BIOFIZICA

Semestrul al II-lea
Facultatea de Inginerie Medicala

25% LABORATOR

25% Seminar

50% Examen
Conf. Dr. Irina PAUN
irina.paun@upb.ro
Bibliografie
 Biofizica

– fenomenele și procesele fizice care se desfășoară în organismele vii

– efectul factorilor fizici (radiaţii ionizante şi neionizante, temperatură,
ultrasunete, câmp magnetic, electricitate, gravitaţie etc.) asupra
organismelor vii
– fenomene de altă natură cu ajutorul metodelor fizice, dându-le o
explicație în acord cu principiile şi legile fizicii
– funcţiile şi comportarea sistemelor vii în condiţii date
– lumea vie folosind diferite tehnici și aparatură bazate pe principiile
fizicii (OCT, RMN)
• Biosemnalul reprezintă o succesiune continuă sau discretă a
valorilor unor mărimi măsurabile caracteristice organismului
viu, generată spontan sau provocată prin stimulare
declanşatorie, care poartă informaţii asupra existenţei şi
desfăşurării unor procese, evenimente, manifestări normale
sau patologice.
 Capitole
• Acustica
• Biofluidica
• Bioelectricitatea
• Contractia musculara
• Biofotonica-biooptica
• Radiații ionizante
 Acustica
• Sunet este tot ceea ce auzim.
• Sunetele sunt un important mod de comunicare între oameni, iar
pentru animale este aproape unicul.
• Perturbaţiile mediului aerian, produse de cauze diverse, se propagă în
mediul pe care-l străbat sub forma unor variaţii de presiune în mediul
respectiv.
• Sunetul reprezintă o vibraţie mecanică (undă elastică) produsă într-
un mediu solid, lichid sau gazos. Noi îl auzim când aceste vibraţii
mecanice lovesc timpanul şi apoi dezvoltă un impuls în nervii auditivi.
• Regiunea din spaţiu în care se propagă sunetele, se numeşte câmp
sonor.
 Unde acustice

Clasificare după frecvență

• frecvenţa < 16 Hz = infrasunete
• frecvenţa cuprinsă între 16Hz şi 20kHz = sunete
• frecvenţa cuprinsă între 20kHz şi 106kHz =ultrasunete
• frecvenţa între 106kHz şi 1011kHz =hipersunete
CONDITII de audibilitate
• Frecvenţa cuprinsă între 16Hz şi 20kHz.
• Presiunea trebuie sa fie >20 μPa (limita de audibilitate sau pragul
auzului) şi <20 Pa (pragul dureros).
• Durată >0.05s.
• Să existe un mediu între sursă şi ureche; sunetul nu se propagă în vid.
• Intensitatea sonoră să fie cuprinsă între o valoare minimă şi una
maximă, ambele dependente de frecvenţă.
• Urechea omenească este "neliniară", adică la amplitudini mari ale
sunetelor, pe lângă două tonuri cu 1 şi  2, mai auzim şi tonurile cu
1 + 2 , 21 + 2 , 1 + 2 2
Viteza lor este diferită în diferite medii
• în aer la 20oC 343m/s
• în apă dulce 1435m/s
• în oţel 5100m/s
• în oase 3360m/s
• în muşchi 1570m/s
• în grăsime 1440m/s
• în ţesuturi moi 1490m/s
 Clasificare
• Sunet pur – are frecvenţa bine definită
• Sunet muzical- este format dintr-o suprapunere de sunete pure între
ale căror pulsații există rapoarte simple, adică este format dintr-o
fundamentală şi si armonicele 2 , 3
• Zgomot – un proces neperiodic, cu spectru continuu de frecvenţe
• Pocnet – proces de scurtă durată, fără periodicitate, cu amplitudine
mare a presiunii sonore.
• Explozie – proces care produce variaţii foarte mari ale presiunii locale
şi deci, intensităţi foarte mari. Diferenţa dintre explozie şi detonaţie
este forma şi amplitudinea presiunii sonore.
 Clasificare de bază a sunetelor

•16Hz - 150 Hz - grave extreme

•150 Hz - 400 Hz - grave
•400 Hz -1.500 Hz - medii
•1.500 Hz -3.500 Hz - înalte
•3.500 Hz - 20kHz - înalte extreme
•Această împărţire nu ţine seama de capacitatea de
discriminare în frecvenţă a urechii umane
 Mărimi fizice caracteristice undei de excitație
- presiunea sonoră
- intensitatea sonoră
- nivelul de intensitate sonoră

Mărimi fizice caracteristice senzației

produse în urechea umană
-tăria sunetului
-înălțimea sunetului
-timbrul sunetului
 Legea WEBER-FECHNER
Stabileşte o legătură între proprietăţile undei şi efectele pe care le
produce în ureche: variaţia intensităţii
.
senzaţiei este proporţională
cu logaritmul raportului dintre intensităţile respective ale excitaţiei:
I
S = S2 − S1 =  lg 2
I1
Is
Nivelul de intensitate sonoră N s = lg
I s ,min
N s SI = 1bel = 1B = 10dB

. Un bel reprezintă nivelul sonor al sunetului cu I s = 10I s ,min

Intensitatea sonoră minimă care mai poate fi

I s,min = 10−12 W/m2 percepută de ureche, pentru sunetul de referinţă cu
frecvenţa 1kHz, numit şi sunet normal.
 Legea WEBER-FECHNER

Intensitatea senzaţiei auditive depinde nu numai de intensitatea

sonoră a undei ci şi de frecvenţa sa, fiind maximă între 1 şi 3 kHz.
În acest caz, legea Weber-Fechner se scrie:
I ( )
S = S ( I , ) − S0 ( I , ) = ( ) lg
I0

constanta depinde de frecvenţa

sunetului, având un maxim la 2kHz,
la sensibilitatea maximă a urechii
DIAGRAMA DE AUDIBILITATE
 Tăria sunetului
Presiunea acustică este o mărime de excitare asupra urechii. Acesteia îi
corespunde mărimea de senzaţie în interiorul urechii, numită tărie sonoră
(unitatea de măsură phoni (phon)).

Tăria sunetului exprimată în phoni este egală cu nivelul sonor exprimat în decibeli al
sunetului de referinţă de 1kHz care produce aceeaşi intensitate a senzaţiei auditive.

Pentru a măsura practic în phoni tăria unui sunet, se procedează prin comparaţie. Se
reglează intensitatea sunetului de referinţă de 1kHz până obţinem aceeaşi
intensitate a senzaţiei auditive cu cea a sunetului de măsurat (aceeaşi tărie
subiectivă a sunetului). Atunci nivelul sonor în decibeli al sunetului de referinţă ne
dă tăria în phoni a sunetului măsurat.
• Înălțimea tonală • Timbrul
-legată de perceperea sunetelor de către -reprezintă acea componentă a senzaţiei
ureche auditive care permite să se
-după valoarea acesteia, deosebim sunete diferenţieze două sunete care au
acute (înalte) sau joase (grave) aceeaşi înălţime tonală şi aceeaşi
-depinde de frecvenţa undei sonore tărie sonoră
-unitate de măsură Savart-ul: exprimă -permite deosebirea sunetelor, chiar
intervalul între două note de frecvenţe dacă unda fundamentală are aceeaşi
diferite: amplitudine şi frecvenţă
-un sunet complex poate avea o
 '
It = 10 3 log compoziţie cu un anumit număr de
 armonice, fiecare cu o altă
-sunetele care produc în analizatorul amplitudine
auditiv o senzaţie de înălţime tonală sunt -mărime fizică caracteristică senzației
sunete complexe şi periodice sau -două note interpretate de două
cvasiperiodice (vocalele, multe dintre instrumente muzicale diferite, la un
sunetele produse de instrumentele nivel de intensitate identic, vor
muzicale). Un sunet complex de frecvenţă produce senzaţii diferite; se poate
spune că au sonoritate diferită.
fundamentală are aceeaşi înălţime tonală
ca un sunet pur de aceeaşi frecvenţă
 Analizatorul auditiv - generalități
→Analizează sunetul ca un aparat spectral, descompunându-l în spectrul
oscilaţiilor armonice simple
→Detector de sunete sensibil atât la frecvenţa acestora cât şi la intensitatea lor

→Suprafaţa timpanului <1cm2  energia incidentă pe secundă, la pragul

auditiv inferior este de 10-16J
Urechea: aparat ce măsoară mărimi de la nivel atomic până la cel macroscopic.
 Analizatorul auditiv - generalități
• sunetul este o unda de presiune longitudinala
• urechea aude 20Hz-20kHz, dar vocea produce 100-8000Hz

http://anatomie.romedic.ro/urechea
 Urechea externă
→ Părți componente
→Functii
– pavilion
– recepţie
– canal auditiv extern
– direcţionare unde sonore
– membrana timpanică
(formă conică cu
secțiune elipsă cu
vârful spre interior)
 Urechea externă - proprietăți
Forma pavilionului permite stabilirea foarte precisă a direcţiei din care
provine sunetul (eroare de 3-4").
Sistem auditiv în număr par
– oferă posibilitatea de a aprecia spaţialitatea şi direcţia de propagare
– capacitatea centrelor creierului de a aprecia diferenţa fazelor
oscilaţiilor ajunse la ureche
– aprecierea direcţiei din care vine sunetul se datorează diferenţei de
amplitudine între sunetele recepţionate de fiecare ureche. De
asemenea, se detectează și micile decalări temporale cu care ajung
sunetele la cele două urechi. Sursa sunetului se va afla la intersecţia
celor două direcţii astfel determinate.
– Masa timpanului este mică → inerţie mică →posibilitatea de a se
opri din vibraţie foarte repede (aprox. 10-3s) → distingem separat
fiecare sunet dintr-o succesiune. Frecvența proprie - 1400Hz
 Urechea medie
→Functii → Părți componente
– egalizare a presiunilor internă şi – ciocan
externă asupra timpanului
– nicovală
– transmitere unde sonore dinspre
urechea externă spre cea internă – scăriță (acoperă
– atenuare sau amplificare vibraţii fereastra ovală)
– trompa Eustachio
(comunică cu
cavitatea
nazofaringeană)
 Urechea medie - proprietăți
→Ciocanul, nicovala şi scăriţa
-Articulate între ele şi puse în mişcare de muşchii proprii.
-Ciocanul stă sprijinit de timpan, iar scăriţa de fereastra ovală.
-Transmit undele sonore de la timpan la urechea internă şi le atenueaza
sau amplifica.
-Contracţia muşchiului ciocanului
duce la diminuarea amplitudinii
vibraţiilor, iar contracţia
muşchiului scăriţei duce la
amplificarea oscilaţiilor.
-Acest mecanism intervine în
adaptarea urechii la intensităţi
diferite ale sunetelor (putem auzi
şi zgomote foarte puternice dar şi
şoapte cu intensităţi foarte mici).
 Urechea medie - proprietăți
→Trompa lui Eustachio
- asigură egalizarea presiunilor de o parte şi de alta a timpanului
- In mod obişnuit stă închisă (nu auzim propria respiratie),
nedeschizându-se decât în cazul când înghiţim sau căscăm
-De aceea, în cazul
variaţiilor rapide de
presiune (urcarea
cu telefericul,
zborul cu avionul)
trebuie să înghiţim
în sec.
 Urechea internă
→Functii
-transmitere a undelor sonore
-orientarea spaţială şi menţinerea echilibrului
-transformarea
vibraţiilor mecanice
în potenţiale de
acţiune în nervul
auditiv
-codificarea
caracteristicilor
undelor sonore
 Urechea internă
→Părți componente
– labirintul osos umplut cu perilimfa
– În centrul labirintului osos se află vestibulul osos, care comunica
cu trei canale semicirculare perpendiculare între ele și cu
melcul osos
– labirintul membranos umplut cu endolimfa
• canalul vestibular utricula (superior),
sacula (inferior),
• 3 canale membranoase
• melcul membranos
– endolimfa
– organul Corti pe membr. bazilară cu un spațiu triunghiular
- tunelul Corti - traversat de dendr.
» celule de susținere
» celule ciliate interne externe
» membrana tectoria
 Urechea internă - proprietăți
• Rolul de orientare spaţială şi menţinere a echilibrului este îndeplinit
cu ajutorul canalelor semicirculare din labirintului membranos.
Diferite acceleraţii ale capului (gravitaţionale, de inerţie) modifică
dinamica fluidelor din canale care acţionează asupra cililor celulelor
senzitive. Acestea se transmit cerebelului, care le transformă în
cunoştinţe pe baza cărora omul ia decizii de păstrare a echilibrului.
 Urechea internă - proprietăți
Membrana bazilară: are lăţime variabilă de-a lungul întregii cohlee (0,01
mm la nivelul ferestrei ovale şi 0,065 mm la nivelul helicotremei (la
vârf)).
 frecvenţa proprie diferă de la punct la punct
 undele sonore de frecvenţe mari (20 kHz) vor produce vibraţii de
amplitudine mare la baza membranei bazilare
 pe măsura scăderii frecvenţei, maximul amplitudinii de oscilaţie se
apropie de vârf.
 Producerea undelor sonore în corzile vocale
→Intregul sistem al căilor respiratorii superioare, controlat de
sistemul nervos, include cavitatea nazală, bucală, faringele,
laringele.
→Traheea este asemenea unui tub sonor, laringele formează
cutia de rezonanță, iar corzile vocale din glotă au rol de modulator
→ Intonația, înălțimea și tonul
→ Aerul modulat este filtrat în gură, nas → articulare
→ Laringele se află în partea superioară a traheei; în el se află cele
patru corzi vocale, între care există o deschizătură (diferită la
femei și bărbați).
→ Corzile vocale sunt formate din țesuturi asemănătoare pielii dar
foarte fine; sunt învelite într-o membrană mucoasă, cu
proprietatea de a se micșora sau de a se întinde. La formarea
sunetelor participă și mușchiul lingual, bolta, vălul, incisivii.
 Producerea undelor sonore în corzile vocale
→Aerul este forțat de către plămâni să se miște în sus prin trahee,
apoi trece pe lângă corzile vocale (2cm) care încep să vibreze.
→Voce puternică = amplitudinea oscilatiilor mare → trebuie să
crească curentul de aer.
→Frecventa oscilatiilor corzilor vocale depinde de lungimea lor. La
femei corzile vocale sunt mai scurte, iar vocea mai acuta, inalta.

→Cavitatea nazala: rol in

producerea sunetelor
nazale: “m” si “n”. Curentul
de aer intra in cavitatea
nazala, cand valul palatin
este in pozitie coborata.
Daca valul palatin este
ridicat, intreg curentul de
aer intra in cavitatea bucala
si prin rostire se obtin
sunete orale. http://www.classzone.com/vpg_ebooks/sci_sc_8/accessibility/sci_sc_8/page_470.pd