Calin Oana Izabela

SAREA Cimpeanu Razvan

Clorura de sodiu (denumită impropriu și sare de

bucătărie) este sarea sodiului cu acidul clorhidric și are
formula NaCl. Clorura de sodiu se obține prin reacția
dintre acidul clorhidric și hidroxidul de sodiu.

Structura cristalină

Cristale de sare marină

 Proprietăți fizice

Este o substanță solidă, ionică, cristalină (structură cubică cu fețe centrate); punctul de fierbere este
1413°C iar punctul de topire 801°C. Este foarte solubilă în apă - 360,9 g/l la 20°C.
Densitatea sării este 2,165 g/cm3 (toate datele se referă la sarea pură). Duritatea sa este de 2,5 pe scara
Mohs, adică între gips și calcit.

Rezistența la compresiune variază în funcție de încărcarea probei, formă, structură cristalină, stratificații
etc.
Limita de elasticitate (sarcina, în kgf/cm2, până la care sarea se comportă ca un material elastic) este de
15–25 kgf/cm2.
Limita deformațiilor plastice de la 25 la 100 kg/cm2: sarea se comportă ca un material plastic, dar
deformațiile sunt foarte mici. Această zonă se numește regim al deformațiilor plastice mici.
Limitele deformațiilor plastice mari cuprinse între 100kgf/cm2 și ruperea probei.
Rezistențe mecanice, tracțiunea, forfecarea și încărcarea arată valori foarte variate pentru calitatea sării.
Astfel, pentru rezistența la tracțiune, valoarea medie este de 18 kgf/cm2 — cu 9,4 pentru sarea albă,
16,2 pentru cea vărgată și 28,5 pentru cea vânătă.
 12 lucruri pe care probabil nu le stii despre sare
1. Chiar si pana in secolul al XX-lea, sarea a fost folosita in Etiopia ca moneda de schimb.
2. Uimitorul Salar (cel mai mare bloc de sare de pe Planeta) din Bolivia devine o uriasa oglinda atunci cand un
strat subtire de apa il acopera.
3. Sarea este atat de importanta in corpul uman, incat daca bem prea multa apa o putem scoate din
corp, cauzand hiponatremia.
4. Si consumul prea mare de sare poate fi mortal: 1 gram de sare per kilogram de corp este suficient
pentru a provoca moartea. Asa se sinucideau nobilii din China.
5. Sarea de mare de buna calitate contine minerale esentiale pentru corp. Si trebuie sa fie usor umeda.
6. In Evul Mediu, sarea era atat de scumpa incat uneori era numita "aurul alb".
7. Sarea Neagra este fabricata in India prin amestecarea apei sarate cu seminte de harad .Amestecul se
lasa la evaporat, lasand in urma cristale negre de sare.
8. In Guerande, Franta, sarea este inca obtinuta prin metodele stramosesti: folosind site prin care apa
de mare este filtrata. Acest proces face ca pretul ei sa creasca.
9. Se crede in mod gresit ca soldatii Romei erau platiti in sare. Primeau insa monede normale.
10. Inainte ca iudaismul biblic sa dispara, sarea era amestecata cu sacrificiile constand in
animale, fiind un simbol al intelepciunii si discretiei.
11. Dupa ce combustibilul pentru avioane este purificat, acesta este amestecat cu sare
pentru a elimina orice urma de apa din el inainte de folosire.
12. Clorura de sodiu (sarea) se formeaza atunci cand sodiul instabil reactioneaza cu clorul
gazos. Este singura familie de "pietre" mancata de oameni.
Termenul „sare” se poate referi la:

Sare gemă, clorură naturală de sodiu (sinonim: halit);

Sare de bucătărie, denumire populară a clorurii de sodiu;
sare de mare, sare marină din apa mărilor și oceanelor.
Sare de lămâie, denumire populară atribuită acidului citric;
Sare amară, denumire populară a sulfatului de magneziu;
Sare Seignette, tartrat mixt de sodiu și potasiu;
Sare de măcriș, combinație moleculară de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu;
Sare potasică, îngrășământ agricol (amestec al clorurii de potasiu cu silvinit și
kainit);
Săruri, combinații formate prin neutralizarea unui acid cu o bază (săruri acide,
săruri bazice și săruri neutre);
Săruri duble, combinații formate prin cristalizarea împreună a două săruri
simple;
Săruri cuaternare, combinații organice obținute prin reacția dintre amine terțiare
și derivați halogenați reactivi;
Săruri de diazoniu, denumire pentru diazoderivații aromatici.
 Ce trebuie sa stii despre toate tipurile de sare. Beneficii si
utilizare
Ce tipuri de sare există
Tipurile de sare care există în natură sunt nenumărate, iar clasificarea lor se face după următoarele criterii principale:

sursa lor sau modul de extragere: sare de mină și sare de mare

gradul de rafinare: de la sarea grunjoasă până la cea extrafină
substanțele pe care le conține în afară de clorura de sodiu: acestea pot fi atât urme ale altor compuși chimici care se
găsesc în mine și în ape, cât și substanțe adăugate la procesarea acesteia, cea mai comună pe piața noastră fiind iodul.
Există multe tipuri de sare care poartă în denumirea lor numele zonei geografice din care provin, cum ar fi sarea roz de
Himalaya, sarea din Marea Moartă sau sarea celtică. Ceea ce le deosebește de alte săruri și le explică clasificarea în
funcție de zona de proveniență se reduce însă tot la compușii sedimentați laolaltă cu clorura de sodiu. Există mai multe
areale geografice din care se extrage sare cu anumite formule specifice, în funcție de ce alte substanțe și minerale se
găsesc în zona respectivă.
În funcție de substanțele pe care le conțin, diferitele tipuri de sare pot prezenta diferențe de gust și de culoare.
Diferențele de culoare pot fi observate cu ochiul liber, diferențele de gust sunt mai greu sesizabile, mai ales atunci
când sarea este râșnită fin.

Dintre cele mai cunoscute tipuri de sare se disting următoarele:

Sarea de masă – aceasta se extrage de regulă din mine și este cel mai procesat și mai rafinat tip de sare.

Sarea de mare – obținută prin evaporarea apei de mare, este folosită încă din vremuri preistorice.

Sarea roz de Himalaya – este extrasă din a doua cea mai mare mină de sare din lume, aflată în Pakistan; culoarea
ei roz, datorată oxizilor de fier, o face ușor de recunoscut.
 Sarea kosher – folosită în tradiția religioasă evreiască pentru extragerea sângelui din cărnuri, are o structură cu
cristale mari care se pot elimina ușor după ce colectează sângele și se dizolvă foarte repede; se aseamănă cu sarea
de masă la gust și proprietăți, dar, spre deosebire de aceasta, nu conține aditivi alimentari.

Sarea celtică – originară din Franța, este o sare umedă și cu diverse urme de minerale care îi dau o culoare gri.

Sarea din Marea Moartă – o sare necomestibilă, cu cel mai

scăzut conținut de clorură de sodiu, dar foarte bogată în alte
substanțe minerale (cloruri, bromuri, magneziu, potasiu); este
folosită în balneoterapie și în scopuri cosmetice.

Sarea organică – orice tip de sare extrasă din zone nepoluate.

Sarea pentru murături – sare grunjoasă, cu cristale mari, de

regulă fără aditivi alimentari (se aseamănă cu sarea kosher).
 Diverse săruri exotice, cum ar fi sarea neagră vulcanică din Hawaii (amestecată cu lavă vulcanică),
sarea de mare arsă în bambus (sare provenită din Coreea, obținută în urma încălzirii la temperaturi de
până la 2000 de grade Celsius în interiorul tulpinilor de bambus, după acoperirea orificiilor de la
capete cu lut bogat în minerale) sau sarea afumată.
Diferențe între sarea de mare și sarea de masă
Sarea de masă, cel mai comun tip de sare, este sarea cea mai la îndemână de utilizat în
bucătărie, la gătit, datorită granulației foarte fine. Pe lângă rafinare, procesarea ei include
eliminarea urmelor de minerale găsite în sediment, cum ar fi calciul sau magneziul, și
adăugarea altor substanțe, de obicei iodură de potasiu și agenți antiaglomeranți.

Astfel, sarea de bucătărie conține peste 97% clorură de sodiu, restul fiind iodura de potasiu
și antiaglomeranții, este albă, strălucitoare și cu textură fină și uniformă.

Agenții antiaglomeranți (anti-caking agents) sunt substanțe menite să reducă tendința

naturală a particulelor individuale dintr-un aliment de a adera una la alta, pentru a le
menține sub formă de praf sau pudră.

Din acest motiv, sarea de masă din comerț conține în mod normal astfel de aditivi, dintre
care unii sunt destul de controversați. Un exemplu des întâlnit la noi în țară este E536,
ferocianura de potasiu. Legislația europeană, adoptată și în România, permite utilizarea
acestui aditiv alimentar în sare în cantități care nu dăunează organismului uman. Cu toate
acestea, există specialiști care sunt de părere că doza maximă de ferocianură de potasiu
admisă pentru consumul zilnic nu a fost îndeajuns studiată.
Spre deosebire de sarea de masă, sarea de mare este procesată în mod diferit. În funcție
de standardele producătorului, diferitele tipuri de sare de mare pot avea compoziții și
granulații diferite. Cantitatea obișnuită de clorură de sodiu existentă în sarea de mare la
momentul extragerii ei din ape este între 80% și 90%. Uneori, producătorii decid să
elimine anumite substanțe asociate, astfel încât multe tipuri de sare de mare pot ajunge la
aceeași concentrație de clorură de sodiu ca sarea de masă (97%).

Substanțele principale care se găsesc în sarea de mare, pe lângă clorura de sodiu, sunt
magneziul, calciul, potasiul, fierul și zincul.

Ce beneficii aduce folosirea sării de mare

Înlocuirea sării de masă cu cea de mare poate aduce numeroase beneficii sănătății.

Este bine cunoscut faptul că sarea poate crește tensiunea arterială și poate îngreuna funcționarea
rinichilor. Însă în același timp, sarea este esențială pentru funcționarea rinichilor și a altor
organe.
Sensibilitatea la sare reprezintă gradul în care sarea afectează tensiunea arterială. Un studiu recent
efectuat pe șoareci sensibili la sare, folosind sare de mare provenită din Coreea, cu 86% NaCl, arată
faptul că aceasta nu mărește la fel de mult tensiunea precum sarea de masă, fapt datorat elementelor
antihipertensive precum potasiul, magneziul și calciul. De asemenea, acest tip de sare dăunează mai
puțin rinichilor.

Cu toate acestea, experții consideră că mineralele din sarea de mare neprocesată sau puțin procesată
pot fi obținute de organismul uman din alte alimente.

Având în vedere faptul că, la fel ca și sarea extrasă din mină, sarea de mare comestibilă conține doar
câteva procente din alți compuși, efectul asupra sănătății este, practic, aproape același. De aceea,
schimbarea tipului de sare consumată aduce rareori rezultate vizibile.

Totuși, din punct de vedere al gustului, pot exista diferențe semnificative între diversele branduri de
sare de mare. Diferența de gust este dată de compușii existenți în aceasta și de forma care îi este
conferită de modul de prelucrare. Forma de fulgi sau cristale a sării de mare o poate face perfectă
pentru asezonarea finală a mâncărurilor. Astfel, diversele varietăți de sare de mare vor avea gust
diferit de la produs la produs, spre deosebire de sarea de masă, care are mereu același gust.
Nu orice sare de mare este însă comestibilă. Apa Mării Moarte conține predominant ioni de clor, brom, magneziu, sodiu,
calciu și potasiu. Odată ce această apă este evaporată, sarea rezultată conține doar 12-18% clorură de sodiu. Sarea rezultată
este folosită pentru hidratarea și întinerirea pielii, tratarea afecțiunilor reumatice, tratarea unor probleme dermatologice ca
psoriazisul și acneea și a reacțiilor alergice.

Un studiu din 2017 arată faptul că sarea de mare provenită din Franța, Spania și, mai nou, SUA conține urme de plastic din
cauza poluării oceanelor. Riscul asupra sănătății este considerat neglijabil, dar poate fi semnificativ pe termen lung având
în vedere că nu doar sarea de mare poate conține urme de plastic, ci și scoicile, peștii sau alte alimente, iar valorile se
cumulează. Estimările arată că un om care consumă 10 g de sare pe zi va consuma în medie ceva mai puțin de 37 de
particule de plastic mai mari de 150 micrometri anual. Testul nu a reușit să pună în evidență particulele și mai mici, dar
acestea pot avea efecte nocive din cauza faptului că intră și mai ușor în celule.

Cum se utilizează sarea de mare

În general, sarea de mare poate fi folosită la fel ca sarea de

masă, mai ales în cazul sării cu 97% clorură de sodiu. Ea poate
fi consumată, poate fi aplicată pe piele la spălare, poate fi
inhalată, dar folosește și în alte procese casnice, cum ar fi
curățarea grăsimilor și a petelor de pe diverse suprafețe.
 Administrarea internă

Principalele utilizări ale sării de mare se referă la alimentație. Sarea de mare poate fi un condiment deosebit
pentru mâncăruri, având în vedere faptul că poate avea diferite arome speciale.
În afara rolului de condimentare, ea mai poate avea următoarele utilizări:

Ajută la fierberea mai rapidă a apei, reducând timpul necesar gătitului;

Ajută la verificarea prospețimii ouălor (un ou care plutește la suprafața unui pahar cu apă sărată nu mai este
proaspăt), la decojirea lor mai ușoară sau la coagularea albușului, când ouăle sunt fierte în apă cu sare;
Păstrează culoarea cartofilor, merelor și perelor decojite, dacă sunt puse în apă rece sărată;
Carnea de pasăre frecată cu sare și păstrată puțin astfel înainte de gătire capătă o aromă mai bună, la fel și cartofii
fierți;
Frișca și albușul de ou se bat mai ușor dacă se adaugă foarte puțină sare;
Un strop de sare pus în glazura prăjiturilor le împiedică zaharisirea;
De asemenea, un strop de sare adăugat în lapte îl păstrează proaspăt mai multă vreme.
Gargara cu apă sărată este un remediu natural foarte eficient pentru tuse, dureri în gât, dureri de dinți sau
respirație neplăcută.

Un sfert de linguriță de sare dizolvată într-un pahar cu apă caldă și folosită pentru gargară de câteva ori pe zi
ajută în tratamentul virozelor și pentru prevenția infecțiilor respiratorii.

Gargara recomandată în caz de dureri de dinți se face cu o linguriță de sare și una de bicarbonat de sodiu
amestecate în 500 ml de apă, iar de respirația cu miros neplăcut se poate scăpa adăugând într-o cană de apă o
jumătate de linguriță de sare și câteva picături de ulei esențial de mentă.

Curățarea nazală cu soluție salină este folosită ca remediu pentru rinitele alergice atrofice, pentru rinosinuzite,
polipi nazali și pentru menținerea igienei, aceasta ajutând la dizolvarea mucusului.

Soluția salină se realizează punând sare într-o cană (250 ml) de apă sterilă, distilată sau fiartă. Pentru copii se
dizolvă o jumătate de linguriță (2,5 g), rezultând o soluție izotonică, iar pentru adulți o linguriță (5 g), rezultând
o soluție hipertonică. Apa călduță trebuie împinsă cu o seringă într-o nară înspre spate, nu în sus. Această apă
trebuie să iasă pe cealaltă nară, iar procesul nu trebuie să fie dureros sau deranjant. Sarea poate să dea o ușoară
senzație de usturime. Pentru început puteți alege să măriți diluția, pentru ca la utilizările următoare să creșteți
treptat concentrația. Nu respirați pe nas în timpul curățării. Începeți procedura mereu pe nara cea mai obturată și
nu blocați cealaltă nară niciodată. Nu refolosiți soluția salină, pentru că la o a doua folosire ea nu va mai fi
sterilă.
 Administrarea externă
Cea mai comună și mai cunoscută utilizare externă a sării de mare este probabil baia în apă sărată, ale cărei
beneficii ating o paletă largă de afecțiuni.

O baie de 20-30 de minute într-o cadă cu apă caldă în care s-au amestecat 2 kg de sare de mare poate ajuta
la tratarea răcelilor, virozelor, infecțiilor urinare, artritelor reumatoide, dermatozelor infecțioase. Baia cu
sare mai contribuie și la ameliorarea durerilor musculare, calmarea oboselii nervoase, înlăturarea
insomniilor sau la exfolierea pielii.

Sarea de mare din Marea Moartă este folosită în balneoterapie pentru tratarea artritelor reumatoide,
artritelor psoriatice și osteoartritelor. Mineralele din sare sunt absorbite de organism, stimulând circulația
sângelui. În același timp, se consideră că această sare deosebită poate ajuta la tratarea pielii împotriva
acneei și a psoriazisului, ajutând pielea să se hidrateze mai ușor și prevenind îmbătrânirea acesteia.
Concentrația mare de brom și magneziu poate calma reacțiile alergice dermatologice.
Curele cu aerosoli sunt foarte benefice pentru sistemul respirator, putând ameliora și trata afecțiuni ca astmul bronșic,
infecțios sau alergic, tusea, bronșita cronică, sinuzita, amigdalita cronică, sforăitul, dar și diverse infecții virale, acnee,
dermatite și chiar psoriazisul. Contribuie și la întărirea sistemului imunitar, la fluidizarea mucoaselor, scăderea pH-ului și
cresc puterea de concentrare și capacitatea de învățare.

Curele la salină sunt însă contraindicate persoanelor hipertensive, cu insuficiență renală, celor care suferă de anxietate,
claustrofobie sau afecțiuni contagioase, datorită riscului de a transmite microbii celorlalte persoane din acel spațiu închis.

Pe lângă utilitatea ei pentru sănătate și întreținerea stării fizice în parametri normali, sarea poate fi folosită foarte eficient
și în activitatea casnică, la curățarea diverselor materiale.

Sarea folosită în amestec cu săpunul sau cu oțetul poate readuce la starea inițială cănile vechi, înnegrite de petele de
cafea. Aceeași metodă este eficientă și pentru chiuvetele murdare, pentru sticlă și alte materiale care nu pot fi curățate
doar cu oțet sau săpun.

Bibliografie:
-prezi.com
-poise.ro
-ro.wikipedia.org
-scritub.com
-.csid.ro
-chimie-bl.eu
-metalhead.ro