Fenomene de transport în lichide

Difuzia
Osmoza
Biofizica respiratiei
Difuzia

T, P ct

Fenomen predomionant la gaze și la lichide,

datorat în exclusivitate agitației termice
 Difuzia

 este un fenomen de transport de substanță din regiunea în

care concentrația este mai mare înspre regiunea unde
concentrația este mai mică

 este datorată agitației termice a moleculelor sau ionilor ce

intră în compoziția substanței

 fenomen predominant la gaze și la lichide

Legile lui Fick
 Legea I:
cantitatea de substanţă (dm) transportată în unitatea de timp
printr-o suprafaţă S este proporţională cu gradientul de
concentraţie (dc/dx).

dm dc
  DS kT
D=coeficient
D de difuzie
dt dx 6 r 

Difuzie staționară (distribuția de concentrație nu se modifică în timp)

Legile lui Fick
 Legea II:
Variația în timp a concentrației într-o regiune dată a soluției este
proporțională cu variația în spațiu a gradientului de
concentrație.

2
dc d c
 D 2
dt dx D=coeficient de difuzie

Difuzie non-staționară (concentrația se modifică în timp)

Difuzia prin membrane
 Membrana este o peliculă de grosime neglijabilă față de aria
suprafeței, care desparte două medii cu caracteristici fizico-
chimice diferite.
 Clasificarea membranelor
 membrane impermeabile - nu permit transportul unor molecule
 membrane permeabile - permit difuziunea atât a moleculelor de
solvent cât şi de solvit
 membrane selective - au în structura lor un sistem de capilare care
permit separarea selectivă a sistemelor coloidale sau moleculare în
funcţie de dimensiunea, forma şi structura lor chimică
 membrane semipermeabile (MSP) – permeabile numai pentru solvent
(ansamblul subst dizolvate)
 MSP se pot clasifica în membrane naturale (biologice) şi artificiale
(organice sau anorganice). În organismele vii membranele
semipermeabile au rol de bariere (bariera intestinală, perete capilar,
membrane celulare, etc.)
Difuzia prin membrane permeabile

dm D
  S   (c2  c1 )   P  S  (c2  c1 )
dt x

P = coeficient de permeabilitate a membranei pentru solvit

 Biofizica respirației

• Schimbul de gaze se realizează în 3

etape:
1. Etapa pulmonară (difuzie)
2. Transportul gazelor respiratorii
3. Etapa celulară (difuzie)
 Biofizica respiratiei
• cavitatea nazală
• faringele
• laringele
• traheea
• bronhiile principale
• bronhiole
• alveole

Pi=759mmHg
Pe=761mmHg

555
 Biofizica respiratiei
 energia necesara organismului este furnizată de alimentele
oxidate
 0,207 litri oxigen – 1kcal
 Un adult – 70 kcal/h – 14,5 litri O/h
• 2% difuzie prin piele, restul prin plamani
• volumul total al plămânilor este de 6 litri - din care se
schimba 0,5 litri la fiecare respiratie
• în alveole are loc schimbul gazos, prin difuzie, între
sânge și aerul din plămâni (legea lui Fick pentru gaze)
O2
dm dp
plămâni   DS s
sânge dt dx
CO2
Legea lui Fick
pentru gaze:

dm dp
  DS s
dt dx

PV=ct

300 mil alveole cu St=100m2

de 50 ori mai mare decat St piele
Membrana alveolară

0,5µm

d=0.05 – 0.1 mm

O - hemoglobina
gaze - carboxihemoglobina
 Rolul surfactantului pulmonar

Compoziţia surfactantului este cunoscută doar parţial, fiind foarte

complexă, dar componenta principală este o fosfolipidă
 Rolul surfactantului pulmonar:
2
p
R

Micsorand T – scade consumul de energie in ciclul respirator

Curosurf, survanta, exosurf neonatal – pt substituirea surfactantului insuficient la nn.
- subst tensioactiva
 Rolul surfactantului pulmonar
Ca urmare a stabilirii proprietăţilor fizice generale a plămânului şi lichidului endoalveolar, se
poate deduce funcţia specifică a surfactantului pulmonar.
Pentru o alveolă dată, tensiunea superficială se reduce la reducerea suprafeţei, pentru a
evita creşterea presiunii interne dată de presiunea Laplace
2
p 
R
Dacă nu ar exista această variaţie, la scăderea razei unei alveole, presiunea din interiorul său
ar creşte, obligând aerul din interior să treacă în alte alveole cu raza mai mare. In acest mod,
toate alveolele mici s-ar goli în alveolele mai mari, împiedicând funcţionarea normală a
plămânului.

În domeniul de funcţionare normală a plămânului presiunea dată de tensiunea superficială

este practic constantă, deci variaţia coeficientului de tensiune superficială a lichidului
endoalveolar datorită prezenţei surfactantului asigură o valoare practic constantă a
presiunii Laplace indiferent de dimensiunea alveolelor.
Un alt rol important al surfactantului este de a micşora valoarea coeficientului de tensiune
superficială, micşorând astfel consumul de energie în cursul ciclului respirator.
 Legea lui Dalton

 se aplica amestecurilor de gaze (perfecte) și arată că

presiunea totală a amestecului este egală cu suma presiunilor
parțiale ale componentelor;
 presiunea parțială a unui component este presiunea pe
care ar avea-o componentul respectiv dacă ar ocupa
singur întregul volum disponibil

PB  PCO 2  PO2  PN 2
 PB  PCO2  PO2  PN 2
≈

N O2 RT N N 2 RT N CO2 RT
PO2  PN 2  PCO2 
V V V

( N O2  N CO2  N N 2 ) RT
PB 
V

PO2 N O2

PB N O2  N CO2  N N 2
 Compoziția aerului inspirat și expirat

N2 O2 CO2

Aer inspirat (%) 79,02 20,94 0,04

Aer expirat (%) 79,2 16,3 4,5

PO2 N O2

PB N O2  N CO2  N N 2

PB (%O2 ) (760mmHg )(20,94)

PO2    159,1mmHg
100 100

PCO2=0,3mmHg ,

PN2=600,6mmHg
(Hipoxia tisulara)
 din compozitia aerului inspirat rezultă că sunt necesare 16
(18) respirații pe minut pentru a asigura nevoia de oxigen
 nevoia de oxigen depinde de activitatea fizică depusă
 difuzia are loc între substanțe cu stări de agregare diferite
(din alveole în sânge)
 cea mai mare parte a corpului primește oxigenul necesar
prin sângele circulant
 corneea nu conține vase de sânge – difuzie de la fluidul
lacrimal
Osmoza
 Osmoza
 este fenomenul care apare când două soluții cu solvent comun,
dar cu concentrații diferite, sunt separate de o MSP (permeabilă
numai pentru solvent, nu și pentru solvit)

 solventul este transportat din teritoriul cu concentrație mai mică

spre teritoriul cu concentrație mai mare sau de la presiune
interna mare la mica

 apare o presiune osmotică orientată spre teritoriul cu

concentrație mai mică
Osmometrul

π0 p+π

c1 c2
Presiunea osmotică
 Legile presiunii osmotice
 Legea concentrației:
– La temperatură constantă presiunea osmotică este direct proporțională cu
concentrația molară a soluției.

• π=K’C
 Legea temperaturii:
– La concentrație constantă presiunea osmotică variază direct proporțional
cu temperatura absolută la care se face determinarea.
• π=K”T
 Când variază atât concentrația molară cât și temperatura:
• π=KCT, C=c/M, C=n/V
• c – concentrația în grame a substanței dizolvate
• n – numărul de moli de substanță dizolvată
• V- volumul soluției, M- greutatea moleculara a substantei dizovate
 Legea Van’t Hoff

π=KTn/V
πV=nKT
 reprezintă o analogie perfectă cu ecuația de stare a gazelor ideale : PV=nRT
 presiunea osmotică exercitată de substanța solvită este egală cu presiunea
exercitată de aceeași substanță, în aceeași cantitate, adusă în stare gazoasă, care
ar ocupa un volum egal cu volumul soluței (K=R)

Legile se aplica la temperaturi sub 40 C.

Nu se aplica in cazul concentratiilor foarte mari sau foarte mici
de substanta solvita si in cazul electrolitilor (disociaza in ioni cel putin dublu ca numar).
 Măsurarea presiunii osmotice
 Metoda osmometrelor
 Metoda biologică (calitativă, volumul celular este influentat de
osmoza)

 Determinarea punctului crioscopic

• constanta crioscopică (Δ) este diferența dintre
punctul crioscopic al soluției și punctul crioscopic al
solventului
• π=Δ x 12 atm (pentru sol. apoase – scaderea cu 1 C corespunde unei pres
0

osmotice de 12 atm)

• se determină valoarea presiunii osmotice a plasmei

sanguine
 Măsurarea presiunii osmotice

 Unități de măsură
– unități de presiune
– miliosmolul: greutatea moleculară a unei
substanțe, exprimată în miligrame pe litru
• (1miliosmol de Cl = 35,5 mg/l)
– miliechivalentul: greutatea atomică a unui
element exprimată în miligrame, împărțită la
valența sa
• (1miliechivalent de Ca = 20 mg/l adica 40/2)
 Aplicații practice ale presiunii osmotice
 Soluțiile care au aceeași presiune osmotică se numesc soluții izotonice
(5,5% glucoză, 0,7%NaCl, 3,8% citrat de sodiu)
 Dacă două soluții au presiunea osmotică diferită, cea cu presiune
osmotică mai mare se numește hipertonică, iar cea cu presiune
osmotică mai mică se numește hipotonică
• exosmoza - trecerea apei din interior in exterior (contractia celulei)
• endosmoza – trecerea apei din exterior in interior (umflarea celulei)
• transportul solventului are loc de la sol hipotona spre hipertonă

π1 π1
π2 π2 hemoliza
echilibru osmotic
Hipertonica, π2>π1 Hipotonica, π2<π1
π2=π1
Soluție hipertonică Soluție hipotonică

80% glu 20% glu

20% apa 80% apa
10% gluglu
10% 60% glu
90 % apa 40% apa

hiperglicemie

hipotonica hipertonica
95% apa 85% apa
5% NaCl 15% NaCl
 Aplicații
• Perfuziile (ser fiziologic, glucoza) trebuie să fie numai
soluții izotonice cu sângele (durere, degradarea celulei
/hemoliza)
• Diferite soluții hipertonice comparativ cu fluidele corpului,
se pot folosi in tratamente externe (edeme, inflamații) sau
interne (dextran, săruri laxative)
• Hiperglicemia răstoarnă echilibrul osmotic dintre sânge și
celulele din țesut, îndepărtând apa din celule. Poate duce
la deshidratarea completă a organismului.
• Apa din sol are o concentrație de sare mai mică decât
seva din rădăcini – apa poate intra în rădăcini, explică și
rigiditatea plantelor cu tulpini.
 Menținerea arhitecturii celulare

• Soluțiile injectate intravenos trebuie să aibă aceeași presiune

osmotică cu a plasmei sanguine (izotonice)

2013, Zumdahl, Chemistry

 Menținerea arhitecturii celulare

2008, Lehninger, Principle of Biochemistry

 Aplicații. Hemodializa

Compușii metabolici solubili în apă (proteine, toxine, deșeuri) ies din sânge prin osmoză
(împreună cu apa), în timp ce proteinele esențiale din plasmă (albumina , globulina) și
elementele celulare ale sângelui rămân
Sol de dializa - hipertonică, se schimba frecvent, se verifică concentrația ionică