Carbonatul de calciu

Carbonatul de calciu este sarea calciului cu

acidul carbonic, fiind o substanță solidă de culoare
albă cu formula chimică CaCO3, iar raportul ionilor
de Ca2 + și CO3 - fiind de 1:1. Carbonatul de calciu
este răspândit în natură sub formă de minerale: calcit,
aragonit, vaterit și în organisme în oase, dinți,
cochilii, corali și crusta crustaceilor. În roci se află sub formă de calcar unde este
aproape în stare pură și varianta dolomitelor, care sunt un amestec de calciu și
magneziu. Carbonatul de calciu este aproape insolubil în apă, iar sub acțiunea
intemperiilor și ploilor acide se formează hidratul de calciu, Ca(HCO3)2 care e
ușor solubil în apă; solubilitatea este accelerată de acidul carbonic, și sulfuric
format prin dizolvarea gazelor atmosferice în apa ploilor, dar mai ales apa
peșterilor.
Cea mai mare majoritate a carbonatului de calciu este obținut la nivel
industrial prin extracția directă din cariere. Cu toate că scoarța conține mai mult de
5 % roci calcaroase (carbonat de calciu) numai o mică parte din această cantitate
corespunde exploatării având calitățile necesare căutate de geologi ca și parametrii
de culoare, puritate, omogenitate. O altă metodă presupune folosirea oxidului de
calciu, la care se adaugă apă. În urma reacției se obține hidroxid de calciu, care
reacționează ulterior prin barbotare cu dioxid de carbon, când se precipită
carbonatul de calciu:
CaO + H 2 O ⟶ Ca ( OH ) 2

Ca ( OH ) 2 + CO 2 ⟶ CaCO 3 ↓ + H 2 O

Proprietăți chimice
Ca și restul carbonaților, carbonatul de calciu reacționează foarte ușor cu
acizii, cu formarea rapidă de dioxid de carbon. Această reacție este și specifică
pentru anionul carbonat, fiind cel care reacționează astfel cel mai ușor. De
exemplu, la tratarea calcarului cu acid clorhidric sau acid sulfuric (chiar și diluat),
se observă formarea unei efervescențe datorată obținerii de dioxid de carbon
gazos, ca urmare a descompunerii rapide a acidului carbonic instabil:
CaCO3+ 2 HCl ⟶ CaCl2 + H2 CO3

H 2 CO3⟶ H2 O + CO2
 Carbonatul de calciu este foarte greu solubil în apa pură, solubilitatea fiind de
doar 14 miligrame per litru; în soluție, ionul carbonat trece sub formă de
bicarbonat:
2 CaCO 3 + 2 H2 O ⟷ Ca ( HCO3) 2 + Ca ( OH ) 2

Surse geologice
Carbonatul de calciu este răspândit în natură sub forma mineralelor calcit și
aragonit și, dar intră și în compoziția a trei roci calcaroase diferite care cu toate că
din punct de vedere chimic sunt identice, diferă ca aspect: Creta este o rocă
microcristalină fină sedimentară, poroasă care se formează prin depunerea
calcitului (calcarelor), ca și a scheletelor fosilelor viețuitoarelor mici (Coccolithe)
a Coccolithophoridelor și scoicilor foraminiferelor (Foraminifera). Creta sub formă
de depozite poate fi întâlnită frecvent în natură unde este și exploatată ca în Marea
Britanie, Franța, Insula Rügen, Germania de nord, sau pe fundul mărilor ca cretă
marină. Calcarul este de asemenea o rocă biogenă, dar mai compactă decât creta, ia
naștere direct sau indirect din scheletul viețuitoarelor. Direct poate proveni
calcarul din cochiliile melcilor, scoici, scheletul coralilor sau bureților de mare.
Indirect ia naștere prin organisme fototrope, care asimilează CO2 și prin
alcalinizarea mediului se formează calcarul dizolvat în apă. Prin calcinare (la
temperaturi ridicate) se formează piatra de var folosită în construcții. Cristalele
mari de carbonat sunt între cretă și marmură. Depozite mari de roci calcaroase sunt
în Orgon , Burgberg în (Germania), ca și în Munții Apuseni din România - vezi
Listă de peșteri. Marmura este o rocă metamorfică cu cristale relativ mari care ia
naștere prin transformarea și recristalizarea cretei sau calcarului sub acțiunea unor
temperaturi și presiuni ridicate. Depozite mari de marmură sunt în America de
Nord, Austria, Norvegia și renumita carieră de marmură de Carrara, din Italia de
unde provin statuile sculptate de Michelangelo.
Surse biologice
Cochiliile de melc și a majorității scoicilor sunt alcătuite în mare parte din
carbonat de calciu, și pot fi utilizate astfel ca și surse industriale ale acestui
compus. Cochiliile stridiilor au devenit recent o sursă de calciu, atât la nivel
industrial, cât și pentru suplimentele alimentare. Din punct de vedere nutrițional,
legumele verzi (precum broccoli și unele subspecii de varză) conțin o cantitate
semnificativă de carbonat de calciu.

Utilizări
Medicamente
 Suplimente alimentare cu conținut de carbonat de calciu, de 500 mg
Carbonatul de calciu se întâlnește și în compoziția unor medicamente, în special în
suplimentele alimentare care sunt surse de calciu, comprimate masticabile ca și
antiacid gastric parțial sistemic. Antiacizii gastrici au acțiune neutralizantă a
acidului gastric (HCl) în hiperaciditate, pirozis, reflux gastroesofagian, indigestie,
epigastralgii, balonare. Mai rar, poate fi folosit în tratamentul hiperfosfatemiei,
având o acțiune chelatoare pentru ionul fosfat. Mai poate fi folosit și ca excipient
pentru diferite produse farmaceutice (în special tablete).
Dacă înțelegem importanța administrării calciului la găini, ne este mai ușor să
creștem păsări sănătoase și să obținem o producție de ouă pe măsură.
Originea și proprietățile chimice ale "cretei albe"
Numai numele substanței vorbește de la sine: constă
din cretă albă obișnuită, care conține pigment anorganic
de colorare. În natură, colorantul se găsește sub forma
unor minerale: calcit, vaterite sau aragonit, în roci, de
exemplu în marmură, calcar, travertin. Unele nevertebrate
(moluște, bureți) constau din diferite forme de carbonat
de calciu. Temperaturile ridicate ale acestui aditiv
alimentar nu sunt, de asemenea, teribile - punctul de
topire al calciului atinge grade 825 grade Celsius, aragonit - grade 1339. Când este
încălzit la 900-1400 grade Celsius, substanța este împărțită în dioxid de carbon și
vapori de vapori. Dacă totuși este necesară obținerea unei soluții a aditivului cu
apă, se adaugă dioxid de carbon la amestec. Ca urmare a acestei interacțiuni, se
formează o sare acidă. Carbonatul de calciu este extras în timpul procesării
sedimentelor naturale ale cretei și se află deja în industrie și producție sub forma
unei pulberi albe, cu granule fine, fără gust și fără miros. Cea mai înaltă calitate și
cel mai sigur colorant este obținută la prelucrarea marmurei: substanța rezultată
este foarte rezistentă la multe tipuri de procesare, este complet hipoalergenică și
inofensivă, deci este utilizată pentru vopsirea produselor alimentare. În scopuri
tehnice se poate utiliza vopseaua obținută prin calcinarea oxidului de calciu.
Oxidul este combinat cu apă, după care amestecul este tratat cu dioxid de carbon,
ducând la depunerea substanței. În scopuri de producție, creta albă este utilizată ca:
stabilizator, întrucât contribuie la formarea și conservarea texturii și consistenței
bunurilor; praf de copt și substanță care împiedică aglomerarea și aglomerarea:
carbonatul de calciu este introdus în produs în timpul procesului de preparare
pentru a da proprietățile fizice corespunzătoare, fluiditatea și absența bucăților;
regulator de aciditate, deoarece aditivul ajută la stabilirea și menținerea unui
anumit nivel de mediu acid; o vopsea care oferă o nuanță atractivă mărfurilor.
 Utilizarea aditivilor E170 ca ingredient în produsele alimentare
Industria alimentară practic nu poate face fără cretă albă, deoarece este
complet inofensivă pentru oameni și este permisă pentru copii. Ca pulbere de copt,
colorant, stabilizator, se folosește pentru gătit: De asemenea, aditivul este utilizat
pentru procesare suc de struguri.
Industria cosmetică
Crema albă este una dintre componentele cremelor, cremelor de pudră și de
fundație, lotiunilor matte, cremelor și scruvelor, rouge, concealers, coloranți
pentru păr, cosmetice pentru copii. Substanța are proprietatea de a absorbi excesul
de sebum, îndepărtând astfel stralucirea uleioasă și echilibrând tonul pielii. Ca
agent de îngroșare și stabilizator, carbonatul de calciu îmbunătățește consistența
produselor cosmetice, promovează absorbția excesului de apă și previne formarea
de bulgări. Ca o componentă abrazivă slabă, curăță și adaugă strălucire, motiv
pentru care se folosește la fabricarea pastelor de dinți. Firește, efectul de colorare
al cretei albe este folosit de producătorii de produse cosmetice - cu ajutorul
produselor sale dau culoare albă.
Construcții și industria chimică și carbonat de calciu vopsea
Substanța este utilizată ca o componentă a chiturilor și a diferitelor materiale
de etanșare în producția de sticlă, hârtie, produse chimice de uz casnic, vopsele
(tehnice și artistice), materiale plastice. Pentru fabricarea acestuia din urmă, este
extrasă aproximativ 45-50% din toată creta albă din lume. Ca umplutură și
colorant, este folosit pentru a obține clorură de polivinil, poliolefine, fibre de
poliester. Pentru agricultură, carbonatul de calciu este un mijloc de curățare a
solului și de restabilire a echilibrului acido-bazic.
Impact asupra corpului uman
Substanța nu este numai inofensivă, ci este utilă și pentru oameni, deoarece
are proprietăți terapeutice și antiinflamatorii pronunțate. Utilizarea sa este
recomandată copiilor, femeilor însărcinate și care alăptează, vârstnicilor, celor care
suferă de rahitism, osteoporoză și alte tulburări de dezvoltare a țesutului osos.
Deoarece suplimentul de ingestie ajută la reducerea acidității în stomac și are un
efect de înrădăcinare, acesta poate fi utilizat de persoanele cu boli inflamatorii și
ulcerative ale tractului digestiv. În cazul deficienței în corpul de calciu, creta albă
este introdusă în dietă sub formă de suplimente alimentare și complexe minerale.
În plus față de proprietățile sale benefice, carbonatul de calciu, în unele
cazuri, poate avea un impact negativ asupra sănătății. Nu poate fi utilizat în
prezența hipercalcemiei, ca rezultat, greață, vărsături, afectare a coordonării și
durere abdominală. Cu o supradoză puternică, se poate dezvolta o boală alcalină
lăptoasă, care este însoțită de otrăvire toxică și, în cazuri deosebit de grave, poate
fi fatală. Ateroscleroza, tromboza, disfuncția renală și hipersensibilitatea la creta
albă sunt contraindicații pentru utilizarea acesteia.
Consumul zilnic de substanță este de 1,2-1,5 g pe zi pentru un adult. În
această cantitate, nu poate afecta sănătatea.
Utilizarea carbonatului de calciu ca agent terapeutic poate fi efectuată numai
după consultarea unui medic.
Ca colorant alimentar și tehnic, stabilizator, dezintegrant și agent de
îngroșare, aditivul E170 este aprobat pentru utilizare în Ucraina, Rusia, Canada,
SUA și practic în toate țările Uniunii Europene, în Australia și Marea Britanie.
Proprietățile benefice ale carbonatului de calciu și-au deschis drumul în industria
alimentară și farmaceutică, precum și în fabricarea materialelor plastice, a
vopselelor, a sticlei, a produselor chimice de uz casnic. Creșterea naturală albă este
extrasă din roci naturale și este foarte apreciată de producători pentru originea sa
naturală, precum și rezistența la tratament termic, acizi și etanol.
Marmura este o roca metamorfica,
compusa in cea mai mare parte din calcit si
obtinuta prin metamorfoza calcarului. Din
punct de vedere petrografic, marmurele sunt
calcare sau dolomite cu cristale de calcit
bine dezvoltate datorita proceselor
metamorfice la care au fost supuse. Cele
mai obisnuite culori pentru marmura sunt
urmatoarele: alba, cenusie, gri, neagra si
rosie, datorate in general impuritatilor
continute ( rosu de la sarurile de Fier, cafeniu de la cele de Mangan, cenusiu de la
Grafit etc ), iar venulatia se datoreaza numeroaselor fisuri umplute ulterior cu calcit
secundar. Marmura se formeaza din calcar sub actiunea caldurii si presiunii de
peste ani in scoarta terestra. Aceste presiuni sau forte de presiune determina
calcarul sa-si schimbe textura si aspectul, proces numit recristalizare. Materialele
fosilizate in calcar, impreuna cu minerale, recristalizeaza si formeaza boabe mari,
grosiere de calcit. Impuritatile prezente in calcar in cursul perioadei de
recristalizare afecteaza/ modifica compozitia minerala a marmurei. La temperaturi
relativ scazute, impuritatile de siliciu formeaza cristale de cuart. La temperaturi
mai ridicate, dioxidul de siliciu reactioneaza cu carbonatii pentru a produce
diopside sau forsterite. La temperaturi foarte ridicate, mineralele rare de calciu se
transforma in marmura. In prezenta apei se pot forma si alte minerale. Prezenta de
fier, aluminiu si siliciu poate duce la formarea de hematite si magnetite. Mineralele
rezultate din impuritati dau marmurei o mare varietate de culori. Marmura cea mai
pura din punct de vedere al calcitului este cea de culoare alba. Marmura care
contine hematite sunt de culoare rosiatica, cea care contine limonit este galbena si
cea care contine serpentine este de culoare verde. Marmura nu poate fi impartita cu
usurinta in foi de dimensiuni egale si trebuie sa fie exploatata cu grija. Roca se
poate sparge daca sunt utilizati explozivi. Blocurile de marmura sunt exploatate cu
masini care taie santuri si care fac gauri in stanca. Delimitarea unui bloc de
marmura de catre mineri se realizeaza prin trasarea de santuri si gauri.
Desprinderea blocului se face cu pene si masini speciale, blocurile astfel obtinute
debitandu-sa cu fierastraie la forma si dimensiunea dorita, dupa care se finiseaza si
se lustruiesc conform solicitarilor.
Calcarul - denumit si carbonatul de
calciu, este o rocă sedimentară, dominant
organogenă, de culoare albă, cenușie sau
galbenă. Roca este compusa in special din
mineralele calcit si aragonit ambele avand
formula chimica CaCO3. Mineralele care mai
pot sa fie prezente in proportii foarte variabile
sunt argilele (hidroxilicate metalice sau
nemetalice ca aluminiu, magneziu, fier, calciu,
potasiu si sodiu), dolomitul (CaMg(CO3)2), cuartul, gipsul si nu numai. Calcarul
este o roca cu foarte multe variante referindu-ne nu numai la procesul de formare a
lor, dar si la caracterele rocii, ca aspect sau utilizare. Cea mai cunoscuta cariera de
calcar din tara noastra se gaseste la Albesti, judetul Arges. Roca de aici are culoare
galbuie cu nuante cenusii si roscate. Din calcarele exploatate la Albesti s-au
executat lucrari monumentale si arhitectonice, printre care : Manastirea Curtea de
Arges, Castelul Peles, Palatul Regal (actualul Muzeu National de Arta din
Bucuresti), Posta Centrala din Bucuresti (actualul Muzeu de Istorie Nationala din
Bucuresti), Arcul de Triumf, Palatul Parlamentului si altele. Termenul de calcar
este utilizat in limbajul tehnic sau stiintific diferentiat. De exemplu roca masiva
compacta va fi numita calcar, pe cand roca poroasa este numita creta, in timp ce in
industria de constructii calcarul fiind folosit ca var nestins, sau varianta cu o
structura porfirica este numita marmora cu toate ca marmorele adevarate din punct
de vedere geologic sunt roci metamorfice.
Calcarele se formează în general din sedimente biogene, dar mai pot avea o
geneză de formare prin reacții chimice sau procese clastice. Calcarele au o
importanță economică deosebită, fiind folosite ca materie primă în industria de
construcții, sunt rezervoare naturale de depozitare a petrolului, gazelor naturale,
sau este roca în care au loc procesele carstice, cu formarea peșterilor acestea fiind
locuri de atracție turistică.
 Caractere generale
Calcarul este o rocă cu foarte multe variante, aceasta se referă nu numai la
procesul de formare a lor, dar și la caracterele rocii, ca aspect, sau utilizare. Din
această cauză există o ramură specială a geologiei Carbonatsedimentologia care se
ocupă numai cu formarea și caracterele tipurilor diferite de calcar. Termenul de
"calcar" este folosit în vorbirea curentă, pe când în limbajul tehnic sau științific
acest termen este utilizat diferențiat. De exemplu roca masivă compactă va fi
numită calcar pe când roca poroasă este numită cretă în industria de construcții
calcarul fiind folosit ca var nestins, sau varianta cu o structură porfirică este numită
marmoră cu toate că marmorele adevărate din punct de vedere geologic sunt roci
metamorfice.
Compoziție
Calcarul este compus în mare parte din două minerale, calcit și aragonit
ambele fiind din punct de vedere chimic un carbonat de calciu. Mineralele care mai
pot să fie prezente în proporții foarte variabile sunt argilele (hidroxilicate metalice
sau nemetalice ca aluminiu, magneziu, fier, calciu, potasiu și sodiu), dolomitul
(CaMg(CO3)2), cuarțul, gipsul și alte minerale. Calcarul care conține un procent
ridicat de argile este numita marna. Calcarul care are în proporții diferite elemente
organice în compoziție este numit calcar bituminos dacă crește procentul de sulf
fiind numit stinkkalk (calcar puturos).
Formare
Din punct de vedere al modului de formare, există mai multe tipuri de calcar:
Calcare biogene (cea mai mare parte a calcarelor) ce s-au format prin depunere
chimică determinată de procesele biologice ale viețuitoarelor. Calcare anorganice
ce s-au format prin depunere, în urma proceselor chimice, fără participarea directă
a viețuitoarelor, dar care le pot influența aceste procese Calcare organogene ce s-
au format prin acumularea resturilor de organisme calcaroase. O altă posibilitate a
formării depozitelor de calcar este aceea când calcarul prin procesele de eroziune
este transportat de exemplu în stare nedizolvată (calcar sau marmoră) fiind depus
într-un alt loc unde se formează roci sau depozite noi de calcar.
Calcarul de natură biogenă
Coralii in general trăiesc în apele
mai puțin adânci. Numai acolo pot să
trăiască în simbioză cu algele care
efectuează procesele de fotosinteză In
această categorie se pot diferenția
calcare formate din depuneri rezultate
din acțiunea microorganismelor (numiți în general microbi, virusuri, bacterii,
ciuperci microscopice, alge sau organisme unicelulare) sau calcare formate din
depunerile scheletelor de corali (organisme marine din clasa Anthozoa ce trăiesc în
general în mările calde tropicale) O altă sursă de calcar biogen sunt scheletele unor
animale marine moluște (Mollusca) ca: melci (Gastropode), scoici (Bivalva) sau
bureți de mare (Spongieri). Acest tip de calcar rezultă din microschelete, după
moartea acestor organisme alcătuind de obicei în apele calde marine cu adâncimi
sub 5000 m la început un mâl bogat în calcar. Prin procesele ulterioare de
diageneză (sedimentare, densificare sub acțiunea presiunii și temperaturii) ia
naștere roca compactă, sau poroasă. în timpul procesului de solidificare se
formează și cristale de calcit, din formele inițiale transformate de calcit și aragonit.
Calcare rezultate din procese chimice și biogene
Acesta ia naștere în apele cu concentrație mare de hidrocarbonat de calciu,
care este mult mai solubil în apă decât carbonatul adăugat ulterior; aceasta este o
reacție reversibilă:
C a C O3+ C O 2 + H 2 O ⇌ C a2+ ( a q ) + 2 H C O 3− ( a q )

Acesta va fi calciul sub formă de carbonat de calciu, adăugat în apă până la

saturație; sau solubilitatea lui în apă va scădea din diferite motive, carbonatul va
precipita și se va depune, astfel iau naștere rocile numite evaporite (roci care se
formează prin procesele de evaporare a apei) care pot fi: - carbonați, (calcare,
dolomiți), - sulfați (gips, ahhidrit) - halogenați (halit, sylvin) -cloruri (sare). In
mare se pot forma cristale de calcit numai până la adâncimea de 200 de metri,
pentru că la adâncimi mai mari crește presiunea apei și în același timp solubilitatea
dioxidului de carbon care contribuie la solubilitatea crescută a carbonaților în apă.
Similar, cristalele de calcit se pot forma și pe malurile izvoarelor bogate în
carbonați, unde inițial se formează prin precipitare un mâl bogat mineralizat care
ulterior se va transforma în calcar sub formă de travertin.
Calcare rezultate prin procese clastice
Aceste calcare sunt formate prin procesele de eroziune și transport și
depozitare a calcarului, sedimentele de calcar în acest caz au o structură cu o
granulație mai mare care din punct de vedere petrografic sunt numite brecii, având
în structură un amestec de minerale, nefiind considerate calcare.
Fenomene carstice
Din cauza solubilității relativ bune a
carbonatului de calciu în apă, calcarul este
expus unor procese chimice de descompunere și
distrugere masivă, constituindu-se din soluțiile carbonatate în care s-a dizolvat
roca prin procesele carstice, formarea unei roci cu o structură specială nouă sub
forma stalactitelor și stalagmitelor din peșteri.
Utilizare
Calcarul are o utilizare largă, diferențiată după caracteristicile rocii. De
exemplu calcarele cu o structură compactă, masivă vor fi folosite ca elemente
decorative în construcții. De asemenea calcarul este folosit în industria ceramicii și
industria sticlei. Roca măcinată mărunt este folosită ca amendamente chimice în
agricultură pentru reducerea acidității solului. Este de asemenea folosit calcarul ca
îngrășământ artificial a terenurilor agricole. Formele pure de calcar sunt folosite pe
scară largă de asemenea în industria chimică. Calcarul cu o structură poroasă, mai
ales calcarul format din fosile, joacă un rol de o însemnătate economică imensă
fiind un rezervor natural pentru zăcămintele de petrol și gaze naturale. Zăcămintele
cele mai mari de pe glob și anume zăcămintele de petrol din peninsula arabică se
află în straturile poroase a unui calcar coraligen, care a luat naștere în perioada
cretacică și jurasică.

Onu Bazgan Adrian

Florea Mihaela
Stoica Felicia
Bamboi Marian