Sunteți pe pagina 1din 9

,,Top 10 substanțe anorganice din viața mea’’

MONOXID DE
CARBON
Monoxidul de carbon reprezintă o combinație între
un atom de carbon și un atom de oxigen (formula
chimică: CO). Este un gaz asfixiant, toxic, incolor și
inodor, care ia naștere printr-o ardere (oxidare)
incompletă a substanțelor care conțin carbon. Acest
proces are loc în cazul arderii la temperaturi înalte
într-un loc sărac în oxigen, formându-se monoxidul
în locul bioxidului de carbon. Monoxidul de carbon
nu întreține arderea. Este un gaz foarte toxic omului,
deoarece face legătura permanentă cu hemoglobina
 din sânge, astfel persoana murind prin asfixiere.
Utilzarea monoxidului de carbon este pentru:
•Combustibili (gazul de generator și gazul de apă)
•Obținerea fontei (este agent reducător)
CLORURA DE SODIU
Clorura de sodiu (denumită impropriu și sare de bucătărie) este
 sarea sodiului cu acidul clorhidric și are formula NaCl. Clorura de
sodiu se obține prin reacția dintre acidul clorhidric și 
hidroxidul de sodiu. Este o substanță solidă, ionică, cristalină
(structură cubică cu fețe centrate); punctul de fierbere este
1413°C iar punctul de topire 801°C. Este solubilă în apă -
359 g/l la 20°C și 391 la 100°C . Sarea este higroscopică.
HIDROXID DE SODIU
•Hidroxidul de sodiu (denumit și sodă caustică sau leșie) este o bază 
anorganic cu formula chimică NaOH. Ca formă de agregare este un corp
solid, higroscopic, de culoare albă, fiind format dintr-un cation de sodiu și un 
anion hidroxid. Reacționează cu dioxidul de carbon din aer, rezultând 
carbonat de sodiu, din această cauză soda caustică se păstrează în vase
închise ermetic, pentru a evita contactul cu aerul sau umezeala. Hidroxidul
de sodiu este folosit în cantități mari în multe industrii, mai ales ca solvent
apos alături de hidroxidul de potasiu.
Este folosit pentru:
•Obținerea de celuloză și hârtie din lemn sau paie,
•Produse chimice și materiale plastice,
•Fabricarea de săpun și detergenți,
•Fabricarea coloranților,etc.
Proprietăți fizico-chimice:
• Substanță leșioasă
•Puternic electrolit favorizând electroliza apei
•Se dizolvă în substanțele polare degajându-se căldură de diluare
•Neutralizează acizii formând sărurile corespunzătoare
ACIDUL SULFURIC
• Acidul sulfuric  este un compus chimic al sulfului cu formula chimică H2SO4. Acesta este un lichid incolor,
uleios, foarte vâscos și higroscopic. Acidul sulfuric este unul dintre cei mai puternici acizi și foarte coroziv.
Acidul mineral formează două serii de săruri, sulfații acizi și sulfații, în care în comparație cu radicalul liber,
unul sau doi protoni sunt înlocuiți de unii cationi.
• Proprietăți fizice:
• Acidul sulfuric este un lichid vâscos și incolor ce se solidifică la o temperatură de 3 °C, atunci când este
de concentrație 100%. În rest, punctul de înghețare depinde de concentrație: la 93% acesta este de
-32 °C, la 78% este -38 °C și la 65% este de -64 °C.
• Proprietati chimice:
• Acidul sulfuric concentrat absoarbe din aerul umed până la de 15 ori greutatea de apă. Reacția de hidratare a acidului
sulfuric este foarte exotermă; datorită capacității calorice mari a apei și datorită valorii aproape duble a greutății
specifice a acidului sulfuric concentrat față de apă, amestecarea acidului sulfuric cu apă se face întotdeauna prin
introducerea acidului în apă și nu invers. Utilitatea acestui compus este extrem de variata, fiind
folosit in producerea de ingrasaminte chimice,ca, de exemplu, superfosfatul si sulfatul
deamoniu. Acidul sulfuric este folosit in industria petrochimica, pentru indepartarea
impuritatilor din benzina si din alte produse derafinarie, dar si in procesarea metalelor,
cafierul si otelul, pentru a putea fi placate cu vopsea sau zinc.
OXID DE ZINC

Oxidul de zinc este un compus anorganic cu formula ZnO


. Este o pudră albă insolubilă în apă, fiind folosit ca aditiv
în diverse materiale și produse, printre care se numără
cauciucuri, plastic, ceramică, sticlă, ciment, vopsele,
adezivi, pigmenți, produse alimentare (ca sursă de zinc),
baterii, etc. În natură, se găsește sub forma unui mineral
 numit zincit, însă oxidul de zinc este produs sintetic.
Oxidul de zinc cristalin este termocromic, schimbându-și
culoarea de la alb la galben când este încălzit în aer și
revenind la culoarea inițială când este răcit. Oxidul de zinc
este un oxid amfoter. Este aproape insolubil în apă, dar
reacționează cu majoritatea acizilor, cum ar fi 
acidul clorhidric. Este cunoscut pentru efectul antiseptic și
de stimulare a vindecării cutanate, benefic pentru îngrijirea
pielii iritate, inclusiv pentru copii. Este un excelent filtru
protector împotriva radiațiilor UV și este folosit ca pigment
alb pentru preparatele de machiaj.
HIDROXID DE AMONIU
Hidroxidul de amoniu numit și apă amoniacală e o 
soluție de amoniac dizolvat în apă, având proprietățile unei
baze slabe. Termenul de hidroxid de amoniu este
impropriu, în realitate fiind un amestec de soluții ionizate
de NH4+ și radicali ionici OH-, datorită faptului că, fiind un
compus ionic, nu poate fi izolat ca moleculă de sine
stătătoare. Termenul este mai degrabă folosit pentru a
arăta proprietatea amoniacului de a disocia molecula de
apa în soluție.
Folosit la producerea țipirigului.
Folosit în industria detergenților și decoloranților datorită
caracterului oxidant al radicalului OH-.
Folosit la fabricarea prafului de copt.
HIDROXID DE POTASIU
Hidroxidul de potasiu (denumită și potasă caustică) este o bază
 foarte importantă în industrie alcătuită dintr-o grupare hidroxil și un
ion de potasiu. Formula sa chimică este KOH. Împreună cu 
soda caustică (NaOH), această bază face parte din categoria
bazelor puternice, fiind, astfel, caustică.
Proprietăți fizice:
Hidroxidul de potasiu este un solid alb, de obicei comercializat sub
formă de pelete; compusul este higroscopic și absoarbe cu ușurință
apa atmosferică. Solubilizarea sa în apă este un proces exoterm.
Proprietăți chimice:
Hidroxidul de potasiu poate reacționa cu alcooli precum: metanol, 
etanol și propanol, cu formarea de alcoxizi. Reacția de formare a
metoxidului de sodiu este o reacție reversibilă.
Hidroxidul de potasiu reacționează și cu oxizi. Prin reacția cu 
dioxid de siliciu (SiO2) se obțin silicați de potasiu solubili. În urma
reacției dintre KOH și un exces de dioxid de carbon se obține 
bicarbonat de potasiu.
Utilizari:
Se folosește împreună cu hidroxidul de sodiu la obținerea
săpunurilor: KOH la cele lichide iar NaOH la cele solide.