Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Starea naturala : Eu
Dioxidul de siliciu are formula chimica : SiO2 si masa moleculara egala cu 60,1
g/mol , fiind un oxid acid .Se gaseste in stare solida si este unul dintre cele mai
abundente minerale de pe Pamant , fiind un constituent principal de nisip. Dioxidul
de siliciu poate exista sub forma cristalină sau amorfă. Formele aforfe ale dioxid
de siliciu sunt raspandite frecvent in stare de amestec ca in lava vulcanica ( cenusi
vulcanice , argile ). Formele cristaline de dioxid de siliciu ,in contractie cu formele
de amorfa ,au toleranta mult mai mica fata de impuritati (cuartul ).Dioxidul de
siliciu organic si mineral apare in corpul uman in forma naturala si se gaseste in
cantitati diferite in legume crude , plante si cereale ( orez,ovaz, orz ) .
cristale de cuart
Proprietati fizice . : Eu
Dioxidul de siliciu este un compus stabil , inodor si este insolubil in apa sau in
acizi cu exceptia acidului flourhidric (HF).Are duritate mare ( 7 scara Mohs ) , nu
cliveaza ( ne se desface ) si este transparent pentru radiatiile UV . El este pur si
este de culoare alba in forma de pulbere .Are densitatea : 1,9 – 2,49 g/cm3 .
frecvent :2,2 (amorf) pana la 2,65 (cristalin ) g/cm3 .Se dizolva intr o mica masura
atunci cand este incalzit sub presiune mare .Cand este incalzit la 1600 grade
Celsius se topeste , iar la racier formeaza sticla de cuart . Forma de amorfa a
dioxidului de siliciu se dizolva in alcali (baze) . In forma cristalina este un
component foarte important a unui numar foarte mare de minerale si pietre
pretioase. Exista varietati cristaline colorate ale dioxidului de siliciu , datorita unor
impuritati : citrinul –galben , morionul – negru , ametistul (piatra semi-pretioasa) –
violet , aventurine –rosiatic . In nisipul obisnuit se gaseste peste 95 % dioxid de
siliciu . Pentru ca are un coneficient termic de dilatare scazut , are o rezistenta mare
la schimbarile de temperatura si poate fi folosit in parti care sunt supuse atat la cald
cat si la rece .
Importanta : Andi
Si + O2 = SiO2
I.Obtinerea siliciului
Dioxidul de siliciu ,SiO2 ,se reduce relativ usor ,prin incalzire ,la temperatura
ridicata ,cu diferiti agenti reducatori.Pe aceasta cale se obtine insa un siliciu
impur,din cauza marei tendinte a acestui element de a se combina cu agentul
reducator sau cu impuritati intamplatoare aflate in materialele utilizate.
d) Siliciul pur .Se transforma siliciul brut sau ferosiliciul ,in modul aratat mai
departe ,in tetraclorura de siliciu ,SiCl ,sau in triclor silan ,HSiCl .Aceste substante
fiind lichide cu puncte de fierbere scazute,se purifica prin distilarea fractionala
,apoi se reduc cu hidrogenul la trecerea prin tuburi incalzite sau peste un filament
metalic incandescent :
Siliciul super -pur asa cum este cerut in indusctria semiconducorilorse se obtine
din siliciul pur prin metoda topirii zonale.Prin acest procedeu impuritatile se aduna
intr-o extremitate a vergelei de siliciu supusa tratamentului , margine care se
indeparteaza.
II.Obtinerea oxigenului
-doi electrolizi din grafit care au denumiri speciale:anod sau electrod pozitiv si
catod sau electrod negativ.
2H2O2 = 2H2O+ O2
2HgO = 2Hg + O2
Istoric : Mada
Siliciul a fost prima datã identificat de Antoine Lavoisier în anul 1787 . Inca din
Antichitate, silicea se intrebuinta la fabricarea sticlei. Dar mult inainte de aparitia
sticlei, de la primele inceputuri ale civilizatiei omenesti silicatii (sub forma de
argila) au fost folositi in olarie. In 1655, J.J. Becher arata ca silicatii contin un
pamant nou (pamant sticlos) si care este silicea de mai tarziu (SiO2). In anul 1854,
H. Saint Claire Deville trateaza tetraclorura de siliciu cu sodiu metalic si obtine
siliciu sub forma cristalina.
Descoperirea Oxigenului:
Oxigenul a fost descoperit de cãtre Carl Wilhelm Scheele (1772) si Joseph Priestley
(1774), independent unul de altul. Joseph Priestley a introdus o cantitate de oxid
rosu de mercur într-o capsulã asezatã sub un clopot de sticlã din care se scosese
aerul si care a fost scufundat partial în mercur. Dupã încãlzirea capsulei,
focalizând cu ajutorul unei lentile solare, el a constatat prezenta unui gaz.
Chimistul a numit noua prezentã gazoasã „aer deflogisticat”. Antoine Lavoisier dã
„aerului deflogisticat” o nouã denumire - oxigen (oxus = acid, genae = a produce).
Astfel cuvântul oxigen înseamnã producãtor de acizi. Denumirea propusã de
Lavoisier provine dintr-o eroare a marelui chimist care considera cã toti acizii
contin oxigen.
Din punct de vedere chimic SiO2 este un oxid acid, fiind teoretic anhidrida
(=Substanță anorganică care, reacționând cu apa, formează un acid) acidului silicic
(H2SiO3 sau H4SiO4). El este insa foarte stabil, deci rezistent din punct de vedere
chimic.
SiO2 se poate aduce in solutie doar prin topire alcalina, cu hidroxizi sau carbonati,
in creuzet de platina (=Vas fabricat dintr-un material rezistent la căldură, folosit
pentru reacții chimice la temperaturi înalte.).
Compozitia : Celia
Dioxidul de siliciu este compus din Oxigen si Siliciu sub forma unui oxid:
-Oxigenul
-Siliciul