UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” DIN IAŞI

FACULTATEA DE INGINERIE CHIMICĂ ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

“CRISTOFOR SIMIONESCU”

DEPARTAMENTUL DE INGINERIE ORGANICĂ, BIOCHIMICĂ ŞI ALIMENTARĂ

SPECIALIZAREA: PRODUSE FARMACEUTICE SI COSMETICE

DETERMINAREA
CLORURII DE SODIU

Coordonator: Executant:
Asist.dr.ing. Alexandra Tucaliuc Ing. Ioana-Adriana Gheorghiu

Anul 2018-2019
 Cuprins:

1. Clorura de sodiu- generalitati, structura…………………………………3

2. Clorura de sodiu in organismal uman…………………………………...5
3. Utilizari………………………………………………………………….6
4. Metode de determinare………………………………………………….7
5. Bibliografie……………………………………………………………...8

2
 1. Clorura de sodiu – generalitati, structura

Clorura de sodiu este o sare minerală, cristalină, cu formula chimică NaCl, fiind formată
dintr-un metal alcalin (natriul) şi un element halogen (clorul).
În alimentaţie, forma uzuală în care se foloseşte clorura de sodiu, poartă numele de sare
de bucătărie. Ea are utilizări condimentare, folosindu-se şi ca şi conservant.
În natură, clorura de sodiu se găseşte sub formă de sare haloidă, purtând numele de halit.
Sarea de ocnă nepurificată, pe lângă clorură de sodiu, conţine şi alte elemente (magneziu, iod,sulf,
potasiu, etc.). Ea poartă denumirea de sare gemă.

Clorura de sodiu naturală-structură, geneză

Din punct de vedere chimic, această sare se formează pe baza a două elemente extreme,
deosebit de reactive sodiul (metal alcalin monovalent din grupa I) şi clorul (element halogen
electronegativ din grupa a VII).
Clorura de sodiu, în natură formează depozite în apa de mare, la suprafaţa solului sau
laadâncime. Ea se formează în urma reacţiei:

HCl + NaOH = NaCl + H2O

Ca mineral natural, clorura de sodiu are o structură cristalină, lucioasă, transparentă

sautranslucidă, sticloasă, incoloră sau colorată în diferite nuanţe (cenuşie, albă, albăstruie, neagră).
Clorura de sodiu se dizolvă în apă până la saturaţie (peste un anumit grad de concentraţie, apa
numai dizolvă această sare). În apa mărilor şi oceanelor lumii, NaCl se află în stare solubilizată.
În natură, în cantităţi mici, fără să formeze depozite, clorura de sodiu se formează mai
peste tot. La fel se întâmplă şi în organismul omului. În principiu, în lipsa unor stări
fiziologicedeteriorate, omul nu are nevoie de clorură de sodiu din sursele exterioare,
deoarece această sarese fabrică cu uşurinţă în corp, cu condiţia existenţei materiei prime (sodiu şi
clor). De aceea, este bine să se asigure necesarul optim de sodiu şi de clor din surse naturale, în
care cele douăelemente sunt bine reprezentate şi legate de structuri organice, de unde se eliberează
treptat.
Sarea de bucătărie, este denumirea populară a clorurii de sodiu (NaCl), sarea de sodiu a
aciduluiclorhidric. Sărurile rezultă din reacţia chimică dintre un acid şi o bază. Sarea de bucătărie
seobţine prin reacţia dintre acid clorhidric şi hidroxid de sodiu.
Clorura de sodiu, NaCl, numită şi sare gemă(sare de bucătărie)este una dintre substanţele cele mai
răspândite din natură.Numai în apa mărilor există 2,6-2,9%apă.
Izvoarele de apă sărată precum şi lacurile sărate conţin şi ele cantităţi apreciabilede NaCl.

3
Proprietati fizice
Este o substanță solidă, ionică, cristalină (structură cubică cu fețe centrate); punctul de fierbere
este 1413°C iar punctul de topire 801°C. Este foarte solubilă în apă - 360,9 g/l la 20°C. Sarea este
higroscopică.
Densitatea sării este 2,165 g/cm3 (toate datele se referă la sarea pură). Duritatea sa este de 2,5
pe scara Mohs, adică între gips și calcit.
Rezistența la compresiune variază în funcție de încărcarea probei, formă, structură cristalină,
stratificații etc. Din probele executate se constată:
 Limita de elasticitate (sarcina, în kgf/cm2, până la care sarea se comportă ca un material
elastic) este de 15–25 kgf/cm2.
 Limita deformațiilor plastice de la 25 la 100 kg/cm2: sarea se comportă ca un material
plastic, dar deformațiile sunt foarte mici. Această zonă se numește regim al deformațiilor
plastice mici.
 Limitele deformațiilor plastice mari cuprinse între 100kgf/cm2 și ruperea probei.
Rezistențe mecanice, tracțiunea, forfecarea și încărcarea arată valori foarte variate pentru
calitatea sării. Astfel, pentru rezistența la tracțiune, valoarea medie este de 18 kgf/cm2 — cu 9,4
pentru sarea albă, 16,2 pentru cea vărgată și 28,5 pentru cea vânătă.

Fig.1. Cristale de sare marina Fig.2. Structura cristalină

4
 2. Clorura de sodiu in organismal uman

Atât sodiul, cât şi clorul, au o importanţă fiziologică deosebită pentru om. Trebuie
menţionat însăfaptul, că ambele elemente sunt toxice peste un anumit prag. Cele două minerale
pot ajunge în corpmpreunate, prin sarea de bucătărie (clorura de sodiu), sau separate, din sursele
alimentare în care natriul şi clorul se găsesc legate în altfel de combinaţii. Clorura de sodiu se poate
forma, dupănecesităţi, în organism şi dacă nu se administrează în această formă. Ea
este importanta pentruhidratarea ţesuturilor, fiind implicată şi in activitatea eritrocitelor ,precum
şi in reglarea digestiei(stimulează formarea acidului clorhidric, in stomac si a carbonaţilor sodici
în pancreas).
Pentru majoritatea oamenilor moderni, principala furnizoare de clor, sodiu şi clorură de
sodiu, este sarea de bucătărie. În aceste condiţii, lumea civilizată de azi, a ajuns să se
confruntă mult mai des cusituaţia de exces decât cu aceea de insuficienţă, din 3 motive principale:
-forma hiperconcentrată, deci foarte reactivă, sub care se găseşte clorura de sodiu alimentară,
-folosirea aproape abuzivă în alimentaţia zilnică a sării ca şi condiment,
-utilizarea pe scară largă a sării în industria alimentară (amintim că există numeroase produse cu
sare "mascată", care deşi conţin cantităţi însemnate de NaCl, nu sunt sărate, aşa cum sunt mai
toateconservele, mezelurile, multe brânzeturi, o gamă largă de panificabile, tofu,
semipreparate,mâncăruri "instant", etc.). Omul obişnuit cu o hrană semipreparată sau "de-a gata"
îşi introduce înorganism mult mai multă sare de bucătărie decât îşi închipuie.
Pentru nocivitatea sării de bucătărie, deci a clorurii de sodiu, au fost "învinuite" pe rând, în
ultimii 50 de ani, când sodiul, când clorul. În realitate, pe de-o parte, nicuna din aceste elemente
nu se comportă agresiv dacă provenienţa lor aparţine unor structuri chimice naturale, iar pe de
altă parte, ambele minerale sunt nocive când ajung în organism din formule sinteti
ce de origine minerală(înafara unor tratamente controlate), aşa cum sunt unele substanţe
alcalinizante (bicarbonatul de sodiu - este un puternic hipertensiv, hidroxidul de sodiu -
chiar şi în cantităţi infime irită ţesuturile) sau acidifiante (clorura de amoniu, etc. -
irită parenchimul renal).
Clorura de sodiu concentrată (sarea de bucătărie) se comportă, sub aspectul reacţiei
chimice,hazardant în organism. Este cu neputinţă să se stabilească o regulă generală a virajului
pH-uluideterminat de această sare. De la un individ la altul şi chiar de la o oră la alta pentru acelaşi
individ,NaCl poate fi atât un acidifiant cât şi un alcalinizant. Aceste schimbări bruşte precum şi
reacţiile decompensare determinate de ele, nu pot face decât rău organismului.
Sarea de bucătărie consumată în exces, provocă hipertensiune cronică şi edem prin retenţie
hidrosodică, care nu mai cedează după suprimarea clorurii de sodiu din alimentaţie. Unele studii
arată că majoritatea bolnavilor hipertensivi trecuţi de 50 de ani, au consumat în exces clorură de
sodiu, sub formă de sare de bucătărie sau chiar bicarbonat de sodiu, în tinereţe.
Trebuie ştiut faptul că organismul uman dispune de un întreg arsenal neuroendocrin capabil
sămenţină nivelul sodiului şi a clorului la cote normale, chiar şi în cazul unui deficit exogen de
sare.Corpul omului însă, nu posedă mijloace eficiente de eliminare a excesului de clorură de sodiu.
Există şi situaţii în care clorura de sodiu se poate dovedi de ajutor pentru organism.
Cantitatea de clorură de sodiu introdusă în corp trebuie să se coreleze întotdeauna cu pierderile de
sare, mai alesprin transpiraţie, precum şi cu dereglajele sau afecţiunile de care suferă fiecare în
parte.La un lucru mecanic considerabil a musculaturii striate (scheletice), lipsa clorurii de sodiu
poate

5
bloca transpiraţia şi inhiba funcţia renală. De asemeni procesele metabolice pot fi profund
perturbate, inclusiv metabolismul fosfocalcic, cu consecinţe negative asupra
oaselor, articulaţiilor şi a inimii. Se admite un prag maxim de consum de 10g. clorură de sodiu
zilnic, la persoanele sănătoase, care depun muncă fizică susţinută. Acest nivel trebuie să scadă, în
funcţie de starea de sănătate şi decota efortului fizic, până la 0, în cazul persoanelor sedentare.

3. Utilizari

Multi solventi organici importanti pentru industrie sunt compusi ai clorului. Prezenta unui
numar de atomi de clor in moleculele solvente, de exemplu cloroformul CHCl3, le permite sa
dizolve o categorie de substante organice. Clorul este folosit ca materie prima pentru fabricarea
maselor plastice, a insecticidelor si la extragerea titanului. De asemenea, clorul este utilizat la
fabricarea pulberii de inalbit, a colorantilor si ca decolorant pentru textile. Este folosit si la
obtinerea industriala a acidului clorhidric. In chimia organica, clorul se foloseste ca oxidant si la
obtinerea compusilor de substitutie si de aditie.
SODIUL (natriu) [Na] este un metal alcalin. Ca si nitratul (salpetru de Chile <NaNO3>),
sodiul se gaseste in Chile si Peru. Este un component al multor silicati si este prezent in corpul
animalelor si al plantelor. Sodiul a fost izolat pentru prima oara de catre Humphry Davy prin
electroliza hidroxidului de sodiu.
Sodiul oxideaza instantaneu in prezenta aerului, formand la suprafata sa o pelicula de oxid
de sodiu. Din aceasta cauza trebuie pastrat in lichide care sa nu contina oxigen, ca de exemplu
parafina. Este atat de moale incat poate fi taiat cu cutitul. Se topeste la 97,5sC si fierbe la 883sC,
formand vapori purpurii. Este mai reactiv decat litiul dar nu si decat celelalte metale alcaline.
Datorita conductibilitatii sale electrice, se foloseste sub forma de fire in unele circuite
electrice, unde este necesara utillizarea unei izolatii din plastic pentru a impiedica oxidarea. Sodiul
era folosit la realizarea corpurilor de iluminat stradal datorita culorii portocalii puternice pe care o
emana in momentul in care este incalzit.
Azotura de sodiu este folosita pentru obtinerea azoturilor metalelor grele utilizate ca explozivi.
Aliajul Pb-Na se foloseste la fabricarea cuzinetilor si la fabricarea tetraetilului de Pb utilizat la
etilarea benzinelor.
Hidroxidul de sodium constituie o materie prima de baza in industria chimica : pentru
obtinerea cloruri de sodium , a sapunului , a unor detergenti etc.In unele gospodari se mai prepara
si astazi sapun din grasimi animale si soda caustica si se mai foloseste soda la rufe .
Hidroxidul de sodium este intrebuintat la rafinarea petrolului si a uleiurilor vegetale , la
marcerizarea bumbacului ( procedeu chimic prin care se obtin fire de calitate superioara ) si la
fabricarea fibrelor sintetice din celuloza ( obtinuta din lemn , paie ) care constituie matase
artificiala.

6
 4. Metode de determinare a clorurii de sodiu

Conţinutul de sare este limitat în produsele alimentare şi se verifică prin analize

chimice laacele produse la care sarea este o componentă a reţetei de fabricaţie sau la care
se folosesc materii prime şi semifabricate conservate anterior prin sărare.Ca metodă de lucru
rapidă şi care nu necesită reactivi speciali se foloseşte metoda Mohr.Pregătirea probei:
 în cazul produselor lichide, probele se omogenizează prin agitare şi apoi se filtrează prin
vată sau hârtie de filtru cu porozitate mare;
 în cazul produselor consistente, cu sau fără lichid, probele se omogenizează într -un
mojar sau cu omogenizatorul mecanic, până la obţinerea unei paste.
Principiul metodei: titrarea ionilor de clor din extractul apos neutralizat al probei
deanalizat c
u azotat de argint, în prezenţa cromatului de potasiu ca indicator până la apariţia culorii
portocaliu-roşcat.

Reactivi utilizati:
 solutie standardizata de AgNO3 0.01N
 solutie de K2CrO4 ca indicator
 solutie standardizata de NaOH 0.1N
 solutie alcoolica de fenolftaleina 0.1%
 probe din diverse probe alimentare
 biureta, flacoane Erlenmeyer, pahar de umplere Berzelius, pipete gradate, hartie de
filtru.

7
 5. Bibliografie

 D. Suteu, S. Bouariu, S. Barna – Controlul calitatii produselor

 Banu, C.-„Tratat de chimie alimentară”, Bucureşti, Editura AGIR, 2002
 https://www.scribd.com