1.

Biofizica sistemului respirator

 Aparatul respirator
• cavitatea nazală
• faringele
• laringele
• traheea
• bronhiile principale
• bronhiole
• alveole

555
 Biofizica respirației

• Schimbul de gaze se realizează în 3

etape:

1. Etapa pulmonară (difuzie)

2. Transportul gazelor respiratorii
3. Etapa celulară (difuzie)
 Biofizica respiratiei
 energia necesara organismului este furnizată de alimentele
oxidate
 0,207 litri oxigen – 1kcal
 Un adult – 70 kcal/h – 14,5 litri oxigen/h
• 2% difuzie prin piele, restul prin plamani
• volumul total al plămânilor este de 6 litri - din care se
schimba 0,5 litri la fiecare respiratie
• în alveole are loc schimbul gazos, prin difuzie, între
sânge și aerul din plămâni (legea lui Fick)
O2
plămâni dm dp
sânge   DS s
dt dx
CO2
Legea lui Fick:

dm dp
  DS s
dt dx

PV=ct
Membrana alveolară

x=0,5 µm

r:(0,05-0,1)mm
Rolul surfactantului pulmonar

Compoziţia surfactantului este cunoscută doar parţial, fiind foarte

complexă, dar componenta principală este o fosfolipidă
Rolul surfactantului pulmonar
2
Legea lui Laplace: p
R
 Rolul surfactantului pulmonar
Ca urmare a stabilirii proprietăţilor fizice generale a plămânului şi lichidului endoalveolar,
se poate deduce funcţia specifică a surfactantului pulmonar.
Pentru o alveolă dată, tensiunea superficială se reduce la reducerea suprafeţei, pentru
a evita creşterea presiunii interne dată de presiunea Laplace
2
p 
R
Dacă nu ar exista această variaţie, la scăderea razei unei alveole, presiunea din interiorul
său ar creşte, obligând aerul din interior să treacă în alte alveole cu raza mai mare. In acest
mod, toate alveolele mici s-ar goli în alveolele mai mari, împiedicând funcţionarea
normală a plămânului.
În domeniul de funcţionare normală a plămânului presiunea dată de tensiunea superficială
este practic constantă, deci variaţia coeficientului de tensiune superficială a lichidului
endoalveolar datorită prezenţei surfactantului asigură o valoare practic constantă a
presiunii Laplace indiferent de dimensiunea alveolelor.
Un alt rol important al surfactantului este de a micşora valoarea coeficientului de tensiune
superficială, micşorând astfel consumul de energie în cursul ciclului respirator.
 Legea lui Dalton

 se aplica amestecurilor de gaze (perfecte) și arată că

presiunea totală a amestecului este egală cu suma presiunilor
parțiale ale componentelor;
 presiunea parțială a unui component este presiunea pe
care ar avea-o componentul respectiv dacă ar ocupa
singur întregul volum disponibil

PB ≈ PCO 2  PO2  PN 2
 PB  PCO2  PO2  PN 2
≈

N O2 RT N N 2 RT N CO2 RT
PO2  PN 2  PCO2 
V V V

( N O2  N CO2  N N 2 ) RT
PB 
V

PO2 N O2

PB N O2  N CO2  N N 2
 Compoziția aerului inspirat și expirat

N2 O2 CO2

Aer inspirat (%) 79,02 20,94 0,04

Aer expirat (%) 79,2 16,3 4,5

PO2 N O2

PB N O2  N CO2  N N 2

PB (%O2 ) (760mmHg )(20,94)

PO2    159,1mmHg
100 100

PCO2=0,3mmHg ,

PN2=600,6mmHg
 din compozitia aerului inspirat rezultă că sunt
necesare 16 (18) respirații pe minut pentru a asigura
nevoia de oxigen
 nevoia de oxigen depinde de activitatea fizică depusă
 difuzia are loc între substanțe cu stări de agregare
diferite (din alveole în sânge)
 cea mai mare parte a corpului primește oxigenul
necesar prin sângele circulant
 corneea nu conține vase de sânge – difuzie de la
fluidul lacrimal