CURS 3 – BOTANICĂ FARMACEUTICĂ

INCRENGĂTURA PHAEOPHYTA – ALGELE BRUNE

Aparatul vegetativ al acestor alge este foarte variat şi foarte complex, ţinând cont că aceste
alge sunt exlusiv pluricelulare. Talul poate prezenta următoarele diferenţieri morfologice ce
amintesc de structurile plantelor superioare:
 cauloid, ce aminteşte de tulpină
 filoide, asemănătoare cu frunzele
 rizoizi, cu rol de fixare, ca şi rădăcinile.
Dimensiunile talului variază de la câţiva milimetri până la zeci de metri. Pe traiectul
talului, la multe specii se diferenţiază vezicule cu aer (plutitori).
Organizarea celulei. La exterior se află un perete celular format din două membrane: una
internă = membrana primară, ce delimitează citoplasma și alta externă = membrana
secundară. La alcătuirea pereţilor celulari participă hemiceluloza, alginaţii şi fucoidina.
• Alginaţii sunt săruri ale acidului alginic - polimer al acizilor D- manuronic şi L-
guluronic- cu K, Na, Ca, Zn. Ei reprezintă o materie primă foarte preţioasă, cu foarte multe
utilizări în diverse domenii.
• Fucoidina, alcătuită din L- fucoză esterificată cu acid sulfuric, care se gelifică în
contact cu apa, conferă talului caracter mucilaginos, întârziindu-se astfel mult uscarea lui în
perioadele de emersiune îndelungată din timpul refluxului, prelungindu-se mult capacitatea de
fotosinteză.
Talul acestor este foarte rar mineralizat, ceea a determinat o capacitate scăzută de
fosilizare. Algele brune sunt autotrofe, conţin clorofila a şi c, fucoxantina de culoare brună
care maschează clorofila şi dă culoarea caracteristică acestor alge. Produşii de asimilaţie sunt
laminarina (un poliglucan) care este în cantitatea cea mai mare şi manitolul (un polialcool). În
celula acestor alge se mai află: iod, brom, săruri de potasiu, vitamine: B12, B2, PP.
Inmultirea
Înmulţirea vegetativă: aceste alge au o mare capacitate de regenerare: fragmente de tal
sau talul distrus de gheţari se reface. Unele specii se pot multiplica vegetativ prin propagule.
Înmulţirea asexuată se face prin zoospori biflagelaţi cu aspect piriform şi cu flageli
inegali fixaţi lateral si prin tetraspori care sunt spori fără flageli formaţi câte patru într-un
sporange.

1
 Înmulţirea sexuată poate fi izogamie, anizogamie, oogamie. La multe alge brune,
gametociştii (oogoanele şi anteridiile) se formează în nişte adâncituri numite conceptacule,
care se diferenţiază în anumite zone, situate lateral sau terminal pe tal, numite receptacule.
Ţinând cont de tipul de înmulţire sexuată precum şi de predominarea uneia dintre generaţii,
sporofitică sau gametofitică, la algele brune există 5 tipuri de cicluri de dezvoltare.
Răspândire
Marea majoritate a algelor brune sunt marine, în mediul dulcicol fiind cunoscute doar şase
specii. Ele trăiesc în mari şi oceane fiind fixate de substrat solid la fundul acestora intrând în
alcătuirea fitobentosului uneori alcătuind adevărate jungle submerse. Vegetează mai ales în
ape reci şi temperate, dar nu lipsesc nici în mările şi oceanele calde, dar aici au dimensiuni
mult mai mici. Există şi specii de alge brune epifite, deci care trăiesc pe alte alge de
dimensiuni mai mari. Algele brune ocupă un loc primordial în viaţa ecosistemelor marine
Reprezentanți cu importanță farmaceutică
Laminaria saccharina (l. claustonii, L. digitata)
Algă perenă cu aparatul vegetativ format dintr-un crampon bazal (rizoid) cu care se
fixează de substrat, un cauloid scurt și cilindric și un filoid sub formă de panglică cu rol de
asimilație și reproducere, lung de 1,5 m și lat de 5-15 cm. Structura internă a sporofitului este
diferențiată într-un fel de țesuturi de conducere, asimilare și mecanice. Gametofitul este mic și
dioic. Recoltarea se face în timpul refluxului. Trăiește în apele Oc. Atlantic și Pacific.
Fucus vesiculosus, alga brună dioică, masivă de până la 1 m înălțime, cu aparatul
vegetativ diferențiat în rizoid, cauloid și filoid, ramificat dicotomic și cu false nervuri. Pe
suprafața filoidului prezintă vezicule pline cu aer numite flotori sau aerociste cu rol în plutire.
În vârful ramurilor se dezvoltă niște umflături cu rol în reproducere numite receptacule
prevăzute cu niște adâncituri numite conceptacule în care se dezvoltă anteridiile și oogoanele
cu rol în reproducerea sexuată. Alga trăiește în regiunile nordice ale oceanului Atlantic și în
Marea Baltică.
Fucus serratus, se aseamănă cu F. vesuculosus, numai că are înălțimi de 30-60 cm și are
filoidul cu marginea serată, ca un fierăstrău și fără flotori. Trăiește în Marea nordului.
Sargasum bacciferum, foarte răspândită în zonele centrale și liniștite ale oceanului
Atlantic unde se acumulează și formează renumitele și temutele ”mări de Sargassum” ce se
întind pe zeci de kilometri, stânjenind deplasarea vapoarelor. Se pare că aceste mări au fost
descoperite de Columb în drumul său spre America. Talul algelor atinge lungimi de peste
100m, este diferențiat în rizoid, cauloid și filod. Filoidul are aspectul unor ramuri cu frunze

2
prevăzute la bază cu plutitori sferici și pedunculați. În vecinătatea lor se diferențiază și
rămurele cu conceptacule.
Cystosera barbata, prezintă un tal cilindric, puternic ramificat, cu aspect de tufă înaltă de
până la 1,7 metri. Pe traiectul ramurilor, aerocistele alungite sunt evidente, iar în vârfuri se
dezvoltă receptaculele cu conceptacule masculine și feminine. În oogoane se dezvoltă o
singură oosferă. Alga este răspândită în Marea Neagră, M. Mediterană și Oc. Atlantic.

3
Întrebuințări:

• Conţinutul mare în alginaţi, substanţe cu proprietăţi fizico-chimice remarcabile, face

ca algele brune să prezinte o importanţă economică deosebită.
Alginaţii se folosesc: în industria alimentară, la prepararea supelor, cremelor, îngheţatelor;
în industria cosmetică, intrând în componenţa diverselor creme, şampoane, paste de dinţi; în
stomatologie, pentru realizarea amprentelor dentare; în industria textilă; în industria
petrochimică; la fabricarea hârtiei (ca agenţi de apretare, de înălbire, imprimare)
- Alginatul de Na și Ca – hemostatic
- Alginații de Na, K, NH3 – pentru prepararea unguientelor, ca agenți de emulsionare,
de întărire, de dezagregare (pentru drajeuri, comprimate, granule), în refluxul gastro-
esofagian, pirozis
- Materie primă pentru extragerea manitolului și acidului alginic – aliment cu nivel
energetic apreciabil
- Laminariae stipites – pentru dilatarea lentă a unor cavități – canal auditiv, col uterin
în cazul unor intervenții chirurgicale
- IN ALIMENTAȚIE
Acțiune: laxativă, protectoare asupra mucoasei gastrice, remineralizantă și energizantă,
inhibă coagularea sângelui, scade lipidele circulante

INCRENGĂTURA RHODOPHYTA – algele roșii

Cuprinde aproximativ 4000 de specii răspândite mai ales în apele marine unde trăiesc la
adâncimi mari. Culoarea lor se datorează pigmentului ficoeritrină, care maschează prezența
clorofilei și dau culoarea acestor alge. Conțin și cantități mici de ficocianină. Prezența acestor
pigmenți permite algelor roșii să trăiască la adâncimi mari de 100-400 de metri. Majoritatea
sunt pluricelulare, puţine specii unicelulare, în general marine sau oceanice (foarte puţine
dulcicole).
Talul pluricelular, diferențiat în rizoid, cauloid și filoid, poate avea formă lamelară,
filamentoasă, cilindrică, dichotomică, masivă etc. În lungul talului prezintă vezicule plutitoare
sau flotori, iar în vârful ramificațiilor, structuri reproducătoare numite receptacule cu
conceptacule ce conțin organele reproducătoare.
Organiarea celulei
La exterior celula prezintă o membrană celulozo- pectică ce se gelifică şi produce agar-
agar (geloza vegetală-substanţă mult întrebuinţată în laboratoarele de microbiologie pentru

4
cultura microorganismelor). La alte specii, membrana se poate mineraliza, impregnându-se
cu CaCO3 de aceea unele specii s-au fosilizat uşor. Membrana multor specii de alge roşii
(mai ales cele evoluate) prezintă pori (perforaţiuni) prin care celulele comunică între ele prin
plasmodesme. Acest lucru este foarte important, deoarece în acest fel celulele talului
formează un tot unitar mai ales în ceea ce priveşte coordonarea funcţiunilor.
În interiorul celulei se află citoplasma în care găsim: unul sau mai mulţi nuclei, mai mulţi
cromatofori mici şi granulari = rodoplaste (fără pirenoizi la speciile evoluate), iod, brom,
agar, caraghen, picături de ulei, alţi produşi de asimilaţie: glicerol, acid gliceric.
În ceea ce priveşte diferenţierea celulară, talul acestor alge prezintă doar 3-4 tipuri de
celule, mai puţine decât feofitele. Trebuie menţionată de asemenea lipsa totală a flagelilor la
algele roşii, atât la aparatul vegetativ cât şi la spori şi gameţi.
Algele roşii sunt autotrofe: conţin pigmenţii: clorofila a şi d; mai puţin pigmenţi
carotenoizi; în cantitate mai mare prezintă pigmentul caracteristic, ficoeritrina; alături de care
găsim, în cantitate mai mică ficocianina.
Produsul de asimilaţie este amidonul de floridee, numit şi rodamilon, o amilodextrină, cu
caractere intermediare între amidon şi glicogen, care se colorează cu iodul în brun roşcat.
Inmultirea
• Înmulţirea vegetativă, se realizează prin regenerarea de noi plante din fragmente de
tal rupte din planta mamă.
 Înmulţirea asexuată are loc prin diferite tipuri de spori întotdeauna fără flageli,
numiţi aplanospori care pot fi: carpospori diploizi sau haploizi tetraspori diploizi.
Ecologie
Algele roşii sunt alge acvatice, bentonice majoritatea speciilor fiind cantonate în ape
marine şi oceanice la adâncimi mari. Există şi specii adaptate la viaţa dulcicolă dar în număr
foarte redus. Trebuie amintite şi algele din genurile Lithothamnion sau Lithophyllum care prin
depozitele de calcar pe care le-au depus în lungul timpului au o mare importanţă pentru
geologie, lăsând urme încă din jurasic.

Alge roșii cu importanță farmaceutică

Gigartina mamilosa
Vegetează în apele oceanelor Atlantic şi Pacific. Are talul cilindric şi ramificat dichotomic
cu un cauloid mai lung şi rizoidul ca un crampon. Proeminenţele receptaculare de pe tal sunt
mici şi scurt pedunculate.

5
 Chondrus crispus
Răspândit în apele Oc. Atlantic. Talul atinge 5-15cm. Este roşu în stare proaspătă şi galben
verzui după uscare. Talul este divizat dichotomic cu ramificatiile îngustate la bază şi lăţite în
partea superioară. Pe suprafaţa talului se observă sporangii cu spori înveliţi în filamente
sporogene sub formă de proeminenţe hemisferice sesile.
Gelidium cartilagineum
Trăieşte în apele mărilor şi oceanelor Extremului Orient (China, Japonia, Coreea de Sud),
fixată de stânci la 30 m adâncime. Talul este cilindric, cu filoidul ramificat în formă de pană şi
înalt de 5-10 cm. Conţine până la 90% agar-agar, motiv pentru care se cultivă în Spania,
Portugalia, Maroc, SUA, Mexic, Chile, Noua Zeelandă.
Phyllophora nervosa
Algă roşie perenă, răspândită în Marea Neagră dar şi în alte mări şi în oceanele lumii. În
urmă cu 30 de ani această specie, împreună cu alte trei specii ale aceluiaşi gen, forma cea mai
mare aglomerare de alge roşii din lume cunoscută sub numele de "câmpul de Phyllophora a
lui Zemov" ce se întindea pe o suprafaţă de 10.000 km2, astăzi considerabil redus, datorită
poluării.
Talul este lamelar, fixat de substrat printr-un disc adeziv (rizoid) la adâncimi de 20- 40 m.
Ramificaţiile filoidului au marginea încreţită şi prezintă median o falsă nervură.
Porphyra leucosticta
Este răspândită în apele calde ale Asiei de est, dar şi în M. Neagră. Talul este lamelar,
diferenţiat în rizoid fin, cauloid scurt şi filod lăţit ca o frunză. Celulele marginale se
transformă în organe sexuale. Este o algă comestibilă, uneori cultivată în acest sens.
Ceramim rubrum
Este o specie răspândită în mări şi oceane dar şi în M. Neagră la litoralul nostru, unde o
găsim tot timpul anului, fixată de pietre şi diguri la adâncimi variabile. Talul este filamentos,
cilindric, ramificat dichotomic, de culoare roşu închis. Formează tufe de 5-10 cm.
Capetele terminale ale talului sunt îndoite în formă de cleşte. Celulele talului sunt
cilindrice, dispuse în şir axial. La capătul fiecărei celule se formează printr-o diviziune
caracteristic, un manşon de fals parenchim, cu cromatofori evidenţi, ce dau filamentelor un
aspect articulat.
COMPOZIȚIA CHIMICA A ALGELOR ROȘII
- Agar-agar, carrageen, proteine, săruri minerale, celuloză, vitamine, caroten
Acțiune: laxativă și pansament gastrointestinal; Carrageenul are și actiune
hipocolesterolemiantă

6
 Intrebuințări:
- în constipații cronice cu atonie intestinală
- gastrite, duodenite, ulcer gastrointestinal, dispepsii, colite
- mediu de cultură în microbiologie
- adjuvant în tehnica farmaceutică – stabilizator pt. suspensii și emulsii, agent de dezagregare
pt. tablete
- bază pentru dermopreparate
- in cosmetică – paste de dinți, deodorante stick, loțiuni, măști
- in alimentație – torturi, prăjituri, supe, sucuri.

7
8