TEHNOLOGII ECOLOGICE MARINE

APLICAŢII

IULIANA ŞUNDRI

1
 FOLOSIREA ECUAŢIEI STREETER-PHELPS ÎN EVALUAREA
CALITĂŢII ECOSISTEMELOR ACVATICE

Folosirea ecuaţiei Streeter-Phelps în evaluarea ecosistemelor acvatice implică doi

parametri:
- Cantitatea de oxigen necesară pentru oxidarea materiei organice din apă;
- Cantitatea de oxigen dizolvat disponibilă în apă pentru realizarea acestui proces.

Oxigenul dizolvat (DO) reprezintă cantitatea de oxigen molecular dizolvat în apă, unul
din criteriile principale în determinarea calităţii apelor naturale. Cantitatea de DO afectează şi
procesele de tratare a apelor uzate.
Capacitatea apei de a purta oxigenul dizolvat, cunoscută şi sub numele de nivelul de
saturaţie al apei în oxigen dizolvat, depinde de temperatură. Nivelul de saturaţie al apei în DO
poate fi măsurat cu un oxigeno-metru. De obicei, valorile măsurate sunt mai mici decât cele
teoretice pentru temperatura apei respective. Apele reci prezintă o concentraţie mai mare de
oxigen dizolvat.

Consumul biochimic de oxigen CBO reprezintă cantitatea de oxigen necesară

microorganismelor pentru oxidarea materiei organice din apă; acest parametru reprezintă deci o
măsură indirectă a contaminării cu materie organică. Cu cât valoarea de CBO este mai mare cu
atăt este mai mare deficitul în oxigen al ecosistemului acvatic pe care îl evaluăm.
Cantitatea de CBOt exprimată în mg/l după t zile este dată de relaţia:

𝑂𝐷0 − 𝑂𝐷𝑡
𝐶𝐵𝑂𝑡 =
𝑉𝑠
𝑉𝑜

Unde ODo reprezintă cantitatea de oxgen dizolvat la momentul prelevării probei, iar ODt
reprezintă cantitatea de oxgen dizolvat după timpul t.
Vo – volumul de diluţie al sticlei în care se fac măsurătorile;
Vs – volumul probei

2
 Vs/Vo – diluţia probei. (De ex. diluţia probei va fi de 30 la 1 pentru 10 ml apă uzată
plasatăîntr-un recipient de efectuare a analizei de 300 ml).
ODt, în mod obişnuit, este măsurat în condiţii controlate, cum ar fi la T=20 0C şi întuneric
(pentru a preveni producerea de oxigen de către alge).
Ecuaţia Streeter-Phelps modelează cu acurateţe cantitatea de oxigen dizolvat dintr-un
curs de apă după descărcarea în acesta a unei ape uzate. Modelul urmează poluantul odată cu
preluarea acestuia de către curentul răului. Când o substanţa poluantă este introdusă într-o sursă
de apă, în mod obişnuit cantitatea de oxigen scade până la un minim. Reprezentarea grafică a
cantităţii de oxigen dizolvat din apă în funcţie de timp reprezintă curba de modificare a
concentraţiei oxigenului dizolvat faţă de valoarea normală la o anumită temperatură. În această
balanţă a masei de oxigen dizolvat interacţionează două procese competitive: reaerarea şi
dezoxigenarea. Reaerarea adaugă molecule de oxigen în apă aduse din atmosferă (până la
punctul de saturaţie), dezoxigenarea reduce oxigenul.
În această analiză sunt luate în considerare numai microorganismele capabile să
degradeze materia organică, deci răspunzătoare pentru valoarea consumului biochimic de oxigen.

TEMA

Într-un punct de pe cursul unui râu ce se varsă în Marea Neagră se deversează apă uzată
colectată de la un grup de localităţi rurale.
Pe baza ecuaţiei Streeter-Phelps determinaţi timpul critic şi valoarea minimă a
concentraţiei de oxigen (se va ţine cont de variaţiile sezoniere ale parametrilor).
Determinaţi variaţia concentraţiei de oxigen dizolvat în apă (OD) de-a lungul râului,
pentru cele 4 anotimpuri.
Determinaţi care este concentraţia maximă de substanţe organice din apa deversată astfel
încât să nu se depăşească valoarea limită ODmin= 4 mg/l pe toată lungimea râului.

Notaţii şi prescurtări:
- OD(t) [mg/l] :concentraţia oxigenului dizolvat în masa de apă, la momentul t
- t [zile]: variabila timp măsurată în zile;
- T [0C]: variabila temperatură măsurată în grade C;

3
 - Cs [mg/l: concentraţia la saturaţie a oxigenului dizolvat, dependentă de
temperatură (T) după relaţia Elmore & Hayes (1960);
- DO [mg/l: deficitul de oxigen al amestecului apă de râu / apă uzată la momentul
iniţial t=to (în locul deversării), DO=Cs-ODo ;
- ODo [mg/l: concentraţia oxigenului dizolvat în amestecul apă de râu / apă uzată la
momentul iniţial t=to (în locul deversării);
- ODrau [mg/l: concentraţia oxigenului dizolvat în apă de râu, ODrau=0.95*Cs
- Odau [mg/l : concentraţia oxigenului dizolvat în apa uzată, care se măsoară
experimental;
- CBO5 rau [mg/l: consumul biochimic de oxigen din apă, care exprimă încărcarea
organică a apei râului şi care se determină experimental;
- CBO5 au [mg/l: consumul biochimic de oxigen din apa uzată, care exprimă
încărcarea organică a apei uzate şi reprezintă factorul poluant - se determină experimental;
- CBO5 mix [mg/l: consumul biochimic de oxigen a amestecului apă de râu / apă
uzată, la momentul iniţial t=to (în locul deversării);
- Kd(20) [zil-1]: constanta ratei de dezoxigenare la temperatura T=200 C, corectată
cu viteza (u) şi respectiv adâncimea (H) râului, considerate ca mărimi medii;
- Kdo [zil-1]: : constanta ratei de dezoxigenare de referinţă, determinată
experimental în laborator la temperatura T=200C;
- η : coeficient de activitate a râului, cu valori în gama 0.1÷0.6 (în funcţie de viteza
râului) care intervine în formula lui Kd(20);
- θ : factor de corecţie cu temperatura (T) a constantei ratei de deoxigenare Kd;
- Kd = Kd(T) [zil-1]: constanta ratei de dezoxigenare totală, corectată cu
temperatura (T), care intervine în relaţia Streeter-Phelps;
- Kr(20) [zil-1]: constanta ratei de reaerare la temperatura T=200C, corectată cu
viteza (u) şi respectiv adâncimea (H) râului, considerate ca mărimi medii;
- β : factor de corecţie cu temperatura (T) a constantei ratei de reaerare;
- Kr = Kr(T) [zil-1]: constanta ratei de reaerare totală, corectată cu temperatura (T),
care intervine în relaţia Streeter-Phelps;
- tc [zile]: timpul critic la care concentraţia de OD(t) este minimă;

4
 - OD(t)min [mg/l = OD(tc) [mg/l: este valoarea minimă a concentraţiei de oxigen
dizolvat;
- H [m]: adâncimea medie a râului pe fiecare anotimp;
- W [m]: lăţimea medie a râului pe fiecare anotimp;
- u [m/s]: viteza medie a râului pe fiecare anotimp;

RELAŢII DE CALCUL

Relaţia Streeter-Phelps:
𝑲𝒅
1) 𝑶𝑫(𝒕) = 𝑪𝒔 − [(𝑲 − 𝑪𝑩𝑶𝟓𝑴𝑰𝑿 (𝒆−𝑲𝒅∙𝒕 − 𝒆−𝒌𝒅∙𝒕 )] + 𝑫𝑶 ∙ 𝒆−𝑲𝒓∙𝒕 ]
𝒓 −𝑲𝒅 )

2) DO=CS- Odo, unde

𝑶𝑫𝒓𝒂𝒖 ∙𝑸𝒓𝒂𝒖+𝑶𝑫 𝒂𝒖∙ 𝑸𝒂𝒖
3) 𝑶𝑫𝒐 = si 𝑶𝑫𝒓𝒂𝒖 = 𝟎. 𝟗𝟓 ∙ 𝑪𝑺
𝑸𝒓𝒂𝒖 + 𝑸𝒂𝒖

Relatia Elmore & Hayes:

4) 𝑪𝒔 = 𝑨 + 𝑩 ∙ 𝑻 + 𝑪 ∙ 𝑻𝟐 + 𝑫 ∙ 𝑻𝟑

4a) A=14.652; B=-0.410022; C=7.991E-3; D=-7.7774E-5

(𝐶𝐵𝑂5𝑟𝑎𝑢 ∙𝑄𝑟𝑎𝑢+ 𝐶𝐵𝑂5𝑎𝑢 ∙𝑄𝑎𝑢
5) 𝐶𝐵𝑂5𝑀𝐼𝑋 =
𝑄𝑟𝑎𝑢 +𝑄𝑎𝑢

𝑢
6) 𝐾𝑑(20) = 𝐾𝑑0 + ∙ ᶯ la T=20℃
𝐻

unde Kdo se determina experimental in laborator , iar ᶯ=0.1÷0.6 , parametruempiric care tine
cont de caracterul lent sau rapid al curgerii raului.
7) 𝐾𝑑[𝑇] = 𝐾𝑑 = 𝐾𝑑(20) ∙ 𝜃 (𝑇−20)

Exprima relatia pentru Kd in functie de toti parametrii de care este dependent , inclusiv
temperatura (T).

Parametrul 𝜃 are valoarea:

5
8) 𝜃 = 1.075;

Pt 0℃ < 𝑇 < 30℃

Relatia O’Conner & Dobins:

3.92 𝑢
10) 𝐾𝑟(20) = ∙√ La T=20℃
𝐻 𝐻

Prin care se determina constanta ratei de reaerare la T= 20℃, corectata cu parametrii

hidrodinamici ai raului;
11) 𝐾𝑟[𝑇] = 𝐾𝑟 = 𝐾𝑟(20) ∙ 𝛽 (𝑇−20)

12) 𝛽 = 1.024

Kr este constanta ratei de reaerare din relatia (1) , care include si corectia cu temperatura (T):

Timpul critic tc se determina din concluzia:

𝑑
13) 𝑂𝐷(𝑡𝑐) = 0
𝑑𝑡

Si are formula:

1 𝐾𝑟 𝐷𝑂 𝐾𝑟 −𝐾𝑑
14) 𝑡𝑐 = ∙ ln[ (1 − 𝐶𝐵𝑂5 ∙ )]
(𝐾𝑟 −𝐾𝑑 ) 𝐾𝑑 𝑀𝐼𝑋 𝐾𝑑

Relaţia dintre parametrii ;u , H , w si debitul raului Qrau este:

15) 𝑄𝑟𝑎𝑢 = 𝑢 ∙ 𝐻 ∙ 𝑊

Rezolvare:

1. Timpul critic şi valoarea minimă a concentraţiei de oxigen, pe sezoane

Timp critic Valoarea minimă a
[zile] concentraţiei de oxigen
[mg/l]
4.4087 3.4763
2.7550 1.5079
3.2292 5.0439
4.1224 9.3745

2. Variaţia sezonieră a concentraţiei de oxigen

6
 VARIATIA CONCENTRATIEI DE OXIGEN
DIZOLVAT DIN RAU

12

10

8
OD(t)[mg/l]

0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
TIMP [zile]
Primavara vara toamna iarna

- Primavara : 3.4763 mg/L - timp critic de 4.4 zile;

- Vara : 1.5079 mg/L - timp critic de 2.75 zile;
- Toamna : 5.0439 mg/L - timp critic de 3.22 zile;
- Iarna : 9.3745 mg/L – timp critic de 4.12 zile;

3. Concentraţia maximă admisă a substanţelor chimice în apa uzată, exprimată în consum

biochimic de oxigen.

CBO5max primăvară – 105 mg/l

CBO5max vară - 68 mg/l

CBO5max toamnă - 118 mg/l

CBO5max iarnă – 303 mg/l

7
 T [° Qrau Qau CBO5rau CBO5au ODau W
anotimp Kdo[zi-1] η H [m]
C] [m3/s] [m3/s] [mg/l] [mg/l] [mg/l] [m]
Primăvara 0.3 0.3 18 43 4 2 119 4 49 4.6
Vara 0.24 0.25 26 34 4 1.5 125 3 31 4
Toamna 0.28 0.3 17 29 4 1.8 92 3 34 3.3
Iarna 0.31 0.25 7 36 4 1.3 85 4.5 28 3.5

Cs Kd(20)[zil- Kr(20)[zil- CBO5mix Odrau Odo OD(t)

anotimp u[m/s] Kd[zil-1] Kr[zil-1] DO[mg/l] tc[zile]
[mg/l] 1] 1] [mg/l] [mg/l] [mg/l] [mg/l]
Primăvara 9.41 0.1908 0.3124 0.2704 0.1735 0.1655 11.9574 8.9368 8.5166 0.8905 4.4087 3.4763
Vara 8.03 0.2742 0.2571 0.3968 0.2566 0.2958 14.5000 7.6251 7.1382 0.8882 2.7550 1.5079
Toamna 9.61 0.2585 0.3035 0.2443 0.3324 0.3096 12.7333 9.1285 8.3856 1.2233 3.2292 5.0439
Iarna 12.15 0.3673 0.3362 0.1313 0.3628 0.2666 9.6700 11.5394 10.8355 1.3113 4.1224 9.3745

8
 ESTIMAREA CAPACITĂŢII PORTANTE A UNUI BAZIN PISCICOL
CU SISTEM RECIRCULANT AL APEI

Abordarea analitică a problemelor privind estimarea debitelor intr-un sistem recirculant

stă la baza asigurării unor condiţii optime de creştere a biomasei la un anumit grad de încărcare a
sistemului. În practică, de cele mai multe ori, se cere să se estimeze capacitatea maximă de
încărcare pentru un sistem existent ce funcţionează în anumite condiţii impuse. În acest scop,
pentru determinarea capacităţii maxime de încărcare (capacitatea portantă) se aplică bilanţul
material al sistemului.

Conceptul de bilanţ de masă

Metoda de rezolvare a problemelor tehnologice si tehnice cu ajutorul analizei bilantului
de masa se bazeaza pe legea conservarii masei : masa nu poate fi creata sau distrusa ci ea doar se
transforma .
Acumulări = Intrări - Ieşiri + Produceri - Consumuri
Daca interesează doar capacitatea maximă de încărcare a sistemului sau este cazul unei
unitati continue de productie (unde biomasa variaăa foarte puţin în timp ), atunci vom lua în
considerare condiţiile de stare stabilă.
De asemenea, se presupune existenţa condiţiilor complet omogene în bazin.
Aceasta implică: aceeaşi calitate a apei în întregul bazin şi în efluentul care părăseşte bazinul de
cultură; aceasta înseamnă că avem o concentraţie în elemente şi ioni identică atât în efluent cât şi
în bazinul de cultură.

Estimarea debitelor care să asigure menţinerea conţinutului în oxigen dizolvat

Ecuaţia bilanţului de materiale pentru oxigen dizolvat (OD) într-un sistem de producţie
în bazin care descrie ritmul de modificare a concentraţiei oxigenului dizolvat în bazin, poate fi
scrisă astfel:
( dC OD / dt ) x V= Q * CODi - Q * COD + POD - ROD,
unde:
Q = debitul de curgere prin system m3/h ;
V = volumul sistemului [m3]

9
 COD = concentratia de oxigen solvit(OD) in bazinele de cultură [mg]l]
CODi = concentratia de OD in influent care intra în bazinul de cultură [mg/l];
POD = rata productiei de OD kg/h;
ROD = rata consumului de OD în bazinele de cultură [kg/h].

1. Estimarea capacităţii portante în funcţie de conţinutul în oxigen dizolvat (OD)

Estimarea capacităţii portante, în ipoteza funcţionării sistemului în regim stabil,
presupune determinarea ratei consumului de oxigen în sistem (RO) în baza ecuaţiei:

RO  Q  CO i  CO   PO
. (1).

R0 = rata consumului de DO în cadrul sistemului [masă/timp].

Q = debitul de primenire volum/timp;
C0i = concentraţia de DO în afluentul sistemului [masă/volum];
C0 = concentraţia de DO in bazinele de cultură masă/volum];
P0 = rata producţiei de DO în cadrul sistemului masă/timp;

Rata consumului de oxigen în cadrul sistemului este definită ca sumă a oxigenului

necesar pentru respiraţia peştilor, descompunerea deşeurilor carbonatice şi de nitrificare a
compuşilor azotului
RO = Rr + RBOD + RNOD (2).
În realitate, nivelul fiecăruia din aceşti parametri (exceptând rata respiraţiei biomasei de
cultură) este direct proporţional cu cantitatea de hrană intrată în sistem într-o anumită perioadă
de timp. În aceste condiţii, se poate simplifica şi redefini rata consumului de oxigen, sub forma:
unde:
R0 = FOC * FR (3).
FOC = consumul de oxigen pe unitatea de masă de hrană [mg/kg]
FR = rata hrănirii [kg/zi], unde:
FA (4).
FR 
t
unde, FA reprezintă cantitatea de hrană administrată în perioada de timp t [masă/timp].

10
 Combinând ecuaţiile 1 şi 2, în baza bilanţului masic al oxigenului, se poate estima rata
maximă a hranei suplimentare (FRm O):

Q  CO i  CO   PO
FR m O 
FOC (5).

În sistemele de producţie din acvacultură, pentru o anumită clasă de mărime a unei specii
de peşte, raţia furajeră într-o unitate de timp se exprimă procentual din masa corporală a
materialului de cultură (% BW). Din acest considerent, valoarea ratei hrănirii (FR) poate fi
definită astfel:

SBM  %BW
FR 
100 (6). .

unde:

- SBM = biomasa de cultură din interiorul sistemului [masă];

- % BW = raţia furajeră [masă furaj/ masă peşte  timp]

În baza relaţilor 5 şi 6 se determină capacitatea portantă maximă a sistemului în funcţie

de consumul de oxigen, cu relaţia:

FR m O
SBM 
% BW (7).

2. ESTIMAREA CAPACITĂŢII PORTANTE ÎN FUNCŢIE DE

CONCENTRAŢIA ADMISIBILĂ ÎN AZOT AMONIACAL TOTAL (TAN)

Estimarea capacităţii portante în funcţie de concentraţia admisibilă în azot amoniacal

total (TAN) presupune, în primul rând, determinarea ratei de producere a azotului amoniacal
(PTAN), folosind ecuaţia:
(8).
PTAN  ATAN  Q f  E   Q  CTAN  CTAN i 
.

11
 În funcţie de cantitatea de hrană distribuită la o hrănire şi de conţinutul de proteină al
hranei, precum şi a ratei de hrănire (FR = FA/t), rata maximă a hrănirii stabilită în funcţie de
conţinutul optim de TAN (FRm TAN) se determină astfel:
(9).
ATAN  Q f  E   Q  CTAN  CTAN i 
FRm TAN 
K  PC

Cunoscând corelaţia dintre rata hrănirii şi biomasa din sistemul de cultură, exprimată
prin ecuaţia FR = SBM x % BW, se poate estima capacitatea portantă maximă a sistemului în
funcţie de conţinutul în TAN (SBMm TAN), cu relaţia:

FRm TAN
SBM m TAN  (10).
% BW
Este de dorit ca un sistem recirculant să funcţioneze astfel încât concentraţia în TAN în
cadrul acestuia să fie menţinută la un nivel acceptabil şi relativ constant. În acest sens, sunt de
menţionat principalele aspecte ale influenţei formei neionizate a azotului amoniacal asupra
peştilor, aspecte care trebuie luate în considerare la proiectarea şi exploatarea unui sistem
recirculant, anume:
- concentraţia maximă, acceptabilă din punct de vedere tehnologic, a azotului
amoniacal neionizat, respectiv cea a azotului amoniacal total, din sistemele de cultură nu este
îndeajuns cunoscută;
- concentraţia la care azotul amoniacal neionizat devine toxic pentru peşti este
foarte variabilă; valoarea maxim admisibilă pentru azotul amoniacal neionizat (ANH3 - N),

recomandată de Comisia Consultativă pentru Pescăriile din Apele Continentale Europene

(EIFAC) a FAO, şi care poate fi luată în considerare pentru proiectarea sistemelor recirculante,
este de 0,025 mg/l;
În diferite condiţii privind temperatura şi pH-ul apei, concentraţia de TAN maxim
admisibilă (ATAN) se determină în funcţie de concentraţia maximă admisibilă în azot amoniacal
neionizat (ANH3-N) şi de fracţia molară a azotului amoniacal neionizat (a), cu relaţia:

ANH3  N (11).
ATAN 
a

12
 Tab. 7.1. Fracţia molară a azotului amoniacal neionizat – a

T [oC] pH

7,0 7,8 7,9 8,0 8,1 8,3 9,0

5 0,0012 0,0078 0,0098 0,0123 0,0154 0,0242 0,1107

10 0,0019 0,0116 0.0145 0,0182 0,0229 0,0357 0,1567

15 0,0027 0,0169 0,0212 0,0266 0,0332 0,0516 0,2144

20 0,0039 0,0243 0,0304 0,0380 0,0474 0,0731 0,2833

25 0,0056 0,0346 0,0431 0,0537 0,0667 0,1017 0,3621

30 0,0080 0,0483 0,0600 0,0744 0,0919 0,1382 0,4455

35 0,0111 0,0663 0,0820 0,1011 0,1240 0,1833 0,5293

PROBLEMĂ
ESTIMAŢI CAPACITATEA PORTANTĂ A UNUI SISTEM RECIRCULANT

Ipoteze de calcul:
- specia de cultură: păstrăv indigen (Salmo trutta fario);
- temperatura apei: 10 oC;
- masa individuală medie a peştilor (BW): 0,75 kg;
- raţia furajeră (% BW): 1,5 %;
- conţinutul în proteină al furajului (PC): 40 %;
- coeficientul dependent de activitatea metabolică a biomasei şi de conţinutul în
azot al proteinei din hrană (K): 0,102;
- frecvenţa hrănirii (F): 4 mese/zi;
- timpul de excreţie a TAN (t): 6 ore;
- debitul de primenire (Q): 39,3 l/h;
- debitul recirculant (Qf): 15897 l/h;
- concentraţia optimă de oxigen dizolvat în sistem (Co): 7 mg/l;
- concentraţia de oxigen dizolvat în influent (Coi): 9 mg/l;
- consumul de oxigen (FOC): 0,225 kg.O2/kg hrana

13
 - rata producţiei de oxigen în cadrul sistemului (Po): 0,453 kg/h;
- concentraţia în TAN a afluetului (CTAN i): 0 mg/l;
- concentraţia în NO3 a afluentului (CNO3 i): 0 mg/l;
- reacţia apei (pH): 7,8;
- concentraţia admisibilă în NH3-N (ANH3-N): 0,025 mg/l;
- concentraţia admisibilă a NO3 în sistem (CNO3): 300 mg/l;
- eficienţa filtrului biologic (E): 50%.

REZOLVARE

Etapa 1

Determinarea cantităţii maxime de hrană distribuită în raport cu concentraţia de oxigen

dizolvat (FRm O)

Conform ecuaţiei 5, rezultă:

Q  CO i  CO   PO
FR m O  
FOC

l  6 kg O2 kg O2  kg O2
39,4  9 10  7 106   0,453
ora  l l  ora kg hrana
  2,01
kg O2 ora
0,225
kg hrana

Q(Co i-Co), este neglijabil.

Dacă rata maximă a hrănirii este de aproximativ 2 kg/ora, înseamnă că într-o zi cantitatea
maximă de hrană distribuită este de 48 kg.

14
Etapa 2

Calculul capacităţii portante a sistemului în raport cu concentraţia optimă de oxigen

dizolvat (SBMm O)

kg hrana
FRm O 48
SBM   zi  3200 kg peste
% BW 0,015 kg hrana
kg peste  zi

Etapa 3

Determinarea cantităţii maxime de hrană distribuite în raport cu concentraţia de TAN

(FRm tan)

Concentraţia admisibilă de TAN (ATAN) este:

mg
ANH3  N 0,025
ATAN   l  2,16 mg TAN
a 0,0116 l

unde, pentru fracţia molară a azotului amoniacal neionizat (a) s-a adoptat 0,0116 pentru o
temperatură a apei de 25oC şi un pH de 7,8 (tabel 7.2.1).
Considerând că apa din sistemul de creştere este omogenă în ceea ce priveşte concentraţia
de TAN, atunci CTAN = ATAN.
În baza ecuaţiei.2.30 se calculează cantitatea maximă de hrană distribuită cu respectarea
unui conţinut optim de TAN (FRm TAN):

A TAN  Q f  E   Q  C TAN  C TAN i 

FR m TAN  
K  PC

mg TAN l l  mg TAN mg TAN 

2,16 15897  0,5  39,4  2,16 0 
l ora ora  l l 

mg TAN
0,092 0,4 15
mg hrana
 mg hrana kg hrana
 422889  0,423
ora ora

Presupunând că peştele este hrănit 24 ore/zi, atunci cantitatea maximă de hrană introdusă
în sistem într-o zi va fi de 10,15 kg.

Etapa 4
Calculul capacităţii portante a sistemului în raport cu concentraţia de TAN (SBM m TAN)

Capacitatea portantă a sistemului în raport cu concentraţia de TAN (SBMm TAN) se

determină din ecuaţia 10, în condiţiile ipotezelor de calcul, cu relaţia:

kg hrana
FR 10,15
SBM m TAN  m TAN  zi  676,66 kg peste
% BW kg hrana
0,015
kg peste  zi

Rezultatul indică faptul că un sistem recirculant, definit prin ipoteza de calcul, are o
capacitate portantă de 676,66 kg peşte în condiţiile menţinerii concentraţiei de azot amoniacal
neionizat la valoarea de 0,025 mg/l.

16
 UTILIZAREA PROGRAMULUI DE SIMULARE ADIOS

Automated Data Inquiry for Oil Spills (ADIOS) este un program folosit pentru
planificarea masurilor ce trebuie luate in cazul unor deversari de petrol si poate fi folosit atat in
Windows cat si in Macintosh.
Programul arata identic in ambele cazuri. ADIOS integreaza o biblioteca de aproximativ
1000 tipuri de petrol si metode ce ajuta la estimarea timpului in care acestea vor ramane in
mediul marin cat si la adoptarea diferitelor strategii de purificare.
Calculele efectuate de ADIOS combină date în timp real ale mediului, introduse manual,
precum viteza vântului, cu proprietăţile fizico-chimice atent cercetate incluse in biblioteca sa de
produse petroliere.
Programul ajută cu o estimare cât mai corectă şi calculul cât mai exact al parametrilor
deversării.

I. Ce trebuie sa stim inainte de a folosi ADIOS

Atentie la interpretarea predictiilor, mai ales daca deversarea cu petrol include:
 Viteza foarte mica sau foarte mare a vantului
 Cantitate foarte mica sau foarte mare de produs petrolier deversat
 Zone aproape de tarm sau cu regim al curentilor complicat
Deversari limitate natural sau artificial.
ADIOS presupune ca petrolul se raspandeste fara oprire in conditii oceanice din cauza
vantului, curentilor si a efectelor gravitatiei. In momentul in care deversarea este oprita de tarm
sau tinuta sub control de baraje, rezultatele programului pot fi neconcludente.
Schimbarea de temperatura a petrolului.
ADIOS presupune ca neschimbata temperatura petrolului in momentul introducerii
manuale a temperaturii marii. Daca temperatura petrolului se schimba , din motive diverse, cum
ar fi radiatia solara , interactiunea apa-aer sau orice alt proces ce poate influenta termic petrolul ,
rezultatele programului pot fi imprecise.
Variatia vantului

17
 Viteza vantului influenteaza direct multe procese de “weathering”. Se necesita atentie
cand se folosesc observatii si predictii meteorologice pentru locatii diferite de cea unde s-a
produs deversarea.
Predictii pe termen lung.
ADIOS poate intocmi previziuni pe o perioada de maxim 5 zile. Pentru perioade mai
mari alti factori precum biodegradarea si foto-oxidarea, trebuie luati in calcul. Programul nu va
lua in calcul acesti factori.

II. Optiuni
Ultima versiune a programului ADIOS contine o serie de optiuni noi cu privire la
introducerea si calcularea ratei de scurgere a petrolului de la sursa deversarii. Utilizatorul poate
introduce sau customiza noi produse petroliere pe langa cele deja gasite in baza de date a
programului. Multe algoritme ale procesului de “weathering” au fost imbunatatite iar altele
precum sedimentarea sau estimarea concentratiei de benzen din aer au fost adaugate.
A fost introdusa optiunea de a lua decizii asupra modului de combatere a deversarii
precum cele de : “skimming” (indepartarea mecanica a produsului petrolier de pe suprafata apei)
, “in-situ burning” ( indepartarea petrolului de pe suprafata apei prin ardere) sau indepartarea
chimica prin tratarea apei contaminate cu petrol cu anumiti produsi dispersanti.
Noua versiune de ADIOS estimeaza gradul de precizie a calculelor luand in calcul si o
marja de eroare ce trebuie mereu luata in considerare.

III. Structura programului

ADIOS este un program ce combina comportamentul hidrocarburii si modelul de
curatarea al deversarii cu o baza de date ce contine tipuri de petrol neprelucrat si produse
rafinate. Utilizand informatia stiintifica existenta, programul este conceput pentru a aduce
raspunsuri cu privire la procesul de “weathering” al petrolului. Avand in vedere ca deversarea
este o situatie de urgenta interfata programului este facuta in mod special simpla, usor de utilizat
si limitata. Totodata, el este conceput si sa includa o serie de estimari pentru date ce nu pot fi
introduse cu exactitate la inceputul deversarii. Factori , ca metoda de transport a petrolului, nu
sunt inclusi in program din cauza cantitatii mari de informatie ce ar trebui introdusa. Diagrama

18
reda o structura “in-bloc” a programului in timp ce sectia algoritmilor include formulele utilizate
pentru “weathering-ul” individual si procesul de curatare al deversarii.

IV. Crearea unui scenariu de deversare

Pentru a rula ADIOS, trebuie selectat tipul de hidrocarbura adecvat, introduse datele
mediului inconjurator cat si cantitatea de produs deversat.
 Sectiunea “Oil type(Tipul hidrocarburii)” ajuta la selectarea produselor
petroliere adecvate cat si la la introducerea a altor tipuri ce nu fac parte din baza de date a
programului.
 Sectiunea “Emulsification(Emulsificarea)” arata cum se introduce constanta de
emulsionare si transpune ecuatiile matematice folosite.
 Sectiunea “Wind/Wave – Weather conditions(Vant/Valuri-Conditii meteo)”
ajuta la introducerea datelor ce tin de viteza vantului si tipul valurilor. Se pot descoperi , in
detaliu tehnic, cum ADIOS foloseste datele introduse pentru a imprastia , evapora si dispersa
produsul petrolier.
 Sectiunea “Water properties(Proprietatile apei)” contine informatie despre
temperatura apei, sedimente si viteza curentilor de suprafata.

1) Emulsionarea
Starea continua de agitatie a marii creaza mici picaturi de apa, care in prezenta
hidrocarburilor se amesteca cu acestea formand o emulsie de apa in petrol. La acest proces
concura fractiile grele din petrol si anume asfaltenele si rasinile.
Procesul de evaporare produce schimbari rapide in ceea ce priveste compozitia petrolului
deversat, astfel incat in cateva ore de la accident procentul de rasini si asfaltene creste
semnificativ.
Daca la inceput, cand petrolul este deversat in mediul acvatic nu are loc procesul de
emulsionare apa in petrol, pe masura ce fractiile volatile se evapora, pe suprafata apei ramane un
produs continand fractii grele.
In consecinta procesul de emulsionare mareste densitatea, vascozitatea si volumul
produsului petrolier ramas pe suprafata apei, schimbandu-i culoarea.

19
 Pentru a prezice cand si daca un anumit tip de petrol va emulsiona ADIOS calculeaza ce
procent din petrol trebuie sa se evapore pentru ca emulsionarea sa poata incepe. Aceasta
constanta este calculata intern si bazata pe studii la locul incidentelor si pe studii in interiorul
laboratoarelor. Utilizatorul poate sari peste acest pas si poate introduce manual constanta de
emulsionare.
Introducerea constantei de emulsionare
Se selecteaza “Emulsification” din meniul “Spill”
Se bifeaza optiunea de sub cea “Default”
Se introduce o valoare si se selecteaza unitatea (ore sau procentaj)
Se apasa “OK” sau se introduce optional o marja de eroare sub campul “Uncertainty”
(Valorea trebuie sa fie intre 1-100)

2) Tipul hidrocarburii
ADIOS foloseste API(densitatea) , distilarea , asfaltenele si aromaticele dar si
vascozitatea in modelul sau de calculare. Anumite proprietati nu sunt folosite in calculatii dar
afisate pentru informarea suplimentara a utilizatorului.
 Selectarea unei hidrocarburi din baza de date
Initial trebuie ales un tip de petrol sau un produs petrolier pentru a calcula un scenariu.
Tipul de petrol se poate alege din baza de date intrand in meniul “Spill”. Baza de date se poate
sorta alfabetic sau ca sursa de referinta dupa densitatea si punct de curgere.
Apasati butoanele de sus pentru a selecta metoda de sortare. Sortarea presetata este cea
alfabetica.
Pentru a cauta in mod rapid un anumit tip de petrol puteti scrie initiala acelui petrol iar
lista va fi parcursa rapid in acea portiune. Dupa ce s-a gasit hidrocarbura cautata se apasa butonul
“Select”.
 Adaugarea unui nou tip de petrol in baza de date
Se alege optiunea “Custom Oil” din meniul “Spill”. In acest loc se pot adauga tipuri de
petrol noi sau se pot modifica intrarile deja existente. Este de retinut ca baza de date a
programului se va salva mereu si permanent.

3) Vant/Valuri-Conditii meteo

20
 ADIOS foloseste infortmatii despre valuri si vant pentru a dispersa, raspandi, evapora,
dispersa si emulsiona deversarea de petrol.
Sectiunea “Directia si viteza vantului” discuta problemele ce apar in momentele
preluarii conditiilor meteo de pe internet si furnizeaza o lista care sa prepare utilizatorul pentru o
convorbire verbala cu un meteorolog.
“Inaltimea valurilor” va ajuta la introducerea informatiilor legate de inaltimea si
puterea valurilor.
Proprietatile apei
ADIOS are nevoie de introducerea anumitor informatii ce tine de stratul superior al apei
in care s-a produs deversarea.
“Water temperature” arata cum se introduce temperature apei dar si limitele superioare
si inferioare admise. Dupa viteza vantului, programul este cel mai sensibil in calcule atunci cand
este vorba de temperatura apei, deci , o valoarea destul de apropiata de realitate trebuie introdusa.
“Salinity” ne ajuta la introducerea datelor ce tin de salinitate. Ea difera de la un strat de
apa la altul. Poti selecta o salinitate presetata sau poti introduce una noua.
“Sedimentation” arata cum trebuie introdusa incarcatura cu sediment. O apa cu un
continut ridicat de sedimentare poate face ca petrolul sa alunece mai repede in coloana de apa, in
timp ce un continut mic de sedimente va face ca petrolul sa ramana mai mult la suprafata apei
imprastiind produsul deversat pe o suprafata mai mare. ADIOS foloseste aceasta valoare pentru a
prognoza cu acuratete intinderea deversarii.
“Currents” ajuta la introducerea vitezei curentilor de suprafata si vine cu o limita
superioara si inferioara presetata. In unele cazuri, deversarea este foarte puternic afectata de
curentii marini din imprejurimi. Este de retinut ca oceanografii pentru a determina directia
curentilor folosesc ca baza de masurare directia inspre care apa se misca , total opus
meteorologilor care folosesc ca definitie directia dinspre care vantul vine.

21
 PROIECT
RĂSPUNS LA O POLUARE MARINĂ CU PETROL

Tema:
Urmăriţi evoluţia parametrilor specifici ce caracterizează poluarea cu hidrocarburi a unei zone
marine din apropierea ţărmului folosind programul de simulare ADIOS.
Parametri de intrare:
Cantitatea deversată de petrol: 5000 tone timp de 5 ore.
Tipul de petrol: Rusia, Egipt, Libia, Algeria, Arabia Saudită
Viteza vântului: 5m/s
Direcţia vântului: 280°
Înălţimea valurilor: 1.5 m
Temperatura apei: 12 °C
Salinitatea: 10 (Marea Neagră)
Viteză curent marin: 0.3 m/s
Direcţie current marin: 200°

Se vor folosi metode de reducere a efectelor:

a) Absorbţie mecanică cu pompe : 10% din cantitatea deversată.
b) Aplicarea de substanţe dispersoare: 20% din cantitatea deversată.
Presupunând că pata de petrol va ajunge la ţărm în 5 zile, care va fi cantitatea estimată de petrol
care va polua ţărmul? Cum poate fi ea redusă?

1. Alegerea tipului de petrol

- Din baza de date a programului ADIOS am ales tipul de petrol BALKANY
(URSS) cu carcteristicile:

22
23
2. Am fixat parametri vântului, apei, ai deversării şi cei ai operaţiunilor de combatere a
poluării:

Fig.1

Fig.2

24
Fig.3

Fig.4

25
3) Se începe simularea scenariului.
Ca rezultate am obţinut următoarele grafice:
-Repartiţia petrolului între cele 4 categorii posibile: evaporat, rămas, dispersat,şi emulsificat -
Fig.5;
-Variaţia în timp a densităţii-Fig.6;
-Variaţia vâscozităţii-Fig.7
- Conţinutul de apă al petrolului deversat – Fig.8
- Conţinutul de benzene al atmosferei (în ppm) -Fig.9
-Procentul de petrol evaporat în atmosferă – Fig.10
-Procentul de petrol dispersat – Fig.11
-Procentul de petrol rămas -Fig.12

Fig.5

26
Fig.6

Fig.7

27
Fig.8

Fig.9

28
Fig 10

Fig. 11

29
 Fig.12

După 5 zile pata de petrol a atins tărmul, când pe mare mai există circa 54% din poluant,
adică 2700 de tone. Ele pot să polueze în totalitate ţărmul. Reducerea acestei cantităţi se poate
face mărind cantitatea de petrol recuperată mecanic şi/sau cantitatea de substanţă dispersantă.

30
 BIBLIOGRAFIE

1. Cristea,V., Ceapă, C., Rusu, F., 2002. - Ingineria sistemelor recirculante în acvacultura.
Ed.Didactica si Pedagogica Bucuresti
2. Pillay,T.V.R., M. N. Kutty, 2005 - Aquaculture- Principles and Practices. Second Edition.
Blacwell Publishing, 624 pg.
3. USEPA, 2001 - Guidelines for the bioremediation of marine shorelines and freshwater
wetlands, Disponibil la: http://www.epa.gov/ceppo/web/docs/oil/edu/bioremed.pdf -
4. http://response.restoration.noaa.gov/ADIOS

31