Iodul

Scurt istoric
Iodul a fost descoperit de francezul Courtois care efectua experimente pe plantele de varech, nite alge marine mov, n a cror cenu a observat nite cristale de un mov strlucitor. In anul 1811 Courtois i-a dat chimistului N. Clement aceste cristale pentru a le analiza. In 1813, N.Clement, Davy si Gay-Lussac, au cercetat cristalele pentru a lmuri caracterul elementar al iodului. Gay-Lussac a fost primul care avea s afirme c iodul este un element chimic nou, fiind cel care i-a dat numele actual, de la grecescul iodes, ce nseamn violaceu

Poziia n sistemul periodic

Iodul alturi de fluor, clor, brom, astatin, poart numele de halogeni, adic generatori de sruri. Aceast denumire li s-a dat datorit proprietii lor de a se combina cu metalele, formnd sruri. Cu nemetalele formeaz compui covaleni. Iodul este un element chimic, notat cu simbolul I, cu numrul atomic 53. Are un singur izotop natural stabil cu masa atomica relativ 127 al carui nucleu conine 74 neutroni.

Structura atomica
Numr de straturi: 5 Primul strat(K): 2 electroni Al doilea strat(L): 8 electroni Al treilea strat(M): 18 electroni Al patrulea strat(N): 18 electroni Ultimul strat(O): 7 electroni Iodul este al 4-lea element din grupa halogenilor, posed o reactivitate slab si o electropozitivitate ridicat. Ca substana elementara, la fel ca toti halogenii, iodul prezint molecula diatomica- 2 Structura cristalin-ortorombic.

Stare natural

Halogenii se afl in scoara terestr sub forma de compui. Iodul este relativ rspndit in natur, fiind al 47-lea element chimic ca abunden in scoara terestr, ins este foarte dispersat in aceasta , aspect care ingreuneaz extragerea sa. Cantiti mari de iod se intlnesc in apa mrilor , dei concentraia medie de iod in apa este de numai 2-3 mg 2 /l. Din apa mrilor, el este asimilat de unele alge (laminaria) , din cenua careia se extrage iodul.

 Principalele surse naturale de iod sunt zcmintele de salpetru din Chile si din India , fiind intlnit chiar si in proporie de 1%. Iodul se mai afl in apele sondelor petroliere , care conin 25-60 g / .; unele ape minerale conin de asemenea iod. Se mai gsete i in vegetale: usturoi, ceap, spanac, morcovi, roii, pere, struguri.

Circuitul iodului in natur

In jur de 400.000 de tone de iod sunt produse de ctre ocean sau organismele marin pe an. Cea mai mare parte din aceasta este depozitat in sol unde devine o parte a ciclului biologic. Microorganismele din sol au un rol semnificativ in aceasta activitate, iar ciupercile sunt cunoscute pentru acumularea iodului dei o parte din el se reintoarce in oceane prin ruri. S-a artat c plantaiile de orez emit iodura de metil i c aceasta confera 4% din iodul atmosferic. Regiunile expuse eroziunii solului prin fenomene glaciare devin srace in iod.

Proprieti fizice
Iodul este o substan solid, cenuiu-violacee, cu aspect cristalin, miros specific i un luciu metalic. Se prezint sub form de lame cristaline. Temperatura de topire a iodului este de 113,6 C , iar cea de fierbere 185,24 C . In ciuda temperaturii mari de fierbere, iodul se volatilizeaza chiar i la temperatura camerei proces numit sublimare.

 Se dizolv foarte greu in ap , dar usor in cea care conine KI. Se dizolv in eter, alcool sau aceton dnd o soluie brun. Urmele de iod dau cu o soluie de amidon solubil, o culoare albastru intens , culoare ce dispare la cald i apare la rece. Iodul lichid este de culoare brun i se obine printr-o inclzire rapid a iodului solid la presiune ridicat. La temperaturi inalte molecula disociaza 2 =2I

Proprieti chimice
Iodul are o afinitate chimic mai redus dect fluorul, bromul, clorul. Datorit acestui fapt acestea scot iodul din compuii si:

Iodul reacioneaz direct cu unele nemetale, cu hidrogen, metale i substane compuse i se combin direct cu sulful i fosforul.

 Reacia iodului cu fluorul are loc la temperatura camerei, formndu-se pentafluorur de iod. La 250 C aceeai reacie conduce la formarea heptafluorurii de iod. Prin controlarea condiiilor de reacie (45 C, suspensie n CFCl3), este posibil izolarea trifluorurii de iod. I2(s) + 5F2(g) 2IF5(l) [compus incolor] I2(g) + 7F2(g) 2IF7(g) [compus incolor] I2(s) + 3F2(g) 2IF3(s) [compus galben]

 Cu hidrogenul reacioneaz la 440 C formnd acid iodhidric. Cu oxigenul nu se combin direct, ns compuii si oxigenai sunt mai stabili dect cei analogi clorului i bromului. Cu unele metale, precum fierul sau mercurul, reacioneaz la temperatura obinuit, formnd iodurile respective.

 Acidul azotic oxideaz iodul, formnd acidul iodic, care la temperatura camerei este o substan solid cu cristale lucioase: 3I2 + 10HNO3 6HIO3 + 10NO + 2H2O

Compuii chimici ai iodului

Acizi
Acidul iodhidric PI3 + 3 H2O H3PO3 + 3 HI este un gaz incolor cu un puternic miros sufocant fumeg n aer i este absorbit de ap are solubilitate mare n ap este un acid tare cu un pronunat caracter caustic

Acidul iodic HIO3, este o substan analoag acizilor clorici i bromici, foarte solubil n ap i cu gust foarte acru conine iod n starea de oxidare +5, fiind unul din cei mai stabili oxiacizi ai halogenilor n stare pur La nclzire, se deshidrateaz n pentaoxid de iod.

Acidul periodic HIO7, este o substan format atunci cnd clorul este plasat ntr-o soluie fierbinte, ce conine 7 pri de carbonat de sodiu n 100 de pri de ap, din care o parte de iod este n suspensie, unde se formeaz o sare alb; sarea este periodatul de sod. La nclzire, acest acid este descompus n oxigen i acid iodic.

Ali compui
cu o soluie de amoniac, se formeaz o pudr neagr. Explodeaz foarte violent cnd devine uscat la contact cu aerul sau la frecare. in combinaie cu clorul, formeaz 2 compui, ICl i ICl3, nu foarte cunoscui. cu Cu se combina la temperatura camerei formand CuI.

Proprietati fiziologice
In cantiti mari irit pielea, atac ochii, cile respiratorii i in general organismul. In organism se rein cantiti extrem de mici de iod din alimente i apa; iodul se acumuleaza in glanda tiroid ajutnd la buna funcionare a organismului, prin stimularea proceselor de asimilaie i reglarea schimbului de substane in organism. Alte glande care prezint concentraii de iod sunt glandele salivare, stomacul, pituitarele si ovarele. In tiroid, iodul este transformat in tiroxin si triiodotironin care au rol reglator in anumite funcii metabolice si in controlul temperaturii.

Rol in organism
La copii este un factor de cretere; Este indispensabil funcionrii glandei tiroide; Are efect energizant si mrete capacitatea mental; Asigur sntatea prului, unghiilor, pielii i dinilor.

Utilizri
Iodul este un agent bactericid, sporocid, protoacid, cisticid i virucid aceste aspecte conferidu-I aplicabilitate in diverse domenii tiinifice si tehnice. Iodul i compuii lui sunt folosii in industria vopselelor i in industria fotografic la producerea coloranilor sintetici. Iodul se foloseste i in industira medicamentelor. Soluia de 10% iod in alcool etilic se numeste tinctura de iod i se aplic la dezinfectarea rnilor. Pe baza de iod s-au obinut preparate cu proprieti bactericide,care se intrebuineaz in medicin i in industria alimentar.

Sfaturi
Util impotriva : guii, hipotirodiismului, reumatismului, obezitii, afeciunilor pulmonare, tuberculozei. In cazul tulburrilor de imbtrnire, terapeutica iodat este inzestrat cu reale puteri de intinerire. Se recomand absoria iodului in organism sub forma alimentaiei naturale.

Bibliografie:
http://ro.wikipedia.org http://www.sistemul-periodic.go.ro http://www.sfatulmedicului.ro http://www.ecursuri.ro http://www.deviantart.com Chimia generala, - Linus Pauling Chimia generala, - Const. Gh. Macarovici

Realizat de:

Durcau Ligia