IMPORTANTA

PRACTICA A
HALOGENILOR
OPREA MARA CRISTIANA
GENERALITATI
HALOGENI 01

02
COMPUSII
HALOGENATI

UTILIZARILE
CUPRINS
DERIVATILOR
HALOGENATI 03
IMPORTANTA

04
FIECARUI
ELEMENT
 01
GENERALITATI
HALOGENI
 Elementele fluor (F), clor (Cl), brom (Br), iod (I), precum si elementul radioactiv astatin
(At), formeaza grupa VII A din sistemul periodic, cunoscuta si sub numele de grupa
halogenilor. Nici unul dintre halogeni nu apare liber in natura, deoarece moleculele de halogen
tind sa treaca sub forma de ioni monoatomici negativi. Combinatiile halogenilor sunt saruri.
De la aceasta tendinta de a forma saruri deriva cuvantul halogen (als - sare, gennao - a da
nastere).

Fluorul se gaseste in natura sub forma de saruri simple, duble sau complexe. Cea mai
importanta fluorura simpla este fluorina, CaF2. De altfel, numele fluorului vine din limba
latina (fluere - a curge) si provine de la folosirea fluorinei la topirea zgurii rezultate la
obtinerea aurului. Cea mai importanta fluorura complexa este criolitul NO3AlF6, iar dintre
sarurile duble ce contin fluor, cel mai frecvent intalnita este fluoropartita. In corpul omenesc se
gaseste sub forma de apatita in oase, dinti si unghii.

Clorul se gaseste sub forma de depozite de clorura de sodiu (sare gema) depuse prin
evaporarea unor mari inchise sau lacuri. Clorul se gaseste in cenusa plantelor si animalelor, sub
forma de cloruri, si in lichidele organismelor (limfa, sange, urina). Acidul clorhidric apare in
sucul gastric (cca 0, 2 (0, 4%) avand un rol important in digestie.
 Bromul se gaseste in natura sub forma de bromuri care insotesc clorurile si iodurile izomorfe
(cu acelasi sistem de cristalizare). Bromul este singurul nemetal lichid la temperatura camerei, de
culoare brun-roscata. Este foarte volatil, vaporii grei de brom avand un miros puternic si neplacut,
sufocant, iritant si toxic.

Spre deosebire de ceilalti halogeni, iodul a fost semnalat liber in zonele vulcanice. Totusi, cea
mai mare cantitate de iod se gaseste sub forma de combinatii. Exista un numar mic de combinatii
ale iodului (iodargirit AgI, marshita CuI). De asemenea, insoteste ca iodura sarea de bucatarie, ca
iodat salpetrul de Chile, ca iodura si iodat fosforitele, dolomitele, calcarurile, carbunii de pamant.
Principala sursa de iod este apa marilor, in care se gaseste in concentratie de 2, 25-2, 4 mg/l).
Iodul este un element constant in tesuturile animalelor. Se gaseste in carne, in oua si in produsele
lactate. La mamifere se concentreaza in glanda tiroida, unde se gaseste sub forma de tiroxina.

Iodul, singurul halogen in stare solida la temperatura ordinara, se prezinta sub forma unor
foite sau placi lucioase, cu aspect metalic, de culoare violet-cenusie, aproape neagra. Iodul nu se
dizolva in apa, dar se dizolva usor in solventi organici nepolari sau cu polaritate mica (alcool
etilic, tetraclorura de sodiu, etc.). Astatinul este produsul unor reactii nucleare. Fiind obtinut, pana
in prezent, numai in cantitati foarte mici, chimia sa nu este inca bine cunoscuta.
02
COMPUSII
HALOGENATI
+PROPRIETATI FIZICE
Compușii halogenați (sau combinațiile halogenate
organice) derivă formal de la hidrocarburi prin
înlocuirea atomilor de hidrogen cu atomi de fluor, clor
, brom sau iod. Numărul combinațiilor care pot lua
naștere astfel este foarte mare. Numai de la metan
 derivă 4 compuși halogenați, care sunt CH3Cl, CH2Cl2,
CHCl3 si CCl4. De la metan, un alt exemplu, sunt
posibili și cunoscuți 9 derivați clorurați: CH3CH2Cl,
CH3CHCl2, CH3CCl3, CH2ClCCl3, CHCl2CCl3,
CCl3CCl3, CH2ClCH2Cl, CH2ClCHCl2, CHCl2CHCl2.
 Proprietati fizice

Compușii halogenați sunt substanțe incolore

Compușii halogenați sunt practic insolubili în apă; în
(cu excepția celor poliiodurați). Primii termeni din
dizolvanții organici, cum sunt hidrocarburile, alcoolii,
seria omoloagă a halogeno-alcanilor sunt gazoși la
eterul, se dizolvă ușor. Compușii halogenați alifatici au
temperatura obișnuită, ceilalți sunt lichizi.
miros dulceag și proprietăți narcotice. În concentrație
Termenii inferiori ai seriei au puncte de topire
mare sunt toxici. Clorura, dar mai ales bromura și
scăzute, cei superiori și derivații aromatici
iodura, de benzil sunt puternic lacrimogene.
disubstituiți (în poziție pară), la fel și cei
polisubstituiți, sunt solizi.

Densitatea compușilor bromurați și iodurați este, în

general, mai mare decât a apei, a celor monoclorurați ceva mai
mică. Densitatea compușilor iodurați este mai mare decât cea a
compușilor bromurați corespunzători, iar densitatea
compușilor bromurați mai mare decât a compușilor clorurați.
 03
UTILIZARILE
DERIVATILOR
HALOGENATI
 Dintre halogenari cea mai utilizata si mai
importanta este clorurarea , datorita accesibilitatii
clorului si costului convenabil al acestuia ; urmeaza în
ordine bromurarea , fluorarea si iodurarea . Fluorarea se
practica limitat (desi în natura sunt surse suficient de
disponibile pentru obtinerea fluorului ) , aceasta
datorindu-se dificultatilor mari preparative pe care le
implica procesul . Bromul si în special iodul sunt mult
mai putin disponibili prin sursele lor naturale si de aceea
sunt scumpi . 
Introducerea clorului (si într-o masura mai redusa a
bromului) în molecula unui compus aromatic se face de
multe ori în scopul înlocuirii ulterioare a acestuia cu alti
substituenti : OH , OAlc , OAr , NH2 , NR2 etc .
 UTILIZARILE
DERIVATILOR
HALOGENATI

•insecticide

•coloranti

•agenti frigorifici

•solventi organici

•aerosoli cosmetici de
tipul spray
 Triclormetanul, cloroformul, CHCl3, se
Clormetanul, clorura de metil, prepara din alcool etilic sau acetona, prin
CH3Cl, se poate obtine impreuna cu incalzire cu o solutie de clorura de var.
ceilalti derivati clorurati ai Alcoolul etilic este intai oxidat de clorura de
metanului, prin clorurare directa.
ALTI Clormetanul pur se prepara prin
var in acetaldehida, care este apoi
transformata prin clorurare in
tratarea alcoolului metilic cu acid
DERIVATI clorhidric sub presiune. Produsul
tricloracetaldehida sau cloral. 
In loc de alcool se intrebuinteaza astazi, ca
gazos al reactiei se spala cu apa si cu
HALOGENAT acid sulfuric concentrat, se lichefiaza
materie prima, si acetaldehida usor de
obtinut. Sub actiunea alcalinitatii din clorura
apoi prin comprimare si se pastreaza
I in cilindri de otel. Clormetanul se
de var, cloralul este apoi scidat hidrolitic in
cloroform si sarea acidului formic. Acetona
intrebuinteaza frigului si ca agent de reactioneaza la fel, dand mai intai
metilare. triclorcetona, Cl3CCOCH3, care se
Diclormetanul, clorura de metilen, scindeaza in cloroform si acid acetic. 
CH2Cl2, se fabrica prin clorurarea
directa a metanului; serveste ca
dizolvant.
 Cloroformul serveste ca dizolvant pentru grasimi,
rasini, sulf, etc. Este prima combinatie organica intrebuintata
ca narcotic, facand posibila dezvoltarea moderna a chirurgiei.
Cloroformul, expus la aer, se autooxideaza si contine mici
cantitati de fosgen, COCl2, care, fiind toxic, poate produce
accidente in timpul narcozei. Reactia aceasta este inhibata
complet de un mic adaos de alcool (1%).

Triiodmetanul, iodoformul, CHI3, se obtine in mod

asemanator cu cloroformul, prin tratarea alcoolului sau
acetonei cu o solutie de iod in hidroxid de sodiu. Reactia are
importanta si ca metoda analitica pentru recunoasterea
prezentei grupelor CH3CO sau CH3CHOH intr-o molecula.
Formeaza cristale galbene cu p.t. la 119 grade si un miros
puternic. 
 Tetraclormetanul, tetraclorura de carbon, CCl4 se obtine pe cale
industriala prin clorurarea directa a metanului sau din sulfura de carbon si clor in
prezenta unor mici cantitati de clorura de antimoniu. Tetraclorura de carbon este un
lichid necombustibil, foarte stabil fata de aer, lumina, caldura, umezeala, diversi
agenti chimici, printre care clorul. 

Serveste pe scara intinsa ca dizolvant si lichid de umplere in stingatoarele de

incendiu. Cloretanul, clorura de etil, C2H5Cl se obtine din alcool etilic si acid
clorhidric, in prezenta clorurii de zinc, sau, industrial prin aditia acidului clorhidric
la etena, in prezenta de catalizatori: clorura derica sau clorura de aluminiu.
Principala intrebuintare a cloretanului este la fabricarea tetraetil-plumbului. Mai
serveste in medicina ca narcotic.
 Derivatii monoclorurati ai pentanului si izopentanului, continand 50-60% izomeri
primari, se obtin industrial prin clorurarea directa a acestor hidrocarburi (izolate de petrol), in
faza gazoasa, la 300 grade. Compusii acestia servesc la fabricarea alcoolilor respectivi, prin
hidroliza.Clorura de vinil, CH2=CHCl, a dobandit in ultimii ani o mare importanta tehnica.
Acest compus se obtine prin aditia acidului clorhidric la acetilena, la 160 grade, in prezenta
clorurii mercurice, sau din dicloretan, prin eliminare de acid clorhidric cu baza sau catalictic. 

Clorura de vinil este un gaz cu p.f. -13.9 grade. Se conserva la rece sau in vase de
presiune, in prezenta de inhibitori (hidrochinona).Policlorura de vinil, obtinuta prin
polimerizarea clorurii de vinil in emulsie, este una dintre masele plastice cele mai utilizate. Se
fabrica atat polimerul simplu cat si copolimeri cu acetat de vinil sau acrilonitril.
 Polimerul simplu se indoaie la circa 80 grade, dar curge abia intre 160 si 180 grade
(dupa greutatea moleculara, care variaza la produsul tehnic intre 50,000-80,000), cu usoara
descompunere. Din cauza aceasta se utilizeaza fie plastifiat sau se fabrica copolimer cu 5% acetat
de vinil, care nu difera decat putin de polimerul simplu, dar este suficient de plastic la 150 grade,
temperatura la care este inca stabil. 

Si policlorura de vinil, continand eventual materiale de umplutura, se fabrica, prin presare

sau extrudere, materiale izolante electrice, tuburi pentru scurgeri si pentru industria chimica (ce se
pot indoi si forma in flacara) si alte obiecte. Acestea sunt remarcabile prin solubilitatea si marea lor
rezistenta chimica. 

Copolimerii cu 12-20% acetat de vinil, mai solubili, servesc pentru fabricarea de fibre, cu
mare rezistenta chimica (filtre) si imputrescibile (plase de pescuit), dar cu slaba rezistenta la
caldura si greu de colorat. Pentru fabricarea de fibre se utilizeaza si un copolimer cu acrilonitril
(18%).
04
IMPORTANTA
FIECARUI ELEMENT
 IODUL
Iodul elementar este folosit ca dezinfectant în diverse forme. Poate fi folosit ca element în sine sau sub forma anionului I3- dizolvat în apă. Iodul
poate proveni din iodofori, care conțin iod și un agent solubilizant. Exemple de astfel de soluții sunt: tinctura de iod (iod în etanol sau iod și iodură
de sodiu într-un amestec de etanol și apă), soluția Lugol (iod și iodură în apă, formând în mare parte triiodură) și iod povidonat(un iodofor).
Iodul formează un complex albastru intens cu amidonul și glicogenul (clatrat). Pe această proprietate se bazează numeroase aplicații practice de
identificare a unor compuși organici. În iodometrie, concentrația unui oxidant poate fi determinată prin adăugarea unui exces de iodură, împreună
cu puțin iod, pentru distrugerea iodului elementar/triiodurii ca rezultat al oxidării de către materialul oxidant. Un indicator de amidon este folosit
pe măsură ce indicatorul se epuizează, crescând contrastul vizual (albastrul închis devine incolor, în locul decolorării triiodurii galbene).
Iodul poate fi utilizat în testarea unor eșantioane alimentare pentru determinarea existenței amidonului.
Soluțiile cu iod pot fi folosite în depistarea bancnotelor contrafăcute, pornind de la premisa că hârtia acestora poate conține amidon. Hârtia ce
conține amidon poate fi testată cu o iodură pentru depistarea oxidanților precum peroxizii. Substanțele oxidante transformă iodura în iod, care
apare albastru. O soluție de amidon și iodură poate fi preparată în același scop.
Fiind un element greu, iodul este radioopac. Compușii organici de un anume tip (derivați benzenici ce substituie iodul) sunt utilizați în medicină ca
radiocontrastant al radiațiilor X pentru injecțiile intravenoase. Această tehnică este asemănătoare cu tehnicile avansate ale utilizării radiațiilor X
precum angiografia și tomografia.
Unii izotopi radioactivi ai iodului pot fi utilizați în tratarea cancerului tiroidian. Organismul uman acumulează iod în tiroidă, iar izotopii iodului
radioactiv pot distruge țesutul afectat de cancer în mod selectiv, în timp ce doza radioactivă rămâne mică pentru restul organismului.
Pe lângă aplicațiile anterioare, iodul a mai fost folosit ca adjuvant al unor suplimente alimentare pentru animale, la prepararea unor cerneluri și
coloranți, produse farmaceutice, dezinfectante industriale, stabilizatori;totodată a fost utilizat în transformarea iodului în iodură de titan pentru
aplicații catalitice. Iodura de argint este utilizată pentru creșterea sensibilității filmelor fotografice, iodura de zirconiu pentru prepararea zirconiului
pur, iar iodura de potasiu ca supliment alimentar pentru animale și adaos la sarea de bucătărie destinată consumului uman. Compușii organici ai
iodului sunt folosiți în industria farmaceutică și a vopselelor, precum și în stabilizarea nailonului.
 BROMUL
Bromul se folosește la fabricarea unor coloranți, la prepararea unor medicamente, iar sarea bromură de argint' este folosită
(împreună cu iodura de argint) la fabricarea plăcilor, filmelor și hârtiei fotografice (la prepararea materialului fotosensibil.
Utilizări medicale: Compușii bromului (ca de exemplu, bromura de potasiu) sunt folosiți în medicină în special pentru
sedative în secolele XIX și XX. Bromurile în forma simplă de sare sunt încă folosite ca anticonvulsive, fiind anafrodisiace,
deși, la început, utilizările lor erau variate și nedeterminate de la țară la țară. De exemplu, U.S. Food and Drug Administration
(FDA) (Administrația medicamentelor și a mâncării Statele Unite) nu aprobă bromurile pentru tratamentul oricărei boli, fiind
scoase de pe piață sedative ca Bromo-Seltzer (1975).
Bromurile organice sunt utilizate pe scară largă ca spray-uri pentru a ucide insecte și a altor dăunători nedoriți. În același
timp, unele dintre aceste pesticide sunt periculoase și pentru om. Bromura de metil (poțiune otrăvitoare) este utilizată pe scară
largă în pesticide pentru afânarea solului. Aceeași utilizare o are și etilena. Acești compuși organici ai bromului sunt în acest
moment reglementați de către agentul de stricare a ozonului, ce cauzează stricarea stratului de ozon din preajma Antarcticii.
The Montreal Protocol on Substances a permis folosirea substanțelor care distrug stratul de ozon până în 2005, iar, după
aceea, organo-bromurile pesticide nu au mai fost folosite, fiind înlocuite cu pesticide ca fluorura sulfurată; potrivit
protocolului de la Montreal din anul 1991, s-a estimat că 35000 de tone au fost folosite pentru a opri dezvoltarea nematodelor,
ciupercilor, buruienilor și alte așa-zise boli ale pământului.
La fel ca și clorul, bromul este un foarte puternic și bun dezinfectant la pH ridicat. Totuși, fiind lipsit de efecte iritante,
bromul este mult mai scump decât clorul, dar și purifică apa imediat, distrugând bacteriile, virușii, ciupercile și deșeurile
organice aduse de către înotători sau din mediul natural. Bromul este, de asemenea, un algicid (distruge algele). În utilizarea
sa pentru a dezinfecta piscinele, bromul poate fi folosit împreună cu clorul.
 CLORUL
Clorul este folosit în purificarea apei, dezinfectanți, înălbitori fiind un gaz asfixiant este folosit și la producerea
gazului de luptă gazul de muștar.
Clorul se regăsește și în utilizările de zi cu zi:
Sub formă de acid hipocloros(HClO), obținut prin hidroliza hipocloritului de sodiu(NaClO). Se utilizează pentru
eliminarea bacteriilor și a altor microbi din apa de băut și piscine.
Folosit în cantități mari în: produse de hârtie, produse antiseptice, coloranți,
mâncare, insecticide, vopsele, produse petroliere, produse plastice, medicină, textile, solvenți, precum și multe
alte produse de larg consum.
În chimia organică se folosesc proprietățile oxidante ale clorului pentru a substitui atomi de hidrogen din
componența moleculelor, conferindu-le diferite proprietăți superioare(de exemplu în copolimerii din cauciucurile
sintetice).
Soluțiile perfuzabile, denumite ser fiziologic sunt soluții de 0,9% NaCl.
Alte utilizări includ: producerea de clorați, cloroform, tetraclorură de carbon și extragerea bromului.
Rolul biologic al compușilor clorului este considerabil.Sarea de bucătărie NaCl este o necesitate vitală pentru
om și animale. În Antichitate, din cauza sării NaCl se purtau războaie ; sarea era prețuită mai mult decât aurul.
Acidul clorhidric se conține in sucul gastric si contribuie la asimilarea hranei.
 FLUORUL
Faptul că diverși compuși organici, în care hidrogenul
este înlocuit cu fluor, sunt deosebit de inactivi a condus
la variate aplicații industriale: izolatori electrici, mase
plastice cu inerție mare, lubrifianți. Fluorul se mai
utilizează la prevenirea apariției cariilor dentare dar și în
industria atomică.

ASTATINUL
Se știe puțin despre astatin, deoarece este un element
radioactiv, care se descompune foarte repede. Oamenii de
știință trebuie să deducă informații despre astatin prin
elemente halogene similare ca iodul. Astatinul poate fi
utilizat în tratamentul cancerului tiroidian.
SFARSIT
MULTUMESC PENTRU VIZIONARE