* Universitatea Alexandru Ioan Cuza

Facultatea de Chimie
Master Chimie clinică
 
 
 
COMPUŞII HALOGENILOR
 

Student
Vlad Valentina Eugenia
Anul I
 I.1 FLUORUL ŞI COMBINAŢIILE SALE

Fluorul a fost descoperit de Moissan 

(Franța) în 1886.
Timp îndelungat fluorul nu a fost studiat
deloc datorită marii sale reactivități și toxicități.
Fluorul este un gaz galben deschis, cu
miros neplăcut perceptibil şi la mare diluţie.
Fluorul se găseşte răspândit în natură numai sub formă de
minereuri :
CaF2 (fluorina), Na3AlF6 (criolita ), Ca5(PO4)3F (apatita).
 
FLUORURA DE SODIU, NATRII FLUORIDUM ( F.R.X)
Formula chimică NaF
Obţinere
- Se obţine în urma reacţiei dintre acid fluorhidric şi
carbonat de sodiu în soluţie apoasă.
Na2CO3 + 2HF=2NaF +CO2 + H2O.
- Industrial se obţine în urma calcinării fluorinei în
prezenţa carbonatului de sodiu.
Na2CO3 + CaF2=2NaF + CaCO3.
Proprietăţi
Se prezintă sub formă de pulbere albă
cristalină, fără miros, cu gust slab sărat toxic,
solubilă în 26 p apă, şi greu solubilă în alcool.
Soluţia preparată cu apă proaspăt fiartă şi
răcită are reacţie neutră sau slab alcalină.
 I. 2 CLORUL ŞI COMBINAŢIILE SALE

In a doua jumătate a secolului al XV-lea, Basilius

Valentinus a obţinut clor încălzind vitriolul de fier
(sulfat de fier) cu clorura de sodiu.

J.R.Glauber (1648) a folosit

locul
vitriolului de fier, acid sulfuric.

A.L.Lavoisier (1789)
l-a numit acid muriatic (muria-saramura),
crezând că acest acid este o combinaţie
oxigenată a unui element necunoscut.

C.W.Scheele (1774) a oxidat acidul

clorhidric cu piroluzita, numind gazul
care se dezvoltă acid muriatic de flogisticat.
 Proprietăţi fizice
La temperatura ordinară, clorul este un gaz de culoare
galben-verzuie (hloros=verde) şi miros sufocant. In stare
lichidă este tot galben-verzui. Soluţia saturată conţine
0,68 % clor.

Întrebuinţări
Clorul ca atare nu se foloseşte în farmacie .

Soluţia apoasă, proaspăt preparată, 0,4-0,5% clor numită ,, apă de

clor’’,  conţine Cl2, HCl, HClO (acid hipocloros). Acesta din urmă se
descompune încet la întuneric şi mult mai repede la lumină, motiv
pentru care apa de clor se păstrează în sticle de culoare brună.

Apa de clor este mai activă decât apa de Javel, deoarece potenţialul de
oxidare al acidului hipocloros este mai mare decât al hipocloriţilor.

Clorul se foloseşte pentru sterilizarea apei de băut fiind un bactericid

puternic.
 ACIDUL CLORHIDRIC

Călugărul benedictin Basilius Valentinus l-a preparat în a doua

jumătate a secolului al XV-lea, calcinând sarea de bucătărie cu sulfat de
fier divalent. El l-a numit “spiritul sării”.
În secolul al XVII-lea  Johann Rudolf Glauber, a folosit clorura de sodiu
și acidul sulfuric pentru a obține sulfatul de sodiu în procesul Mannheim,
din care rezulta hidrogen clorurat gazos. 

Joseph Priestley  a preparat acid clorhidric pur în 1772, iar în 1818 

Humphry Davy  a demonstrat că structura acidului conține hidrogen
 și clor.
Stare naturală
Acidul clorhidric se găsește în emanațiile vulcanilor și inclusiv în rocile vulcanice.
Mai poate fi întâlnit sub formă liberă în sucul gastric (concentrație 0,1 - 0,5 %) din
stomacul vertebratelor, împreună cu pepsină și alți fosfați acizi, fiind produs în
porţiunea fornixului și a corpului gastric.
Are rol în acidifierea mediului gastric până la o valoare de 1-2 a pH-ului,
eliminănd cea mai mare parte a microbilor ingerați.
Mucusul gastric, secretat de celulele mucipare gastrice, are rol în apărarea celulelor
mucoasei gastrice de acțiunea acidului clorhidric, ca și bicarbonatul de sodiu.
Dacă acest mecanism de protecție cedează,
pot apărea boli ca ulcer sau arsuri stomacale (pirozis).
Medicamentele din clasa antiacidelor,
inhibitoare ale secretiei gastrice, inhibitorii pompei
de protoni sau substanțele prokinetice au rol în
neutralizarea acidului.
 CLORURILE METALELOR ALCALINE
CLORURĂ DE SODIU, NATRII CHLORIDUM ( FRX )
Formula chimică : NaCl
Se găseşte în natură în cantităţi mari în
zăcăminte saline sau în apa mărilor şi oceanelor.
Apa mării conţine în medie 35g de sare la litru.
Cantitatea de sare din apa mărilor variază in funcţie
de temperatură: în regiunile calde, unde evaporarea
apei este mai întinsă , cantitatea de apă este mai
mare (Marea Roşie 40g/l) şi mai scăzută în regiunile
polare.
România este ţara unde se găsesc cele mai mari zăcăminte : Ocna-Mureş, Slănic,
Uioara, Tg.Ocna, Ocnele-Mari, Praid.

Obţinere
Clorura de sodiu uz farmaceutic se obţine prin
purificarea sării naturale, prin următoarea modalitate:
soluţia sarii naturale se tratează cu carbonat de sodiu,
pentru precipitarea sărurilor de calciu şi magneziu, se
filtrează, excesul de carbonat de sodiu se nutralizează
cu acid clorhidric, iar clorura de sodiu se cristalizează
după evaporarea apei.
Întrebuinţări
Clorura de sodiu joacă un rol important în distribuţia apei în organism. Ionii
de sodiu şi de clor se află predominant în mediul extracelular. Ei intervin în
menţinerea echilibrului acido-bazic. Se utilizează în soluţie apoasă 0,9% sub
formă de ser fiziologic, care este izotonă cu sângele. Menţine şi reglează
echilibrul osmotic al celulelor.
 CLORURĂ DE POTASIU, KALII CHLORIDUM ( FRX )

Formula chimică : KCl

Sarea potasică (silvina) este un mineral
cristalin mai rar întâlnit în natură în
comparaţie cu halitul ( NaCl), cu care se
însoţeşte. Gustul acestui mineral este amar-
sărat-astringent.
Silvina din zăcăminte este extrasă ca
materie primă pentru industria chimică sau se
utilizează ca îngrăşământ natural.

În România, zăcăminte mai

importante de săruri de potasiu, se
găsesc în jurul localităţii Târgu Ocna
(jud. Bacău).
Obţinere
1. Clorura de potasiu se obtine prin recristalizare din produsul brut
obţinut din zăcămintele naturale, în care se găseşte în concentraţii
ridicate: silvină (KCl), carnalita (KCl.MgCl2.H2O) şi cainita
(KCl.MgSO4.3H2O);
2. Clorura de potasiu se obtine prin neutralizarea carbonatului de
potasiu cu acid clorhidric:
K2CO3 + 2 HCl = 2 KCl + H2O + CO2
Proprietăţi
Se prezintă sub formă de pulbere albă cristalină
sau cristale incolore, cu gust slab sărat,fără miros,
solubilă în 3 părţi apă şi practic insolubilă în alcool
şi eter.
Întrebuinţări
Potasiul este un mineral necesar funcţiilor nervilor şi muşchilor.
Deficitul de potasiu se manifestă prin slăbiciune musculară, constipaţie,
tulburări în activitatea inimii şi stare depresivă.
Fiind principalul electrolit intracelular, potasiul are rol în contracţia
fibrei miocardului, musculaturii scheletice, muşchilor netezi şi în
conductibilitatea nervoasă; acţiunea cardiacă este antagonizată de sodiu
şi calciu; diuretic, mărind excreţia sodiului în urină.
 AMMONII CHLORIDUM, CLORURĂ DE AMONIU FRX
Formula chimica: NH4Cl
Sinonim: Ţipirig
Sub formă naturală clorura de amoniu se poate găsi ca un mineral
cunoscut sub numele de Salmiac (lat. sal ammoniacum = sarea lui
Ammon), deoarece în Egiptul antic se afla în apropierea templului
închinat zeului Ammon, mineralul fiind pe atunci confundat cu halitul.

Obţinere
Se obţine prin:
neutralizarea unei soluții apoase de amoniac cu acid clorhidric, și
printr-un proces de recristalizare și purificare din soluția saturată
obținută:
NH3 (aq) +HCl (aq) → NH4Cl (s)
reacţia dintre sulfatul de amoniu şi clorura de sodiu în soluţie
saturată fierbinte:
(NH4)2SO4 + 2NaCl → Na2SO4 + 2NH4Cl
Sulfatul se sodiu precipită la cald, iar după răcire se
cristalizează clorura de amoniu.

procesul de obținere a bicarbonatului de sodiu în procedul

Solway
NaCl + H2O + CO2 + NH3 → NH4Cl + NaHCO3
 I.3 BROMUL ŞI COMBINAŢIILE SALE

Descoperirea bromului este legată de numele a doi chimiști:

germanul Carl Jacob Löwig 
francezul Antoine Jérôme Balard 

și

în anul 1825
în anul 1826,
iar denumirea sa provine din grecescul bromos, care înseamnă cu
miros rău/urât, și face referire directă la proprietatea neplăcută a
bromului, anume mirosul urât și înțepător. În mare parte, acest miros
este asemănător cu cel al clorului, dar tenta sa este mai puternică și
are efecte mai violente.
 NATRII BROMIDUM, BROMURA DE SODIU FRX

Formula chimică : NaBr

Bromura de sodiu este o sare a sodiului cu acidul bromhidric
alcătuită din atomi de sodiu și atomi de brom. Este unul dintre cei
mai răspândiți compuși ai bromului folosit în chimie, pe lângă
bromura de potasiu.
Proprietăţi
Se prezintă sub formă de pulbere albă
cristalină, higroscopică, fără miros, cu gust
sărat, slab amar, solubilă în 1,2 părţi apă şi
în 16 părţi alcool. Soluţia apoasă are reacţie
neutră sau slab alcalină.
Întrebuinţări
Se întrebuinţează ca sedativ SNC.
Este un agent expectorant, diuretic, acidifiant.
Se administreaza exclusiv iv si per os dupa mese( efect iritant).
Se elimină lent din organism, cu posibilă cumulare la administrare repetată.
Eliminarea bromurilor poate fi grăbită prin
administrare de NaCl ( 5- 10 g /zi).
Acţionează prin înlocuirea ionului clorură din
lichidul extracelular.
 KALII BROMIDUM, BROMURA DE POTASIU FRX

Formula chimică: KBr

Bromura de potasiu este o sare a acidului bromhidric cu potasiul,
folosit ca sedativ și anticonvulsant la sfârșitul secolului al XIX-lea și la
începutul secolului al XX-lea. Acțiunea sa chimică se datorează ionului de
brom din compoziția sa.
Proprietăţi
Se prezintă sub formă de
pulbere albă cristalină sau cristale
incolore, fără miros cu gust sărat,
solubilă în 1,7părţi apă, 4p glicerol
şi în 200 p alcool. Soluţia apoasă
Întrebuinţări are reacţie neutră sau slab alcalină.
La doze de 1- 3 g / zi are efect sedativ, acţionând prin înlocuirea ionului
clorură din lichidul extracelular.
Se foloseşte în prescripţii magistrale, având drept avantaj costul redus.
Se administrează exclusiv i.v şi per os după mese.
Are efect iritant tisular şi poate determina sensibilizare.
 AMMONII BROMIDUM, BROMURA DE AMONIU FRX

Formula chimică: NH4Br

Obţinere
Soluţia de amoniac se trateaază la rece cu soluţie de brom
(picătură cu picătură), iar acidul bromhidric în exces este neutralizat
de excesul de amoniac.

Proprietăţi
- pulbere albă cristalină, fără miros,
higroscopică, cu gust sărat, solubilă în 1,7părţi
apă şi alcool. La aer se colorează lent în galben,
iar prin încălzire se volatilizează. Soluţia apoasă
are reacţie slab acidă.

Întrebuinţări
Se întrebuinţează ca sedativ SNC si în tusea convulsivă la copii.
Este un agent expectorant, diuretic, acidifiant.
  
I.4 IODUL ŞI COMBINAŢIILE SALE

Iodul a fost descoperit din întâmplare în anul 1811 de către 

Bernard Courtois (1777–1838), un farmacist al armatei franceze.
Ulterior, se va alătura companiei tatălui său, ce fabrica salpetru de Chile,
una din componentele prafului de pușcă, foarte solicitat la aceea dată,
fiind folosit în cadrul Războaielor napoleoniene.

Iodul însoţeşte Cl2 si Br2 în natură.

In cantitate redusă este răspandit sub formă de combinaţii în cele trei
regnuri.
Obţinere
1. Cenuşa algelor marine conţine predominant carbonat de sodiu, dar şi iod în
concentraţii de aproximativ 0,1-0,5%.
Procedeul de extracţie constă în tratarea suspensiei apoase de cenuşă cu acid
sulfuric, după care rezultă sulfaţi ai elementelor metalice, care se cristalizează. În
continuare soluţia concentrată rezultată, este tratată cu acid sulfuric şi bioxid de
mangan la fierbere, iar în urma acestei reacţii rezultă iod elementar.
2NaJ + 2H2SO4 + MnO2 → J2 + Na2SO4 + MnSO4 + 2H2O
2. Acidul azotos în prezenţa acidului sulfuric:
2NaI + H2SO4 → Na2SO4 + 2HI
2HNO2 + 2HI → 2H2O + 2NO +I2
3. Cu piroluzita, în prezenţa acidului sulfuric
2NaI + MnO2 + 2H2SO4 → Na2SO4 + MnSO4+2H2O +I2
4. Cu dicromat de potasiu, în prezenţa acidului sulfuric:
K2Cr2O7 + H2SO4 → H2Cr2O7 + K2SO4
H2Cr2O7 +3H2SO4 → Cr2(SO4)3 +4H2O +3O
2NaI + H2SO4 → Na2SO4 +2HI
2HI + O →H2O + I2
In total :
K2Cr2O7 +7H2SO4 +6NaI → Cr2(SO4)3 + K2SO4 +3Na2SO4 +7H2O +3O
5. Cu clorura ferică, care se reduce in clorura feroasă:
2FeCl3 +2KI → 2FeCl2 +2KCl + I2
 Proprietăţi
Iodul se prezintă sub formă de lame friabile cu
luciu metalic sau fragmente de culoare cenuşie–
violacee, cu miros pătrunzător caracteristic, foarte
greu solubile în apă.
În prezenţa iodurilor solubilitatea iodului în apă
creşte, formându-se poliioduri, în care iodul este
legat labil, păstrând proprietăţile de iod elementar.
KI + I2 → 2KI3
Proprietăţi fiziologice şi La aer şi încălzire se
. rolul în organism.
Rolul lui pentru volatilizează, rezultând
organism: In cantităţi mari irită pielea, vapori de culoare violetă.
la copii este un factor atacă caile respiratorii , Soluţiile iodului în:
de creştere; ochii, şi , în general
• alcool şi eter au culoare
este indispensabil organismul.
Iodul se acumulează în brună;
funcţionarii glandei • disulfură de carbon au
tiroide; glanda tiroidă ajutand la
are efect energizant şi buna funcţionare a
culoare violet;
măreşte capacitatea organismului , şi anume • benzen şi cloroform au
mentală; stimuland procesele de culoare violet-roşcată
asigură sănătatea asimilaţie si regland
părului, unghiilor, schimbul de substanţe în
pielii şi dinţilor. organism.
 NATRII IODIDUM,IODURA DE NATRIU [FRX]

Formula chimică: NaI

Obţinere
1. Tratarea iodului cu soluţie apoasă fierbinte de hiroxid de sodiu şi prin
transformarea iodatului în iodură.
I2 + 2NaOH → NaI + NaOI + H2O
Din aceste săruri iodul se eliberează prin acidularea soluţiei.
2. Tratarea unei soluţii fierbinţi de iodură fero-feroasă cu carbonat de
sodiu.
Fe3J8 + 4Na2CO3 → Fe3O4 + 8NaI + 4CO2

Proprietăţi
Se prezintă sub formă de pulbere
cristalină albă, cu gust sărat, slab amar, fără
miros, la aer şi lumină se colorează în galben-brun, este higroscopică şi se
lichefiază la aer.
Întrebuinţări
-ateroscleroză; expectorant mucolitic;stimulează circulaţia
periferică şi viscerală, afecţiuni tiroidiene.
 KALII IODIDUM, IODURA DE POTASIU [FRX]
Formula chimica: KI

Iodura de potasiu este sarea de potasiu a acidului

iodhidric. Este o pulbere albă ce se obține din iod 
și hidroxid de potasiu. Eliberează iod prin reacție
cu clorul sau acidul sulfuric și servește la tratarea
carenței de iod prcum și ca prim ajutor în caz de
contaminare radioactivă.

Obţinere
Tratarea iodului cu soluţie apoasă fierbinte de hiroxid de sodiu şi
prin transformarea iodatului în iodură.
I2 + 2KOH → KI + KOI + H2O
2. Tratarea unei soluţii fierbinţi de iodură fero-feroasă cu carbonat de
potasiu.
Fe3J8 + 4K2CO3 → Fe3O4 + 8KI + 4CO2
Proprietăţi
Se prezintă sub formă de pulbere cristalină albă sau cristale cubice
incolore, cu gust sărat, apoi slab amar, fără miros, la aer şi lumină se
colorează în galben-brun, nu este higroscopică şi se lichefiază la aer.
Este uşor delicvescentă în aer umed. Prin expunere la aer timp
îndelungat se colorează slab galben, eliberând iod.
Lumina şi umezeala sunt doi factori care accelerează descompunerea
sării.
Întrebuinţări
In doze mici participă la sinteza hormonilor tiroidieni, iar la doze
mari, la bolnavii cu hipertiroidism, are efect antitiroidian.
Este indicată în tratamentul şi profilaxia tulburărilor datorate
deficitului de iod.
Este expectorant secretostimulant prin mecanism mixt :
Se utilizează şi sub formă de comprimate deoarece iodura de
potasiu nu este higroscopică.
Extern are acţiune antimicotică
 PROD
USE