LICEUL DE ARTE ,,BALASA DOAMNA” TARGOVISTE

Alimentatia omului

Conservarea legumelor
Materie prima pentru obtinerea
H2, Cl2, HCl, NaOH

NaCl
Tabacarie

Indepartarea ghetii de pe carosabil

 Sarea de bucătărie 
bucătărie este denumirea populară a 
a clorurii de sodiu 
sodiu (NaCl), sarea de sodiu a 
a acidului
clorhidric.
clorhidric.       
Sodiul este inflamabil si clorul este un gaz letal.Impreuna formeaza un compus extrem de necesar in
viata de zi cu zi: sarea.Rolul acestei substante nu se reduce doar la a da gust mancarii.Fara sare nu
putem supravietui. Sarea asigura transmiterea impulsului nervos de la si catre creier, precum si
contractia muschilor inimii si a altor muschi, afirma nutritionistii.Sarea mai este necesara pentru
transportul substantelor nutritive si e vitala in digestia alimentelor. Organismul sanatos foloseste doar
cantitatea de sare care ii este suficienta pentru buna functionare, excesul depozitindu-l in rinichi.
Sărurile 
Sărurile rezultă din reactia chimică dintre un 
un acid si
si o 
o bază.
bază. Sarea de  bucătărie se obține prin reactia
de bucătărie 
dintre acidul clorhidric si 
si hidroxidul de sodiu.
sodiu.

Rezultă: clorură de sodiu (NaCl) + 

+ apă 
apă (H2O).

ALIMENTATIA OMULUI
Sarea este o substanta foarte importanta in alimentatie, deoarece este principala sursa de sodiu, care
garanteaza echilibrul dintre lichidele celulare si cele extracelulare, bogate in potasiu. Alimentele, mai
ales legumele si zarzavaturile, contin deja cantitati remarcabile de sodiu, drept care se recomanda un
consum moderat de sare. Numeroase produse industriale, cum ar fi cubuletele sau pudrele concentrate
si mezelurile pot avea un continut marit de sare.
Sodiul. Alături de clor şi de potasiu, reprezintă electrolitul major în fluidele corpului. Sodiul are o
concentraţie intracelulară între 5-15 mM şi o concentraţie extracelulară de 10 ori mai mare decât cea
intracelulară.
În intestin, prin absorbţia de apă are loc şi absorbţia activă sau pasivă a sodiului. Excreţia se face pe
cale renală şi este foarte strict controlată, astfel încât scade concentraţia de sodiu prin transpiraţie şi
fecale.
Sodiul din organism este localizat cu preponderenţă în lichidul extracelular şi oase. Sodiul participă
la păstrarea echilibrului ionic şi a excitabilităţii nervoase.
Deficitul de sodiu se manifestă prin tulburări cardiovasculare.
Excesul de sodiu apare ca urmare a pierderii de apă şi acumulării Na+. Apar astfel hiperfuncţii ale
glandelor corticosuprarenale şi a unor disfuncţii renale şi se manifestă prin creşterea tensiunii sanguine
şi iritabilitate neuromusculară.
Potasiul este principalul cation intracelular.
Transportul activ în celulă este mediat de Na, K şi ATP-azele din membrana celulară.
Potasiul este un determinant major al volumului celular şi al osmolalităţii lichidelor din organism.
Este un cofactor important într-o serie de procese metabolice.
Clorul este anion esenţial pentru organism existând sub formă de KCl, NaCl. În organism participă
la menţinerea echilibrului osmotic extra şi intracelular. Există un sistem de transport anionic în special
în eritrocite care implică deplasarea clorului şi a bicarbonatului care fac aceste schimburi în sensuri
inverse.
De asemenea clorul mai îndeplineşte şi alte funcţii:
- participă la păstrarea echilibrului acido-bazic;
- este necesar producerii HCl din stomac;
- este component al salivei, sucului gastric, bilei;
- stimulează funcţiile depurative ale ficatului;
- activator al unor enzime: amilaza intestinală.

CONSERVAREA
Este practicata in gospodarie in mod frecvent pentru alimentatia din anotimpurile de iarna si
primavara si urmareste, pe de o parte, pastrarea calitatilor nutritive ale alimentelor, iar pe de alta parte
distrugerea microbilor patogeni. Prin conservarea alimentelor cu sare oamenii pot dispune de o
diversificare a meniului cotidian.
Utilizarea sarii de bucatarie in scop conservant se face in concentratie de 10-15 %, adica 1-1,5 kg de
sare la 10-15 litri de apa. Sarea are proprietatea de a deshidrata alimentul, precum si o actiune
bacteriostatica, de impiedicare a dezvoltarii microbilor. Sunt insa si unii microbi foarte rezistenti care
nu sunt distrusi de sare, producand alterarea produseului alimentar. Murarea este o metoda folosita
pentru conservarea legumelor si fructelor (conopida, castraveti, pepeni, gogonele, tomate, ardei,
dovlecei etc.). Concentratia de sare in aceste cazuri este de aproximativ 6-10 %, adica 600-1000 g sare
la 10 l de apa. In timpul murarii, bacteriile aflate pe zarzavaturi actioneaza asupra glucidelor
(zaharurilor) pe care le transforma in acid lactic. Concentratia acestui acid creste mai repede, iar durata
murarii este mai scurta, cu cat temperatura este mai ridicata. 
ridicata. 
Acidul lactic format are proprietati conservante. Avantajele acestei metode consta in faptul ca
zarzavatul sta in mediu acid, ceea ce ii permite sa-si pastreze vitamina C (acidul ascorbic). Deoarece
aciditatea favorizeaza pastrarea vitaminei C, cu cat murarea – adica cresterea concentratiei de acid
lactic – se face mai repede, cu atat pierderea acestei vitamine este mai mica.

TABACARIE
Pielea jupuita a unui animal este supusa degradarii de catre enzimele celulare din piele si de catre
enzimele produse de bacteriile din mediul inconjurator. Scopul conservarii pieilor crude este de a stopa
toate tipurile de activitate a enzimelor degradante.Dintre metodele de conservare existente, sarare,
uscare, refrigerare, etc., cea mai folosita este conservarea cu sare. Conservarea cu sare este o metoda in
care pieile crude sunt tratate cu sare, iar conservarea se obtine prin reducerea continutului de umiditate
al pieilor care la randul ei induce inhibarea dezvoltarii si activitatii bacteriilor si, prin urmare,
prevenirea productiei de enzime degradante.

INDEPARTAREA GHETII DE PE CAROSABIL

Apa ingheata la 0 grade.Sarea, sau compusii ei au un punct de inghetare diferit, sa zicem pe la -15
grade.Pui sare pe gheata, sarea se dizolva in apa inghetata rezultand astfel o 
o apa 
apa mai sarata. Si cu un
punct diferit de inghetare.Si astfel, daca la 0 grade apa simpla se transforma in gheata, apa + sare, la
aceasi temperatura trece din nou in stare lichida. Pana la -15 grade cand, cu tot cu sare, tot ingheata si
apa.

MATERIE PRIMA PENTRU H2, CL2, HCL, NAOH

HIDROGENUL [H2] este un gaz incolor si fara miros. În stare libera hidrogenul se gaseste în
cantitati foarte mici în jurul Soarelui, iar sub forma de compusi se gaseste în substantele organice si în
cele anorganice.Este folosit pentru obtinerea amoniacului prin sinteza În industria chimica, hidrogenul
se foloseste ca materie prima pentru obtinerea acidului clorhidric. 
clorhidric. 
CLORUL [Cl2] Clorul este un gaz otrăvitor cu miros sufocant. Este de două ori şi jumătate mai dens
decât aerul. La dizolvare, o parte din clor reacţionează cu apa rezultând apa de clor care la lumină se
descompune cu degajare de oxigen. În chimia organică, clorul se foloseşte ca oxidant şi la obţinerea
compuşilor de substituţie şi de adiţie.
ACID CLORHIDRIC [HCl] fiind gaz, se degajă din amestecul de reacţie pe măsură ce se formează.
este cunoscut şi sub numele de spirt de sare, acid muratic sau apă tare.
Industrial, acidul clorhidric se prepară după mai multe metode, materia primă fiind fie clorura de
sodiu, fie clorul.
Prepararea acidului clorhidric prin sinteză:

H2 + Cl2 = 2HCl

HIDROXIDUL DE SODIU [NaOH] se poate obţine direct din reacţia între sodiu şi apă.

Na + H2O = NaOH + 1/2H2

Hidroxidul de sodiu este cunoscut şi sub numele de sodă caustică. Fiind o bază a metalului alcalin este
folosit frecvent ca reactiv în laboratoare.