Sunteți pe pagina 1din 14

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară

Bucureşti

Facultatea de Biotehnologii

Substanțe biogene din Carthamus


tinctorius L.(şofrănel)

Student: Galan Alexandra Petronela

Bucureşti

2017
CUPRINS

1.Introducere...................................................................................................................... 1
2.Substanţe biogene din specia Carthamus tinctorius L.................................................... 2

2.1. Denumirea substanţelor biogene din specia Carthamus tinctorius L.......................... 2

2.2. Tipul de substanţe biogene din specia Carthamus tinctorius L.................................. 3

2.3. Descrierea substanţelor biogene din specia Carthamus tinctorius L.......................... 3

2.4. Efectul terapeutic al substanţelor biogene din specia Carthamus tinctorius L........... 4

3. Metode de extracţie a substanţelor biogene din specia Carthamus tinctorius L.......... 6

4.Multiplicarea speciei Carthamus tinctorius L.prin tehnici de biotehnologii vegetale


moderne.............................................................................................................................. 7
4.1. Embriogeneză somatică la specia Carthamus tinctorius L............................ 7

4.2.Calogeneză la specia Carthamus tinctorius L.................................................. 8

Tabelul cu mediul nutritiv bazal MS (1962)............................................................. 9


Concluzii.................................................................................................................... 10
Referinţe bibliografice............................................................................................... 11
1.INTRODUCERE

Şofrănelul (Carthamus tinctorius L.) este membru al familiei Compositae sau Asteraceae
și este cultivat în special pentru obţinerea uleiului din seminţele acestuia. Acesta a fost cultivat, la
început strict pentru florile sale, utilizate drept colorant şi aromatizan în industria alimentară,
fiind cultivat ca o alternativă mai ieftina a şofranului.
Șofrănelul este o plantă erbacee, perenă, care crește din bulbi numiți cormus, originară din
Europa și Asia, cu florile asemănătoare unor cupe, cu petale rotunde sau ascuțite nuanțate în
diverse culori cum ar fi roșu, alb, galben sau bicolore, înfloresc primăvara sau toamna.
Aceasta este o plantă cu aspect de ciuline, cu talia de până la 1.5 m, cu o tulpină
principala puternic ramificată. Prezintă numeroşi spini la nivelul frunzelor care sunt alungite,
oval-lanceolate, puternic cuticulate, cu marginea dințată. Șofranelul crește, de regulă, în zonele
aride. Floarea de sofranel este mica și tubulară. Florile sunt grupate în capitule tot mai mici, cu
diametrul de 1,5-3,5 cm. Fiecare formează circa 15-20 semințe. Pe o plantă se pot forma 14-60 de
capitule iar într-un capitul se găsesc 25-60 de flori. Corola este alcătuită din 5 petale de culoare
de la alb-gălbui până la roșu intens. Corola este înconjurată de 5 sepale caracteristice pentru
șofrănel, lungi de 6-7 mm. În jurul capitulului se găsesc frunze dispuse în rozetă. Urmează apoi
involucrul alcătuit din mai multe bractei, ce pot avea ghimpi pe margini. Bracteile care învelesc
capitulul împiedică scuturarea semințelor. Staminele în număr de 5 au anterele strâns unite
formând un manșon prin care trece stilul (androceu sinanter). Ovarul este prevăzut cu un stil lung.
Fructul este o achenă alungită cu marginile puțin proeminente, ce se aseamană în mare măsura cu
cel de floarea soarelui, numai că este mult mai mic. Culoarea fructului este albă. În multe cazuri
semințele de șofrănel sunt prevăzute cu un papus compus din membrane înguste provenite din
sepalele care devin persistente. Învelisul reprezintă 50-60% din greutatea fructului.
În prezent șofrănelul este cultivat atât pentru florile sale folosite în industria alimentară ca
aromatizant și colorant alimentar natural, cât și pentru uleiul comestibil care se obține din
semințe și în scopuri ornamentale ca flori tăiate proaspăt de înaltă calitate, sau uscate în
aranjamente florale considerate a fi longevive. Se mai utilizează în industria de medicamente, în
industria chimica înlocuiește uleiul de in, pentru obținerea unor tipuri de vopsea datorită faptului
că nu dă tentă gălbuie. Petalele florilor de șofrănel se folosesc ca și colorant alimentar în diverse
preparate dulci de tipul prăjiturilor, produselor de patiserie, gemuri, dulcețuri, compoturi,
îmbunătățesc culoarea în supe, ciorbe, tocănițe, fără să schimbe gustul, valoarea lor ca și
condiment este foarte scăzută față de șofran, este folosit ca și colorant medicinal, colorant în
produsele cosmetice, florile uscate de șofrănel, sunt utilizate în industria textilă ca și colorant
natural pentru materiale textile.
Culturile de celule și țesuturi vegetale implică cultivarea unor celule izolate din planta de
interes sau a unui fragment separat din țesutul plantei pe un mediu nutritiv în condiții de mediu
aseptice controlate. Aceste fragmente/celule se regenerează și dă naștere unei plante noi,
capacitatea plantelor de a se regenera din celule sau fragmente se numește totipotență. Aceste
culture au devenit esențiale atât în domeniul științelor aplicate și bazice, cât și în domeniul
cultivării plantelor în interes commercial (Suman Chandra, 2013)

1
2.Substanţe biogene din specia Carthamus tinctorius L.

Mai mult de 200 de component biologic active au fost izolate din Carthamus tinctorius.
Cele mai multe biocomponente au fost regăsite la nivelul semințelor, astfel regăsindu-se și în
compoziția uleiului extras din semințele șofrănelului. Din plantă au fost extrase fenoli naturali,
acizi grași, pigmenți galbeni solubili în apă și pigmenți roșii insolubili în apă regăsiți la nivelul
florilor. Totalitatea acestor component conferă plantei o importanță deosebită, atât în istorie, cât
și în prezent. Majoritatea componentelor de interes în industria farmaceutică se regăsesc la
nivelul semințelor, fiind extrase din plantă odată cu substanțele grase, dar și în floare extrase din
plantă împreună cu pigmenții galbeni sau roșii.

Fig.1. Șofrănel (herbco.com)


2.1. Denumirea substanţelor biogene din specia Charthamus tinctorius L.
Cele mai cunoscute componente chimice extrase din planta sunt flavonoidele, glucide
feniletanoide, cumarine, acizi grași, steroizi și polizaharide. Analiza semințelor au arătat că
acestea conțin un procent de 14.9%-17% proteină brută, 3.2-9.2% zahăr total și 25-40% lipide
extractibile totale. Uleiul este similar cu uleiul de măsline și conține aproximativ 63-67% acid
linoleic, 16-25% acid oleic și 1-6 % acid linolenic. De asemenea, uleiul extras din șofrănel
conține șapte antioxidanți derivați ai seritoninei: N-[2- (5-hidroxi-1H-indol-3-il)ethil]-ferulamidă,
N-[2- (5-hidroxi-1H-indol-3-il)ethil]-p-coumaramidă, N-,N-[2,2'-(5,5-dihidroxi-4,4'-bi-1H-indol-
3,3'-il) dietil]-di-pcomaramidă, N-[[3'[2-(p-comaramido) etil]-5, 5'-dihidroxi-4,4'-bi-1H-indol-3-
il]etil] ferulamidă, N,N'-[2,2'-(5,5'-dihidroxi-4,4'-1H-indol- 3,3'il)diferulamidă, N-[2[5-(beta-D-
glucoxilozo)-1Hindol-3-iletyl]-p-comatamidă și N-[2-[5-(betaD-glucoxilozo)-1H-indol-3-il]-etil]
ferumaramidă.
Din floarea șofrănelului au fost izolați compuși de tipul flavonoidelor glicozidice,
cartaminelor, o flavonidă cu rol de colorant și un colorant numit galben de șofrănel. De
asemenea, mai poate conține în cantități mai mici cartamidină, izocartamidină, quercitină,
campferol, 6-hidroxi-campferol, calcone ce includ hidroxi-șofranel-galben A, șofrănel galben A,
saflamină C și saflamină A, dar și câteva glucozide acetilenice numite cartamozina A1 și
2
cartamozina A2. Au fost extrase și serie de derivați fenilpropenoidici de la serotonina (trans-N-
cafeoilserotonidă) și de la saflomidă ( trans-N-cafeoiltriptamină).
Cei mai importanți constituenți ai plantei sunt: flavonoidele glicozidice, cartamina și
coloranții de tip flavonoidă și galben șofrănel.
Luteolin-flavonă și glucopiranozidele sale ( luteolin 7-O-beta-D-glucopiranoză și luteolin-
7-O-(6”-O-acetil)-beta-glucopiranoză) se regăsesc atât în frunzele plantei, cât și în florile
acesteia. Deseori, aceste substanțe se regăsesc împreună cu acidul palmitic, acidul lauric, acidul
meristic, acidul linoleic, acidul arahidonic.

2.2. Tipul de substanţe biogene din specia Charthamus tinctorius L.


TABELUL 1.1. Tipul substanțelor biogene din șofrănel
Substanțe biogene importante Tipul acestora
Acizi grași Polinesaturați în cantitatea cea mai mare și
mononesaturați, dar și acizi grași saturați în
cantități mici.
Derivați fenolici Derivați ai serotoninei și flavonoide
Coloranți Cartamina și galben șofrănel

Șofrănelul este considerat cea mai bogată sursă de acid linoleic (omega-6). Acizii grași se
întâlnesc preponderent în semințele plantei, componentele cu rol antioxidant, dar și derivații
serotoninei se regăsesc în extractele realizate din florile de șofrănel sau chiar din frunze. În
funcție de zona în care planta este cultivată cantitățile pentru fiecare component în parte pot
varia.
2.3. Descrierea substanţelor biogene din specia Charthamus tinctorius L.
Flavonoizii sunt compuși polifenolici care sunt omniprezenți în natură, clasificați în
funcție de structura chimică în: flavonoli, flavone, flavonone, izoflavone, catechine, antocianide
și calcone. Peste 4000 de tipuri de flavonoide au fost identificate, dintre care, majoritatea în
fructe, legume și unele tipuri de băuturi (ceai, cafea, bere, vin și băuturi din fructe). Din
Charthamus tinctorius L. Au fost izolați 7 tipuri de flavonoide. Împreuna cu acestea au fost
izolate si derivații serotoninei. Serotonina este o amină derivată de la indol. Este întâlnită
în țesuturi vegetale, animale, veninuri. Este un neurotransmițător prezent în diverse oragne
incluzând sistemul nervos central, are un rol important în apariția depresiei și a anxietății, datorită
dereglărilor chimice pe care le produce.
Acizii grași sunt acizii organici care intră în constituția lipidelor (grasimilor) și determină
proprietățile și rolul lipidelor în organism. Acizii grași polinesaturați sunt acizii organici cu rol
foarte important în organism, dar care nu pot fi produși de către acesta, ci sunt sintetizați numai
de plante, astfel organismal este nevoit de a prelua acești acizi prin consumarea plantelor ce

3
sintetizează acești acizi. Pentru organismul uman este foarte important raportul acizilor grași
polinesaturați Omega 3 si Omega 6.
Acidul linoleic este un acid gras polinesaturat carboxilic, format din 18 atomi de carbon,
iar în configurația cis acesta are două legături duble, aparține acizilor grași esențiali, ceea ce
înseamna că omul nu poate sintetiza acest compus singur, dar îl poate prelua din structura
alimentelor consumate.

2.4. Efectul terapeutic al substanţelor biogene din specia Charthamus tinctorius L.


Charthamus tinctorius L.consumat în cantăți controlate, are efecte benefice asupra
organismului uman. Din cauza efectelor secundare produse de medicamentele, cercetătorii își
propun utilizarea plantelor și extractelor din plante pentru tratarea anumitor afecțiuni.

Fig.2. Charthamus tinctorius L. (herbco.com)

Cel mai recent efect descoperit de cercetători pe care îl poate avea asupra organismul este
efectul anticarcinogen, astfel împreună cu extractul de ginseng previne apariția cancerului la sân.
In vitro, extractele din șofrănel au avut un efect inhibitor pentru dezvoltarea celulele cancerigene
MDA-MB-231, responsabile pentru apariția cancerului la sân (Zhu-xiang). De asemenea
cercetările in vitro pe animale de laborator (Smith, D. E. și Salerno) au dovedit faptul că uleiul
din semințele Charthamus tinctorius poate avea efect inhibitor și asupra liniei celulare
cancerigene HT-29, responsabile pentru apariția cancerului de colon.
N-(p-coumaroil)-serotonina și derivații acesteia are efect antiinflamator și analgesic,
având efect inhibitor asupra sintetizării de citochine preinflamatorii de către monocyte. Studiul pe
șobolani a arătat faptul că o doză de 50-100 mg/kg de compus galben de șofrănel a avut efect de
analgezic. De asemenea, lavonele derivate de la luteolină și glicopiranozele acesteia au efect
antiinflamator (studii in vitro și in vivo). Florile de C. tinctorius dețin principala activitate
analgezică.
Hidroxi-sofrănel galben A (HSYA- hydroxyl-safflower yellow A) poate avea efect
anticoagulant în cazul ischemiei la nivelului creierului. Acizii grași omega-6 (acidul linoleic)
existenți în uleiul de șofrănel menține un echilibru benefic între colesterolul de tip LDL (low

4
density lipoprotein) ce se depune pe pereții vaselor de sânge (efect negative) și cel de tip HDL
(high density lipoprotein) intră în structura pereților vaselor de sânge (efect pozitiv), astfel este
redusă apariția aterosclerozei, dar și a atacului de cord.
Conținutul fenolic al extractelor din florile de șofrănel sunt de 2,12 în cazul utilizării
metanolului ca solvent și 1.34 în cazul ultilizării apei ca solvent, ceea ce conferă acestor preparate
o puternică activitate antioxidantă, indusă prin reacția acestora cu reactivii liberi din organism.
Extractele din șofrănel au rol și în prevenirea apariției osteoporozei, atât prin creșterea
absobției calciului la nivelul intestinului,cât și prin aportul de calciu conținut în semințele plantei.
Conținutul de dihidroabietilamină regăsit în frunzele plantei reduce efectul toxic provocat
de tetraclorura de carbon.
Extractul de ulei bogat în acii grași esențiali poate avea efect antidiabetic, reglând
activitățile metabolice ce conduc la apariția diabetului, fiind considerat un agent hipolipidic, de
asemenea, aceasta are proprietatea de a restructura proteinele ce codifică pentru sinteza insulinei.
(Jinous Asgarpanah, 2013).
Pe lângă aceste efecte benefice asupra prevenirii apariției unor boli grave, ulei din
șofrănel poate fi utilizat periodic pentru îngrijirea părului și a pielii, acidul oleic stimulează
creșterea părului și stimulează circulația la nivelul scalpului. De asemenea, poate fi utilizat și ca
supliment în dietele pentru scăderea greutății corporale, datorită acizi grași conținuți ce
accelerează metabolismul și implicit procesul de ardere a grăsimilor.

Fig.3. Ceai de șofrănel (http://www.pakanbazr.com/en/safflower-tea)

3. Metode de extracţie a substanţelor biogene din specia Charthamus tinctorius L.


Extracţia este una din operaţiile de bază ale practicii chimiei organice fiind una din
principalele metode de separare şi purificare a substanţelor organice. Extracţia este operaţia prin
care unul sau mai mulţi componenţi ai unei faze (lichide sau solide) sunt transferaţi într-o altă
fază (lichidă), nemiscibilă sau parţial miscibilă, adusă în contact cu prima.
Substanțele volatile din Charthamus tinctorius L. pot fi extrase atât prin metode clasice
(distilare, extracție lichid-lichid, extracție solid-lichid), cât și prin metode moderne, prin utlizarea
unei bai de ultrasunete. Probele de șofrănel sunt pulverizate sub formă de pudră. Pentru 0.2 g de
probă se solosesc 2 mL de solvent (dietil eter, acetat de etil, etanol, diclorometan și acetonă).

5
Procesul de sonicare dureaza aproximativ 120 de minute. După sonicare, probele cu extractele
organice sunt răcite la 4°C, apoi probele sunt centrifugate la 3500 rpm timp de 3 minute.
Extractul rezultat este uscat, concentrat la temperatură joasă în baie de apă și păstrat la 4°C, ferit
de lumină. Următorul pas este analiza GC-MS, substanțele volatile fiind separate printro coloana
cromatografică capilară. Gazul utilizat a fost helium de înaltă puritate, la un debit constant de 1
mL/min, iar volumul injectorului de 2 µl, temperatura injectorului de 270°C. Programul
temperaturilor a fost de 80°C în prima fază, temperatură menținută timp de 1 minut, apoi a fost
mărită cu 5°C/minut până la temperatura de 250° C,menținută timp de 20 de minute.
Presarea, ca procedeu de obținere a uleiurilor volatile, se aplică în puține cazuri, în
general, la extracția uleiurilor din semințe unde se regăsesc în cantitate mare, industrial se aplică
pentru obținerea uleiurilor volatile din citrice (lamâi, portocal, bergamot). Procedeul constă în
presarea mecanică, cu diferite dispozitive, a semințelor fructelor, după îndepărtarea sucului.
Împreuna cu uleiul volatile sunt eliminate din seimnțe și alte substanțe: proteine, coloranți
liposolubili, apă. Uleiul volatile se separă prin decantare și se filtrează. Un procedeu mai utilizat
în producția uleiurilor de consum este presarea la rece a semințelor.Această metodă se realizează
șa temperaturi mai mici de 40°C, fără solvenți sau alte substanțe chimice, astfel se evita
degradarea unor compuși termolabili.
Extracția pigmenților hidrosolubili se realizează prin scufundarea petalelor de șofrănel în
apă distilată, amestecarea și încălzirea amestecului la 200°C, menținerea temperaturii se
realizează timp de 2 ore. După aceste două ore pigmenții sunt dizolvați în apă, se realizează
amestecarea extractelor, filtrarea acestora pentru a îndepărta rezidurile solide (petale),
concentrarea prin evaporare la vacuum. Produsul este liofilizat și păstrat sub formă de pudră cu o
concentrație de aproxmativ 30% pigment.

Fig.4. Extracția uleiului din șofrănel (https://www.youtube.com/watch?v=NbbdJGAatIQ)

4.Multiplicarea speciei Charthamus tinctorius L. prin tehnici de biotehnologii vegetale


moderne
4.1.Embriogeneză somatică la specia Charthamus tinctorius L.
Sursa de explante
Semințele de șofrănel au fost germinate aseptic, iar ca explante se pot utliza cotiledoane întregi
ale plantelor ce au o vârstă de 10 zile.

6
Metoda de aseptizare
Aseptizarea culturilor se realizează prin menținerea unei fotoperioade de 16h (iradierea
acestora la 36µmol m-2s-1), la o tenperatură de 25° și o umiditate relativă de 55-60%.
Mediul nutritiv
Mediul de cultură conține sucroză 3%, bactoagar 0,8%, acid 1-naftaleneacetic în diferite
concentrații și 6-benzaminopurină. PH-ulmediului a fost reglat la 5.6 înainte de sterilizarea
mediului. Sterilizarea mediului de cultură se realizează la 121°C, timp de 15 minute.
Tipul de inocul
Se utilizează cotiledoane din diferite stagii de creștere a plantei (5, 10, 15 zile de creștere),
se pot fi secționate în două sau trei segmente egale și inoculate pe mediu de cultură. Rezultatele
se pot observa după 3 săptămâni de la cultivare.

Fig.3. Embriogeneză somatică (https://www.researchgate.net/figure/227155508_fig2_Fig-2-


Developmental-stages-of-plant-regeneration-of-safflower-A-Germination-of

7
4.2.Calogeneză la specia Charthamus tinctorius L.

Sursa de explante
Frunzele, internodurile sau rădăcinile dezolvate în urma cultivării semințelor de șofrănel
pe mediu bazal MS.
Metoda de aseptizare
Semințele au sterilizate prin impersarea acestora în 0,15% w/w clorură de mercur și
menținerea acestora timp de 10-15 minute cu amestecare continuă. Semințele supuse sterilizării
au fost spălate în prealabil cu detergent de uz casnic.
Mediul nutritiv
Mediul MS bazal conține sucroză 3% și 0,8% bactoagar, mediul a for reglat la pH-ul 5.8.
Tipul de inocul
Frunze, internoduri și rădăcini crescute timp de 21 de zile pot fi utilizate ca inocul.
Acestea sunt tăiate în segmente egale de 0.5-1.0 cm și așezate în poziție orizontală în tuburile de
cultură ce onțin 20 mL mediu MS suplimentat cu 2,4-D

Fig.6. Caulogeneza (https://www.researchgate.net/figure/227155508_fig1_Fig-1-Cyclic-somatic-


embryogenesis-from-cotyledon-and-leaf-derived-embryogenic-callus)

8
9
CONCLUZII

 Mai mult de 200 de component biologic active au fost izolate din Carthamus tinctorius.
Cele mai multe biocomponente au fost regăsite la nivelul semințelor și în compoziția
uleiului extras din semințele de șofrănel.
 Cele mai cunoscute componente chimice extrase din planta sunt flavonoidele, glucide
feniletanoide, cumarine, acizi grași, steroizi și polizaharide.
 Șofrănelul este considerat cea mai bogată sursă de acid linoleic (omega-6). Acizii grași se
întâlnesc preponderent în semințele plantei, componentele cu rol antioxidant, dar și
derivații serotoninei se regăsesc în extractele realizate din florile de șofrănel sau chiar din
frunze. În funcție de zona în care planta este cultivată cantitățile pentru fiecare component
în parte pot varia.
 Din cauza efectelor secundare produse de medicamentele, cercetătorii își propun utilizarea
plantelor și extractelor din plante pentru tratarea anumitor afecțiuni.
 Extractele din șofrănel pot avea efect analgesic, antioxidant, antidiabetic, anticarcinogen,
dar și multe alte beneficii asupra sănătății organismului uman.

10
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1. A. K. A. Mandal, Direct shoot organogenesis and plant regeneration in safflower,2001


2. Chavan SP, Lokhande VH, Nitnaware KM, Nikam TD, Influence of growth regulators and
elicitors on cell growth and α-tocopherol and pigment productions in cell cultures of
Carthamus tinctorius L., 2011
3. Jinous Asgarpanah1 and Nastaran Kazemivash2, Phytochemistry, Pharmacology and
Medicinal Properties of Carthamus tinctorius L., 2013
4. Li Dajue and Hans-Henning Mündel, Safflower, 1996
5. Liu L2 , Guan LL1 *, Wu W3 and Wang L1, A Review of Fatty Acids and Genetic
Characterization of Safflower (Carthamus tinctorius L.) Seed Oil, 2016
6. Suman Chandra, Biotechnology of medicinal Plants-Micropropagation and Improvement,
2013)
7. Teresa K.Orlikowska, In vitro regeneration and multiplication of safflower (Carthamus
tinctorius L.), 1993
8. Theodore J. Kisha, Chapter 6: Safflower, 2012, University of Nebraska – Lincoln,
9. https://www.sigmaaldrich.com/life-science/nutrition-research/learning-center/plant-
profiler/carthamus-tinctorius.html
10. https://www.researchgate.net/figure/227155508_fig1_Fig-1-Cyclic-somatic-embryogenesis-
from-cotyledon-and-leaf-derived-embryogenic-callus

11