Top 10 substanțe anorganice din viața mea

Viața noastră zilnică depinde de o varietate de acțiuni, spre exemplu, pregătirea sau folosirea unor
produse alimentare, aprinderea sau stingerea luminii, desenarea, facerea unor notițe, conectarea
sau deconectarea de la unele echipamente tehnice.

Am aflat despre astfel de grupuri de substanțe precum acizi, săruri, oxizi etc. Toate acestea
sunt comune în natură neînsuflețită, în afara organismelor vii. Prin urmare, ele sunt numite
substanțe anorganice. Dar asta nu înseamnă că nu există deloc în organismele vii. Sunt și
joacă un rol foarte important în procesele vieții.

Substanțele anorganice intră de obicei în organismele vii din mediul extern cu alimente (la
animale) sau cu o soluție de apă prin suprafața corpului (la plante, ciuperci și bacterii). Dar,
în unele cazuri, organismele vii le pot sintetiza singure. De exemplu, celulele stomacului din
vertebrate sintetizează acidul clorură. Acest lucru permite digestia alimentelor mai eficient,
deoarece multe enzime digestive funcționează într-un mediu acid. Multe moluște carnivore
produc, de asemenea, în mod independent acid sulfat în glandele salivare. Acest acid poate
distruge cochiliile și capacele exterioare ale victimelor lor.

Cel mai frecvent întâlniți în naturã sunt oxizii de fier, calciu, aluminiu, siliciu, carbon și
hidrogen.

Oxidul de hidrogen – apa (H2O).

Stare de agregare: Lichid;Culoare: Incolor(In straturi groase este albastru);Miros:

Inodor;Gust: Insipid;Punct de inghet: 0*C (*=grade);Punct de fierbere: 100*C;Densitatea
la 4*C: 1g/cm3;Conductibilitatea electrica: izolator

Experimental s-a demonstrat ca apa este o combinatie chimica foarte stabila. Ea poate fi
descompusa la peste 1000*C sau
cu ajutorul curentului electric:
Apa reactioneaza in anumite conditii cu metalele, nemetalele, oxizii
bazici, oxizii acizi, cu unele saruri.

Apa are un rol esential in intretinerea vietii. Fara apa nu ar putea exista viata. In organism
apa intra in compozitia
organelor, tesuturilor si lichidelor biologice. Ea dizolva si transporta substantele asimilate si
dezasimilate; mentine
constanta concentratia sarurilor in organism si, evaporandu-se pe suprafata corpului, ia
parte la reglarea temperaturii.
Apa contribuie la fenomenele osmotice din plante si are o deosebita importanta in procesul
de fotosinteza.
Apa se intrebuinteaza la:
- Prepararea solutiilor, fiind cel mai cunoscut solvent;- Obtinerea oxigenului si hidrogenului
prin electroliza;- Prepararea celor mai importanti acizi anorganici;- Producerea energiei
electrice;- Spalat, albit, colorat.

Clorura de sodiu(NaCl) este indispensabilã vieþii. Ea este folositã la producerea serului

fiziologic, dat fiind cã aceasta contribuie la menþinerea presiunii osmotice a sângelui în
organismul uman. Necesarul zilnic de NaCl al unui om este de circa 5 g. Alți compuși pe care
organismul îi primește odatã cu hrana sunt sãrurile de K, Ca, Mg º.a. O altã sare utilizatã pe
larg de cãtre om este hidrogenocarbonatul de sodiu NaHCO3, numit și sodã alimentarã.
Este o sare acidã. Iar sarea neutrã Na2CO3 este soda de spãlat. Aceste douã sãruri se
aseamãnã dupã compoziþia lor molecularã, dar se deosebesc considerabil dupã acþiunea
fiziologicã; sarea Na2CO3 este dãunãtoare pentru uzul intern.

Carbonatul de sodiu Este un solid alb, inodor, inodor, cu o greutate moleculară de 106 g / mol și
o densitate de 2,54 g / mL la 25 ° C.

Proprietățile sale se schimbă pe măsură ce încorporează o moleculă de apă în structura sa

cristalină. Deoarece apa poate forma legături de hidrogen și ioni „spațiu deschis” între ei, volumul
cristalului crește și densitatea hidratului scade.

Este o sare de bază; adică dizolvat în apă, generează o soluție cu un pH mai mare de 7. Este
foarte solubil în apă și în solvenți polari, cum ar fi glicerol, glicerină, acetonă, acetați și amoniac
lichid. Carbonatul de sodiu îndeplinește numeroase funcții în oameni, case și industrie, dintre
aceste funcții se remarcă următoarele:

- Carbonatul de sodiu este utilizat în multe produse de curățare. Acest lucru se datorează
capacității sale dezinfectante, puterii sale de a dizolva grăsimile și proprietății sale de a înmuia
apa. Face parte din detergenții folosiți în spălătorii, mașini de spălat vase automate, produse de
curățat geamuri, produse de îndepărtare a petelor, înălbitoare etc.

- Se utilizează în unele alimente pentru a evita coacerea care poate apărea în acestea.

- Este prezent în diverse produse de îngrijire personală, precum băile cu bule, pastele de dinți și
săpunurile.

- Este utilizat în industria sticlei datorită capacității sale de a descompune silicații.

Oxidul de aluminiu (Al2O3). În naturã, oxidul de aluminiu se întâlneºte sub formã de cristale
hexagonale de diferite culori, care, dupã prelucrare, sunt utilizate ca pietre preþioase (fig. 4.21).
Acestea sunt: corindonul, incolor sau gãlbui; rubinul, roșu, datoritã unor mici cantitãþi de Cr2O3;
safirul, albastru, cu impuritãþi de oxid de titan. - Datorită punctului său de fierbere ridicat, este
utilizat pentru fabricarea instrumentelor de bucătărie, cum ar fi tigăi și refractare.

- Este utilizat în instrumentarea mașinilor de testare termică.- Oxidul de aluminiu este utilizat
pentru acoperirea oxidului de titan (pigment utilizat pentru vopsele și hârtii din plastic). - Se
utilizează ca abraziv în pastele de dinți.- Ca aditiv în industria alimentară, deoarece este utilizat
ca agent de dispersie.

Dioxidul de carbon (CO2) rezultã din urma proceselor respiratorii, a putrezirii organismelor
animale și vegetale, arderii gazului natural, a petrolului, lemnelor, descompunerii carbonaþilor,
fermentãrii strugurilor. pentru carbonatarea băuturilor. Este utilizat

ca agent antibacterian natural, pentru creşterea duratei de viaţă pe raft a produselor lactate,
protejarea gustului şi a texturii, şi reducerea necesităţii pentru conservanţi naturali sau artificiali

pentru răcirea şi îngheţarea produselor alimentare

Oxizii de fier. Precum s-a menþionat anterior, oxizii de fier (Fe2O3, Fe3O4) intrã în componenþa
mineralelor. Pentru obþinerea fierului pur, mineralele sau fierul ruginit sunt expuse regenerãrii
industriale prin tratarea cu hidrogen sau carbon. FeO acționează ca un antioxidant în ambalarea
alimentelor. Se adaugă sub formă de pulbere fină într-o pungă sau o etichetă atașată
ambalajului, separat de produs FeO acționează ca un antioxidant în ambalarea alimentelor. Se
adaugă sub formă de pulbere fină într-o pungă sau o etichetă atașată ambalajului, separat de
produs.. Oxidul de calciu (CaO) mai este numit var nestins. Acesta se obþine din carbonatul de
calciu prin tratarea termicã (la temperatura de 1 200o C) în cuptoare speciale. Dacă oxidul de
calciu este amestecat cu nisip (SiO2) și apă, prăjește cu nisip și reacționează încet cu apă pentru
a forma var stins. Carbonatul de calciu, numit și calcar, se gãsește în componența rocilor. Pe
teritoriul Republicii Moldova, în multe localitãþi existã cariere de piatrã, din care se extrage
calcar. Dacă oxidul de calciu este amestecat cu nisip (SiO 2) și apă, prăjește cu nisip și
reacționează încet cu apă pentru a forma var stins. Dintre baze, poate fi reamintit hidroxidul de
calciu Ca(OH)2 (varul stins), folosit la vãruirea pereților. În aer, acesta se combinã cu dioxidul de
carbon CO2, formând sarea albã insolubilã carbonatul de calciu. În anumite situații accidentale
(de leșin) este utilizat hidroxidul de amoniu NH4OH, o bazã slabã cu miros pãtrunzãtor de
amoniac.