ANIMALE TRANSGENICE ÎN

MEDICINA UMANĂ ȘI
FARMACEUTICĂ

Coordonator:
•

Studenți:
 CUPRINS

• Definiția animalelor transgenice

• Utilizări ale animalelor transgenice
• Avantajele și dezavantajele obținerii animalelor
transgenice
• Principalele animale transgenice utilizate în domeniul
medical și farmaceutic
• Utilizarea animalelor transgenice în combaterea
COVID-19 (prioritate de actualitate la nivel mondial)
• Concluzii
 Ce înțelegem prin animale transgenice?
Animalele transgenice sunt animale modificate genetic
pentru a avea trăsături care imită simptomele unor patologii
umane specifice. Acestea oferă modele genetice ale diferitelor
boli umane, care sunt importante pentru înțelegerea bolii și
dezvoltarea de noi ținte. 
Ralph L. Brinster și Richard Palmiter sunt cei care în anul
1980 au dezvoltat tehnicile pentru introducerea genelor străine
în genomurile unor șoareci (primul animal transgenic),
șobolani, iepuri, oi sau porci. Obținerea unui animal transgenic
reprezintă un proces dificil, lent și scump.
Animalele transgenice sunt folosite ca modele
experimentale pentru descoperirea funcțiilor unor gene sau
pentru testarea unor produse biomedicale. Alte aplicații includ
producerea de hormoni umani, cum ar fi insulina.
 Utilizări ale animalelor transgenice
 Obținerea unor produse industriale sau de consum;
 În cercetarea bolilor umane;
 În industria farmaceutică;
 La obținerea unor țesuturi pentru implanturi;
 Pentru îmbunătățirea rezistenței la boli a animalelor;
 Obținerea unor modelele experimentale ale performanțelor
fenotipice;
 Pentru tratamente medicale.
 Avantajele obținerii animalelor transgenice:
• sunt folosite la crearea unor noi medicamente și
tratamente pentru boli;
• sunt mai profitabile și, prin urmare, aduc beneficii în
agricultură și industrie;
• contribuie la rezistența la boli a animalelor și oamenilor;
• vor fi folosite în studii ulterioare, ajutând la mai multe
descoperiri în cercetarea științifică.

Dezavantajele obținerii animalelor transgenice

• animalele transgenice au o rată scăzută de supraviețuire;
• au probleme de reproducere;
• pot apărea mutații și tulburări funcționale;
• apar probleme etice.
  ȘOARECI TRANSGENICI

Tehnologia transgenică a fost dezvoltată şi perfecţionată la

şoarecii de laborator. De la începutul anilor 1980 sute de gene
diferite au fost introduse în ADN-ul diferiţilor şoareci. Aceste
studii au contribuit la înţelegerea reglării genelor, a dezvoltării
tumorii, a specificităţii imunologice, genetica moleculară a
dezvoltării şi multe alte procese biologice fundamentale.
Şoarecii transgenici au jucat de asemenea un rol în
examinarea fezabilităţii producţiei industriale a medicamentelor
pentru uz uman. Pentru transgeneză ADN-ul poate fi:
-introdus la şoarece prin vectori retrovirali ce infectează celula
embrionilor în stadiu incipient înaintea implantării în primitorul
femelă;
-microinjecţia pronucleului masculin în ovulul fertilizat;
-introducerea de celule stem modificate genetic într-un embrion
 Șoarecii transgenici pot fi produși prin transfecția celulelor
stem, urmată de crearea embrionilor himerici. Celulele stem au
capacitatea de a se diferenţia în orice tip de ţesut care contribuie
la dezvoltarea embrionilor. Capacitatea celulelor stem de a
participa la procesele germinative necesită condiții speciale de
cultivare în care să poată fi păstrate în stare nediferențiată. În
culturi, ADN-ul poate fi implantat prin transfecţie virală sau
transducţie în celulele stem. Pentru a confirma că transgena a
fost integrată, se efectuează teste de PCR sau blotting.
Celulele stem transfectate sunt introduse în embrionul
şoarecelui gazdă în faza de blastocit, unde se amestecă printre
celelalte celule din embrion. Acest proces produce un embrion
himeric. Majoritatea celulelor stem care sunt folosite, provin de
la șoareci maro (agouti), tulpina 129, cu gena dominantă, iar
strategic, embrionii folosiți sunt negri. Amestecul de gene poate
fi observat în faza embrionară prin utilizarea unor markeri
specifici, iar embrionul rezultat în urma acestei combinații este
o himeră a cărei blăniță are pete negre și maro.
 Utilizarea șoarecilor transgenici în medicină

Şoarecii transgenici pot fi folosiţi ca sistem model pentru

a determina baza biologică pentru bolile umane şi divizarea
tratamentelor pentru diferite condiţii. În plus transgeneza
şoarecilor este un sistem exemplar pentru a determina
fizabilitatea unui anumit agent terapeutic. În acest context,
şoarecii de laborator au fost numiţi ˝eprubetele îmblănite˝.
Modele ce folosesc întregul animal mimează atât cauza
cât şi evoluţia bolilor umane. Cu toate că şoarecii sunt
mamifere cu un organism asemănător omului, informaţia
obţinută de la anumite modele transgenice s-ar putea să nu fie
relevantă din punct de vedere medical. În alte instanţe pot fi
obţinute informaţii vitale cu privire la etiologia unor boli
complexe.
 Cercetătorii de la Universitatea din Chicago au „reabilitat”
imaginea APP (proteină amiloid), descoperind rolul său extins
în semnalizarea cerebrală care poate împiedica dezvoltarea
bolii Alzheimer la șoareci. Astfel, au fost creaţi un număr de
şoareci transgenici cu versiuni complete sau parţiale de genă
APP normală, conduse de promotori neurospecifici.
Segmentul APP modificat are o structură simplă, însă are
consecințe funcționale enorme. La șase luni după ce șoarecii
nou-născuți au fost injectați cu un virus care a favorizat o
exprimare înaltă a acestui segment modificat (mAICD) în
creier, rezultatele au fost surprinzătoare.
 Acești șoareci au fost concepuți genetic pentru a fi afectați
de boala Alzheimer agresivă la o vârstă fragedă. În mod
normal, aceștia ar fi suferit de simptomele avansate ale bolii la
vârsta de șase luni (echivalentul unei persoane tinere). După
injectare, a fost testată capacitatea șoarecilor de a crea amintiri
spațiotemporale.
Șoarecii sunt niște creaturi curioase, dar nestatornice:
familiaritatea este de obicei întâmpinată cu indiferență.
Echipate cu ajutorul generos al segmentului APP modificat,
acești șoareci și-au reamintit cu succes obiectele și locurile pe
care le-au explorat anterior.
Pe de altă parte, șoarecii de control cu Alzheimer, care au
exprimat o versiune mai puțin interactivă a segmentului APP
modificat, nu au recunoscut deloc obiecte și locuri cunoscute.
Boala a avansat deja la aceștia.
  PORCI TRANSGENICI
În 2006, pentru a produce acizi grași omega-3 prin manifestarea
unei gene de la viermi rotunzi, s-a folosit metoda de microinjecție
a ADN-ului pentru transformare, deși gameții de la porci conțin o
cantitate mare de lipide, ceea ce face vizualizarea slabă sau foarte
dificilă a pronucleilor la gameții masculi.
Prin centrifugarea gameților de suine se facilitează vizualizarea
pronucleilor, ceea ce permite microinjecția ADN-ului.
 Pentru studiul transplantului de organe umane au fost
produși, de asemenea, porci fluorescenți. Transplantul de
celule vii, țesuturi sau organe de la o specie la alta
(xenotransplant) este considerat a fi o sursă potențială a
diferitelor organe pentru om de la porc.
Datorită mărimii lor, organele de porc sunt considerate
cele mai adaptate pentru a fi folosite la om. Obținerea, prin
,,adăugarea” de gene umane deschide un drum nou pentru
xenogrefe (transplantul de organe de animale în corpul uman):
ficat, inimă și pancreas de porci umanizați vor fi
imunoserologic mult mai compatibile cu corpul uman.
Pentru producerea de porci transgenici se folosește
eficient transferul de genă prin intermediul spermei.
  ȚÂNȚARI TRANSGENICI

În fiecare an, există peste un milion de decese din cauza

malariei şi alţi 300 de milioane de oameni sunt infectaţi. Aşa
că există un motiv serios pentru oamenii de ştiinţă să conceapă
metode de a pune capăt acestei maladii.
Acest tip anume de ţânţari a fost modificat genetic pentru a
fi rezistent la parazitul plasmodium, cel responsabil cu malaria.
Însă, experimentele anterioare au demonstrat că aceşti paraziţi
sunt capabili să evolueze rapid şi să dezvolte imunitate la orice
ameninţare.
O echipă de cercetători au conceput un tip de ţânţar
capabil să transmită urmaşilor săi gena morţii subite, fapt ce ar
determina ca larvele de țânțari să moară fără a atinge
maturitatea sexuală. Totuşi, efectul ecologic devastator nu
trebuie uitat: dacă toţi ţânţarii ar fi distruşi, animale ca liliecii,
care depind de ţânţari ca hrană, ar fi distruşi şi ei.
 Ideea e că atunci când un ţânţar modificat genetic se
împerechează, progeniturile lui vor moşteni gena care le face
rezistente în faţa malariei. Astfel, dacă insectele respective vor
înţepa un om, nu-i vor mai putea transmite acestuia parazitul
care provoacă temuta boală.
Masculi de ţânţari modificaţi genetic au fost, de asemenea,
creaţi pentru combaterea răspândirii febrei Denga, boală
(transmisă de ţânţarul Aedes aegypti) care afectează anual între
50 - 100 millioane de oameni dintre care 40.000
mor.
 Animale transgenice pentru
industria farmaceutică

Obţinerea de preparate farmaceutice prin culturi de celule

umane este extrem de costisitoare. Unele specii bacteriene şi de
plante pot fi utilizate ca mecanisme de producţie, iar în unele
situaţii, utilizarea animalelor poate asigura nivelul corespunzător
de activitate biologică.
Proteina alfa-1-tripsină (ficat) este necesară pentru
tratamentul afecţiunilor pulmonare ca fibroza cistică şi emfizem.
Chiar daca proteina poate fi produsă de plante, din structura
acesteia lipsesc câteva elemente de natură glucidică, fapt ce duce
la degradarea mult mai rapidă în circulaţia sangvină faţă de
alfa-1-tripsina produsă de ficat. O proteină mai eficientă este
produsă de animale modificate genetic, excretată în lapte.
În Elveţia, la iniţiativa unor coaliţii de protecţie a mediului,
protejare a drepturilor animalelor şi grupuri politice, a fost
organizat un referendum ce a dus la declararea cercetării pe
animale transgenice ca fiind ilegală, 67% dintre votanţi au fost
împotriva utilizării animalelor transgenice .
  CĂMILE TRANSGENICE
Oamenii de știință din Dubai au
modificat genetic mai multe cămile,
animale specifice zonelor deșertice, în
încercarea lor de a crea organisme
capabile să producă lapte cu proteine
tămăduitoare. Aceste proteine ar trebui
să poată fi folosite pentru realizarea
unor medicamente mai ieftine, printre
care insulina pentru diabetici.
Cămilele au fost alese pentru acest
experiment întrucât rezistă foarte bine
la boli, sunt ușor de întreținut și sunt
capabile să se adapteze unor condiții
dure de trai.
  PĂSĂRI TRANSGENICE

Anumite caracteristici, care sunt proprii reproducerii

aviare, dar şi dezvoltării aviare fac producerea liniilor
transgenice prin microinjectare de ADN în ovule extrem de
ineficientă.
De exemplu, în timpul fertilizării la păsări ovulul este
penetrat de mai mulţi spermatozoizi. Prin urmare este
imposibilă identificarea pronucleului masculin ce va fuziona
cu pronucleul feminin. De asemenea ADN-ul injectat în
citoplasma ovulului fertilizat nu se integrează în ADN-ul
genomic.
În prezent au fost creați experimental pui de găină ce
sintetizează anticorpi monoclonali, hormoni de creştere,
insulină, albumină serică umană şi α-interferon.
 Alte exemple de animale utilizate în
domeniul farmaceutic:

- oi al căror lapte conține antitripsina folosită pentru tratarea

anumitor boli ale aparatului respirator ori factorul 9, în lipsa
căruia apare hemofilia B;
- capre în al căror lapte se întâlnește fie antitrombina 3, un
anticoagulant, fie anticorpi anticancerigeni;
- vaci care produc în lapte proteina GAD (anti-glutamat
decarboxilază), folosită pentru combaterea diabetului,
α-lactalbumine destinate bebeluşilor născuți prematur și
incapabili să fie alăptați, cât și lactoferină cu rol în stimularea
sistemului imunitar la om sau vaci a căror lapte este sărac în
vitamina B;
- țap care deţine o genă de la un păianjen, cea care codifică
proteina din pânză de păianjen, acesta fiind folosit ca genitor
pentru obținerea de capre care secretă în laptele lor proteina
menționată.
 Animale de companie hipoalergenice
O companie numită „Lifestyle Pets“ susţine că este în
stare să „producă“ animale de casă hipoalergenice, prin
selectarea acelora care au, în mod natural, trăsături genetice
speciale, şi prin înmulţirea lor. Grupul de pisici şi de câini
care nu produc alergenii dăunători pentru om, este,
deocamdată format din patru pisici şi şase câini.
Trebuie notat faptul că, înainte să găsească animalele
hipoalergenice pentru a le înmulţi, compania a modificat
genele animalelor pentru a produce prima tranşă de
animale hipoalergenice. Oamenii de ştiinţă au izolat proteina
responsabilă cu producerea alergenilor la pisici şi au distrus-o
printr-o metodă numită „feliere genetică“.
Felinologii au ținut cont de posibilele alergii la viitorii
proprietari, prin urmare, atunci când cresc și îmbunătățesc
unele rase, s-au concentrat pe reducerea cantității de proteine ​
dăunătoare din corpul felin. Deci, practic, rasele nealergice de
pisici au început să se plimbe în întreaga lume.
 Felis domesticus, principalul alergen felin, este produs mai
ales în glandele sebacee și secretat pe piele și blană. Acest
alergen este prezent și în glandele salivare, pisicile adăugând
alergen atunci când se spală. Producția este evident parțial sub
control hormonal, deoarece castrarea masculilor reduce nivelul
alergenului. Acesta rămâne în aer pentru perioade lungi, iar
ventilația redusă a caselor duce la un nivel ridicat al alergenului
felin.
Principalul alergen canin, Canis familiaris 1 și 2, are
proprietăți fizice similare alergenilor felini.
 Utilizarea animalelor transgenice în
combaterea COVID-19
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a reunit un grup
internațional pentru a dezvolta modele animale pentru a accelera
testarea vaccinurilor și a agenților terapeutici în combaterea
COVID-19.
În prezent, există trei tipuri de șoarece transgenic, în care
gena umană se află sub forma unui promotor tisular specific, sub
forma unui promotor universal sau sub forma unui promotor
endogen.
Șoarecii dezvoltă o formă severă după infecția cu SARS-
CoV-2 în aceste modele și, prin urmare, pot furniza date de
dovadă a conceptului pentru a sprijini vaccinul și eficacitatea
terapeutică și pot fi utile pentru studiile de patogeneză.
Pe lângă soarecii de laborator au fost utilizați în acest studiu
și hamsteri sirieni ce au simptome diferite, dar extrem de
agresive.
 De asemenea, oamenii de ştiinţă din SUA au infectat cu coronavirus și aproximativ
2.400 de maimuţe din specia macac pentru a testa un vaccin care ar putea stopa
epidemia.
Trei grupuri de maimuţe au fost infectate. Fiecărui grup i-a fost administrat
vaccinul în diferite stadii. 
-primul grup a primit vaccinul cu 24 de ore înante de infectarea cu COVID-19;
- celui de al doilea grup de animale i s-a administrat vaccinul la 12 ore după infectarea
cu coronavirus.;
- cel de-al treilea grup nu a primit niciun tratatament.
După ce animalele au fost puse sub observaţie timp de şase zile, experţii au
observat că maimuţele vaccinate înainte de a fi infectate nu au arătat niciun simptom al
bolii. 
Cele care au primit vaccinul după infectarea cu COVID-19, au avut plămânii mai
puţin afectaţi, în schimb soarta maimuţelor care nu au primit niciun fel de tratament nu
a fost dezvăluită.  
 CONCLUZII

De-a lungul istoriei, animalele transgenice au adus

contribuții semnificative la sănătatea și bunăstarea umană. 
Aplicarea animalelor transgenice a arătat că în următorii
ani animalele modificate genetic vor juca un rol semnificativ
și important în domeniul biomedical, în special prin producția
de proteine ​farmaceutice valoroase și furnizarea de
xenogrefe. 
Tehnici noi și interesante în curs de dezvoltare vor
continua să extindă acest domeniu important și util al
experimentării.
 BIBLIOGRAFIE

• Jose Cibelli, Robert P. Lanza, Heith H.S.Campbell,

Michael D. West Principiile Clonării, Editura Tehnică
Bucureşti, 2007.
• Anna Claybourne, Ilustrată de: Stephen Monrieff,
Consultanți științifici: prof. referent Michael J. Reiss,
Noțiuni despre Gene și ADN, Editura Aquila.
• Balling R. ENU mutagenesis: analyzing gene function in
mice. Annu Rev Genomics Hum Genet 2001;
• Majzoub JA, Muglia LJ. Molecular medicine. Knockout
mice. New Engl J Med 1996.