Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2016
- legile mendeliene
Selectia formelor parentale cu calitati diferite
- legile morganiste,
-legile transmiterii si segregarii caracterelor in functie de relatiile dintre
gene Inlaturarea anterelor de la formele parentale femele
Principala consecinţă a hibridării este recombinarea genetică. Colectarea polenului de la formele parentale mascule
1
06.01.2016
simplă ,
Uşurinţa cu care se aplică este un argument în
După numărul genitorilor ce participă la
plus pentru menţinerea ei ca metodă de bază. realizarea hibridului,
complexă.
apropiată
După gradul de înrudire a formelor parentale,
(intraspecifică)
îndepărtată-
convergentă
are ca efect
restrângerea
variabilităţii.
2
06.01.2016
Modul de utilizare a genitorilor în hibridarea simplă a dus la apariţia unor Hibridarea complexă
modalităţi aparte de lucru care constituie metode distincte de ameliorare Se realizează prin folosirea la realizarea hibridului a
convergentă : mai mult de doi genitori.
- (retroîncrucişarea sau backcrossul) - Tripla (AxB)xC sau Cx(AxB), - hibrizi tripli
( AXB) X B X B X B ...X B=ABn - Dubla (AxB)x(CxD), -hibrizi dubli
- metode de studiu genetic al determinismului caracterelor (bazate pe - Sintetica- se incrucisaza 6-8 parteneri intre ei
diferite sisteme de calcul), randomizat,- hibrid sintetic
- studiul valorii unor genitori ca forme parentale în obţinerea hibrizilor Hibrizii complecşi sunt des utilizaţi în
comerciali: ameliorare, în cadrul acestora putându-se combina un
- hibridarea ciclică, număr mai mare de însuşiri, în final rezultând un
(A xT)+(BxT)+(CxT)+(DxT) genotip care reuneşte caractere din surse diferite.
-hibridarea dialelă,
(AxB)+(AxC)+(AxD)+(BxC)+(BxD)+(CxD)
3
06.01.2016
Hibridarea în perechi este mult mai utilizată, atât în ameliorare cât şi Hibrizii dublii sunt hibrizi obţinuţi din încrucişarea a
în producerea de sămânţă. Printr-o astfel de hibridare se poate modela doi hibrizi simpli, deci la realizarea hibridului dublu participă
un viitor genotip, care, fie că va fi cultivat, fie că va fi prelucrat prin
patru genitori diferiţi: (A x B) x (C x D).
La acest tip de hibridare, fiecare din cei patru genitori
selecţie pentru obţinerea de noi soiuri. au o contribuţie egală 25% la zestrea ereditară a hibridului
Hibridarea complexă în perechi poate crea mai multe tipuri de hibrizi. dublu.
Hibrizii complecşi se obţin prin încrucişarea a două
Hibrizii triliniari sunt hibrizi la realizarea cărora concură trei genitori şi
genotipuri pentru obţinerea unui hibrid simplu după care
se obţin din încrucişarea unui hibrid simplu cu un al treilea genitor: succesiv acesta se va încrucişa cu un al treilea, al patrulea sau
(A x B) x C. al cincilea genitor până când se reuşeşte îmbunătăţirea
corespunzătoare a materialului respectiv.
La acest tip de hibridare procentul din zestrea genetică a fiecărui genitor ((A XB )XC)XD
este de 25% pentru genitorul A, 25% pentru genitorul B si 50% pentru 12,5% 12,5% 25% 50%
genitorul C.
4
06.01.2016
Variabilitatea care începe să se manifeste începând cu generaţia F2 - selecţia trebuie să se aplice după varianta alegerii repetate, şansele de a selecţiona
forme stabile fiind foarte reduse.
oferă posibilitatea aplicării selecţiei ceea ce în cazul unor populaţii existente
Selecţia genealogică este o selecţie individuală repetată, extragerea de elite
(soiuri, populaţii locale) are o foarte slabă eficacitate datorită limitării acesteia,
făcându-se din descendenţele elitelor reţinute anterior.
şi a epuizării în scurt timp.
Această repetare poate să continue până în generaţiile F5 – F7, F10.
Variabilitatea maximă se întâlneşte în F2, însă gradul de homozigoţie Alegerea de elite din descendenţe se opreşte când descendenţa va fi
este redus. Dacă se începe selecţia în prima generaţie segregantă, trebuie să uniformă.
se adopte o metodă cu verificare a genotipului, adică o metodă bazată pe Uniformitatea arată că s-a ajuns la starea de homozigoţie, moment în
care descendenţa poate deveni linie spre a trece din câmpul de selecţie
principiile unei selecţii individuale repetate. în verigile următoare ale câmpului de ameliorare.
Câmp alegere
F2
Metoda are la bază conceptul că extragerea elitelor să înceapă după realizarea
homozigotării, după 5-7 generaţii de autopolenizare.
x Câmp
x selecţie (alegere)
F3
Câmp selecţie Populaţiile hibride înmulţite pe parcursul generaţiilor segregante sunt supuse
F5-7
selecţiei naturale, care favorizează înmulţirea biotipurilor cu însuşiri valoroase
Câmp de control în lupta pentru existenţă (rezistenţă la condiţiile nefavorabile de mediu, la boli
şi dăunători).
Culturi
comparative de Din această cauză se ajunge ca selecţia artificială care se execută în F5-F7 să
orientare
se facă pe populaţii cu biotipuri adaptate. Prin diferite măsuri se pot intensifica factorii
Culturi
comparative de
selecţiei naturale şi astfel se elimină biotipurile neadaptate, în funcţie de indicele de
concurs
selecţie pe care selecţia naturală îl are asupra genotipului.
5
06.01.2016
Efectuarea hibridării A x B
Selecţia în populaţii parţiale.
F1
Alegerea de elite începe în F2 făcându-se apoi o triere a
F2
descendenţelor acestora, cele mai bune descendenţe se vor înmulţi până în
F3
generaţiile F5-F7.
F4
F5-7
Efectuarea hibridării
AxB
F1
F2
Câmp selecţie
F3
Inmulţire
F4
CONSANGVINIZAREA ÎN
Înmulţire
AMELIORARE
F5
Câmp de selecţie
Câmp de control
Culturi comparative de
orientare
Culturi comparative de
concurs
6
06.01.2016
Reacţia faţă de consangvinizare este diferită de la o specie la alta. Alt efect este desfacerea populaţiei heterozigote iniţiale
Toate speciile sunt sensibile la consangvinizare, numai că unele în biotipuri componente care pot fi :
• homozigot'recesive,
nu ajung la sterilitate decât după un număr mare de generaţii de
• homozigot'dominante,
autopolenizare, altele însă devin sterile după un număr redus de • homozigot'recesive pentru anumiti loci si
consangvinizări. • homozigot'dominante pentru alti loci.
Acest aspect al consangvinizării poartă denumirea de toleranţă la
Genotipurile homozigot'recesive se identifică
relativ
consangvinizare. usor si prezintă în unele cazuri caracteristici
Între specii există diferenţe în ceea ce priveşte toleranţa la dăunătoare, cum ar fi:
consangvnizare. plante pitice, debile, sterile, cu deficiente clorofiliene. etc.
Ele pot fi identificate în C 1 sau C2
Speciile tolerante se pretează a fi prelucrate prin această metodă
si pot fi eliminate usor.
(floarea soarelui, porumb), însă la cele sensibile metoda nu poate fi
aplicată (lucerna).
În urma consangvinizării, din populaţia iniţială colectarea polenului şi distribuirea acestuia pe stigmate.
Seminţele autopolenizate se păstrează separat de la un la altul pentru
pot rezulta un număr de 2n biotipuri, n reprezentând a se continua consangvinizarea.
numărul perechilor de alele heterozigote din populaţia Selecţia liniilor consangvinizate se realizează în mai multe etape.
Pentru caracterele monogenice (însuşiri de rezistenţă, calitate, etc.) care
iniţială. nu sunt afectate de depesiunea de consangivnizare, selecţia are loc pe
parcursul consangvinizării, excluzând de la polenizare plantele atacate
de boli sau care nu evidenţiază caraterele dorite a fi păstrate în
populaţia consangvinizată.
7
06.01.2016
• hibrizi complecşi (între mai mult de 4 linii 50 % MS ms + 50 % ms ms – linia mamă din lotul de hibridare
consangvinizate) Mk – plantele cu gena marcatoare se elimină
8
06.01.2016