Sarea de bucatarie este denumirea populară a clorurii de sodiu NaCl.
Sărurile rezultă din reacţia chimică dintre un acid şi o bază. Sarea de bucătărie se obţine prin reacţia dintre acidul clorhidric şi hidroxidul de sodiu.
Rezultă: clorură de sodiu (NaCl) + apă (H2O).
În România, zăcăminte de sare se află în localităţi cu denumirea de ocnă ca de exemplu: Ocna Mureş, Ocna Sibiului, Târgu Ocna,Ocnele Mari, Ocna Dejului. La obţinerea sării de bucătărie, aceasta poate să conţină până la 3 % sare marină şi 15 % alte săruri. În comerţ se poate găsi sarea rafinată care conţine şi alte substanţe pentru îmbunătăţirea calităţilor sării în afară de sarea propriu zisă. Este o substanţă solidă ionică, cristalină. Duritatea se înscrie între 2 şi 3, adică între gips şi calcar. Sarea de bucătărie, deşi contribuie la creşterea presiunii osmotice intracelulare şi presiunii sanguine, datorită ionilor de sodiu, constituie un conservant şi condiment de bază în alimentaţie, fiind folosită în industria conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc. Un substituent recomandat medical este clorura de potasiu, KCl, care nu prezintă efectele secundare menţionate, dar, conform unelor opinii, nu prezintă acelaşi gust uşor de recunoscut. 5 grame de sare zilnică ajută la funcţionarea mai bună a ficatului. Ajută la eliminare bacteriilor dintr-o rană deschisă.