Sarea de bucatarie si salinele din Romania

3.Structura cristalina(cu desen):

În rețeaua cubică a cristalului de clorură de sodiu fiecare ion de Na+1 este
înconjurat de șase ioni de Cl-1 și fiecare ion de Cl-1 este înconjurat de șase ioni
de Na+1.

4.Prop. Fizice:
a.Este o substanță solidă, ionică, cristalină (structură cubică cu fețe centrate);
punctul de fierbere este 1413°C iar punctul de topire 801°C. Este solubilă în apă -
359 g/l la 20°C și 391 la 100°C . Sarea este higroscopică.
b.Densitatea sării este 2,165 g/cm3 (toate datele se referă la sarea-Limita
deformațiilor plastice de la 25 la 100 kg/cm2: sarea se comportă ca un material
plastic, dar deformațiile sunt foarte mici. Această zonă se numește regim al
deformațiilor plastice mici.
-Limitele deformațiilor plastice mari cuprinse între 100kgf/cm2 și ruperea
probei.
d.Rezistențe mecanice, tracțiunea, forfecarea și încărcarea arată valori foarte
variate pentru calitatea sării. Astfel, pentru rezistența la tracțiune, valoarea
medie este de 18 kgf/cm2 — cu 9,4 pentru sarea albă, 16,2 pentru cea vărgată și
28,5 pentru cea vânătă.
5.Trei reactii chimice mai importante:
a.La inteacțiunea cu apa, cristalele de NaCl disociază foarte ușor în ioni de Na⁺ și
Cl⁻, datorită polarității mari a apei care permite „slăbirea” interacțiunilor
interionice din structura cristalină.
b.La electroliza NaCl în soluție, se obține soda caustică (NaOH):
2NaCl + 2H₂O → 2NaOH + Cl₂ + H₂
c.La electroliza NaCl în topitură, se obțin Na și Cl₂, elementele structurale ale
sării:
2NaCl → 2Na + Cl₂
6.Tipuri de sare de bucatarie si diferentele dintre ele:
a.Sare de masă:
Aceasta este o sare industrială rafinată, care poate avea diverse origini și este
purificată pentru a obține o proporție ridicată de clorură de sodiu și urme de
alte elemente, deși este de obicei întărită cu iod sau fluor pentru a corecta
deficiențele nutriționale. Este măcinată până la cristale mici și este prezentată,
de obicei, în flacoane, cutii, sau rasnita de sare. Poate conține cantități mici de
agenți antiaglomeranți, care absorb umezeala și împiedică sarea să se
aglomereze, cum ar fi ferocianura de sodiu sau ferocianura de potasiu, care au
generat unele controverse în ceea ce privește dozele zilnice minime acceptabile
ale acestor compuși și care sunt dificil, dacă nu imposibil, de obținut în cazul
consumului normal de sare.

b.Sare de mare:
Sarea de mare este obținută din mare prin deshidratarea capturilor de apă
sărată prin diferite metode. Există sisteme industriale și tradiționale. În cazul
primului, se obține o cantitate mai mare de sare în boabe mai mult sau mai
puțin grosiere și mai deschise la culoare, gata de a fi comercializate. Deși nu
conțin aditivi artificiali, acestea pot conține cantități mari de iod datorită
impurităților de origine marină, în special resturi de alge. De asemenea, acestea
pot conține cantități mici de magneziu, potasiu, fier și calciu. Deoarece nu sunt
adăugați agenți antiaglomeranți, această sare tinde să colecteze mai multă
umiditate, astfel încât poate deveni mai compactă și mai lipicioasă. Pentru a
compensa acest lucru, ea este comercializată de obicei în cristale mai mari decât
sarea de masă.

c.Sare roz de Himalaya:

Sarea de Himalaya este obținută din vechea mină de sare Khewra din Pakistan, a
doua cea mai mare mină de sare din lume. Este o sare nerafinată, 98% clorură de
sodiu, cu un conținut scăzut de iod și cu impurități de metale precum magneziu,
calciu și fier, element care îi conferă culoarea roz. I s-au atribuit proprietăți
nutritive, dar adevărul este că, în cantitățile în care se găsesc oligoelementele,
este dificil de evaluat contribuția acestora.

d.Sare neagră:
Este o sare nerafinată din India cu un gust puternic de sulf, cauzat de compușii
de sulf conținuți în această sare minerală. Sarea neagră este denumită astfel din
cauza culorii sale gri-roz, datorată originii sale vulcanice. A nu se confunda cu
sarea roz de Himalaya. deși provine din aceasta, așa cum vom vedea. Compoziția
chimică a sării negre este formată din clorură de sodiu sau clorură de potasiu,
fier, diverși compuși de sulf și urme de alte minerale. Are o putere de sărare mai
mică decât sarea obișnuită. Este comercializată de obicei în pachete, are o
textură asemănătoare cu cea a pudrei și, din cauza sulfului, miroase a ouă.

7.Domenii de utilizare cu detalii concrete:

Clorura de sodiu este un ingredient esential in gastronomie si industria
alimentara, fiind folosita pentru a potenta aroma si a imbunatati gustul si
culoarea alimentelor. De asemenea, este un conservant natural eficient,
prelungind durata de valabilitate si prevenind cresterea bacteriilor. Acestea nu
reprezinta insa singurele sale utilizari. Mai este folosita, de exemplu, pentru a
curata oalele si tigaile, a indeparta petele de grasime sau a preveni aparitia
mucegaiului, dar si pentru preveni si a indeparta gheata de pe drumuri, trotuare
sau zone pietonale.
In toate cazurile de mai sus ne-am obisnuit sa ne referim la ea ca la „sare”.
Denumirea de „clorura de sodiu” este folosita mai degraba in medicina, unde
este folosita pentru a crea solutii saline ce pot fi utilizate pentru[3]:
-tratarea deshidratarii si dezechilibrului electrolitic (sub forma de perfuzie);
-spalarea cateterelor;
-ameliorarea ab.Declararea localității ca stațiune balneoclimatică are la bază
factorii naturali terapeutici, precum cele 7 izvoare minerale. Aceste izvoare
dispun de substanţe minerale, ştiinţific dovedite şi tradiţional recunoscute ca
eficiente terapeutic, de instalaţii specifice pentru cură şi de o organizare ce
permite acordarea asistenţei medicale balneare în condiţii
corespunzătoare.I.Sarea de bucatarie - clorura de sodiu

1.Scurt istoric despre sarea de bucatarie:

Sarea de bucatarie, cunoscută și sub numele de clorură de sodiu, este un mineral

omniprezent care a fost folosit încă din cele mai vechi timpuri ca și condiment,
conservant, monedă de schimb și chiar ca și simbol al prieteniei.Sarea a jucat un
rol crucial în dezvoltarea civilizațiilor antice.Pe lângă utilizările sale culinare,
sarea era folosită și pentru ceremonii religioase. Grecii și romanii antici credeau
că sarea era un mineral sacru și era folosită în ofrande și sacrificii religioase.

2.Formarea substantei ionice:

Între ionii de semn contrar se exercită forțe de natură electrostatică formând

compuși ionici. Legătura ionică din compusul NaCl este rezultatul interacției
electrostatice între un ion pozitiv Na+ și un ion negativ Cl-.

I.Sarea de bucatarie - clorura de sodiu

1.Scurt istoric despre sarea de bucatarie:

Sarea de bucatarie, cunoscută și sub numele de clorură de sodiu, este un mineral

omniprezent care a fost folosit încă din cele mai vechi timpuri ca și condiment,
conservant, monedă de schimb și chiar ca și simbol al prieteniei.Sarea a jucat un
rol crucial în dezvoltarea civilizațiilor antice.Pe lângă utilizările sale culinare,
sarea era folosită și pentru ceremonii religioase. Grecii și romanii antici credeau
că sarea era un mineral sacru și era folosită în ofrande și sacrificii religioase.

2.Formarea substantei ionice:

Între ionii de semn contrar se exercită forțe de natură electrostatică formând

compuși ionici. Legătura ionică din compusul NaCl este rezultatul interacției
electrostatice între un ion pozitiv Na+ și un ion negativ Cl-.