Algele roii Rhodophyceae Cteva exemple de astfel de alge: Porphyra, Gelidium, Corallinales, Mastocarpus, Mazzaella, Prionitis, Chondracanthus, Gracilariopsis,

, Fauchea, Botryocladia, Plocamium, Microcladia, Polysiphonia, Delesseria, Botryoglossum, Bocciden. Cuprinznd peste 4000 de specii, majoritatea din medii marine, algele roii variaz ca morfologie de la simple unicelulare la filamente cu sau far ramificaii si staiuni bipede multiaxial complexe. Pigmenii includ clorofila a i ficobiliproteine (phycobiliproteins), ficoeritrin (phycoerythrin) rou (de cele mai multe ori este pigmentul dominant) i ficocianin (phycocyanin) albastru, precum si carotina, luten (lutein) si zeaxantin (zeaxanthin). Majoritatea algelor roii au viaa in trei faze: tetrasporofite (tetrasporophyte), gametofite (gametophyte) i carposporofite (carposporophyte). De fapt, dezvoltarea de dup fertilizare a carposporofitelor reprezint partea cea mai interesanta a ciclului de viata a acestei clase. Algele roii nu au etape cu flageli; sperma non-motila este denumita spermatia. Rhodophyceae - Prionitis

Rhodophyceae - Porphyra

Rhodophyceae - Gelidium

Rhodophyceae - Chondracanthus

Rhodophyceae - Bocciden 2

Phaeophyceae - Sargassum

Phaeophyceae - Postelsia

Phaeophyceae - Pelvetia

Phaeophyceae - Macrocystis

Phaeophyceae - Egregia

Phaeophyceae - Cystoseria

Chlorophyceae - Enteromorpha

Chlorophyceae - Ulva

Chlorophyceae Codium

Chlorophyceae - Cladophora

Chlorophyceae Bryopsis

Chlorophyceae

Rhodophyceae - Mazzaella

ALGELE si procesul de eutrofizare

Introducere in lumea algelor Pretutindeni, lumea plantelor cunoate o exuberanta dezvoltare atunci cnd se gsete sub lumina calda a soarelui, in prezenta apei si a substanelor minerale; lumea aceasta este extrem de diversa si cuprinde alctuiri dintre cele mai neobinuite, intr-un univers pe care-l credeam cndva cunoscut in detaliu si cu care ne ntlnim la tot pasul. Algele formeaz, in imensitatea regnului vegetal, un grup aparte, cu numeroase specii, cele mai multe microscopice si unicelulare, fiind in majoritate invizibile pentru ochiul trectorului, aceste plante rmn adesea necunoscute si ignorate; doar zilele de vacanta petrecute pe litoralul marii ni le scot din adncurile apei, odat cu valurile, parca anume spre a fi vzute, si ne las sa le privim pe nisipul unde i gsesc naufragiul i pieirea. Algele fac parte din grupul plantelor inferioare (Thallophyta) i, se nelege, nu au flori i nici semine. Dimensiunile lor sunt foarte variate, mergnd de la lungimi de ordinul micronilor pana la taluri de zeci de metri. Coloritul sub care se prezint este extrem de bogat si extreme de divers in nuane. Sunt alge portocalii si alge violete, roii si albastre, verzi si brune sau ncrcate de calcar si astfel strlucitor de albe; pot fi mbrcate in carcase de siliciu (ca diatomeele), de carbonai (ca peridineele), in teci de mucilagii, in gelatine compacte sau dimpotriv, pot fi lipsite de cea mai stricta protecie, adic de membrane celulara. Culorile pe care le etaleaz lumea algelor si care devin schimbtoare, urmnd jocul luminilor care poposesc la suprafaa lor, se datoreaz unui numeros set de pigmeni, printre care cei mai cunoscui sunt ficobilinele, clorofilele, xantofilele si carotenoizii. Majoritatea algelor triesc in apele Terrei si au o importanta imensa pentru ntreaga umanitate si, in general, pentru biosfera. Aa se explica interesul care li se acorda din ce in ce mai mult, odat cu dezvoltarea tiinelor biologice si odat cu cunoaterea potenialului lor de a fabrica in cantiti enorme, substane organice. Datorita mai ales acestor plante, oceanul este o gigantica uzina chimica de produs alimente si oxigen. Prin marile cantiti de proteine pe care le produc si prin rolul trofic pe care-l joaca in apele globului dar si datorita unor multiple ntrebuinri in industrie, in agricultura, in farmacie si chiar in hrana oamenilor, lumea colorata a algelor s-a impus ca un obiect de studiu, sperana de a o face sa devina unul din cei mai importani productori de proteine ai umanitii fiind deosebit de mare. Diversitatea imensa a algelor s-a prins in 10 ncrengturi, pe care le prezentam pentru a face progrese in cunoaterea caracterelor acestui grup de plante. Sunt alge verzi (Chlorophyta) cele care au cromatoforul verde si materie de rezerva amidonul; Algele roii (Rhodophyta) cuprind pigmeni predominani roii i strng n celula lor amidon Floridian; Algele brune (Phaeophyta), totdeauna pluricelulare i marine, au plaste brune si materia de rezerv reprezentat de laminarina, un zahar caracteristic; diatomeele (Baccilariophyta) sunt alge mbrcate n valve silicioase, care acumuleaz grsimi in 8

citoplasma lor; peridineele (Dinophyta), alge cu carcasa de celuloza, bune nottoare, strbtute pe suprafaa lor de dou anuri, unul ecuatorial i celalalt longitudinal; alge verzi, flagelate, cu material de rezerva paramilor (Euglenophyta); alge aurii (Chrysophyta), cu plaste aurii i produs de rezerva grsimea i leucozina; alge cu flageli inserai lateral, cu cromatofori verzi-maslinii sau maro-roscat, fr reproducere sexuat (Cryptophyta); alge cu flageli inegali, cromatofor galben-verzui acumulamd in celula ulei ca produs de asimilaie (Xanthopyta); alge cu pigmeni predominani albatri, fr nucleu (Cyanophyta). Daca urmrim alctuirea unei alge verzi (referindu-ne adesea si la structura celorlalte grupe de alge), observam ca ea are 3 pri distincte si anume, membrana, citoplasma si nucleul. Membrana este de natura celulozo-pectica si are ca unitate fundamentala de structura microfibrila (asocierea liniara de molecule), cu o lungime variabila si cu o grosime uniforma, cuprinsa de obicei intre 50-100 de angstrmi (1 =1000 microni). Sub pereii celulari se gsete citoplasma formata dintr-o substana fundamentala cu aspect gelatinos, vscos, cu dou faze distincte, una clara i una ntunecat, inclusa i mobila n prima. Ca elemente submicroscopice fundamentale ea cuprinde granula (complex macromolecular globular) i fibrila (o placa cu grosimea de 60-70 formata din dou rnduri de molecule). Constituenii citoplasmatici, organitele algale, sunt in primul rnd plastidele, mitocondriile, reticulul endoplasmatic, aparatul Golgi, vacuolele, pirenoizii; ntlnim de asemenea organite ca stigma (la Euglena), corpi fisoizi (ncrcai cu substane tonice). Nucleul este cel de-al treilea constituent al celulei algale. Algele albastre conin substana nucleara dar nu si un nucleu distinct, nconjurat de o membrana perinucleara. Spre deosebire de restul algelor i de restul plantelor, ele formeaz mpreuna cu bacteriile grupul procariotelor. Corpul algelor (talul) poate prezenta si unele modificri morfologice, mai cu seama la algele superioare. La acestea putem deosebi un fel de rdcini (rizidice sau rizoid), un fel de tulpina (cauliclice sau cauloid) si un fel de frunze (filidice sau filoid). Dei plante inferioare, i la alge se poate vorbi despre o difereniere a esuturilor. Exist astfel esuturi de cretere (meristematice), care pot fi la vrf (apicale) ca la Fucus, intercalare, ca la Laminaria, sau in scoara producnd ngroarea secundara a caulidiului ca la Ahnfeltia; esuturi de aprare, esuturi trofice - care au rol asimilator i secretor. ntlnim chiar i un esut conductor reprezentat la algele superioare de celule lungi, n forma de tub, cu membrane foarte subiri, care permit substanelor o traversare facila. esutul mecanic, reprezentat mai ales prin impregnarea unor celule (sau chiar a spaiilor intercelulare) cu sruri de Ca, este completat de turgescenta deosebita a celulelor periferice. Ca formaiuni morfologice, perii (pilii) si sebele sunt foarte frecvente pe tal. Talul ajunge la cel mai nalt grad de evoluie la Charophiceae, unde fronda (totalitatea cladomilor, adic a filamentelor cu cretere definit care alctuiesc talul) este prins prin numeroi rizoizi de substrat si prezint un ax cu cretere nedefinita, adesea numit tulpina. O alta clasificare a talofitelor este cea fcut de H. V. Sverdrup i alii (1942) care clasifica algele in 5 mari grupe, mai ales dup culoare: 1. alge albastre-verzi (Myxophiceae) 2. alge verzi (Chlorophyceae) 3. alge brune (Phaeophyceae) 4. alge rosii (Rhodophiceae) 5. alge galben-verzi 9

De obicei primele 4 grupe sunt bentonice, algele galben verzi fiind mai ales planctonice. Bazinele naturale (dulcicole sau salmastre) ofera algelor trei biotipuri fundamentale, care adpostesc fiecare cate o formaiune biologica proprie: a. Fundul bazinului bentalul adpostete formaiunea biologica a bentosului b. Masa apei libere pelagicul - constituie mediul de viaa a planctonului c. Pelicula superficiala a apei poate servi, graie tensiunii superficiale, drept suport pentru neuston. Neustonul este confundat uneori cu nflorirea apei. Ca si in cazul nfloririi apei, neustonul d apei o coloraie specific, dependena de natura algelor care-l alctuiesc. Diferena consta in faptul ca nflorirea coloreaz apa n masa ei pn la o oarecare adncime, iar neustonul este o formaiune strict bidimensionala, care se limiteaz doar la pelicula superficiala a apei. Condiiile care permit apariia neustonului sunt, n primul rnd, acelea care favorizeaz nmulirea rapid a unor alge n stare palmeloida. Acestea provin, in general, din plancton i se gsesc pe suprafaa apei n condiii deosebit de favorabile: iluminare optima, lipsa animalelor planctonifage etc.

Alge ucigase Spre sfritul verii i mijlocul toamnei, cnd ncepe revrsarea rului Peak, pe coasta Floridei apele devin sngerii, iar aerul se ncarc cu miasme usturtoare. Milioane de peti mori plutesc deasupra undelor i acoper cu un strat gros plaja litorala, atrgnd imense roiuri de mute. Vechile populaii amerindiene numeau acest fenomen valul rou i, prin tradiie, oamenii erau oprii s culeag i s mnnce n aceasta perioad molutele comestibile, singurele care rezistau acestui val ucigtor, dar care provocau mbolnvirea i chiar intoxicarea mortala a consumatorilor. i n prile sudice ale Marii Mediterane are loc astfel de flux, socotit de egiptenii antici ca un flagel trimis de zei. Analiza microscopica a artat ca fluxul rou este o uriaa aglomerare de fitoplancton. Se stabilise, de asemenea, c, pentru a se feri n perioada nmulirii de rapacitatea petilor fitofagi i a numeroilor zooplanconieri, un numr de cca. 20 de specii de alge, n special din grupul dinoflagelatelor, produc acid ascorbic si un metabolit numit iniial rhamnocid care acioneaz ca o toxin extreme de puternic. In anul 1953, patru universiti americane au iniiat un studiu asupra fenomenului chimic produs de alge pe Coasta Floridei. Dup trei decenii, enigma a fost parial rezolvata, determinndu-se structura brevetoxinei B una din substanele otrvitoare produsa Ptychodiscus brevis. Determinarea a fost deosebit de grea, deoarece cercettorii nu s-au putut baza pe izolarea unei toxine liposolubile din esuturile animalelor marine, fiind nevoii s-o extrag din culturi de alge izolate i pstrate ani n ir ntr-un rezervor cu apa marina artificiala. In acest fel s-au putut izola in final 90 mg de otrav pur, folosinduse diverse metode moderne. Studiul publicat in anul 1983 a lmurit intr-o msura misterul nspimnttoarelor marei roii. Culturi n iazuri Actiunea ingrasamintelor asupra fitoplantonului din bazinele acvatice. amenajate 10

Populaia algal este principala veriga n determinarea productivitii biologice a bazinelor acvatice. De cantitatea i de calitatea fitoplantonului depinde n mare msura producia piscicola, asupra creia influeneaz de asemenea i macrofitele bentale, adposturi i locuri de ponta ideale pentru numeroase specii de peti. Aplicarea de ngrminte duce la proliferarea brusc a unor specii de alge din paturile superioare ale apelor i face posibil apariia fenomenului de nflorire; acesta provoac un dezechilibru in lanul trofic al bazinului, deoarece material organica produs nu intr direct n hrana diverselor organisme animale, aduce cu sine pericolul de eutrofizare i pentru ca, cel mai adesea, speciile care capt dominana ne prezint o valoare deosebita nutritive. O analiza a apelor nflorite, ca urmare a aplicrii ngrmintelor, pune n eviden ca dezvoltarea algelor poate depi volumul de 1000 cm/m de ap. Cercetrile desfurate la Nucet, n heleteele staiunii piscicole, au artat ca la nceputul nfloririi numrul animalelor planctonice a crescut, mai ales cnd componenta biocenozei algale era dominata de asocierea genului Ceratium si genul Microcystis; dar, n momentul maxim al nfloririi apei, att zooplanconul ct i fauna de fund descresc pn la valori dintre cele mai mici. (1957 de la 46 Kg la 0,5 Kg/ha!) n acest context, studiile asupra ngrrii apelor urmeaz s fie intensificate pentru ca nfloririle ce pot aprea s fie eliminate nainte de a periclita producia piscicola, i n acelai timp, pentru ca substana organica obinuta s fie maxim. Pentru a aplica n mod raional ngrmintele n bazinele piscicole, trebuie cunoscut elementul nutritiv absent din constelaia factorilor care promoveaz o buna dezvoltare a fitoplantonului. Analizele chimice sunt cele mai precise metode de identificare a elementului nutritiv care trebuie sa fie aplicat, dar i in lipsa acestora un bun cunosctor al asociaiilor algale va intui (cu aproximaie) compoziia chimica a apei, dup speciile dominante din biocenoze. Caracterizarea procesului de eutrofizare Eutrofizarea fenomen caracterizat lacurilor sau altor ecosisteme acvatice, ce consta in dezvoltarea excesiva a unor specii fitoplantonice, ndeosebi alge albastre, alge verzi, flagelate, diatomee, datorita ptrunderii, direct sau indirect, a unor fertilizani cum sunt compuii azotului, carbonului sau cei ai fosforului. Aceste ape au un aspect caracteristic de supa de legume cu miros specific de peste stricat, mucegai, i cu o culoare anume - verde, bruna roie dup speciile de alge dezvoltate n exces. Aspect bine conturat al problematicii deosebit de complexe a polurii apelor de suprafaa, procesul de eutrofizare const in mbogirea acestora cu substane nutritive pentru plante, fapt ce determina o proliferare excesiva a algelor i a altor plante acvatice, deteriorarea calitii apei din punct de vedere igienic i estetic i apariia de dificulti n prelucrarea i utilizarea ei in scop potabil, agricol sau industrial. Eutrofizarea forma a polurii de tip organic reprezint una din consecinele nedorite ale interveniilor antropice, fenomenul, n evoluia sa, fiind extrem de complex i, totodat, urmat de o serie de efecte al cror impact asupra mediului nu poate fi ignorat. Nivelul polurii apelor a crescut nepermis n ultimele decenii, n special in acele regiuni de pe glob n care populaia i industria s-au dezvoltat puternic i rapid, fr luarea unor masuri privind protecia calitii apelor. Degradarea calitativ a numeroaselor lacuri naturale sau de acumulare a ridicat problema posibilitii de prevenire a proceselor duntoare care duc la o asemenea degradare. n ara noastr, una din zonele importante 11

care se confrunta n prezent cu acest tip de poluare o constituie Podisul Central Moldovenesc. Rolul algelor n desfurarea procesului de eutrofizare a bazinelor interioare este destul de bine cunoscut si el este determinat de locul si rolul algelor in ecosistemul acvatic; in acest sens algele reprezint prima veriga functionala care utilizeaza surplusul de substante biogene, baza eutrofizarii. Pe de alta parte, unele specii de alge pot servi ca indicatori ai nivelului de eutrofizare al unui bazin acvatic. In cazul lacurilor de acumulare problema pastrarii calitatii apei acumulate se pune cu o deosebita stringenta, implicand o cunoastere aprofundata a mecanismelor fenomenelor de eutrofizare, in care formatiunilor de alge le revine un rol insemnat. In lacurile de baraj, formatiunile de alge participa direct, prin sporirea treptata a cantitatii de substanta organica din ecosistem, la desfasurarea procesului de eutrofizare naturala, proces legat si de imbatranirea lacului de baraj. Ca urmare a acestui proces schimbandu-se treptat conditiile de viata, se modifica si compozitia si cantitatea de fitoplancton: se constata in general o imbogatire a fitoplanctonului in specii indicatoare de conditii eutrofe, cresc biomasa si productia primara a fitoplanctonului. Pe de alta parte, ca urmare a eutrofizarii culturale, se constata o puternica dezvoltare cantitativa a fitoplanctonului, care poate atinge nivelul de inflorire a apei din lacurile de acumulare. Acest fenomen este astazi tot mai frecvent si se pune problema gasirii modalitatilor eficiente si economice de combatere. (Sladeckova, 1960; Caraus, 1973) Stepanek si colab. (1960) constata ca in lacul de baraj Frystak (Cehoslovacia) infloririle sunt un fenomen comun; ele afecteaza calitatea apei din acest lac care serveste ca sursa de apa potabila. Acelasi autor a experimentat cu succes un algicid pe baza de SOCu si NOAg:la scurt timp dupa tratare, algele albastre au disparut din acest lac de baraj. Speciile care produc infloririle, de obicei dintre cianofite, sunt destul de variate: la diferite lacuri din U.R.S.S. s-a observat proliferarea algelor Aphanizomenon flos-aquae si Microcystis aeruginosa (Priimacenko,1967); in lacul de baraj Beech (Tennessee, SUA), Raphidiopsis a realizat densitati de ordinal a 3000 celule/ml (Taylor, 1972). Dupa inchiderea barajului prin care incepea formarea unuia dintre cele mai mari lacuri din lume lacul Volta (Ghana) s-a produs o puternica inflorire a apei cu Anabaena aphanizomenoides (1224 filamente/ml), fenomen insotit de o crestere a saturatiei in O solvit, care a ajuns la 324 %; o luna mai tarziu (iunie 1964), densitatea algei scazuse la 7 filamente/ml, iar saturatia O la 16% (Biswas, 1966). Alte cianofite, Oscillatoria si Microcystis, au produs infloriri in lacul de baraj Amaravathy (India). In lacul de la Bicaz au fost constatate mai multe infloriri produse de alge, cea mai importanta ca intindere si durata fiind cea produsa de Oscillatoria rubescens, specie considerate ca indicator de eutrofizare pentru marile lacuri (Ravera si Vollenweider, 1968; Caraus, 1970), este interesant ca in ultimii ani, aceasta specie a realizat progresiv dezvoltari tot mai inseamnate, atingandu-se in unele situatii valori record de 16 g substanta uscata la Oscillatoria rubescens la 1 L de apa (martie 1974). Aceste date constituie argumente care demonstreaza rolul important al formatiunilor de alge si, in primul rand, al fitoplantonului, pentru determinarea calitatii apelor din lacurile de baraj, aceasta confirma necesitatea aprofundarii studiilor privind ecologia algelor din lacurile de baraj, cercetari care au totodata si o insemnatate fundamentala limnologica.

Prevenirea si controlul eutrofizarii 12

Eutrofizarea nu trebuie privita ca fenomen unic, ci intr-un context ecologic complex. Ea constituie un proces natural de imbatranire datorat imbagatirii cu substante nutritive (azot,fosfor etc.), care atrge dupa sine o crestere a productivitatii biologice. Principala carenta a actualei teorii asupra eutrofizarii consta in faptul ca aceasta nu a fost elaborate in spiritual unei conceptii sistemice, ea constituind, totusi, un process natural de adaptare a structurilor si functiilor componentelor ecosistemului la conditiile nou aparute si, drept urmare, interrelatiile noi ce se creeaza fac parte din caracteristicile (eco)sistemului sin u pot fi substituite unui subsistem subordonat. De aceea, necesitatea unei reformulari a problemei eutrofizarii devine din ce in ce mai acuta, nu numai ca o cerinta a dezvoltarii viitoare a cercatarilor fundamentale, ci si privita prin prisma derivatelor ei applicative. Pornind de la acest punct de vedere, vom prezenta succinct in continuare principalele masuri de lupta impotriva procesului luat in studiu, care ar trebui luate in vedere, fiind bine cunoscute si larg raspandite in literatura de specialitate: tratarea apelor uzate, interventii pe bazinul de receptie, interventie asupra lacului insusi, interventii asupra sedimentelor si asupra factorilor energetici. Tratarea apelor uzate Substantele nutritive cu rol essential in evolutia procesului de eutrofizare a lacurilor sunt fosforul si azotul, ambele indispensabile dezvoltarii vegetatiei. Procentul de 90-95% pentru eliminarea fosforului reprezinta o cifra complet realizabila, in timp ce pentru azot acesta este mult mai scazut (70% eliminare). Procedeele biologice de eliminare a fosforului si azotului se bazeaza pe utilizarea namolurilor activate si/sau a iazurilor de stabilizare. Procentul de eliminare a azotului si fosforului intr-un bazin de stabilizare utilizand Lemna minor (pistruii apei) este frecvent utilizat in lume;dupa recoltare, Lemna minor pot servi in alimentatia vitelor si a pasarilor de curte. Eliminarea compusilor azotati este un procedeu bazat pe doua etape successive: nitrificarea, respective denitrificarea. In cadrul procedeelor chimice de eliminare a fosforului frecvent utilizate, se disting: precipitarea chimica, absorbtia pe paturi de aluminiu activate, tratamentele electrochimice si electrodializa. Dintre procedeele fizico-chimice de eliminare a azotului, in present sunt utilizate: schimbul de ioni (de amoniu cu cationic de rasini schimbabili), air-stripping (insuflare de aer) si metoda electrochimica, ce permite eliminarea a cca. 75% azot amoniacal si organic. Interventii pe bazinul de receptie Agricultura. Asupra bazinului de receptie se poate interveni si utilizand produse de inlocuire a detergentilor fosfati: NTA(nitriloacetat de sodium), EDTA, acid picarboxilic (citrate), acid hidrocarboxilic, sapun si combinatii sapun-fosfat, carbonat si silicat de sodium, polimeri. Interventii asupra lacului insusi Acest tip de interventii cuprind: controlul chimic, controlul mecanic (recoltarea algelor sau cosirea ierburilor acvatice), controlul biologic ,sifonarea si spalarea (flushing), destratificarea si aerarea hypolimnionului, precipitarea directa a fosforului in lac, exploziile. Principalele substante utilizate in cadrul controlului chimic sunt: sulfatul de cupru, ionii de cupru si argint in amestec, ierbicidele organice,algicidele. Lupta pe cale biologica se efectueaza in folosul organismelor consumatoare de alge si ierburi acvatice sau al parazitilor algelor. 13

Aerarea hypolimnionului consta in aspirarea apei reci de la fund, in reoxigenarea cu aer comprimat inainte de trimiterea apei inapoi, efectuata cu rapiditate si fara cresterea temperaturii, la nivelul la care aceasta a fost pompata. Interventii asupra sedimentelor Acestea sunt de doua tipuri: dragarea sedimentelor de natura anaeroba de la fund si/sau prevenirea schimbului de substante nutritive dintre sediment si apa fundului

Interventii asupra factorilor energetici Produsii chimici pot forma o pleicula foarte fina la suprafata apei, in scopul prevenirii penetrarii luminii solare. Concluzii Fenomen cu o cauzalitate complexa si multifactoriala, eutrofizarea afecteaza echilibrele ecologice, influentand in mod negativ calitatea apei. O apa eutrofizata constituie un habitat necorespunzator pentru majoritatea biocenozelor acvatice si, in acelasi timp, creeaza probleme deosebite prin schimbarea categoriei de folosinta in prelucrarea si utilizarea apei respective. Determinarea constanta si riguroasa a evolutiei procesului de eutrofizare a ecosistemelor lacustre reprezinta baza pentru aplicarea tuturor masurilor de prevenire si combatere a acestui fenomen,legat de calitatea apei din respectivele ecosisteme. Din cele prezentate se constata ca tehnicile de restaurare a lacurilor afectate de eutrofizare sau de prevenire a fenomenului sunt numeroase, dar putine dintre ele sunt si eficace . Tinand cont de studiul actual al cunostintelor in domeniu si asigurandu-ne o marja de prudenta impusa de gravitatea si complexitatea fenomenului, putem afirma ca modalitatea optima de lupta impotriva eutrofizarii apei consta in reducerea continutului de fosfor si azot provenit din surse punctuale. Prioritate se acorda fosforului, acesta fiind cel mai usor de eliminate din apele uzate si constituind punctul comun al fenomenelor ce conduc la eutrofizare. Toate metodele de prevenire si control prezentate evidentiaza rolul activitatii umane in accelerarea procesului. O mare parte dintre procedeele cunoscute nu elimina cauza primara a eutrofizarii excesul de substante nutritive. Deseori, efectul unor astfel de masuri a fost de a distruge o anumita specie de alge, pentru ca, ulterior, sa se dezvolte alte specii, mai rezistente. In ultimii ani, accentul s-apus pe incercarea metodelor biologice de lupta, ce cauta sa restabileasca un nou echilibru ecologic in conditiile create si nu urmaresc impiedicarea dezvoltarii algelor, ci franarea dezvoltarii excesive a acestora si eliminarea efectelor negative ale descompuneriilor, fara a se renunta la rolul de consumator de substante nutritive (cresterea unor pesti algofagi si dezvoltarea unor virusi paraziti ai cyanophyceelor).

14

Putine dintre procedeele de interventie asupra lacurilor sunt si eficace, dintre acestea mentionand ca avand rezultate favorabile: sedimentarea, insuflarea de aer si sifonarea hypolimnionului.

Bacterie Bacteriile sunt organisme de dimensiuni microscopice, procariote, rspndite n toate mediile de via (ap, aer, sol, roci, zcminte, etc) i au fost ncadrate n regnul Monera mpreun cu algele albastre-verzi . Regnul Monera cuprinde dou ncrengturi: Schizophita sau Bacteriophyta (bacteriile) i Cyanophyta (algele albastre).

Arborele filogenetic Cuprins [ascunde] [ascunde]

o o o

1 Caracteristici generale 2 Morfologie extern 2.1 Bacteriile sferice (cocii) 2.2 Bacteriile cilindrice (bacilii, bacterioni, bastonai) 2.3 Bacteriile spiralate 3 Ultrastructur 15

4 Clasificarea bacteriilor 5 Metabolism 6 Nutriia 7 Respiraia 8 Micarea 9 Creterea i reproducerea 10 Fosile 11 Ecologia 12 Bacterii i boli 13 Tipuri de bacterii 14 Vezi i 15 Legturi externe [modific] Caracteristici generale

Bacteriile sunt

procariote; unicelulare.

Morfologie extern Bacteriile pot avea forme extrem de diferite. Astfel pot avea form sferic (coci), de virgul (vibrioni), de bastonai (bacili), sau de spiral (spirili). Bacteriile sferice (cocii) dup modul de grupare al celulelor n urma diviziunii repetate se mpart n: - micrococi sau cocii simpli (izolai) la care celulele rezultate din diviziune rmn independente (ex. Micrococcus ureae); - diplococii rezult atunci cnd diviziunea se face ntr-un singur plan i nu se mai separ ntre ele (ex. Diplococcus pneumoniae, Neiseria gonorhoeae); - streptococii rezultai n urma unor diviziuni repetate n acelai plan al celulei; celulele nu se separ i alctuiesc un lan (ex. Streptococcus lactis, Streptococcus temaris, Streptococcus citravorus, Streptococcus paracetivorus, Streptococcus pzogenes patogen, Streptococcus agalactiae); - tetracocii rezult atunci cnd planurile de diviziune succesive sunt perpendiculare unele fa de altele, iar celulele rezultate sunt dispuse n grmezi de 4 celule (ex. Gafkia tetragena); - sarcina = cele 3 planuri de diviziune sunt perpendiculare unu pe cellalt; de aici rezult celule care se grupeaz sub form de cuburi (ex. Sarcina lutea, Sarcina flava);

16

- stafilococii rezult din diviziuni succesive pe planuri diferite, fr nici o regul, cu celulele aranjate n grupuri neregulate, de cele mai multe ori sub form de strugure (ex. Staphylococccus aureus, Staphylococcus albus, Staphylococcus citrinus). Bacteriile cilindrice (bacilii, bacterioni, bastonai) Din punct de vedere morfologic, toate bacteriile cu form de bastona, de cilindru, se numesc bacili pe cnd din punct de vedere fiziologic i n taxonomia bacterian numai bastonaele care formeaz spori i sunt aerobe poart denumirea de bacillus. Diametru lor longitudinal este mai mare dect cel trensversal. Raportul dintre cele dou axe variaz de la o bacterie la alta. Unele bacterii cilindrice pot lua un aspect filamentos, iar altele sferice (cocobacili). n funcie de dimensiuni se deosebesc bastonae lungi, scurte, groase sau subiri. Bacilii sunt drepi, uneori uor curbaila mijloc sau la un capt. Forma extremitilor este o caracteristic important pentru taxonomie. La unele bastonae (cele mai multe la numr) extremitile sunt rotunjite (ex. Escherichia coli), pe cnd la altele extremitile pot fi retezate drept (ex. Bacillus antracis), umflate (ex. Corinebacterium diphtheriae), ascuite (ex. Fusiobacterium fusiforme). Ca i bacteriile sferice unele bastonae sunt izolate, iar altele se gsesc grupate dou cte dou. Bastonaele sunt dispuse sub form de litere V, X, Y (ex. Corinebacterium diphtheriae). Bacilii pot fi grupai cte doi (diplobacili), mai muli n lan (streptobacili) (ex. Haemophilus ducreyi), sub form de rozet, stea (ex. Agrobacterium, Actinomycetes), dispui n palisad. Bacteriile spiralate au form cilindric, spiralat i se mpart n: Vibrioni, bacterii cu form de virgul, cu o singur spir (ex. Vibrio comma); Spirili, bacterii cu form de spiral cu mai multe spire rigide (ex. Spirilum volutans, Spirilum minus); Spirochete, bacterii cu mai multe spire flexibile (ex. Treponema pallidum). Exist i alte bacterii: - bacterii pedunculate din familia Caulobacteriaceae, genul Caulobacter, care are un peduncul cu ajutorul cruia se fixeaz pe alte bacterii (ex. Bacillus suptilis, Hipomicrobium vulgare); - bacterii filamentoase neramificate (ex. Ord. Cariphanales, Thioploca); aceste bacterii formeaz trihoni alctuii din mai multe celule cilindrice, unele cu flageli; - bacterii filamentoase cu ramificaii false (ex. Spherotilus natans, Leptothrix); - bacterii cu ramificaii adevrate (ex. Ord. Actinomycetales). 17

n ap i sol se gsesc bacterii cu forme neobinuite. n culturile tinere bacteriile sunt uniforme, iar n culturile vechi sau n condiii nefavorabile de cultivare celulele pot avea forme aberante. n aceste cazuri se pot produce filamente i ramificaii la bacterii care n mod obinuit nu le au. Speciile la care se ntlnesc n aceai colonie mai multe forme de celule se numesc specii neomorfe. D.chiopu - Curs de Microbiologie 2000 Bacteria Vibrion Este in forma de virgula si produce boli precum Holera. Ultrastructur Pentru mai multe detalii: Structura celular a bacteriilor. Majoritatea bacteriilor au un perete celular , care le protejeaza i le ajut s menin un echilibru osmotic dintre ele i mediu. Fiecare bacterie are un cromozom principal, ele mai coninnd segmente circulare de ADN, numite plasmide. [modific] Clasificarea bacteriilor

Structura unei bacterii gram pozitive Bacillus subtilis Schema unei celule bacteriene Clasa Aquificae Thermotogae Thermodesulfobacter s Deinococci Chrysiogenetes Chloroflexi Anaerolineae Thermomicrobia Nitrospira 18

Filogenez (Tulpin) Aquificae Thermotogae Thermodesulfobacteria Deinococcus-Thermus Chrysiogenetes Chloroflexi Thermomicrobia Nitrospira ia

Ordinul Aquificales Thermotogales Thermodesulfobacteriale Deinococcales Thermales Chrysiogenales Chloroflexales Herpetosiphonales Anaerolineales Thermomicrobiales Nitrospirales

Deferribacteres Cyanobacteria Chlorobi Proteobacteria

Deferribacteres Cyanobacteria Chlorobia

Alphaproteobacteria

Betaproteobacteria

Gammaproteobacteri a

Deltaproteobacteria

Deferribacterales Subsectionen I - V Chlorobiales Rhodospirillales Rickettsiales Rhodobacterales Sphingomonadales Caulobacterales Rhizobiales Parvularculales Burkholderiales Hydrogenophilales Methylophilales Neisseriales Nitrosomonadales Rhodocyclales Procabacteriales Chromatiales Acidithiobacillales Xanthomonadales Cardiobacteriales Thiotrichales Legionellales Methylococcales Oceanospirillales Pseudomonadales Alteromonadales Vibrionales Aeromonadales Enterobacteriales Pasteurellales Desulfurellales Desulfovibrionales Desulfobacterales Desulfarcales Desulfuromonales Syntrophobacterales Bdellovibrionales Myxococcales (3

19

Firmicutes

Actinobacteria

Planctomycetes Chlamydiae Spirochaetes Fibrobacteres Acidobacteria Bacteroidetes Fusobacteria Verrucomicrobia Dictyoglomi Gemmatimonadetes

Unterordn.) Epsilonproteobacteria Campylobacterales Clostridiales Thermoanaerobacteriale Clostridia s Haloanaerobiales Mycoplasmatales Entomoplasmatales Mollicutes Acholeplasmatales Anaeroplasmatales Incertae sedis Bacillales Bacilli Lactobacillales Acidimicrobiales Rubrobacterales Coriobacteriales Actinobacteria Sphaerobacterales Actinomycetales (17 Unterordn.) Bifidobacterales Planctomycetacia Planctomycetales Chlamydiae Chlamydiales Spirochaetes Spirochaetales Fibrobacteres Fibrobacterales Acidobacteria Acidobacteriales Bacteroidetes Bacteroidales Flavobacteria Flavobacteriales Sphingobacteria Sphingobacteriales Fusobacteria Fusobacteriales Verrucomicrobiae Verrucomicrobiales Dictyoglomi Dictyoglomales Gemmatimonadetes Gemmatimonadales

Vezi: Taxonomie Lista bacteriilor

Metabolism 20

Desi bacteriile au o mrime mic, ele pot supravieui n condiii mai grele. Aceasta se datoreaza reaciilor metabolice.Unele bacterii sunt aerobe, iar altele sunt anaerobe.Alta cauza a succesului bacteriilor este ca ele au moduri diferite de a-i dobndi hrana.Unele bacterii sunt autotrofe, iar altele sunt heterotrofe. Nutriia
o o o o

Bacterii autotrofe Bacterii autotrofe chemosintetizante Bacterii autotrofe fotosintetizante Bacterii heterotrofe Bacterii heterotrofe nepatogene Bacterii heterotrofe patogene

Respiraia

Bacterii aerobe; Bacterii anaerobe.

Micarea Creterea i reproducerea

Reproducerea la bacterii

Bacteriile se reproduc prin diviziune binardirect. n condiii nefavorabile de mediu formeaza spori de rezisten

Creterea i dezvoltarea bacteriilor Recombinarea genetic la bacterii Fosile

Ecologia Bacterii i boli

Infecie Toxine bacteriene Antibiotice Rezistena la antibiotice

Tipuri de bacterii

Bacterii patogenice; Bacterii benefice. Clasificarea bacteriilor. 21

Fungii - Mucegaiul Alb Ciupercile sau fungii acopera un grup extrem de divers de organisme, care au ceva in comun: nu isi pot produce singure hrana, fiind obligate sa traiasca in sau pe alte organisme vii (ca plante parazite) sau pe materie organica moarta sau in descompunere (ca plante saprofite). Increngatura ciupercilor cuprinde peste 100.000 de specii. Dupa modul de organizare si inmultire aceasta increngatura se grupeaza in ciuperci inferioare si ciuperci superioare. Ciupercile inferioare sunt plante a caror tal este unicellular, cu mai multi nuclei, sau unicellular, microscopic, si cu un singur nucleu; talul putand fii simplu sau ramificat. Unul din reprezentantii acestei grupe este Mucegaiul Alb Mucor. El este raspandit pe fructe, paine si dulceturi, fiind o ciuperca saprofita. Structura. Miceliul reprezinta corpul vegetative al ciupercei si este alcatuit din hife multinucleate, unicelulare, ramificate. In varful fiecarei hife se afla sporangii. Respiratie. Aeroba si anaeroba. Inmultirea. Asexuata prin spori, iar sporii se dezvolta in sporangii care sunt eliberati la maturitate. Din fiecare spor se poate dezvolta o noua ciuperca. Sexuata in conditii nefavorabile, doua hife de p emicele diferite se unesc, varfurile lor se separa, se uneste continutul acestora (ou cu nucleu); oul se inconjoara cu o membrana rezistenta, germineaza si da nastere la un fir lung, terminal cu un sporange, cu spori ce vor da nastere la taluri diferite (barbatesti si femeiesti). Acest tip de mucegai nu provoaca daune grave, dar poate altera alimentele.Sporii exista aproape peste tot si daca lasam paine umeda expusa, dupa cateva zile putem gasi crescute pe ea colonii. Dupa alte cateva zile, corpurile de fructificatie negre, asemanatoare cu niste ace de gamalie, pot fi vazute cu ajutorul unei lupe sau al unui microscop de putere mica. Sporii transportati pe cale aeriana germineaza si hifele asemanatoare cu niste ate penetreaza in curand particulele de paine, unde secreta enzyme digestive care descompun hrana pentru a putea fi absorbita. Sustinute pe hife vertical se gasesc sporangiile care contin sporii. Aceste structuri rotunde absorb apa din hifele sustintoare pana cand in cele din urma ele se dizolva, eliberandu-si sporii. REGNUL FUNGI Regnul Fungi constituie o grup aparte de organisme uni - i pluricelulare, numite i ciuperci, care prezint nenumrate specii, ntlnindu-se n toate mediile de via. Caracterele generale ale fungilor Fungii posed urmtoarele caractere principale: - au aparatul vegetativ nedifereniat (tal), - talul este unicelular sau pluricelular, microscopic sau macroscopic i poart denumirea de miceliu, - se nmulesc repede, sexuat i asexuat, - fa de plante, nu posed n celule organite care s realizeze fotosinteza, (cloroplati) 22

sintetizeaz unele substane specifice regnului animal (chitin, glicogen), - sintetizeaz glucide speciale, specifice numai lor (manitoza, trehaloza), Importana fungilor Importan ecologic Fungii au un rol esenial n ecosistemele naturale. Fr ciupercile saprofite descompuntoare, am sta ngropai sub un strat foarte gros de deeuri biologice (gunoi, frunze, ramuri, alte resturi de origine vegetal sau animal). Fungii, din acest motiv, au fost numii "gunoieri binevoitori ai naturii". Ca descompuntori, deoarece suport cantiti marii de substane tanante, se asociaz adesea cu vegetaia lemnoas, realiznd degradarea resturilor acestora. Din acest motiv, ciupercile aduc o contribuie deosebit n formarea prii organice a solurilor. Din punct de vedere biologic, i speciile parazite sunt valoroase, prin parazitismul lor, eliminnd indivizii slbii i bolnavi. Asociaiile simbiotice, prin micoriz, asigur viaa multor arbori i arbuti, precum i a unor specii ierboase. Fungii sunt indicatori naturali ai polurii. Ciupercile acumuleaz cu uurin metale grele, pesticide, substane radioactive. O analiz chimic a fungilor, dezvluie ca o "cutie neagr", starea de poluare a unui habitat. Multe ciuperci sunt foarte sensibile la ploile acide, lipsind n totalitate acolo unde aceste precipitaii exist. Importan alimentar Multe dintre ciupercile mari, prezint valoare alimentar ridicat, fiind n acelai timp, plcute la gust. Ciupercile mici sunt de asemenea valorificate, industria alimentar, bazndu-i unele ramuri ale sale pe aceste mici organisme. De pild drojdiile, prin speciile i liniile sale, sunt utilizate pe larg n panificaie, n industria berii precum i la fabricarea altor buturi alcoolice. Importan farmaceutic i terapeutic Unele ciuperci, aa cum este de pild cornul secarei (Claviceps purpurea), sintetizeaz substane cu valoare farmaceutic,care sunt valorificate de ctre industria de profil. ntre fungii mici sau mari, exist specii care acioneaz favorabil asupra unor boli, folosindu-se n terapeutica natural. Sunt cunoscute din vechime virtuile curative ale drojdiilor, dar i a unor specii mai mari, dintre care exemplificm buretele de mai (Tricholoma gambosum), ciuperc care prezint efecte hipoglicemiante. Clasificarea ciupercilor Dup mrimea corpului de fructificaie, ciupercile pot fi mici (micromicete) sau mari (macromicete). Dup modul de nutriie, fungii sunt organisme: - parazite (triesc pe seama sintezelor altor organisme), - saprofite (i sintetizeaz substanele proprii pe baza compuilor din substraturile mutritive nenzestrate cu via), - simbiotice (triesc n asociaii reciproc avantajoase cu alte organisme). n anumite circumstane, unele ciuperci parazite pot trece la o via saprofit i invers, 23

fungii paraziii pot deveni saprofii. astfel de organisme se numesc facultativ saprofite, respectiv facultativ parazite. Dup cum produc sau nu boli, fungii se mpart n - ciuperci patogene (speciile parazite i cele facultativ parazite pot produce o serie de boli la plante - ciupercile fitopatogene, dar i la animale sau la om), - ciuperci nepatogene (ciupercile obligatoriu saprofite i cele simbiotice, nu produc boli). n cazul macromicetelor, corpurile lor de fructificaie, se pot clasifica, att dup form (criteriu abordat la fiecare subncrengtur n parte), ct i dup gradul lor de comestibilitate sau toxicitate. Dup acest ultim criteriu, avem: - ciuperci comestibile, - ciuperci necomestibile, - ciuperci toxice, numite i ciuperci otrvitoare (fungi care produc intoxicaii omului). Sistematica fungilor naintea fungilor, n ordinea evoluiei se claseaz organisme mai rudimentare, din rndul algelor inferioare i a bacteriilor. ntre bacterii i ciuperci exist unele organisme intermediare, considerate odinioar fungi adevrai, iar astzi bacterii gram pozitive. Aceste vieuitoare fac parte din rndul actinomicetelor. Dup clasificrile actuale, fungii sunt ncadrai n dou ncrengturi - ncrengtura Myxomycota ( cuprinde ciuperci fr perete celular, numite mucegaiuri mucilaginoase), - ncrengtura Eumycota (ciuperci cu perete celular). Eumicotele, prezint mai multe subncrengturi (Mastigomycotina, Zigomycotina, Deuteromycotina, Ascomycotina, Basidomycotina). Fungii cu importan terapeutic sau alimentar, snt ncadrai n: - subncrengtura Ascomycotina [Ascomicete] (fungi care produc ascospori printr-o celul numit asc) - subncrengtura Basidomycotina [Basidiomicete, Bazidiomicete] (fungi care produc bazidospori n bazidii) Regnum Fungi - ciupercile Regnum Fungi - ciupercile constituie un grup aparte, diferit de plante deoarece, spre deosebire de acestea din urm, el nu conine clorofil. Se hrnesc cu organisme vii sau moarte, exact ca animalele. Nu au nici rdcin, nici tulpin, nici frunze i nici flori i se reproduc ntr-un mod specific. Exist peste 100.000 de specii de ciuperci. Referate similare: Regnum Fungi - ciupercile - Oriunde n lume unde viaa este posibil, se gsesc ciuperci. Acestea triesc pe animale vii sau moarte, pe plante, n aer, pe sol i n ap, foarte multe dintre acestea fiind ns att de mici nct nu se pot observa cu ochiul liber. Din aceast cauz ciupercile se mpart n ciuperci superioare (bureii) i ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere). Pe lng aceast mprire, ciupercile se grupeaz n patru clase: - Arhimicete-ciuperci microscopice i parazite - Zigomicete-ciuperci de obicei saprofite - Ascomicete- ciuperci saprofite sau parazite - Bazidomicete-ciuperci superioare 24

Regnul fungi Ciupercile sunt organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare, microscopice sau macroscopice. Corpul este alctuit din celule multinucleate, numite hife, care formeaz un miceliu. De asemenea, ele prezint un perete celular de natur chitinoas, sau (rar) celuzoic, n citoplasm existnd glicogen i picturi de ulei. Ciupercile nu au clorofil, din aceasta rezultnd o nutriie heterotrof, fie saprofit, fie parazit. ALCATUIRE Ciupercile se mpart, dup cum am mai spus, n ciuperci superioare i ciuperci inferioare.Mntarca (numit hrib sau pitarc)- Boletus edulis este o ciuperc superioar tipic. Este alctuit dintr-un picior i o plrie crnoas. Sub aceast plrie, lamele roz sau nchise la culoare sunt dispuse n raze. Piciorul i plria constituie un ntreg, carpoforul, care este partea vizibil a ciupercii. n afar de acesta, ciuperca desfoar sub pmnt o reea de filamente subiri i fragile-miceliul. Miceliul joac rolul unei rdcini: extrage din sol i din resturi vegetale apa i alimentele de care ciuperca are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, nite structuri delicate cu perei subiri, care conin protoplasm. Hifele cresc foarte repede n lemn, sol sau n orice suprafa care asigur hrana ciupercilor. Regnum Fungi - ciupercile.Ciupercile inferioare sunt foarte diferite. Ele nu au carpofor, ci se compun numai din miceliu. Cele mai cunoscute sunt ciupercile de mucegai, care se dezvolt pe mncare, i drojdia de bere, folosit la fabricarea berii sau a pinii. HRANIRE Deoarece ciupercile nu au clorofil n componena lor, ele nu i pot produce propria hran. Din aceast cauz ele se hrnesc cu ceea ce se numete hran organic, adic hran ce a fost preparat n prealabil de o plant sau un animal viu. Ciupercile folosesc enzime pentru a transforma hrana ntr-un lichid. Nutrienii lichizi sunt apoi absorbii n ciuperc i folosii pentru a furniza energie. Cipercile saprofite sunt cele care triesc pe plante i animale moarte. Ciupercile parazite sunt cele care se hranesc folosind plante sau animale vii, ca Plasmopara viticola, care atac via. REPRODUCERE Buretele de cmp este un bun exempu pentru nelegerea reproducerii ciupercilor superioare, sau bazidomicete. Ciupercile prezint alternana de generaii: gametofitic i sporofitic, din care predomin faza diploid, adic generaia sporofitic. Carpoforul ciupercilor(piciorul i plria) constituie un fel de fruct; lamelele plriei produc nenumrate celule microscopice, sporii, granule foarte fine, invizibile pentru ochiul liber. Aceti spori se desprind de plrie, cad pe sol, germineaz i produc un nou miceliu.Acesta crete puin cte puin; se asociaz cu un alt miceliu i formeaz un nou carpofor, adic o nou ciuperc. Miceliul ciupercilor poate tri i se poate dezvolta timp ndelungat, atingnd uneori o mrime exagerat. Ciupercile inferioare, care nu au carpofor, i au sporii direct pe miceliu.

25

Introducere

Ceea ce se numete n mod comun ciuperc este un corp fructifer care are rolul de a produce spori. Pentru ca un corp fructifer s ia natere este necesar ca miceliile primare ale aceleiai specii s vin n contact. mprtierea sporilor are loc de cele mai multe ori datorit vntului; deoarece sunt extrem de uori, pot fi transportai n scurt timp la o distan de sute de kilometri. Perpetuarea diferitelor specii de ciuperci se poate face i datorit transportului pasiv al sporilor de ctre numeroasele inscte. Ciupercile cuprind o varietate extrem de larg (peste 100 000 de specii rspndite n toate ecosistemele), fiind incluse n mod tradiional printre vegetale.

26

Morfologia ciupercilor Ciupercile clasice din pduri, au un picior mai mult sau mai puin dezvoltat, cnd doar cilindric, cnd ngroat sau subiat la baz, cteodat chiar ondulat sau erpuit i uneori turtit, sau prelungit n sol cu un miceliu de lungime variabil. Suprafaa poate fi neted, zbrcit, flocoas, cu vinioare, striat etc. Este important s se observe i modul de inserie a piciorului n plria de deasupra lui: aceasta poate fi complet central, mai mult sau mai puin excentric, i rareori complet lateral. Forma plriei variaz foarte mult; la nceput ea este de form globuloas, iar la maturizarea deplin poate fi concav sau chiar n form de plnie. Suprafaa poate fi neted, crpat, cu aspect lucios, vscos, uscat sau granulat. Marginea este de regul ntreag, dar de multe ori i sinuoas sau lobat, cteodat cu franjuri dantelate care atrn.

27

Cum triesc ciupercile Ciuperci saprofite Cea mai mare majoritate a ciupercilor se dezvolt pe resturile moarte sau n descompunere ale organismelor vegetale ca: buteni putrezii, frunzi din pdure, ramuri sau scoar de copac czute pe pmnt, blegar de la erbivore.

Ciuperci parazite Aceste ciuperci triesc pe seama unor organisme vegetale vii, n special arborii mari, pe care se instaleaz profitnd de rniri accidentale ale acestora.

28

Otrvirea cu ciuperci Printre ciuperci exist diferite specii toxice sau uneori mortale, dar chiar i cele mai bune pentru consum pot da simptome toxice, care se manifesta prin deranjamente stomacale, vom, dureri de cap, transpiratie abundent sau simptome asmatice destul de grave. Este de menionat ca pn i speciile considerate printre cele mai bune de consum, ca hribii sau champignon, dac sunt culese prea trziu sau dac sunt atacate de parazii, ori au degerat, pot conine substane toxice asemntoare celor care se formeaz n carnea n curs de putrezire. Exist numeroase specii de ciuperci, care atunci cnd sunt crude, au un oarecare grad de toxicitate, dup o fierbere mai mult sau mai puin ndelungat devin total inofensive si foarte bune de mncat. Numeroase specii de ciuperci produc toxine rezistente la cldur, pe care nici mcare firberea foarte ndelungat nu reuete s le distrug, provocnd astfel otrviri foarte grave, uneori mortale.

29

Cum se culeg ciupercile Toi cei care sunt pasionai de natur, prin urmare i cuttorul de ciuperci, trebuie s respecte n cel mai grad mediul nconjurtor. Clcarea n picoare, rscolirea solului din pdure, alctuit la suprafa din frunze n curs de putrezire, ruprea accidental sau provocat a arbutilor i a micilor plante, ca i decuparea brazdelor de iarb provoac distrugerea unor ecosisteme. Deseori, chiar culegtorii distrug cu senintate populaii ntregi de ciuperci considerate necomestibile, provocnd daune serioase pdurii n ntregul ei. O atenie special trebuie acordat alegerii recipientului n care vom aduna ciupercile. Cel mai bune este, clasicul cos mpletit din nuiele. Sunt evitate in totalitate pungile de plastic! Este important sa nu punem n acelai co ciuperci de care suntem siguri c sunt comestibile, mpreun cu cele de care nu suntem siguri. Ciupercile vor fi retezate la baz cu un cuita ascuit i curate sumar pentru a permite o mai bun rspndire a sporilor.

30

Unde triesc ciupercile Speciile de ciuperci sunt att de numeroase nct pe unele le putem gsi capabile s se nmuleasc i n ntuneric, s triasc n ap, iar altele s suporte niveluri de cldur sau de frig inimaginabile pentru multe dintre organismele vii. Marea majoritate a varietilor de ciuperci se gsesc pe terenuri mpdurite, n special spre fritul verii i toamna, speciile difer totui n funcie de tipul de pdure: pdurile de foioase pdurile de conifere zona de tufri a Mrii Mediterane pajiti i puni cercul vrajitoarelor (colonii de ciuperci ntr-un aranjament circular)

31

Poveti, curioziti i credine populare Ciupearca uriaa Recordul n privina dimensiunilor apartine speciei Lagemannia gigantea sau gogoele, rsufltoarea pmntului, a carei dimensiuni pot ajunge la un diametru de 80 cm si o greutate de 20 de kg. La ar este folosita ca i antihemorgic, dar era folosita si de apicultori. Mai trziu s-a constatat c aceast ciuperc mai deine un record: contine pn la apte miliarde de spori. Ciupercile luminiscente Ghebele, care sunt cunoscute pentru calitile lor gastronomice emit noaptea o lumin slab verzuie. Diamantele din buctrie Considerate ca adevratele diamante ale buctriei, trufele sunt, dintre toate ciupercile, cele mai bine apreciate i cele mai scumpe. n antichitate le considerau adevrate minuni ale naturii, aceasta demonstrnd c, nc de atunci ele erau n mare vog, fiind platite prin greutatea echivalent n aur.

32

Amanita muscaria Buretele pestri

Plrie: roie Picior: Lame: albe Carne: alb Miros: inodor Gust: insipid Spori: albi Habitat: foioase, conifere Perucolizate: TOXIC

diametru 8-20 cm, nlime 10-25 cm, alb

33

Lepiota procera Plria arpelui

Plrie: diametru Picior: nlime Lame: albicioase Carne: alb Miros: de alune Gust: de alune Spori: alb-crem Habitat: terenuri ierboase Comestibilitate: foarte bun

10-30 cm, maronie 10-40 cm, maro

34

Armillaria mellea Ghebele

Plrie: diametru 4-15 cm, glbui Picior: nlime 5-20 cm, maroniu Lame: albicioase Carne: alb Miros: de fructe Gust: amrui Spori: albi Habitat: foioase Comestibilitate: bun

35

Russula cyanoxantha - Vineica porumbeilor

Plrie: diametru 4-15 cm, violacee Picior: nlime 4-10 cm, alb Lame: alburii Carne: alb Miros: inodor Gust: dulce Spori: albi Habitat: foioase, conifere Comestibilitate: foarte bun

36

Russula emetica Vineica focului

Plrie: diametru 4-10 cm, roie Picior: nlime 4-8 cm, alb Lame: albe Carne: alb Miros: de fructe Gust: acru Spori: albi Habitat: foioase, conifere Comestibilitate: TOXIC

37

Russula integra Pinioara cucului

Plrie: brun Picior: nlime 4-9 cm, alb Lame: albicioas Carne: alb Miros: slab Gust: dulce Spori: galbeni Habitat: conifere Comestibilitate: bun

diametru 6-15 cm,

38

Boletus edulis Mntrnca pietroasa sau hribul

Plrie: maronie Picior: nlime 5-20 cm, albicios Strat poros: alb-glbui Carne: alb Miros: tipic de ciuperci Gust: plcut Spori: bruni Habitat: foioase, conifere Comestibilitate: excelent

diametru 5-25 cm,

39

Cantharellus cibarius Bureii galbeni

Plrie: cm, galben Picior: nlime 3-8 cm, galben Pseudolame: galbene Carne: glbuie Miros: de fructe Gust: dulceag Spori: galbeni Habitat: foioase, conifere Comestibilitate: excelent

diametru 3-10

40

Ramaria flava Creasta cocoului

Aparat 5-15 cm, galben Carne: galben Miros: plcut Gust: amrui Spori: albi Habitat: foioase, conifere Comestibilitate: mediocr

fructifer: nlime

41

Murchella rotunda Zbrciogul rotund

Plrie: glbuie Picior: nlime 4-8 cm, alb Carne: alb Miros: dulceag Gust: plcut Spori: ocru Habitat: foioase Comestibilitate: excelent

diametru 4-7 cm,

42

Gyromita esculenta Zbrciogul gras

Plrie: Picior: nlime Carne: alb Miros: dulceag Gust: slab Spori: albi Habitat: conifere Comestibilitate: MORTAL

diametru 5-15 cm, brun 3-8 cm, albicios

43

Introducere

44

Ciupercile (REGNUL FUNGI) constituie un grup aparte, diferit de plante deoarece, spre deosebire de acestea din urm, el nu conine clorofil. Se hrnesc cu organisme vii sau moarte, exact ca animalele. Nu au nici rdcin, nici tulpin, nici frunze i nici flori i se reproduc ntr-un mod specific. Exist peste 100.000 de specii de ciuperci. Oriunde n lume unde viaa este posibil, se gsesc ciuperci. Acestea triesc pe animale vii sau moarte, pe plante, n aer, pe sol i n ap, foarte multe dintre acestea fiind ns att de mici nct nu se pot observa cu ochiul liber. Din aceast cauz ciupercile se mpart n ciuperci superioare (bureii) i ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere). Pe lng aceast mprire, ciupercile se grupeaz n patru clase: Arhimicete-ciuperci microscopice i parazite Zigomicete-ciuperci de obicei saprofite Ascomicete- ciuperci saprofite sau parazite Bazidomicete-ciuperci superioare 1.Arhimicetele In aceasta clasa se gasesc ciupercile cele mai primitive si mai simple, lipsite de miceliu. Au aparatul alcatuit dintr-un gimnoplast sau plasmodiu. Sunt ciuperci endoparazite. Se inmultesc prin zoospori sau spori imobili, care provin din transformarea intregii celule. Inmultirea sexuata se face prin izogamie.Din aceasta clasa fac parte ciupercile care produc insemnate pagube culturilor de cartof, varza, plante furajere etc. 2.Zigometice Cuprinde ciuperci care au talul unicelular, polinucleat, simplu sau ramificat, in care caz se numeste sifonoplast. Cele mai multe si in acelasi timp cele mai daunatoare, sunt endoparazite. Unele Ficomicete sunt saprofite. Inmultirea asexuata se face prin spori la cele inferioare sau prin conidii, care in realitate sunt zoospori caduci. 3.Ascomicetele Se caracterizeaza printr-un aparat vegetativ bine dezvoltat. Majoritatea ciupercilor din aceasta clasa au un tal filamentos, miceliu fiind alcatuit din hife pluricelulare, adeseori ramificate, izolate sau anastomozate. Inmultirea asexuata se face prin diferite feluri de spori: conidii, picnospori, etc. Ciupercile sunt organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare, microscopice sau macroscopice. Corpul este alctuit din celule multinucleate, numite hife, care formeaz un miceliu. De asemenea, ele prezint un perete celular de natur chitinoas, sau (rar) celuzoic, n citoplasm existnd glicogen i picturi de ulei. Ciupercile nu au clorofil, din aceasta rezultnd o nutriie heterotrof, fie saprofit, fie parazit. Alcatuirea Ciupercile se mpart, dup cum am mai spus, n ciuperci superioare i ciuperci inferioare. Mntarca (numit hrib sau pitarc)- Boletus edulis este o ciuperc superioar tipic. Este alctuit dintr-un picior i o plrie crnoas. Sub aceast plrie, lamele roz sau nchise la culoare sunt dispuse n raze. Piciorul i plria 45

constituie un ntreg, carpoforul, care este partea vizibil a ciupercii. n afar de acesta, ciuperca desfoar sub pmnt o reea de filamente subiri i fragilemiceliul. Miceliul joac rolul unei rdcini: extrage din sol i din resturi vegetale apa i alimentele de care ciuperca are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, nite structuri delicate cu perei subiri, care conin protoplasm. Hifele cresc foarte repede n lemn, sol sau n orice suprafa care asigur hrana ciupercilor. Ciupercile inferioare sunt foarte diferite. Ele nu au carpofor, ci se compun numai din miceliu. Cele mai cunoscute sunt ciupercile de mucegai, care se dezvolt pe mncare, i drojdia de bere, folosit la fabricarea berii sau a pinii. Hranirea Deoarece ciupercile nu au clorofil n componena lor, ele nu i pot produce propria hran. Din aceast cauz ele se hrnesc cu ceea ce se numete hran organic, adic hran ce a fost preparat n prealabil de o plant sau un animal viu. Ciupercile folosesc enzime pentru a transforma hrana ntr-un lichid. Nutrienii lichizi sunt apoi absorbii n ciuperc i folosii pentru a furniza energie. Cipercile saprofite sunt cele care triesc pe plante i animale moarte. Ciupercile parazite sunt cele care se hranesc folosind plante sau animale vii, ca Plasmopara viticola, care atac via. Reproducere Buretele de cmp este un bun exempu pentru nelegerea reproducerii ciupercilor superioare, sau bazidomicete. Ciupercile prezint alternana de generaii: gametofitic i sporofitic, din care predomin faza diploid, adic generaia sporofitic. Carpoforul ciupercilor(piciorul i plria) constituie un fel de fruct; lamelele plriei produc nenumrate celule microscopice, sporii, granule foarte fine, invizibile pentru ochiul liber. Aceti spori se desprind de plrie, cad pe sol, germineaz i produc un nou miceliu. Acesta crete puin cte puin; se asociaz cu un alt miceliu i formeaz un nou carpofor, adic o nou ciuperc. Miceliul ciupercilor poate tri i se poate dezvolta timp ndelungat, atingnd uneori o mrime exagerat. Ciupercile inferioare, care nu au carpofor, i au sporii direct pe miceliu. Ciupercile au forme variate. Unele, cum sunt mntrcile, nu au lamele sub plrie, ci pe o suprafa care seamn cu un burete, alctuit din tuburi minuscule. Extremitatea acestor tuburi prezint mici orificii, numite pori; n aceste orificii se formeaz sporii necesari pentru reproducere. Zbrciogii au form foarte special; o plrie de form ciudat, ciuruit de alveole. Dac unele ciuperci, cum sunt mntrcile sunt delicioase la consum, altele sunt veninoase i toxice- ca muscaria (Amanita muscaria)- sau chiar mortale, cum este ciuperca alb(Amanita phalloides). Importan Multe ciuperci au un rol benefic n natur. Pentru a se dezvolta, ele absorb substanele nutritive din frunzele moarte i resturile lemnoase adunate pe sol; astfel, ele contribuie la descompunerea i dezagregarea acestor elemente vegetale care, fr aciunea ciupercilor, ar acoperi rapid pdurile. Alte specii (hribi, amanite sau vinecioare) formeaz micorize, pe rdcinile arborilor din pduri (pini, stejari, 46

castani). Datorit acestora, arborii absorb mai uor substanele necesare pentru cretere i, n schimb, ciupercile beneficiaz de adpost i de hran. Dimpotriv, alte ciuperci sunt duntoare: ele sunt parazite. Este cazul manei sau tciunelui, tipuri inferioare de ciuperci care pot distruge cmpuri ntregi de gru sau porumb. Alte ciuperci paraziteaz omul, producnd maladii numite micoze. Studiul ciupercilor este numit micologie, iar astzi exist micologiti n toate marile universiti. Ciupercile sunt crescute pe jeleu transparent, iar creterea i viaa sunt studiate. Dintr-o astfel de cultur, de Penicillium, obinuita ciuperc verde care crete pe fructe i pe gem, a fost descoperit penicilina. Penicilina este un medicament ce face parte din descoperirile secolului XX, dar oamenii s-au folosit de ciuperci din timpuri strvechi pentru a face buturi alcoolice i brnz. Vechiul Testament menioneaz pine crescut, adic pine creia i s-a adugat drojdie de bere pentru a crete. n industria berii i a vinului, alte ciuperci produc enzime care sparg zahrul n alcool, proces numit fermentare. Ciupercile haluginogene Sub influena acestui drog: Apar halucinaii, cltorii mintale. Informaii de baz: Exist dou tipuri de ciuperci halucinogene slbatice n Marea Britanie. "Palaria libertatii" este mic i maron cu o proeminen mai nchis la culoare n vrf. Are un picior lung, cu un mic gulera la nivelul plriei. "Agarul zburator" este o ciuperca frumoasa , cu palaria roie cu pete albe (ca acelea pe care le ntlnim in cartile ilustrate cu poveti pentru copii). Cum sunt consumate: "Palaria libertatii" pot fi mncate crude sau uscate (20-30 fiind doza ntreag), infuzate ori gtite. "Agarul zburator" este de obicei gtit sau consumat uscat (1-3 plrii pentru o doza). Efecte i riscuri: Efectele ciupercilor halucinogene sunt similare LSD-ului, dar "cltoriile" pot fi mai intense. Consumate n cantiti mici pot genera o stare de bine, mrirea pupilelor i a ritmului cardiac. Dozele mari produc halucinaii. Dac consumatorul nu este experimentat sau este anxios ori nemulumit, cltoriile mintale pot fi extrem de neplcute, caracterizate prin fric intens putand evolua in timp ctre un episod psihotic. Ambele tipuri de ciuperci pot produce ameeal, dureri de stomac i senzaie de vom. Exist multe tipuri de ciuperci mai ales cu palaria de culoare rosie ca si "Agarul zburator", care sunt asemntoare cu ciupercile halucinogene, dar care sunt otrvitoare. Diferenierea ntre ciupercile halucinogene i cele otrvitoare este dificil de realizat. Dac nu culegi ciuperca potrivit poi s te otrveti, iar consecinele pot fi fatale. Consumat n cantitate mare "Agarul zburator" poate fi la rndul ei otrvitoare. tiai c: Ciupercile halucinogene, ca i LSD, folosite prea des nu mai au efect halucinogen. Specfic pentru acest tip de substante chimice este instalarea rapida a tolerantei astfel ca nici macar la doze foarte mari nu mai apare efectul dorit. Trebuie sa treaca un interval de timp, in care persona sa nu mai consume deloc aceste droguri si de abia dupa aceea pot experimenta din nou efectele lor halucinogene. CIUPERCI COMESTIBILE Boletus edulis - Hribi,mntrci 47

Plria este de culoare castanie-brun, bombat, sferic la nceput, himisferic, apoi devine ntins.Tuburile sporifere sunt simple, albicioase, apoi galbene, verzui. Porii de aceeasi culoare au tuburile sporifere, sunt ciurculari. Piciorul e umflat la baz, are culoare brun deschis, ornamentat cu o retea sub plrie. Carnea este alb, tare, cu gust si miros plcut. Creste pe sol, primvara, vara, toamna, izolat sau n grupuri, n pduri de foioase si de conifere, n luminisuri. Este comestibil, foarte bun. Pentru a nu fi confundat cu alte specii mai putin apreciate, sau necomestibile, se recomand s nu se recolteze exemplare prea tinere (mici). Boletus rufus - chitarc, chitrcut, mntarc rosie Plria are culoare portocalie sau brun-rosiatic, este sferic, hemisferic, apoi ntins, foarte crnoas, putin vscoas pe timp umed. Tuburile sporifere sunt albe, albicioase sau cenusii, lungi. Porii sunt la nceput albi, apoi cenusii-bruni, si mici, circulari. Piciorul e cilindric, usor ngustat sub plrie, albicios sau cenusiu, se pteaz n verde la atingere si este prevzut cu solzi negriciosi. Carnea este alb dar devine cenusie-rosiatic, albastr- verzuie sau negricioas n contact cu aerul; are gust si miros plcut. Sporii sunt galbeni, ocraceii n mas, fusiformi, netezi, gutulati. Creste izolat sau n grupuri, n pduri de foioase, mai ales pe unde cresc slcii, plopi si mesteceni, n luminisuri, vara si toamna. Este comestibil.

Boletus aereus - Hribul pucios Plria globuroas este groas, hemisferic, bombat, la maturitate ntins, de culoare brun nchis, pe margine prezint solzisori fibrilosi si cztori. Tuburile sporifere sunt albicioase, apoi galbene sau galbeneverzui, lungi. Porii de aceeasi culoare cu tuburile sporifere sunt circulari. Piciorul bulbos, ngrosat spre baz are culoarea brun deschis spre brun. Tuburile sporifere sunt albicioase, apoi galbene-verziu. Carnea este alb, tare cu gust plcut. Creste pe sol n pduri si n liziere, vara si toamna n special. Este foarte bun. Cantharellus cibarius - Glbiori, bureti galbeni 48

Plria n stadiul tnr este boltit, ca o emisfer, cu marginile aproape regulate, rsucite n jos, iar la maturitate se aseamn cu o plnie cu marginile ncretite, lobate sau ondulate regulat. Culoarea se aseamn cu aceea a glbenusului de ou. Piciorul este plin, continundu-se cu plria fr o limit definitiv. Carnea glbiorilor este alb n interior, galben-aurie spre exterior, are un miros si un gust plcut.Aparatul fructifer al glbiorilor este crnos sau fibrocrnos. Este una dintre ciupercile mult apreciate si rareori e atacat de duntori. Glbiorii cresc n grupuri, prin pduri umbroase si umede de rsinoase si de foioase (mesteacn, fag). Russula virescens - Vinetica pestrit Plria este hemisferic, convexplan si adncit la centru. Suprafata plriei are culoarea cenusie-verzuie, galben verzuie, cuticula usor separabil de carne, uscat si se crap usor. Lamelele albe sau albe cu nuante glbui sunt libere. Piciorul este nalt, gros, alb sau alb cu nuante cenusii, plin buretos, cilindric. Carnea acestei ciuperci este alb, tare si sfrmicioas. Are miros plcut de miez de nuc. Creste n pdurile de foioase si prin crnguri, ncepnd din iunie si pn n octombrie. Este comestibil, foarte bun. Armillaria mellea - Ghebe sau opintici Plria este putin crnoas si boltit n tinerete, iar la maturitate convex, aproape plan, cu mici solzisori bruni, asezati n cercuri. Piciorul e lung mai gros la baz si mai subtire ctre plrie. Pe picior la o mic distant de plrie se afl un inel cu marginile rsfrnte n jos. Carnea este alb ,fraged, cu gust si miros plcut. Lamelele sunt fine, de culoare alb sau glbuie pe care se gsesc porii ciupercii. Este o ciuperc comun, des ntlnit pe cioatele de stejar, fag si brad sau pe resturi lemnoase. Ghebele apar toamna n tufe mari formate din mai multe exemplare. Este comestibil. Morchella esculenta - Zbrciog 49

Plria are form ovoid sau conic, de culoare brun- deschis, glbuieocracee.Suprafata plriei este prevzut cu numeroase alveole sinoase, neregulate. Regiunea himenial este individualizat n adnciturile alveolare de la suprafata plriei. Plria are form de cciul, goal n interior si concrescut cu piciorul. Piciorul alb e cilindric, bine dezvoltat si gol n interior. Carnea e fraged, cu miros si gust plcut. Apare primvara de timpuriu, prin aprilie sau mai, n special n pduri de foioase sau pe locuri nisipoase, n lunci etc.Este comestibil, foarte bun. Morchella conica - Zbarciogul tuguiat Plria se apropie de forma conului, tot n form de cciul, de culoare brun nchis, cu nuante brun-glbui. Suprafata prezint alveole profunde si nguste. Marginile sunt neregulate si concrescute cu piciorul. Piciorul ca si cciula (plria) sunt goale n interior. Piciorul este cilindric, putin ngrosat spre baz, de culoare alb-glbui. Creste n pduri de foioase si conifere, primvara (aprilie- mai).

Lepiota rhacodes Plria este sferic sau ovoid la nceput, apoi ntins, nu este mamelonat, de culoare brun-cenusie, sau ocrace, acoperit cu solzi bruni poligonali, grosi, n centrul plriei este brun, neted. Lamelele sunt albe, ptate cu rosu la maturitate, largi, libere, ndeprtate de picior. Piciorul este cilindric, bulbos la baz, de culoare cenusiu-brun. Inelul este alb-cenusiu, apoi brun rosiatic, mobil, membranos, pros la margime. Carnea este alb, se nroseste n contact cu aerul(cnd se rupe), are miros si gust plcut. 50

Creste pe sol, izolat sau n grupuri, n pduri de conifere si de foioase, n grdini, locuri cultivate,vara si toamna. Este comestibil, fr picior. Lepiota clypeolaria Plria este la nceput ovoid, apoi ntins, mamelonat n centru, mtsoas, acoperit cu numeroase scvame, dispuse concentric, culoarea brun-roscat sau glbuie, brun si neted n regiunea mamelonat. Lamelele sunt libere, albe sau albeglbui. Piciorul este lung, cilindric, mai gros spre baz, culoare alb cenusie, cu scvame sub inel. Inelul se poate misca sub picior. Carnea este alb, cu miros si gust de fructe. Creste pe sol n pduri. Este comestibil. Clavaria flava - Creasta cocosului Aceast ciuperc are corpul fructifer n form de trunchi albicios cu numeroase ramuri galbene-aurii, comprimate si striate n lungime, fragile, care se ramific la rndul lor n ramuri subtiri acoperite de stratul himenial. Carnea este alb. Creste n pdurile de foioase si conifere toamna. Este comestibil.

E o ciuperc voluminoas de 10-12 cm n diametru si 7-15 cm n nltime, cu piciorul (ca un trunchi) alb, apoi glbui, crnos, tare, cu ramuri foarte bogat ramificate, cilindrici, drepte sau ndoite, crnoase, fragile, glbui, care se divid n ramuri mai mici, asemntor unor corali. Creste izolat n pduri de foioase sau conifere, vara si toamna. Comestibil mai ales n stadiu tnr. La btrnete devine indigest. Psalliota arvensis - Ciuperca de cmp Plria este ca un ou la nceput, devine apoi ca un clopot, iar la maturitate convex-plan. Suprafata plriei este alb, mtsoas, cu aspect finos. La maturitate este neted si uneori valurat. Lamelele sunt albe, apoi devin alb-rosii. Piciorul este nalt, cilindric, ngrosat spre baz, alb si gol n

51

interior, este prevzut cu uninel lat. Creste pe cmp, n grdini si fnete, vara si toamna. Este comestibil si foarte bun. Amanita caesarea - Crite, ronite, burete domnesc n stadiu tnr, aceast ciuperc e ovoid, de culoare alb, avnd aspectul unui ou. Plria e portocalie sau galbenaurie, neted, lucioas, crnoas, sferic la nceput, henmisferic, apoi ntins cu marginea fin striat. Lamelele sunt galbene. Piciorul e nvelit la baz ntr-o volv (ca un manson) dezvoltat, alb. Culoarea piciorului e galben. Inelul este galben, striat, lsat n jos. Carnea este alb, galben au cuticula plriei si piciorului, cu miros si gust foarte plcut. Este una dintre cele mai pretuite ciuperci si creste prin pduri de foioase, pe cmpii si n lungul drumurilor n regiunile mai calduroase, n iulie si august. Este comestibil, foarte bun.

Componentul Ap Substante azotoase Glucide Grsimi Potasiu Sodiu Calciu Magneziu Fier

Compozitia chimic a ciupercilor La 100 g Componentul 90 g Fosfor 5g Clor 2,5 g Caroten 0,5 g Vitamina B1 470 mg Vitamina B2 12 mg Vitamina PP 3 mg Vitamina C 14 mg Valoare 4,5 mg caloric

La 100 g 135 mg 80 mg 0,04 g 0,04 mg 0,20 mg 60 mg 8 mg 35 calorii

52

CIUPERCI NECOMESTIBILE Amanita muscaria - Buretele pestrit, muscarita Plria este globuloas n tinerete, apoi ca un clopot bombat, iar spre maturitate devine aproape plan. Culoarea plriei este rosie cu scvame albe, ce se iau usor cu unghia. Piciorul este alb, bulbos la baz, nconjurat de volv n forma de solz. n stadiul tnr volva este puternic dezvoltat. Piciorul la partea superior prezint un inel bine vizibil. Carnea este alb, devenind roscat sub cuticula ce acoper plria. Lamele sunt albe. Aceast ciuperc este toxic, dar nu la fel de periculoas ca Amanita phalloides, Amanita verna, Amanita virosa, Amanita citrina si Amanita pantherina. Creste n luminisuri de pduri de conifere si de foioase. Semnele intoxicatiei la muscarit apar dupa cteva ore si se manifest prin great, ameteal, pierderea cunostintei, un fel de betie, uneori cu delir furios. Amanita phalloides - Buretele viperei Plria este crnoas, la nceput aproape sferic, apoi dreapt. Are culoarea verzuie sau mslinie. Pe suprafat, plria are niste dungi fine care pleac din centru spre marginea plriei. Carnea este alb, cu miros urt mai ales la ciupercile btrne. Lamelele sunt colorate alb-glbui. Exist si varietati cu plria brun, galben sau chiar alb. Piciorul este nalt, crnos, de culoare alb, cu volva dezvoltat si cu inel alb. Creste prin pdurile de rsinoase si foioase, prin tufisuri, din iunie si pn n octombrie. Este ciuperca cea mai toxic dintre Amanite. Simptomele intoxicatiei la aceast ciuperc apar trziu (dup 10-12 ore). Amanita verna - Buretele primvratic Aceast ciuperc are plria alb si creste prin pdurile de rsinoase si foioase, din mai pn n august. Este o ciuperc foarte toxic.

53

Amanita pantherina - Buretele panterei Plria este n form de clopot, apoi semisferic si n cele din urm plan, cu adncituri la mijloc. Suprafata plriei este de culoare brun-deschis sau brun-cenusiu, lipicioas pe timp umed, prezint solzi albi, finosi si concentrici. Lamelele albe si libere sunt ngustate spre picior. Piciorul este nalt de 6-11 cm si gros de 1-2 cm, este plin, cilindric, ngrosat la baz, unde prezint o volv alb, dubl si groas care este vizibil la ciupercile tinere. Inelul este alb si usor ncretit. Carnea este fraged, subtire si alb, nu are miros si gust. Creste n pdurile de foioase si rsinoase din iulie si pn n octombrie. Este o ciuperc foarte toxic.

Boletus satanas - Hrib tignesc, buretele dracului Plria are 10-15 cm diametru, de culoare alb-cenusie, apoi ruginie palid sau putin verzui. Piciorul este ovoid, cu o retea rosie ca sngele n partea de sus. Carnea este alb sau alb-glbuie. Creste vara prin psuni, tufisuri si n poienile din pdure. Aceast ciuperc este foarte toxic.

Tricholoma tigrinum Este o ciuperc mare (8-20 cm), cu plria tipic de culoarea tigrului. Lamelele sunt lungi, cu reflexe verzui. Aceast ciuperc provoac tulburri violente gastro-intestinale. Este necomestibil.

54

RECUNOASTEREA CIUPERCILOR Recunoasterea ciupercilor este cea mai dificil operatie si din aceast cauz,

recunoasterea sigur se face numai tinnd seama n primul rnd de caracterele botanice si anume forma aparatului fructifer si a prtilor componenete: talie, aspect, plarie, picior, suprafata plariei, lamele sau tuburi etc., luate n complexitatea lor si nu dup celelalte caractere, care pot duce la confuzii cu urmri grave. Forma ciupercilor(talie,aspect) este un caracter ce se refer mai mult la aparatul fructifer. Acesta prezint o form proprie pentru fiecare specie de ciuperc. Aparatul fructifer poate avea forme diferite: de sfer, de ou, de clopot etc. Forma cea mai des ntlnit n stadiul de maturitate la ciupercile superioare, de altfel comun la cele mai multe ciuperci, este cea de umbrel. Aceeasi ciuperc, pn la stadiul de maturitate, trece printr-o serie de forme: astfel, n tinerete este ca un ou, apoi ca o mciuc, ca un clopot, iar la maturitate ajunge la forma unei umbrele. Plria poate fi dreapt, mai mult sau mai putin boltit, lund forma unei plnii n dreptul piciorului sau a unei ridicturi(gheba). Marginea plriei poate fi dreapt cu fire fine(dungi). Partea superioar a plriei este acoperit de o membran numit peridium, care poate fi neted, lucioas, mat, umed, cleioas, uscat, cu circomvolutiuni sau linii, catifelat, acoperit cu solzi sau tepi. Se poate desprinde de tesuturile (false) care oper plria sau nu. La unele ciuperci, aparatul fructifer este acoperit de un nvelis n tinerete, care odat cu dezvoltarea ciupercii, se rupe de jur mprejurul plriei si rmne sub forma unui inel n partea superioar a piciorului. Inelul poate fi fix sau mobil pe piciorul ciupercii si se gseste cam la mijlocul piciorului, sau la jumatatea lui superioar. Forma inelului constituie de asemenea, un caracter de indentificare a ciupercilor care-l poart. La unele ciuperci, corpul fructifer este acoperit de dou nvelisuri n tinerete, prin dezvoltarea piciorului si a plriei, nvelisul exterior se rupe. Partea inferioar a piciorului a rmas nvelit ntr-un manson, ca ntr-o teac. Aceast teac se numeste volv. Cele mai multe ciuperci necomestibile prezint volv (buretele viperii, buretele panterei, buretele de lmie etc.), totusi sunt si ciuperci comestibile cu volv(critele sau buretele domnesc). Alte ciuperci sunt acoperite cu o membran fin, denumit cortina. Ciupercile se identific si dup forma si alctuirea prtii inferioare a plriei. Din acest punct de vedere, ciupercile cu plrie se mpart n: ciuperci cu lamele, cu tuburi sau cu tepi. Piciorul ciupercilor este de asemenea un criteriu de identificare: acesta poate fi central (n plrie), excentric sau lateral (situat la marginea plriei). nltimea piciorului variaz de la o specie la alta si chiar la aceeasi specie. Este scurt n tinerete si se nalt odat cu cresterea ciupercii. Piciorul poate fi cilindric, ngrosat n partea inferioar, subtiat spre plrie sau spre baza.n interior, piciorul poate fi plin sau gol, la exterior este neted acoperit cu o retea regulat de 55

fire fine. Forma, dimensiunile si culoarea sporilor sunt caractere de care trebuie s se tina seama, deoarece prezint o important deosebit n determinarea ciupercilor. ntruct sporii nu se vd cu ochiul liber, ci numai la microscop, recunoasterea ciupercilor dup aceste caractere poate fi realizat numai in laborator. n afar de caracterele botanice, la recunoasterea ciupercilor vor fi luate n considerare si statiunea, culoarea, schimbarea culorii, miros, gust,consistent si vrst, dar acestea singure nu pot constitui caractere de deosebire a ciupercilor comestibile de cele necomestibile. Statiunea: unele ciuperci cresc numai pe un anumit sol, nisipos, argilo-nisipos,mai mult saumai putin bogat n humus, mai umed sau mai uscat. Unele prefer locurile nsorite, n timp ce altele locurile umbroase, Pe un loc cu aceleasi conditii de vegetatie poate fi ntlnit o ciuperc toxic lng una comestibil, deci statiunea nu constituie un caracter sigur de recunoastere. Culoarea asa cum s-a mai amintit nu constituie singur un mijloc de detereminare. Interes prezint schimbarea culorii la carnea ciupercii, prin ruperea plriei sau piciorului, caracter ntlnit la cele mai multe ciuperci necomestibile. Sunt si ciuperci comestibile, care prin rupere se nnegresc sau capt nuante verzui sau albastrui. Este totusi prudent a fi evitate ciupercile care se albstresc prin rupere. Mirosul si gustul, dup cum s-a mai amintit, nu constituie indicii de deosebire. Totusi se poate spune c ciupercile cu miros si gust de fin, de castane, de alune sau de anason sunt comestibile. Vrsta: ciupercile necomestibile contin elemente toxice la orice vrst, n timp ce multe ciuperci comestibile, n tinerete sunt bune, iar la maturitate si la btrnete devin indigeste sau chiar toxice. Este recomandabil s se evite ciupercile btrne si cele atacate de viermi si melci. Cea mai mare parte a accidentelor de intoxicatii cu ciuperci, se datorez unor metode empirice, prejudecati de recunoastere eronat a caracterelor acestora: -nnegrirea unei piese de argint sau a inelului de aur, schimbarea culorii unui ctel de usturoi sau a unei cepe plasate n sosul n care fierb ciupercile, nu d nici o indicatie asupra propriettilor comestibile sau toxice; -nu sunt juste criteriile, cum c toate ciupercile din locurile umblate sunt inofensive; -nu este just de asemenea a se crede c toate ciupercile din pdurile de pin sunt periculoase; -schimbrile de culoare a ciupercii rupte, mirosul, fermitatea crnii, prezenta sucului lptos, nu ne furnizeaz nici o indicatie precis; -fierberea, uscarea, tratamentul cu sare, otet etc. nu transform ciupercile periculoase n comestibile, iar un singur caracter al genului(ciupercilor) nu este suficient a o recunoaste. Pentru a putea deosebi ciupercile comestibile de cele necomestibile, trebuie s se tine seama de toate caracterele artate la fiecare specie. Cel mai sigur mijloc pentru deosebirea unei ciuperci comestibile de una necomestibil, este recunoasterea caracterelor botanice, ajutati fiind, de o descriere amnuntit, de planse colorate si lund n considerare cele amintite mai sus. Cunoscut fiind, c exist caractere sigure de deosebire a ciupercilor comestibile de cele necomestibile, merit s se acorde mai mult important acestor produse de origine vegetal, pentru valoarea nutritiv si gustul lor deosebit. Pentru comert si industrie, ciupercile de pdure sunt riguros si stiintific controlate. Personalul care colecteaz (culege) aceste ciuperci este instruit temeinic si n repetate rnduri. Pn n prezent la noi nu s-au nregistrat nici un fel de reclamatii, la livrarea sutelor de tone de ciuperci, anual. 56

n caz de intoxicare cu ciuperci n cazul intoxicatiilor cu ciuperci, dac primul ajutor este prompt si bine condus, chiar cei intoxicati cu speciile cele mai periculoase pot fi salvati. De obicei, la orice intoxicatii si mai ales la intoxicatiile cu ciuperci, bolnavul vomit de la sine, as c administrarea unui vomitiv, cteodat poate fi duntoare, sensibiliznd si mai mult mucoasa stomacal. n cazul intoxicatiei cu unele ciuperci (Amaniata muscaria- muscarita si Amanita pantheria- buretele panterei), dac lipseste asistenta unui medic, se dau bolnavului vomitive pentru golirea stomacului de toxine. mpreun cu vomitivele se dau cantitati mari de ap, ceai si lapte cald. Vomitarea mai poate fi provocat dndu-se bolnavului emetic (de la farmacie) 10-15 ctg ntr-un pahar cu ap, sau bolnavul trebuie s bea cu nghitituri repetate ap srat rece. De asemenea, se recomand cafea si ceai, care au o actiune stimulent asupra organismului (pentru combaterea somnolentei). Nu se va da bolnavului s consume buturi alcoolice. La intoxicatia muscarinian, tratamentul se rezum la purgative si calmante. n cazul intoxicatiei cu cele mai periculoase ciuperci: Amanita phalloides (buretele viperei), Amanita verna (buretele primvratic), Amanita virosa (buretele tomnatic) si Amanita citrina (buretele de lmie), simptomele aprnd trziu, abia dup 12 ore, stomacul n acest timp, n mod normal, nu mai contine nimic, deoarece substantele ingerate au trecut n intestin. De aceea, vomitrile ce s-ar produce sunt duntoare, cci ele nu contribuie dect la iritarea stomacului, mrirea durerilor si la obosirea bolnavului. n cazul intoxicatiei cu aceste specii, denumit si intoxicatie de tip phalloidian, trebuie chemat imediat medicul, acesta fcndu-i bolnavului injectii intravenoase cu un litru de ser fiziologic, pentru a dilua toxinele intrate n snge. Acestea se elimin apoi prin urin. Se fac frectii cu alcool camforat sau otet. De asemenea se d bolnavului s inspire otet, eter sau amoniac si se fac frectii cu una din aceste substante. Calmantele recomandate sunt: bromura de potasiu sau de sodiu, iar depresiunea si somnolenta se vor trata cu cafea sau ceai si apoi eter (4-5 picturi la 100g ap). Niciodat nu se vor administra buturi alcoolice. Purgativele sunt indispensabile n cazul intoxicatiei cu ciuperci, cci o parte din toxine se gsesc n intestine. Vor fi preferate purgativele saline ce produc o diluare a lichidului din intestin si usureaz eliminarea nceat a toxinei. Pentru bolnavul adult, doza de purgative saline este de 40-50g sulfat de sodiu sau sulfat de magneziu, dizolvat ntr-un sfert litru de ap. Dup o or, se d bolnavului un ceai diuretic n cantitate de cel putin 1/2 litru de ap (acest ceai este format dintr-o fiertur de limba mielului (Borrago officinalis) sau de pir (Agropirum repens)). Pentru a mari actiunea diuretic a decoctului, se adaug la cantitatea de mai sus 2g acetat de amoniu sau chiar bicarbonat de sodiu, cozi de cirese, mtase de porumb. Dac bolnavul are dureri mari de stomac, se d ca purgativ (pentru adult) 30g ulei de ricin, apoi se va face de ctre medicul chemat, splturi stomacale uleioase, la care se vor aduga 20 picturi de tinctur de opiu, iar pe abdomen se vor pune comprese cu acest lichid calmant. Pentru eliminarea rapid a toxinei din organism, bolnavul trebuie s urineze mult si des si pentru aceasta, pe lng ceaiurile diuretice amintite, i se mai d s bea si o cantitate mare de lapte. Vomitrile prelungite se vor calma prin nghitituri de bucti mici de gheat, cu potiunea Rivieri, ap cloroformata sau n lipsa acestora prin ap gazoas (sifon). Toate aceste ngrijiri, n afar de splturile stomacale sau injectii, pot fi fcute de cei din familie, pn la sosirea medicului. Vor fi aplicate imediat si cu perseverenta toate mijloacele posibile, pentru eliminarea toxinelor din corp. 57

De mentionat este faptul c, intoxicatiile se produc si cnd se folosesc unele ciuperci comestibile btrne sau vechi (care nu sunt proaspete). Acestea se manifest prin vomitri, dureri stomacale, nduseli, paloarea fetei. Pentru a putea lupta cu succes mpotriva intoxicatiilor cu ciuperci, trebuie aplicat un tratament rational si la timp, sub supravegherea strict a medicului. Numai procednd astfel, numrul victimelor vor scdea. Dac primul ajutor este prompt si bine condus, chiar victimele intoxicate cu speciile cele mai periculoase, pot fi salvate. Mijlocul cel mai sigur de a evita accidentele provocate de ciuperci ce contin substante toxice, este cunoasterea acestora dup caracterele botanice (form, culoare, etc.), att a speciilor comestibile ct si a celor necomestibile, folosind n acest scop: planse colorate si crti de specialitate cu descrierea speciilor de ciuperci, putnd a le deosebi cu usurint unele de altele.

tiai c..... Reeaua de filamente subterane ale ciupercilor poate da natere mai multor picioare i ca acestea sunt de obicei dispuse sub forma unor cercuri regulate, numite cercuri ale vrjitoarelor?

I. II. III. IV. V. VI. VII.

Cuprins: Introducere ..2 Alcatuirea ..2 Hranirea 3 Reproducerea ...3 Importana 3 Ciupercile Haluginogene ..4 Ciuperci comestibile 5 58

VIII. IX. X. XI. XII.

Compoyitia chimica a ciupercilor ....9 Ciuperci necomestibile ...10 Recunoasterea ciupercilor ..12 n caz de Intoxicare cu ciuperci ..14 tiai ca: ...15

Ciupercile Increngatura Mycophyta sau Fungi Aceasta increngatura grupeaza organisme vegetale inferioare, lipsite de orice pigment asimilator. In consecinta, ele sunt obligate la o viata heterotrofa, care poate fi saprofita sau parazita. Majoritatea sunt adaptate la viata aeriana. Din punct de vedere practic, prezinta importanta deosebita ciupaercile parazite, precum si unele saprofite care produc fermentatii utile, cat si ciupercile comestibile. Altele au importanta medicinala. Dupa locul unde se dezvolta, ciupercile parazite sunt endoparazite, traind in interiorul tesuturilor, si octoparazite, care se dezvolta pe suprafata organelor. Absorbtia hranei la majoritatea ciupercilor se face cu ajutorul unor prelungiri specializate ale talului, numite haustorii. In ce priveste aparatul vegetativ talul numit la ciuperci miceliu, are forme foarte variate. La cele inferioare este alcatuit dintr-o singura celula cu membrana dermatoplast sau lipsita de membrana gimnoplast. La ciupercile superioare, talul poate fi unicelular, ramificat si polinucleat, sau este format din mai multe celule, alcatuind filamente. In ambele cazuri, filamentele se numesc hife si ele compun miceliu ciupercii. Tot miceliu se numeste si tesutul fals (plechtenchim), rezultat din impletirea filamentelor miceliene. Aceste tesuturi poarta diferente numiri: prozoplechtenchim, paraplechtenchim. Inmultirea ciupercilor se face pe cale asexuata si sexuata. Asexuat se inmultesc prin spori mobili (zoospori), sau imobili, care se formeaza in organele numite sporangi cu spori imobili si zoosporangi cu spori mobili. Sporii formati pe filamente vegetative, se numesc conidii. La ciupercile superioare in afara de conidii, se formeaza si alte forme de spori: ascospori (la Ascomicete), si basidiospori (la Basidiomicete). Formarea acestor spori se face tot aseuat, insa sunt totdeauna precedate de un act sexuat. Ciupercile se inmultesc si prin portiuni de miceliu. 59

Procesul sexual la ciuperci este foarte variat. La cele mai simple, inmultirea coonsta in contopirea a doi gameti ientici- izogametogamie (clasa Archimycetes), la altele, mai evoluate, din clasa Phycomycetes, prin contopirea a doi gametangii (celule in care se formeaza gametii) gametangiogamie. Increngatura Ciupercilor este neunitara, putem afirma chiar ca este un complex polifiletic, avand originea in diferite grupuri de alge. 4.Arhimicetele In aceasta clasa se gasesc ciupercile cele mai primitive si mai simple, lipsite de miceliu. Au aparatul alcatuit dintr-un gimnoplast sau plasmodiu. Sunt ciuperci endoparazite. Se inmultesc prin zoospori sau spori imobili, care provin din transformarea intregii celule. Inmultirea sexuata se face prin izogamie. Din aceasta clasa fac parte ciupercile care produc insemnate pagube culturilor de cartof, varza, plante furajere etc. 5.Ficomicetele Cuprinde ciuperci care au talul unicelular, polinucleat, simplu sau ramificat, in care caz se numeste sifonoplast. Cele mai multe si in acelasi timp cele mai daunatoare, sunt endoparazite. Unele Ficomicete sunt saprofite. Inmultirea asexuata se face prin spori la cele inferioare sau prin conidii, care in realitate sunt zoospori caduci. 6.Ascomicetele Se caracterizeaza printr-un aparat vegetativ bine dezvoltat. Majoritatea ciupercilor din aceasta clasa au un tal filamentos, miceliu fiind alcatuit din hife pluricelulare, adeseori ramificate, izolate sau anastomozate. Inmultirea asexuata se face prin diferite feluri de spori: conidii, picnospori, etc. Inmultirea sexuata are loc intre organul femel numit ascogon si organul mascul, anteridie. Rezultatul actului sexual este o celula numita asca, in care are loc unirea nucleilor haploizi.

60