Procese chimice

Trecerea unui sistem chimic din starea initiala in starea finala, in anumite
conditii de temperature si presiune impuse si cu schimbarea proprietatilor
materiei intre cele doua stari se numeste transformare chimica.

O transformare chimica poate fi pusa in evidenta experimental prin masurarea

Transformare chimica
Sistemul in stare initiala Sistemul in stare finala

unor proprietati a sistemului dat. De exemplu se poate pune in evidenta

disparitia cantitativa a unei specii chimice din sistemul initial si aparitia alteia
noi in sistemul final utilizand modelul de reactie chimica.
Speciile chimice ce dispar in cursul unei transformari se numesc reactanti, iar
speciile care apar se numesc produsi de reactie.
Intr-o reactie chimica se tine cont de proportiile in care dispar reactivii si apar
noii produsi in cursul evolutiei sistemului. Modelul de reactie chimica nu
preconizeaza natura fizico-chimica a transformarii conditiile experimentale,
durata sau caracterul partial sau total al transformarii.

Legea conservarii asociata unei reactii chimice

O reactie chimica reprezinta un model care se traduce prin rearanjarea
legaturilor chimice intre atomii ce intra in discutie. A efectua o reactie chimica
inseamna deci a rupe si a reconstrui legaturi chimice.
De aici rezulta ca:
Numarul de atomi din fiecare element se conserva in timpul unei reactii
chimice (legea lui Lavoisier)
Sarcina electrica se conserva
 Foarte riguros, masa nu se conserva in totalitate in timpul unei reactii
chimice in care se elibereaza sau se absoarbe energie. In acelasi timp, in
reactiile chimice uzuale, variatiile de masa sunt complet neglijabile fata
de masa sistemului considerat.

Daca discutam aspectul energetic al unei reactii chimice, pentru toate legaturile
chimice care se rup in timpul unei reactii chimice este necesar un aport de
energie dinspre exterior spre sistemul considerat. La formarea legaturilor
chimice are loc o eliberare de energie. Bilantul energetic global al unei reactii
chimice este dat de ruperea si formarea tuturor legaturilor din sistem in timpul
transformarii chimice.
O reactie chimica in urma careia se elibereaza energie se numeste reactie
exoterma, iar una in care se absoarbe energie se numeste reactie endoterma. O
reactie in care energia abosrbita este egala cu cea cedata se numeste atermica.
Ramura chimiei acre studiaza pe larg aceste fenomene se numeste
termodinamica.

Reactiile de echilibru sunt acele reractii chimice pentru care este adevarata
afirmatia :
Suma reactivilor = Suma produsilor de reactie

Exemplu

2H2+O2=2H2O
N2+3H2=2NH3
Cu2++Zn=Cu+Zn2+
Exemplele de mai sus arata ca materia si sarcina electrica totala se conserva in
timpul unei reactii chimice. Pentru ca o reactie chimica sa fie de echilibru este
imperativ necesar ca atat masa cat si suma sarcinilor electrice sa se conserve.
Bilantul unei ecuatii de echilibru poate fi scris sub forma :

Unde i se numeste numar stoechiometric ( nu are dimensiune). Acesta indica

proportia in care dispar reactantii si apar produsii de reactie.
i>0 pentru un produs de reactie
i<0 pentru un reactant
Ai reprezinta o specie chimica exprimata in moli.

Pentru reactia de formare a apei, putem scrie ecuatia de bilant :

2H2O-2H2-O2=0.
In cazul acesta numarul stoechiometric arata ca pentru formarea a doi moli de
apa dispar doi moli de oxigen si un mol de hidrogen.

Pentru a caracteriza compozitia unui sistem utilizam urmatorii parametri :

Marime Simbol Unitate
Masa constituentului i mi kg
Cantitatea de materie de constituent i i ni mol
Concentratia molara a constituentului i ci mol/L

Pentru orice specie Ai in solutie intr-un volum total de solvent V, se poate defini
concentratia speciei Ai ca:
 unde ni reprezinta cantitatea de materie de Ai exprimata in moli.
Rolul apei ca solvent
electrolit

Majoritatea reactiilor chimice se petrec in mediu apos.

Apa, ca solvent, joaca un rol important reactiile chimice.
Solidele ionice se dizolva in apa . Ce se intampla cand KBr se dizolva in apa.
Exemplu
Se considera un aparat simplu pentru masurarea curentului electric.

KBr K+(aq) + Br-(aq)

KBr diz
olvat in
H2O H 2O

Apa dizolva si unele substante covalente cum ar fi zaharul C12H22O11,

glicolul, C2H6O2, HCl, etc.
Cationul interactioneaza puternic (interactiuni chimice) cu moleculele de apa
rezultand ionul oxoniu care se scrie uzual H3O+.
Interactiunile apei cu cationi de natura s si p sunt preponderent electrostatice in
timp ce interactiounile apei cu cationi de tip d sunt de natura covalenta.

Reactii chimice - Clasificare

Clasificarea cea mai generala a reactiilor chimice care au loc in solutii apoase
sunt :

reactii de precipitare
reactii acido-bazice
reactii de oxido-reducere
reactii cu formare de complecsi

O alta clasificare mai veche este:

1) reactii de combinare X+Y=Z
2) reactii de descompunere ZX+Y
3) reactii de deplasare X+YZXZ+Y

Reactii de precipitare

Prin amestecarea unei solutii de azotat de argint cu cromat de sodiu se formeaza

azotat de sodiu si cromat de argint, ultimul fiind solid insolubil in apa :

2 AgNO3 (aq ) + Na 2CrO4 (aq ) Ag 2CrO4 ( s) + 2NaNO3 (aq)

Daca consideram ca dizolvarea in solutie a sarurilor reprezinta de fapt
disocierea acestora in ioni, ecuatia de mai sus se poate scrie :

2 Ag (aq ) 2 NO3 (aq) CrO42 (aq ) Ag 2CrO4 ( s ) 2 Na (aq ) 2 NO3 (aq )

-
Ionii Na si NO3 apar in ambele parti ale reactiei si se numesc ioni spectatori.
Dupa simplificare ecuatia devine:

2 Ag (aq ) CrO42 (aq ) Ag 2CrO4 ( s )

Rezulta un compus insolubil in apa care formeaza unele recifuri minerale.

Un alt exemplu de reactii de precipitare este :

2 NaI ( aq) + Pb(NO3 ) 2 ( aq) 2 NaNO3 ( aq) + PbI 2 ( s)

In procesul de precipitare se parcurg mai multi pasi si anume :

identificarea ionilor prezenti in solutie
evaluarea posibilelor interactiuni cationi-anioni
stabilirea componentei insolubile

Reactiile de precipitare sunt rectii ireversibile.

Un compus poate fi clasificat ca fiind solubil sau nu in functie de produsul de

solubilitate Kps si constanta de reactie Qps . Daca Qps<Kps nu esixta fenomenul de
precipitare. Daca Qps=Kps suntem in situatia de saturare, iar daca Qps>Kps atunci
suntem in situatia de reactie de precipitare.
2 AgNO3 (aq) + Na2CO3 (aq) + 2 NaNO3 (aq)

Produsul de solubilitate se calculeaza in geenral dupa relatia :

Numaratorul nu intervine in calculul produsului de solubilitate. Este 1 pentru solide.

Pentru un compus: AmBn (s) m.Ax+ (aq) + n.By- (aq) relatia intre produsul de solubilitate Kps si

solubilitate este :

Ex :

2 ml de solutie 0.1 M dintr-o solutie de azotat de bariu si sulfat de sodiu

reactioneaza rezultand :
Ba(NO3)2 + Na2SO4 + 2 NaNO3 4. Pb(NO3)2 + Na2SO4 + 2 NaNO3

Qps = 0,0025 = 2,5 .10-3 Qps = 0,0025 = 2,5 .10-3

Kps = 1,5 . 109 Kps = 1,3 . 108
Qps > Kps => prcipit de BaSO4 Qps > Kps => prcipit de PbSO4

Cateva exemple de reactii de precipitare uzuale sunt prezentate in cele ce

urmeaza :
Prin amestecarea solutiilor de azotat de bariu si sulfat de cupru (II) rezulta un
precipitat insolubil

Ba(NO3)2 + CuSO4 BaSO4(ppt) +

Cu(NO3din
Reactia )2 care rezulta perechile de ioni :

Ba2+ + 2 NO3- + Cu2+ + SO42- BaSO4(ppt) + Cu2+ + 2 NO3-

In cazul reactiei dintre azotatul de argint si clarura de sodium rezulta un

precipitat si anume clorura de argint. Sirul de ecuatii chimice care descrie
formarea acestui precipitat este:

Ecuatia generala
NaCl(aq) + AgNO3(aq) -----> NaNO3(aq) + AgCl(s)
Ecuatia reactiei chimice forma ionica
Na+(aq) + Cl-(aq) + Ag+(aq) + NO3-(aq) ------> Na+(aq) + NO3-(aq) + AgCl(s)
Ecuatia reactiei chimice forma neta
Ag+(aq) + Cl-(aq) ------> AgCl(s)

Pentru scrierea corecta a unui proces de precipitare :

-se identifica ionii prezenti in solutie
-se considera posibilele interactiuni cation-anion
-se determina combinatia de anion-cation insolubila

2AgNO3(aq) + Na2S(aq) Ag2S(s) +

2NaNO3(aq)
2Ag+(aq) + 2NO3(aq) + 2Na+(aq) +S2(aq) Ag2S(s) + 2Na+(aq) +
2NO3(aq)
2Ag+(aq) + S2(aq)
Ag2S(s)
 BaCl2(aq) + Na2SO4(aq) BaSO4(s) +
2NaCl(aq)
Ba2+(aq) + 2Cl(aq) + 2Na+(aq) + SO42(aq) BaSO4 (s) + 2Na+(aq) +
2Cl(aq)

Ba2+(aq) + SO42(aq)
BaSO4(s)

Reactiile acido-bazice

La modul general o reactie acido-bazica reprezinta reactia dintre un acid si o

baza, numita si reactie de neutralizare.
Prima teorie asupra reactiilor acido-bazice a fost data de Arrhenius.

Dupa Arrhenius un acid este o substanta care dizolvata in apa pune in

libertate ioni de H+, iar o baza este o substanta care prin dizolvare in apa
pune in libertate ioni OH-.

Un acid se considera cu atat mai puternic cu cat disocieaza mai puternic in apa.
La fel, o baza se considera cu atat mai puternica cu cat pune in libertate mai
multe grupari hidroxid (OH).
Aceasta teorie se refera strict la substantele care pot pune in libertate prin
dizolvare in apa ioni H+ sau OH-, ori acest lucru limiteaza foarte mult
conceptual de acid si baza.
O alta teorie s-a dezvoltat si anume cea a lui Bronsted care spune ca un acid
este orice substanta capabila de a ceda un proton iar o baza este orice substanta
capabila de a accepta protoni.

Brnsted:
Acid: Proton - donor
Base: Proton - acceptor

In acest sens, reactia de dizolvare a acidului clorhidric in apa este un proces de

transfer de protoni.

HCl H 2O H 3O Cl

HCl + H2O H3O+ + Cl

Acid Baza Acid Baza

conjugat
hidroxid de sodiu, H3O+ actiona cu un acid (cedeaza protoni) si
Daca se adauga conjugata
va reactiona cu gruparile OH- :

H 3O OH 2 H 2O

In solutiile apoase moleculele disociaza, dar acest fenomen este foarte slab :

H 2O H 2O H 3O OH
acid1 baza2 acid2 baza1

Reactia se numeste de autoprotoliza si este caracterizata de constanta de

autoprotoliza
Kw = [OH-][H3O]+
La 25 grade concentratia molara a apei pure este de 107 moli l-1, prin urmare Kw
= 10-14 moli2l-2.
Kw este utilizata pentru a defini un mediu acid, bazic sau neutru.

Masura utilizata pentru aceasta este pH = -log[H3O+]

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
Solutii acide neutru solutii bazice

Un alt exemplu de reactii acido-bazice :

O alta reactie cu transfer de protoni este :

Toate reactiile acido-bazice sunt reversibile, forma generala de scriere a lor este:

In reactiile acido-bazice fiecare specie considerata acid are o baza conjugata

corespunztoare si fiecare specie bazica are un acid conjugat corespunzator.
 Acid Baza Baza conjugata Acid conjugat
CH3CO2H + H2O CH3CO2- + H3O-

Semireactia acidobazica poate fi considerata :

Taria acidului A1 in H2O este masurata de constanta de echilibru scrisa pentru

perechea A2, B2 asociata cu un solvent (apa).

Taria unei baze se masoara prin inversul lui KA si anume (1/KA) a acidului
conjugat. Un acid puternic se asociaza cu o baza conjugata slaba si invers.
Forma constantelor de disociere este de forma (pKA = - logKA). Taria relativa a
acizilor si bazelor in raport cu perechea
H3O+ / H2O este bine definite pentru acizii mai slabi decat H3O+ si pentru bazele
mai slabe decat OH-.

Pentru reactia :
HA+H2OA-+H3O+
Constanta de echilibru se scrie:
A H 3O

Kc
HA H 2O
Daca solutiile sunt diluate [H2O] = constant
A
H 3O
Ka
HA
Pentru comoditate taria acizilor se exprima in pKa,

Valorile lui pKa si Ka se gasesc in tabele.

Un acid este considerat cu atat mai puternic cu cat Ka (intotdeauna valoare
pozitiva) este mai mare sau pKa (poate avea atat valori pozitive cat si negative)
este mai mic.

Un acid puternic este un acid care disociaza complet in apa

HA = H+ + A-

H2O = H+ + OH-,
Scala pH este definita ca fiind logaritm din concentratia de H+:
pH = -log[H+]

similar,
pOH = - log [OH-]

In aceasi maniera se calculeaza constanta de bazicitate

OH
BH
Ka
B
In mod analog se defineste pKb = -logKb.
O baza este cu atat mai puternica cu cat Kb este mai mare sau pKb este mai
mica.
In cele ce urmeaza se va exemplifica modul de calcul al pH-ului respectiv
pOH-ului.
Exemplu de calcul

Daca
H+ = 0.0001M = 10-4;
log din 10-4 = -4;
pH = - log [ H+] = - log (10-4) = - (-4) = +4
pH=4

Daca
OH- = 0.001M = 10-3;
pOH = -log [OH-] = -log (10-3) = +3
pOH=3
pH = 14 - pOH;
pH = 14 - 3 = 11
Exemple de solutii uzuale folosite si pH-ul lor
A treia definitie a reactiilor acido-bazice este data de Lewis. Conform
acestei teorii un acid este o specie capabila de a accepta un dublet de
electroni, deci care poseda cel putin un orbital vacant.

Ex : H+ , BF3, AlCl3.
O baza este o specie capabila de a dona o pereche de electroni (poseda cel putin
o pereche de electroni ).
Ex : NH3, H2O

In acest sens, reactiile de complexare se pot considera ca fiind reactii acido-

bazice.
Dupa Lewis un acid este o specie capabila de a accepta o pereche de electroni,
o baza este o specie capabila de a ceda o pereche de electroni

BF3 si AlCl3, sunt specii de tip acid Lewis deoarece poseda orbitali vacanti si au
capacitatea de a gazdui perechi de electroni
Alte specii de tip acid Lewis sunt TiCl4, FeCl3, ZnCl2, and SnCl4.

Se exemplifica cateva sisteme chimice care actioneaza ca acizi si baze Lewis:

In sensul lui Lewis o mare categorie de substante pot actiona ca acizi si o mare
categorie de substante pot actiona ca baze Lewis: alcoolii, eterii, aldehidele,
cetonele, carboxizii, esterii, amidele, sulfidele, etc.

Prin prisma teoriei lui Lewis, reactiile cu formare de complecsi sunt reactii
acidobazice
M + nL: MLn
M =atom central care poseda orbitali vacanti care pot gazdui perechi de
electroni (acid Lewis)
L; = ligand, specie care are capacitatea de a ceda perechi de electroni (baza
Lewis).
Reactii de complexare

Un complex se obtine in urma unei reactii dintre un acid Lewis (specie care
poseda orbitali vacanti) si o baza Lewis (specie care poseda dubleti elecronici
neutilizati). Rolul atomului central este jucat de acdul Lewis , iar cel al
ligandului de baza Lewis.
A + L : = A(L)n
Un atom central poate lega mai multi liganzi, in functie de numarul de orbitali
vacanti pe care ii poseda rezultand in felul acesta complecsi de coordinare.
In acest caz un ligand se conecteaza cu o singura pereche de electroni la atomul
central. Astfel de liganzi sunt : H2O, NH3, CO, etc
Reactii de oxido-reducere

Sunt reactiile cu transfer de electroni .

Fie reactia
2Mg(s) + O2(g) 2 MgO (s)
Transferul de electroni are loc de la magneziu spre oxigen .

Reactia de oxidoreducere (redox) este un proces dublu format din:

Oxidarea Mg - 2e- Mg2+, magneziul este considerat agentul reducator .
Oxidarea este procesul in care se pierd electroni.
Reducerea 1/2O2 +2e- O2-, oxigenul este considerat agentul oxidant
Reducerea este procesul care are loc cu acceptare (castig) de electroni.

Numarul de oxidare se utilizeza pentru monitorizarea schimbului de electroni. Fiecare

atom dintr-o molecula sau specie chimica poliatomica are un numar de oxidare NO specific
sau stare de oxidare. Numarul de oxidare se exprima printr-un numar intreg precedat de +
sau pentru determinarea sarcinii.
Regulile de determinare a numarului de oxidare
- Numarul de oxidare pentru orice atom aflat in stare elementala este 0
- Pentru un ion monoatomic , numarul de oxidare este egal cu sarcina ionului
- Suma numerelor de oxidare a atomilor dintr-un compus neutru este egala cu 0
- Pentru elementele din grupa 1, numarul de oxidare este +1 in toti compusii
-Pentru elementele din grupa 2, numarul de oxidare este +2 in toti compusii
-Pentru hidrogen numarul de oxidare este +1 in toate combinatiile acestuia cu nemetale si -1
in toate combinatiile cu metale (hidruri metalice)
-Pentru fluor numarul de oxidare este -1 in toti compusii
- Pentru oxigen numarul de oxidare este -2 in toti compusii cu exceptia peroxizilor
unde numarul de oxidare este -1
- Pentru grupa 17 numarul de oxidare este -1 in toate combinatiile cu exceptia
combinatiilor cu oxigenul.
- Pentru elementele din blocul p numarul de oxidare maxim este egal cu numarul grupei
cu exceptia F si O.

Exemple de determinare a numarului de oxidare pentru fiecare element in parte:

In tabelul de mai jos sunt prezentate cateva elemente uzuale si principlele lor stari de oxidare:

Element Stare de oxidare Compus sau ion

Fe +2 Fe2+
+3 Fe3+
 Zn 0 Zn

+2 Zn2+

O -1 H2O2
0 O2
-2 H2O

Cr +6 Cr2O72-
+3 Cr3+
+6 CrO42-

Mn +7 MnO4-
+6 MnO42-
+4 MnO2
+2 Mn2+

C +3 H2C2O4
+4 CO2
+4 CO32-
+2 CO

Pentru scrierea corecta a unei reactii redox se vor urma pasii:

1. Se determina numarul de oxidare pentru toate elementele chimice
2. Se identifica speciile care se oxideaza respectiv care se reduc
3. Se determina numarul de electroni pierduti in procesul de oxidare si castigati in
cel de reducere
4. se completeaza ecuatia prin multiplicarea uneia sau sau a ambelor procese cu
numarul de electroni corespunzator (pierduti sau castigati).
Exemplu
AgNO3 + Cu Ag + Cu (NO3)2
+1+5-2 0 0 +2+5-2
Oxidare Cu Cu2+ + 2e-
Reducere (Ag+ + e- Ag) 2
2Ag+ + Cu Cu2+ + 2Ag
sau
2AgNO3(aq) + Cu(s) 2Ag(s) + Cu(NO3)2(aq)
Un alt exemplu de reactie redox este:
K 2Cr2O7 (aq ) HI (aq ) KI ( aq ) CrI 3 ( aq ) I 2 ( s ) H 2O(l )

K 2Cr2O7 HI KI CrI 3 I2 H 2O

1 6 2 11 11 3 1 0 1 2

Numarul de oxidare al iodului creste de la -1 la 0 .

La Cr numarul de oxidare descreste de la +6 la +3.
Cr+6 +3e Cr+3 reducere
I-1 -1eI0 oxidare
Iodul in HI pierde 1e iar Cr castiga 3e.
Rezulta
K 2Cr2O7 6 HI KI 2CrI 3 3I 2 H 2O

Iar in final
K 2Cr2O7 14 HI 2 KI 2CrI 3 3I 2 7 H 2O