Lucrare de laborator nr.

4
Tema: Structura celulei bacteriene. Metode de studiu. Evidențierea capsulei.

Scopul lucrării:
Însușirea tehnicii colorațiilor conform metodelor Burri și Hins (an. 1884) pentru studierea
structurii celulei bacteriene și evidențierea capsulei.
Materiale și ustensile:
Culturi de microorganisme (culturi bacteriene) lame, lamele, hârtie de filtru, ansă
microbiologică, pipete Pasteur, spirtieră sau bec Bunsen, stativ, apă distilată, alcool etilic
(C2H5OH), colorant (albastru de metilen, gentian violet, fuxină acidă), tuș diluat de 10 ori.
Etapele lucrării:
A. Metoda Burri
1. Pe lama portobiect se picură tuș diluat de 10 ori.
2. În picătura de tuș se etalează prin mișcări circulare cu ajutorul ansei o cantitate mică de
cultură bacteriană.
3. Frotiul se usucă la temperatura camerei fără a fi fixat, după care se examinează la
obiectivul 90x.
Pe fundal negru se evidențiază capsulele incolore.
N.B! Soluția de tuș poate fi înlocuită cu nigrozină sau congo roșu.
B. Metoda Hins
1. Frotiul pregătit și uscat conform metodei Burri se fixează cu etanol (se picură 2-3
picături de etanol pe frotiu și se aprinde).
2. Pe frotiul răcit se aplică fuxină Pfeiffer și se menține timp de 3-5 min.
4. Colorantul se înlătură prin spălare cu apă. Frotiul se usucă după care se examinează la
obiectivul 90x.
Pe fundal negru se evidențiază capsulele incolore și citoplasma colorată în roz a celulelor
bacteriene.
N.B.! În cazul uscării sau fixării incorecte a frotiului uneori în jurul bacteriilor lipsite de
capsulă se disting zone incolore care amintesc capsule (capsule false).
A. B.

Fig. 1 Frotiul examinat la obiectivul 100X Fig. 2 Frotiul examinat la obiectivul 100X
(Metoda Burri) (Metoda Hins)
1- 1-
Concluzii:

Informație suplimentară: Capsula: structură, compoziție, importanță.

(rezumat, 1-3 pagini de text tehnoredactat conform normelor gramaticale și ortografice în vigoare în aplicația
MS Word, fonta Times New Roman 14, Normal, aliniere stânga-dreapta, alineat din 5 semne, sau text coerent
scris de mână.)

CAPSULA
Este învelişul extern neobligator al unor bacterii. Reprezintă polimeri organici sintetizaţi în
mediul natural de viaţă al bacteriilor (exemplu: în macroorganism).
Se disting
 Capsula adevărată (peste 0,2µm), vizibilă la microscopul optic
 Microcapsula, detectată la microscopul electronic
 Capsula flexibilă (slime, glicocalix), o reţea laxă de fibre polizaharidice, care difuzează
în mediu. Nu se evidenţiază microscopic. Asigură formarea biofilmelor bacteriene –
ansamblu structurat de celule bacteriene înglobate într-o matrice de polimeri de origine
bacteriană, care poate adera la suprafeţe inerte (ex.: cateter, stimulator cardiac,
endoproteze, sonde de intubare, etc) sau ţesuturi vii.

Compoziţia chimică a capsulei

 Apă şi substanţe organice (polizaharide, mucopolizaharide, peptide)
 Bacillus anthracis – acid glutamic
 Neisseria meningitidis, Streptococcus pneumoniae – polizaharide
 Streptococcus pyogenes – acid hialuronic

Funcţiile capsulei
 Impiedică desicarea bacteriei
 Barieră de permeabilitate pentru substanţe toxice (antibiotice, ioni metalici)
 Barieră protectoare faţa de factori antiinfecţioşi (complement, fagocite), bacteriofagi,
protozoare
 Rezervă nutritivă
 Asigură aderarea bacteriei la substrate – ţesuturi sau suporturi inerte (placa dentară,
biofilm pe catetere, proteze, instrumente, etc)
 Specificitate antigenică de specie sau tip (Ag K)

Roluri/importanță
 Permite aderarea unor bactrii. (Rol de adezină)
 Factor de virulență, împiedicînd fagocitarea bacteriei și vaforizînd invazivitatea
 Barieră protectoare față de bacteriofagi, protozoare
 Conține substanțe cu specificitate antigenică (de specie sau de tip) – antigenul K