UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH.

ASACHI” DIN IASI

Facultate de Ingineri Chimica si Protectia Mediului

PROCEDEE MODERNE
DE SEPARARE

~ Studiul separarii penicilinelor G si V prin extractive reactiva ~

Masterand : Gheorghiu Ioana-Adriana

Specializarea : Produse Farmaceutice si Cosmetice
Grupa 2502

IASI, 2018
UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH. ASACHI” DIN IASI
Facultate de Ingineri Chimica si Protectia Mediului

Studiul separarii penicilinelor G si V prin extractive reactiva

Penicilina este un antibiotic derivat din fungii penicillium. Cu toate că descoperirea ei îi

este atribuită lui Alexander Fleming(1928), în anul 1870 medicul englez John Scott Burdon
Sanderson descoperise deja o legătură între mucegai și cultivarea bacteriilor. Primul care a
semnalat, in 1885, actiunea inhibanta a substantelor elaborate de microorganism a fost savantul
roman Victor Babes; tot el a sugerat ca aceste substante ar putea fi utilizate in scop therapeutic
pentru distrugerea agentilor patogeni. Aceste fapte constituie o anticipatie geniala a savantului
roman care, cu 50 de ani inaintea descoperirii epocale a lui Fleming (obtinerea penicilinei), a intuit
efectele practice ce le-ar putea avea pentru terapeutica antagonismul microbian.
Penicilina acționează în special asupra bacteriilor gram pozitive, are formula
chimică C9H11N2O4S. În prezent multe tulpini de bacterii au devenit prin folosirea irațională a
antibioticului penicilino-rezistente.
Penicilinele au la bază un sistem heterociclic numit penam format prin condensarea unui
ciclu azetidin-2-onic (I) cu un ciclu tiazolidinic (II) .Atomii de carbon 2, 5, 6 sunt asimetrici, având
configurațiile absolute [2S, 5R, 6R]. Prezența celor trei atomi de carbon asimetrici face ca
penicilinele să fie substanțe optic active. Pe lângă radicali, penicilina G, V și ampicilina, mai există
și alte tipuri de peniciline: penicilina F (pentenil penicilina): R= CH3-CH2-CH=CH-CH2
Acest medicament a avut un puternic impact asupra medicinei. Până la descoperirea
antibioticelor, infecțiile produse de răni și boli precum sifilisul erau aproape întotdeauna mortale.
În mai puțin de un secol de când penicilina fost descoperită, antibioticele au salvat peste 200 de
milioane de vieți.
Există două forme uzuale de penicilină: Penicilina G (forma injectabilă) și Penicilina V (forma
acidorezistentă, care se poate administra oral). Penicilina este un antibiotic cu un spectru bactericid
relativ redus contra germenilor gramnegativi, ceea ce a determinat obținerea derivatelor ei
ca ampicilina care are un spectru bactericid contra gramnegativilor și grampozitivilor.

SEPARAREA PRIN EXTRACTIE

Operatia de separare a componentilor unui amestec lichid sau solid pe baza diferentei de
solubilitate a acestora intr-unul sau mai multi solventi :
 extractie lichid - lichid - amestecul supus separarii este lichid,
 extractie solid - lichid amestecul supus separarii este solid.
 extractia este fizica, - extractia se realizeaza numai prin intermediul fenomenelor fizice de
solubilizare si difuziune,
 extractia este reactiva - in timpul procesului intervin si reactii chimice intre solut si agentul
(agentii) de extractie

IASI, 2018
UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH. ASACHI” DIN IASI
Facultate de Ingineri Chimica si Protectia Mediului
Etape:
 contactarea solutiei initiale cu solventul (amestecarea)
 solubilizarea si difuzia solutului in faza solventului (transferul de masa al solutului)
 separarea celor doua faze rezultate (extractul - faza solventului care contine solutul,
rafinatul - solutia initiala epuizata)
 recuperarea solventului atit din extract, cit si din rafinat.

Extractia fizica a produselor de biosinteza

 Produsele de biosinteza se gasesc in lichidul final de fermentatie in concentratii reduse (0,5

– 8%)
 sunt in general, compusi labili chimic si termic.
 in lichidele de fermentatie se gasesc numerosi compusi secundari, unii cu caracteristici
fizico-chimice asemanatoare cu ale produselor utile.
Din aceste motive, separarea si purificarea produselor de biosinteza sint operatii dificile, care
necesita etape laborioase.

Solventi pt. extractie:

 Pentru extractia produselor de biosinteza polare: utilizeaza alcooli, esteri, cetone.

Principala problema o reprezinta solubilitatea lor relativ ridicata in mediul apos. Cresterea masei
moleculare a acestor compusi reduce solubilitatea in mediul apos, dar mareste tendinta de formare
a unor emulsii stabile cu acesta.
 Pentru cele nepolare: eter de petrol, diclormetan, dicloretan etc.

Separarea antibioticelor -lactamice

 Extractia fizica reprezinta, deocamdata, singurul procedeu de separare aplicat industrial.

 Concentratia finala a penicilinelor G si V in lichidele de fermentatie este cuprinsa intre 3
si 6%, in functie de tulpina utilizata. Datorita dilutiei foarte mari, este necesara
concentrarea solutiei prin extractie si reextractie.
 Penicilinele pot fi extrase fie din solutia apoasa rezultata in urma filtrarii biomasei, fie
direct din lichidul de fermentatie.
 Pentru extractia penicilinelor G si V au fost studiati o serie de solventi organici, la diferite
valori ale pH-ului fazei apoase si ale temperaturii

IASI, 2018
UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH. ASACHI” DIN IASI
Facultate de Ingineri Chimica si Protectia Mediului

Extractia penicilinelor

 Extractia penicilinelor in acetat de butil decurge cu randamente maxime numai in conditiile

in care aceste antibiotice se vor gasi in solutia apoasa supusa extractiei in forma
nedisociata.
Aceasta deoarece solventii nepolari, sau cu polaritate redusa (categorie in care intra si acetatul de
butil) pot solubiliza numai compusii nepolari.

Extractia penicilinelor cu acetat de butil

Din analiza procesului de extractie fizica a penicilinelor G si V cu acetat de butil s-a constatat ca :
 in solvent sint extrase numai moleculele de penicilina nedisociate
 intre moleculele de penicilina, in conditiile in care se realizeaza extractia, nu are loc
formarea unor asociatii
 in acetatul de butil penicilinele nu disociaza.
Deoarece contin o grupare carboxilica, penicilinele vor disocia in faza apoasa, conform
echilibrului:

P-COOH(aq) P-COO-(aq) + H+(aq)

pka = 2,75 pentru penicilina G pka = 2,70 pentru penicilina V

 In aceste conditii, penicilinele G si V vor exista intr-o forma neutra numai la un pH al fazei
apoase mai mic decit 2,70 - 2,75. Influentele pH-ului asupra coeficientului de distributie al
penicilinei G si asupra randamentului de extractie a unor peniciline sint redate in figurile:
50
Coeficient de distribu]ie, K

40

30

20

10

0
1 2 3 4 5
pH

Fig 1. Influenta valorii pH-ului fazei apoase asupra coeficientului de distributie al penicilinei G
intre apa si acetat de butil, K.

IASI, 2018
UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH. ASACHI” DIN IASI
Facultate de Ingineri Chimica si Protectia Mediului

100

Grad de extrac]ie, %
80

60

40

20

0
2 3 4 5 6 7 8 9

pH

Fig 2. Influenta valorii pH-ului fazei apoase asupra randamentului extractiei fizice a penicilinelor
G si V cu acetat de butil.

Selectarea solventilor

 Solventii sau agentii de extractie pot fi compusi chimici puri sau amestecuri. Selectarea
unui anumit solvent impune cunoasterea caracteristicilor fizico-chimice ale acestuia si pe
cele ale compusului care se doreste a fi extras. De asemenea, este extrem de importanta
cunoasterea echlibrului dintre faze si a altor proprietati fizice ale amestecului, proprietati
care depind de interactiunile dintre componentii sistemului de extractie.

SEPARAREA PRIN EXTRACTIE REACTIVA

 Extractia reactiva reprezinta o imbinare intre procesele chimice, respectiv reactia dintre
solut si un extractant, si procesele fizice de difuziune si solubilizare a compusului format
in urma reactiei chimice.
 Extractia fizica necesita utilizarea unui solvent cu o miscibilitate cit mai redusa cu solventul
din solutia supusa separarii, solvent care sa ofere o selectivitate ridicata si inertie chimica
fata de solut, in scopul diminuarii pierderilor la recuperare.

IASI, 2018
UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH. ASACHI” DIN IASI
Facultate de Ingineri Chimica si Protectia Mediului
 Comparativ, extractia reactiva impune adaugarea in solvent a unui agent de extractie, sau
extractant, capabil sa reactioneze cu solutul, formind un compus miscibil numai cu
solventul, marind astfel fie capacitatea de retinere a acestuia, fie selectivitatea separarii.
Utilizari:

 Separarea unor compusi anorganici,

- Recuperarea si purificarii unor metale din deseurile radioactive si din apele reziduale
- Tehnica de preconcentrare si separare in chimia analitica.
 Separarea compusilor organici, in special a celor obtinuti prin biosinteza (acizi carboxilici,
aminoacizi, antibiotice), datorita avantajelor oferite comparativ cu tehnicile clasice de
separare

Antibioticele -lactamice (penicilinele, cefalosporinele)

 constituie cea mai importanta clasa a antibioticelor de biosinteza, datorita spectrului larg
de actiune antibacteriana.
 La nivel industrial, separarea penicilinelor din lichidele de fermentatie, filtrate sau nu in
prealabil, se realizeaza prin extractie fizica cu acetat de butil. Extractia penicilinelor in
acest solvent decurge cu randamente maxime numai in conditiile in care aceste antibiotice
se vor gasi in solutia apoasa supusa extractiei in forma nedisociata, deoarece solventii
nepolari sau cu polaritate redusa (categorie in care intra si acetatul de butil) pot solubiliza
numai compusii nepolari.
 Extractia fizica eficienta a penicilinelor cu acetat de butil este posibila numai la un pH al
fazei apoase mai mic decit 2, conditii in care viteza de inactivare chimica a acestor
antibiotice este extrem de ridicata.
 Unul dintre cei mai utilizati agenti de extractie ai penicilinelor G si V este tri-alchil-metil-
laurilamina, denumit comercial Amberlite LA-2, o amina secundara cu structura generala:
C12H25-NH-CR1R2R3 nr. atomi carbon R1 + R2 + R3 = 11 – 13
 Mecanismul general al reactiei chimice interfaciale a penicilinelor cu acesti extractanti
este redat prin echilibrul urmator:
P-COO-(aq) + H+(aq) + A(o) P-COOH.A(O)
 Datorita structurii voluminoase a penicilinelor, respectiv a agentilor de extractie, la
interfata se vor forma complecsi (saruri) numai in raport molecular antibiotic: extractant
de 1 : 1.

IASI, 2018
UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH. ASACHI” DIN IASI
Facultate de Ingineri Chimica si Protectia Mediului
Principalii factori care influenteaza procesul:
 valoarea pH-ului fazei apoase initiale
 concentratia agentului de extractie in solvent
 timpul de contactare a fazelor
 raportul volumic al fazelor
 concentratia antibioticului in solutia apoasa initiala.

Influenta valorii pH-ului fazei apoase asupra randamentului extractiei fizice si reactive a
penicilinelor G si V
 Studiindu-se influenta pH-ului fazei apoase initiale, s-a constatat ca in cazul extractiei
reactive a penicilinelor G si V cu Amberlite LA-2, eficienta separarii ramine la valoarea
maxima constanta (97-98%) pina la pH = 5, scazind apoi, astfel incit la pH = 7,5 gradul de
extractie este de circa 20% Faptul ca extractia reactiva a penicilinelor G si V decurge cu
randamente maxime chiar la valori ale pH-ului de 5 reprezinta principalul avantaj al acestei
tehnici de separare. La aceasta valoare a pH-ului, de exemplu, timpul de semiinactivare al
penicilinei G este de 92 ore, in acest mod fiind inlaturat pericolul degradarii chimice a
produselor utile biosintetizate.
 Practic, la valori mici ale pH-ului solutiei apoase initiale, extractia fizica decurge in paralel
cu extractia reactiva. Odata cu cresterea valorii pH-ului, extractia reactiva devine
predominanta.
100
3
Grad de extrac]ie, %

2
80

60

1
40

20

0
2 3 4 5 6 7 8 9
pH

1 - extractia fizica a penicilinelor G si V

2 - extractia reactiva a penicilinei G
3 - extractia reactiva a penicilinei V

IASI, 2018
UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH. ASACHI” DIN IASI
Facultate de Ingineri Chimica si Protectia Mediului

Reextractia
 Daca extractia s-a realizat cu amine, reextractia se va face cu o solutie de carbonat, sau
fosfat de sodiu, sau potasiu, conform reactiei de echilibru:
2P-COOH.A(o) + Na2CO3 (aq) 2 P-COO-Na+(aq) + A(o) + CO2 + H2O
Reextractia este controlata de difuzia componentilor catre si dinspre interfata de contact
dintre faze.
In cazul reextractiei cu o solutie de fosfat, s-a observat ca, odata cu cresterea concentratiei
aminei in solvent, viteza procesului scade. Insa, cu cresterea pH-ului solutiei de fosfat,
influenta concentratiei extractantului se diminueaza, astfel incit la pH = 9 aceasta nu mai
afecteaza procesul.
In general, reextractia s-a realizat cu randamente mari si fara degradarea antibioticelor, la
valori ale pH-ului de 7,2 - 7,5, pierderile totale de penicilina G, de exemplu, atit in etapa
de extractie, cit si in cea de reextractie, fiind sub 0,3%.
 Daca se utilizeaza extractia reactiva cu o clorura de alchilamoniu, atunci reextractia se face
cu o solutie de acid clorhidric:
P-COOA(o) + HCl(aq) P-COO-(aq) + H+(aq) + ACl(o)

IASI, 2018
UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH. ASACHI” DIN IASI
Facultate de Ingineri Chimica si Protectia Mediului

Bibliografie:

1. C.Oniscu, D.Cascaval - Inginerie biochimica si biotehnologie, vol. 1- Ingineria

proceselor biotehnologice, Ed. InterGlobal, Iasi, 2002
2. D.Cascaval, C.Oniscu, A.I.Galaction - Inginerie biochimica si biotehnologie, vol. 2-
Bioreactoare, Ed. InterGlobal, Iasi, 2002
3. D.Cascaval, C.Oniscu, A.I.Galaction Inginerie biochimica si biotehnologie, vol. 3-
Bioseparari, Ed. Performatica, Iasi, 2004
4. A.Galaction. D.Cascaval - Metaboliti secundari si Bioreactoare, Ed. Bit, Iasi, 2004
5. www.wikipwdia.ro

IASI, 2018