mai inalte.

- inaltimea unui sunet - sunetul cu frecventa fundamentala- sunet pur.

- taria sunetului = coresp intensitatea acustice, - masoara senzatia fiziologica de
intensitate a sunetului.

-timbru -compozitia spectrala

T=10lg (foni)
min
I
I

nivelul sonor - definit prin marimi fizice,(I si I
o
) nu descrie senzatia de sunet,
deoarece doua sunete de acelasi nivel nu produc ac senzatii auditive daca au frecv dif

Senzatia, se ia ca referinta un sunet fundamental cu frecventa = 1000Hz.
Nivelul de intensitate auditiva (tarie) al unui sunet de frecv oarecare = nivelul
intensitatii sonore al unui sunet de frecventa egala cu 1000Hz - apreciat de un auz
normal, ca avnd aceeasi tarie ca si sunetul analizat.
Pragul de discernamnt este intre 80-600Hz.
Un sunet emis - caracter complex=sunete fundamentale si simultan cteva armonice,
numite si componente ale sunetului.

Caracteristica unui sunet
-timbru (compozitia spectrala)
-frecventa semnalului ( inaltimea tonala).
Zgomotul = semnal acustic cu spectru continuu, din frecvente joase, contine toate
frecventele posibile si poate fi de banda larga sau ingusta.

Muzica = un spectru discret, format din armonice, multipli ale unor frecvente fund.

Vorbirea articulata =amestec de zgomot si muzica si are spectre discontinue.
Consoanele = zgomot,
Vocalele = muzicalitate.
Pragul de audibilitate i cel de durere pentru urechea normal
Mecanismul receptiei auditive=simt mecano-receptiv
(analizorul acustic raspunde la vibr mec ale undelor sonore)
CS=canale semicirculare; MT=membrana timpan; FO=fereastra ovala; FR=fereastra rotunda
Mecanismul receptiei auditive = simt mecano-receptiv.
Analizorul acustic raspunde la vibratiile mecanice ale undelor sonore.
Urechea este delimitata de trei regiuni:
-urechea externa (regiunea auriculara)
-urechea medie (regiunea cavitatii timpanice)
-urechea interna (regiunea labirintica)
1)Urechea externa, - in contact direct cu mediul extern = pavilionul urechii.
Are rol de captare a undelor sonore.

2)Urechea medie, = cavitatea timpanica (timpanul), cavitatile mastoide si tuba
auditiva - face legatura intre cavitatea timpanica si faringe asigurnd astfel ventilatia
urechii mijlocii. Are rol de transmitere, prin intermediul timpanului, a undelor sonore
catre urechea interna care urmeaza sa le analizeze.
3) urechea interna = labirintul osos si labirintul membranos.
Labirintul osos = vestibul, trei canale semicirculare CS (specializate in detectarea
acceleratiei unghiulare) cu unghiuri de 45
o
intre ele.
Labirintul membranos = doua vezicule membranoase, utricula si sacula, receptorii
cohleari (acustici) la a caror baza se percep sunetele inalte, iar in vrf sunetele joase.
Cohleea = celule detectoare specializate ale auzului (canale despartite de
membrana bazilara si membrana tectoria.
Auzul = perceptia presiunii undelor propagate de mediul vibrator.
Vibratia membranei bazilare = unda migratoare (calatoare).

La imprastierea vibratiei in lichidul urechii interne vibreaza si fibrele terminale ale
nervului auditiv.
Nervul auditiv colecteaza vibratia si transmite potentialul de actiune (V
A
) la centru
auditiv din creier, dnd nastere la senzatia de sunet.
Unde calatoare prin membrane bazilara

Undele calatoare prin membrana bazilara se propaga de la fereastra ovala (FO) pe
care se sprijina scarita spre helioterma si se intorc la fereastra rotunda (FR).
Membrana ferestrei rotunde - importanta deosebita - incompresibilitatea lichidului
din canalul vestibular si cel timpanic ar face imposibila vibratia lui datorita
rigiditatii peretilor canalelor. Organul lui Corti = celule receptoare cu cili.
Conversia energie mecanica influx nervos in aparatul lui Corti

Deformarea cililor - aparitia potentialului de actiune (fenomen neelucidat!).

Von Bksy a trasat curbele de rezonanta ale membranei bazilare si
constata ca prin vibratia ei mecanica - un spectru de frecventa.
La baza celulelor receptoare - vezicule cu neurotransmitatori. Deplasari ale
cililor cu ctiva = variatia potentialului membranar.

Potentialul generat = potential receptor + potential de actiune local in
terminatiile fibrelor nervoase. Intre potentialul local si potentialul receptor sunt
cca 80 mV (s-a masurat intre endolimfa si perilimfa cu tehnici de microelectrod).

Miscarea membranei bazilare se face impreuna cu aparatul lui Corti montat pe
ea.

Vibratia produce oscilatia lamei bazilare in jurul lui A si a membranei
tectoria in jurul lui B, inct alunecarea celor doua formatii duce la efort de
incovoiere al cililor = declanseaza potential de actiune ce se propaga catre
cortex.
Localizarea maximului amplitudinii oscilaiilor n cohlee
Schema seciunii prin cohlee
Vibraiile perilimfei se transmit i endolimfei dar determin i vibraii ale membranei
bazilare. Localizarea amplitudinii maxime de vibraie pe membrana bazilar are loc, prin
rezonan acolo unde frecvena undei sonore coincide cu frecvena proprie de vibraie a
membranei. Vibraiile din endolimf i deformarea membranei bazilare determin
ndoirea cililor celulelor ciliate interne cu precdere a celor situate n regiunea de
deformare maxim a membranei bazilare. Deformarea cililor determin deschiderea
unor canale de potasiu i ptrunderea ionilor K+ (din endolimfa bogat n potasiu) n
celula ciliat al crei interior este la potenial negativ. Ca urmare are loc depolarizarea
membranei celulare i eliberarea neurotransmitorului (glutamat) n captul celulei
dinspre membrana bazilar unde se gsesc sinapsele cu fibrele nervoase asociate
celulei respective. Mediatorul chimic produce stimularea neuronilor i apariia
potenialelor de aciune.
Inlimea undelor sonore (frecvena) este codificat spaial n membrana bazilar i tot
spaial n nervul auditiv i apoi n cortex. Se pare c intensitatea sunetelor este
codificat prin frecvena potenialelor de aciune prin fibrele nervoase iar tonalitatea este
obinut din ambele codificri pentru fiecare armonic.
n ureche, natura i caracteristicile undei sonore nu se modific pn cnd aceasta nu ajunge la
membrana bazilar. Aici are loc o separare a componentelor undei sonore n funcie de frecven,
iar la nivelul celulelor ciliate are loc i transformarea naturii informaiilor din informaii de tip mecanic
n informaii de tip electric apoi chimic i n final din nou electric (poteniale de aciune) la nivelul
nervului auditiv.
n pavilionul urechii are loc dirijarea undei sonore spre conductul auditiv dar pavilionul joac un rol
esenial i n determinarea direciei din care vin sunetele. Unda sonor care este sferic n aer
devine plan n conductul auditiv pstrndu-i astfel densitatea de energie. Presiunea creat de
unda sonor determin vibraii ale membranei timpanice. Deoarece membrana timpanic are
inerie mic, vibraiile ei vor reproduce vibraiile aerului produse de unda sonor. Prin intermediul
timpanului vibraiile sunt transmise celor 3 oscioare din urechea medie i apoi ferestrei ovale.
Aici are loc o amplificare a presiunii exercitate de unda sonor. Dat fiind faptul c aria
membranei timpanice este de circa 65 mm
2
iar cea a ferestrei ovale de circa 2,5 mm
2
presiunea
poate fi amplificat de aproximativ 29 de ori, la fore aproximativ egale.
Nivelul amplificrii poate fi controlat prin intermediul muchilor ce acioneaz ciocanul i scria
care pot modifica fora ce acioneaz asupra ferestrei ovale. Vibraiile ferestrei ovale sunt transmise
perilimfei din rampa vestibular apoi prin helicoterm ajung n perilimfa din rampa timpanic i n
cele din urm ajung la fereastra oval. Vibraiile ferestrei ovale sunt n antifaz cu cele ale aerului
din urechea medie i cu cele ale ferestrei rotunde (cnd fereastra oval este deformat maxim
spre interior fereastra rotund este deformat maxim spre exterior). Aceasta duce la o
deformare mai mare a membranei bazilare echivalent cu o amplificare suplimentar (de circa 6
dB).
1) potentiale permanente care nu depind de prelucrarea semnalelor acustice, nu sunt
implicate in prelucrarea informatiei acustice; potentiale endocelulare si endolimfatice.
2) potentiale legate de prelucrarea informationala acustica: poteniale locale ale
celulelor ciliate; potential microfonic cules intre doua capete ale MB; potentiale de
actiune din fibre nervoase auditive
Aranjarea in cortex a potentialelor de actiune venite din urechea interna ( pe linii de
frecventa si pe coloane dupa taria sonora)
Mecanica cohleara
-scarita = piston, misca coloana de lichid
din urechea interna.
-vibratii de presiune f lente, - cele de
altitudine sau infrasunetele, circulatia
lichidului intre cele doua rampe se face prin
helicoterma, iar miscarile ferestrei
rotunde = in contrafaza cu cea ovala,
compensndu-le.
-semnale acustice, circulatia prin
helicoterma inceteaza, deoarece
membrana bazilara intra in rezonanta si
prin vibratia ei permite trecerea
impulsului fara o trecere a lichidului.
-Mecanica urechii. Misc timpan = misc FO
Suprafata FO = 14 ori mai mica dect a
timpanului, => o crestere de 14 ori a
presiunii specifice (adaptarea impedantei
de iesire a urechii externe la inpedanta de
intrare a celei interne: energia captata de
timpan este transmisa integral coloanei
de lichid).
Biofizica analizorului optic

analizorul optic -receptionarea si transmiterea unei cantitati de informatie, adaptarea
organismului la mediul de viata, la mentinerea echilibrului si orientarii in spatiu.

Vederea = sensibilitate spectrala adaptata pt receptia si analiza semnalelor luminoase.

Lumina = unda electromagnetica cu lungimea de unda cuprinsa intre 400 si 750 nm
(domeniul vizibil).
Analizorul optic functioneaza prin:
- receptorii retinieni pe care se proiecteaza imaginea, care se afla pe retina (celule cu
conuri si bastonase),
-caile nervoase = control subcortical si conduc informatia la creier
-proiectia corticala = se inverseaza imaginea de pe retina pt a obt. imagine corecta.

In ochi exista patru medii cu indici de refractie diferiti:
corneea cu n=1.38; umoarea apoasa cu n=1.33; cristalinul cu n=1.4
umoarea vitroasa cu n=1.34

Cristalinul = lentila elastica convergenta (biconvexa).
Sclerotica = tesut opac si elastic (membrana conjunctiva fibroasa).
Irisul = diafragma circulara cu un orificiu central (pupila) si are rolul de a regla cantitatea
de lumina patrunsa in ochi.
Fovea centralis = regiunea pe retina unde se formeaza imaginea obiectelor
Fibrele nervoase conduc informatia de pe retina la SNC - prelucrata si de unde se
transmit impulsuri catre organele efectoare.
Ochiul ca instrument optic: lentila obiectiv (cristalinul), camera obscura (corpul
vitros) si placa sensibila (retina)
Cristalinul = lentila obiectiv pt sistemul optic format de cristalin, umoarea apoasa, pupila si
retina.
F
1
= 15.7mm si F
2
= 24.4mm
Notiunea de ochi redus = reprez simplificata a ochiului real pt analiza functionalitatii
optice geometrice
Ochiul ca instrument optic: ochiul redus
Ochiul = aparat optic, analog aparatului de fotografiat, la care cristalinul
constituie lentila obiectiv, avnd convergenta 60 dioptrii, si distantele focale F1=-15,7
mm,(in fata corneei) si F2=24,4 mm (in spatele corneei). Corpul vitros este
asemanator camerei obscure iar retina este placa sensibila.
Ochi redus = reprez simplificata a ochiului real pt analiza functionarii optice geometrice.
Ochiul redus
Structura retinei: Retina are o suprafa de cca 2 cm
2
, o grosime de 350 m i este
alctuit din 5 tipuri de celule fiecare ndeplinind un alt rol, dispuse n straturi succesive
(sgeata din stnga figurii indic sensul luminii). Ultimele n calea luminii sunt celulele
epiteliului pigmentar, urmate de celulele fotoreceptoare cu conuri i bastonae care conin
pigmenii fotosensibili i sunt orientate cu extremitatea fotosensibil nspre coroid.
Fotoreceptorii nu sunt distribuii uniform n retin, n zona nervului optic sunt abseni i de
aceea zona este numit pata oarb. Urmeaz apoi celule orizontale, celulele bipolare,
celulele amacrine si celulele ganglionare ale cror axoni alctuiesc nervul optic.
Celulele fotoreceptoare realizeaz funcia de traducere a semnalului vizual (radiaia
electromagnetic din domeniul vizibil) n semnal electric.
Celula cu bastona este alctuit din dou pri: segmentul extern (SEB), sub form
alungit, cilindric, de bastona, i segmentul intern (SIB). Segmentul extern este
fotoreceptorul propriu-zis, cel intern are rol metabolic.
Bastonaele asigur vederea scotopic (la lumin crepuscular), avnd o mare
sensibilitate. Segmentul extern al bastonaelor conine pn la 2000 de discuri
membranare suprapuse. Membrana discurilor este format din subuniti membranare
(cca 5 nm diametru) n centrul crora se gsete proteina transmembranar numit
rodopsin (pigmentul fotosensibil) alctuit din opsin i retinal (aldehida vitaminei A).
Curentul de ntuneric
La ntuneric, prin canale numeroase din membrana
bastonaului, care este polarizat negativ, are loc
influxul pasiv de Na i Ca numit curent de ntuneric,
ionii de Na neacumulndu-se deoarece sunt evacuai
pe msur ce intr de ctre pompele ionice din
segmentul intern al bastonaului. n prezena luminii,
rodopsina se activeaz i, ca urmare, se nchid
canalele de Na (Ca), ducnd la dispariia curentului de
ntuneric i la hiperpolarizarea membranei.
In funcie de intensitatea luminii, potenialul celular
poate ajunge la 80 mV. Variaia de potenial duce la
apariia potenialelor de aciune de tip tot sau nimic
care, prin nervul optic, ajung n scoara cerebral unde
produc senzaia vizual.
Celulele cu conuri permit perceperea culorilor
(vedere fotopic diurn) fiind activate n condiii de
luminozitate puternic. Se prezint sub form de con,
n locul discurilor bastonaelor avnd o membran
faldurat. Pigmentul fotosensibil al conurilor este
iodopsina, de trei tipuri n cazul retinei umane:
eritrolab (=570 nm), clorolab (=535 nm) i
cianolab (=445 nm).


Perceperea culorilor

Celulele cu con
Pigmentul fotosensibil -iodopsina
eritrolab (-570 nm)
clorolab (-535 nm)
cianolab (-445 nm)

420 nm -conuri, cianolab;
498 nm -bastona;
534 nm conuri, clorolab;
564 -conuri, eritrolab


eritrolab (-570 nm)
clorolab (-535 nm)
cianolab (-445 nm)
F = focarul lentilei convergente, locul unde converg razele paralele cu axul
optic principal. Se aplica formula lentilelor:

C
f x x
= =
1 1 1
1 2

Starea ochiului - relaxat = stare emetropa (x
1
)

iar imaginea clara se formeaza pe pata galbena, care are cca 0,3mm
2
.

Distanta minima la care se formeaza o imagine clara = 25cm (punct proximum).
Distanta maxima la care este vizibil clar un corp = 6m (punct remotum).
Cnd muschiul ciliar se contracta, cristalinul se bombeaza, convergenta = acomodare.
DEFECTELE DE VEDERE = hipermetropia si miopia.

Scleroza cristalinului, slabirea ligamentelor = presbitie - lipsa de acomodare a
cristalinului.
formula lentilelor
a;1) ochiul emetrop; b;3) hipermetropie c;2) miopie
Astigmatismul datorat nesfericitatii suprafetei cristalinului si corneei.
Corectie=cu lentile cilindrice.
Erorile in formarea imaginii sunt cauzate de :

aberatii de sfericitate
-erori de difractie (pupila devine f mica la reglarea trecerii unui influx luminos)
-aberatii cromatice (refractie diferita pentru culori diferite)
-neomogenitati ale indicelui de refractie

Intre imaginile a doua spoturi luminoase care se formeaza pe foveea centralis
exista un unghi minim, ca ele sa poata fi vazute separate.
acuitatea vizuala , =puterea de rezolutie a ochiului:

=
r
22 . 1
,
= lungimea de unda a razelor de lumina care intra in ochi
r = raza difragmei pupilare
Functia de receptor a retinei
Retina are o portiune sensibila la radiatiile luminoase si traduce energia
electromagnetica in influx nervos generator de potential de actiune.
Celule fotosensibile receptoare prezente pe suprafata retinei =conurile, pentru vedere
diurna (F), si bastonasele pt vederea nocturna (S).
Curbele de sensibilitate spectrala a ochiului (F = vedere fotopica; S = vedere
scotopica)
Celule cu sensibilitate spectrala diferita n funcie de culoare.
Sensibilitate maxima - vedere diurna = culoarea galben-verzui
=556nm.
Pentru a excita retina este necesar s avem cel puin 8 fotoni.
Pe retina - milioane de celule receptoare, pragul energetic
absolut pentru ochiul uman este de 2,1-5,7 . 10
-17
Ws.

Cca 10% din cuante -eficace pe retina, deci din cele 54-148 de
cuante pt atingerea pragului absolut = 8 - 14 cuante pe
retin.

Rolul optic al pupilei = acomodare, n dauna sensibilitatii, dar
cu mbunatatirea imaginii prin reducerea fenomenului de
difractie si reducerea aberatiilor de sfericitate ale cristalinului.

Vederea diurna sau fotopica = conurile- senzatia de culoare.
Vederea nocturna sau scotopica =bastonase, senz. de contur.

Mecanismul fotochimic al vederii
Terminatiile celulelor receptoare au structuri specializate pt recepia energiei
luminoase si conversia n energie care declansaza excitatia.
Ciclul lui Wald: proces fotochimic de declanare a influxului nervos (IN) sub
aciunea luminii:


h- rodopsina produs de descompunere prin excitaie IN
Tipuri de celule retiniene
a) pigmentare (melanin) b) fotoreceptoare c) bipolare d)
ganglionare e) orizontale (asociaia lateral a celulelor
receptoare) f) bipolare centrifuge (transmit informatia n sens
invers)
Segmentele externe ale conurilor i bastonaelor - molecule
fotosensibile
Bastonae - microscopie electronic =rodopsina, substan
fotosensibil responsabil pentru vederea nocturn.
Rodopsina este un pigment rou -se modific sub aciunea
luminii.
Procesul fotochimic - apariia unei modificri n distribuia
sarcinilor electrice, => hiperpolarizarea cel-lor fotoreceptoare,
=> potenial local cu amplitudine proporional cu intensitatea
luminii absorbite. Potenialele apar la nivelul celulelor
ganglionare i n fibrele nervului optic.
Apariia potenialului de aciune este condiionat de legea
totul sau nimic.
a) pigmentare (melanin) b) fotoreceptoare c) bipolare d) ganglionare e)
orizontale (asociaia lateral a celulelor receptoare) f) bipolare centrifuge
(transmit informatia n sens invers)
Teorii asupra vederii tricromate

Vederea normal= vedere tricomatic, identific corect culorile dintr-un amestec de
trei lungimi de und diferite. (Exist persoane care identific dou culori dintr-un
amestec, dicromatism).

La intensiti mici ale luminii (specifice ntunericului) nu exist senzaia de culoare,
vederea scotopic = tip alb-negru. La intensiti corespunztoare vederii fotopice,
ochiul uman poate distinge 20.000 de nuane de culoare.


Teorii cu privire la vederea colorat. Pt. radiaii de toate culorile ce cad simultan pe
retin se produce senzaia de alb, iar senzaia de negru este dat de lipsa de
lumin.
Fiecare con, conform teoriei trivarianei = sensibil la alt culoare, rou (R), verde-
galben (G) sau albastru (A).

Legea fuziunii (amestecului) culorilor: dac dou sau mai multe radiaii cad pe
retin (A, G, R) ele produc alt senzaie de culoare dect la cderea independent.

Trei culori primare se amestec i dau senzaia de culoare alb.
Culorile complementare dau de asemenea senzaia de culoare alb:
galben i violet (G + V); portocaliu i albastru (P + A).
Dou culori apropiate dau culoare intermediar. (G+R=P)
Teoria tricromatic (Young i Helmholtz) se bazeaza pe obtinerea unei culori X cnd
se amestec n proportii adecvate trei culori A, B, C.
X=aA+bB+cC
Teoria presupune ca retina contine trei pigmenti care absorb maxim: albastru (A),
rou ( R), verde (V). Pigmenii trimit impuls la creier de tip A, R sau V, unde se
combina => galben la luminoziti mari, alb la luminoziti mici.

In 1964 s-au pus n eviden (n retina de pete) trei tipuri de conuri: pentru 480 nm,
560 nm i 620nm.

Explicaia vederii colorate :
Maxwell - demonstreaza cu ajutorul a 3 fascicule rou, verde i violet, care trec prin
fante aezate pe laturile unui triunghi (triunghiul lui Maxwell) avand fante reglabile,
se obine lumin alba: rou(23%) verde(39%) violet (38%).

Teoria Grassman, asemntoarea celei tricromatice, consider c orice culoare F
este suma a trei culori, X, Y i Z, de intensitate o, |, diferit. (In triunghiul lui
Maxwell X=rou, Y=verde i Z=violet).

Talbot = exist dou tipuri de conuri (un tip de con conine iodopsin) i un tip de
bastonase, care au spectre de absorbtie diferite.

In retina umana s-au evidentiat pigmenii: clorolab (sensibil la verde-galben) i
eritrolab (sensibil la rosu), cianolab (sensibil la albastru)
Rodopsina = fosfolipid care conine aldehida vitaminei A - retinal. La desfacerea
rodopsinei n retinal i opsin apar modificri n distribuia sarcinilor electrice care
conduc la apariia potenialului de aciune.

Discromatopsiile = anomalii ale vederii, dereglare funcional a celulelor
fotoreceptoare( tulburri ale vederii colorate). Lipsa percepiei culorilor=, acromatopsia,
(este rezultatul lipsei conurilor).
Dicromazia = perceperea a dou culori: dac pacientul nu percepe culoarea roie
avem de-a face cu protanopie, dac nu este perceput verdele ne referim la acel tip de
dicromazie ca fiind deuteranopie (daltonist), iar n cazul absenei culorii albastre
avem tritanopie. Conform teoriei tricromatice a vederii colorate (Young, Maxwell,
Helmholtz) orice culoare se poate obine prin combinarea a trei culori.

-transmise genetic, ambii ochi sunt afectai, tulburarile fiind ireversibile
-pot fi dobndite ca urmare a unor boli (de exemplu, cataracta = opacifierea parial
sau total a cristalinului) i traumatisme ale ochiului sau pot s apar cu naintarea n
vrst. Discromatopsiile dobndite pot fi unilaterale sau asimetrice (unul dintre ochi
este afectat mai puternic). Acestea pot fi tratate, n funcie de cauz, prin intervenie
chirurgical (n cazul n care cataracta a produs discromatopsia respectiv), prin
oprirea medicamentelor care au cauzat tulburarea de vedere, prin recomandarea
folosirii lentilelor de contact colorate sau a lentilelor antireflex (celulele cu basona
funcionnd mai bine la lumin mai slab).





Utilizarea laserelor pentru corectarea defectelor de vedere


-n cataracta secundar, n unele forme de glaucom, n retinopatia diabetic,n unele
afeciuni ale fundului de ochi
-laser-ul nltur straturi ultrasubiri de esut
-n cazul miopiei, laser-ul scurteaz axul ochiului, aplatiznd corneea
-n cazul hipermetropiei, laser-ul alungete axul ochiului, ndeprtnd esutul de la
periferie
-pentru astigmatism, se ndeprteaz o suprafa eliptic dintr-un anumit meridian.
Testul Ishihara pentru depistarea discromatopsiilor
Bioelectrogeneza organelor si tesuturilor

Tesuturi, organe manifesta activit electrica = rezultanta globala a act. el. a
celulellor individuale

Electrozi pe tegumente:
-electrocardiograma (ECG)
-electroencegalograma (EEG)
-electromiograma (EMG)
-electroretinograma (ERG)
-electrodermograma (EDG)
-electrotireograma (ETG)
-electrosuprarenograma (ESRG)
-electroovarograma (EOG)
-Electrohisterograma ((EHG)




.
.
Eindhoven
P=act el atriala; QRS=depolariz ventriculara; T=repolariz ventric
Tipuri de unde din analiza EEG;
o (8-14 Hz),| (14-60 Hz), (<8Hz), o
Masurarea presiunii arteriale

Cale directa (sonde in artera cu manometru miniatural)
Cale indirecta: palpatorie, ascultatorie, oscilometrica (reografica, ultrasonica, )



P
s
-pres sistolica=pres. exercitata de sange asupra peretilor arteriali cand inima se
contracta

P
d
-pres diastolica= =pres. exercitata de sange asupra peretilor arteriali cand inima
se relaxeaza

Paer=Ps (sangele nu trece prin artera brahiala, dincolo de manson)

->se redeschide artera, p scade
->zgomote, creste pres vibratiilor pe peretii atriali
-> p
manson
=p
d
; artera nu se mai inchide ; zgomotele scad brusc si dispar


Metod de determinare:
- Ascultatorie
- Se aplic maneta pneumatic pe braul pacientului. Braul trebuie s fie fixat i ntins (n extensie).
- Se fixeaz membrana stetoscopului pe artera humeral, sub marginea inferioar a manetei.
- Se introduc olivele stetoscopului n urechi.
- Se pompeaz aer n maneta pneumatic, cu ajutorul perei de cauciuc pn la dispariia zgomotelor pulsative.
- Se decomprim progresiv aerul din manet prin deschiderea supapei pn cnd se percepe primul zgomot arterial,
aceasta reprezentnd valoarea tensiunii arteriale maxime.
- Se reine valoarea indicat de coloana de mercur sau a manometrului pentru a fi consemnat.
- Se continu decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice.
- Se reine valoarea indicat de coloana de mercur sau de acul manometrului. n momentul n care zgomotele dispar,
aceast valoare reprezentnd tensiunea arterial minim.
- Pentru metoda palpatorie:
- Determinarea se face prin palparea arterei radiale.
- Nu se folosete stetoscopul
- Etapele sunt identice, urmrim pulsul.
- Dezavantajul: obinerea unei valori mai mici dect realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibil numai dup
reducerea a accentuat a compresiunii exterioare.

- Se pot face msurtori comparative la ambele brae.
Valori normale
Adulti: 115-140 / 70-80 mmHg
Copii: 91-110 / 60-65 mmHg
Nou-nascuti: 65-80 / 40-50 mmHg
Valori peste cele normale - hipertensiune.HTA
Valori sub cele normale - hipotensiune. hTA

Aparatele digitale-transforma vibratiile(oscilatiile) in semnale electrice.