UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

BUCUREŞTI
FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII

Student: Popa Ioana

Masterat anul II

- 2007 -

1
 CUPRINS

Introducere……………………………………….............…........….3

1. Prebiotice-Probiotice-Sinbiotice....................................................4

2. Prebiotice.........................................................................................7
2.2. Scurta descriere.................................................................................7
2.3. Surse....................................................................................................7
2.3. Exemple..............................................................................................7

3. Inulina.............................................................................................10
3.1. Date generale.....................................................................................10
3.2. Biochimie...........................................................................................10
3.3. Utilizari si beneficii ..........................................................................11
3.4. Surse naturale...................................................................................12

4. Exemplu de produs pe baza de inulina........................................13

5. Metoda de obtinere a inulinei.......................................................14

5.1. Materialul folosit..............................................................................14
5.2. Extractia............................................................................................14
5.3. Analiza inulinei ................................................................................14
5.4. Evaluarea proprietatilor functionale..............................................15
5.5. Experimentul cu inulina..................................................................15
5.6.Concluzii - eficacitate........................................................................15

CONCLUZII......................................................................................16

2
 Introducere

In lucrarea de fata am urmarit prezentarea, pe scurt, a prebioticelor, cu sublinierea

functionalitatii acestora. Pentru a detalia importanta acestor substane, am prezentat cazul
particular al inulinei: descriere, biochimie, efecte asupra sanatatii, exemplificare produs pe
baza de inulina - Frutafit® inulin. In final este descris modul de extractie si purificare,
caracterizarea inulinei. Experimentul prezentat in ultimul capitol urmareste demonstrarea
rolului inulinei in cresterea bifidobacteriilor.

Inulina a fost descoperita de Valentine Roze, in Berlin, in anul 1804. In traditia

populara romaneasca planta iarba mare (Inula helenium) se folosea pentru prepararea unei
solutii folosite in spalarea parului, dar legumele cu continut ridicat in inulina (ceapa, usturoil
etc) au fost intotdeauna preferate, observandu-se efectul lor benefic asupra sanatatii. Astazi
aditivii alimentari naturali reprezinta o provocare, atat pentru nutritionisti cat si pentru
cercetarea medicala si farmeceutica, pe piata aparand din ce in ce mai multe produse
probiotice, prebiotice si formula cea mai utila-sinbiotice.

Prebioticele sunt fibre alimentare, sau polizaharide cu hidroliză parţială ( unele tipuri
de celuloză, inulina, rafinoza) prezente in anumite alimente în stare naturala (gulie, ceapa,
banane, cicoare, rădăcini de sfeclă, rădăcini de păpădie, seminţe de migdale, etc.) sau
adaugate ca aditivi, în pâine, fulgi de cereale şa.. Aceste substanţe nefiind digerate, ajung la
nivelul colonului, unde există microorganisme aparţinând exclusiv florei utile, capabile să se
hrăneacă şi să se dezvolte pe seama acestor compuşi. Înmulţirea bacteriilor intestinale utile,
este un fenomen cu acţiune înhibantă asupra germenilor patogeni.

Pentru prevenirea slabirii imunitatii si a sanatatii generale, tendinta actuala este de a

actiona pe cale naturala. Interventia cercetarilor de nutritie cumulata cu dorinta de „a
preveni”, propune pe piata alimentara (si a furajelor) aparitia produselor din aceasta gama :
prebiotice-prebiotice-sinbiotice. Importanta acestora este recunoscuta din ce in ce mai mult,
pe plan mondial si trebuie apreciata dar si cercetata pentru ca aceste „alimente” sa ne aduca
maximum de beneficii.

3
1.PROBIOTICE-PREBIOTICE-SINBIOTICE

Probioticele
Probioticcele sunt suplimente alimentare care contin bacterii sau drojdii viabile ce au
un efect benefic asupra organismului. Cele mai cunoscute specii de microorganisme folosite
pentru formularea probioticelor sunt bacteriile lactice acidofile (LAB). Acestea sunt folosite
de foarte multi ani in industria alimentara deoarece au capacitatea de a transforma zaharurile
(inclusiv lactoza) si alti carbohidrati in acid lactic. Acesea nu au doar rolul de a asigura gustul
caracteristic de fermentat (ex: iaurt), dar si de a asigura o mai buna conservabilitate a
alimentelor prin reducerea pH-ului, cel mai important rol fiind acela de a asigura o microflora
intestinala functionala si benefica sanatatii.

Culturile bacteriene probiotice sunt introduse in organism deci pentru a imbunatati

microflora, pentru a o asista si a o restabili. Probioticele sunt recomandate de doctori si de
nutritionisti dupa o cura cu antibiotice sau ca parte a tratamentului in cazul candidozelor
intestinale. Probioticele au si rolul de a intari sistemul imunitar.

In mod obisnuit organismul dispune de o proprie ecologie microbiana, cunoscuta drept

microflora intestinala. Numarul speciilor microbiene poate scadea in anumite circumstante,
cum ar fi terapia cu antibiotice sau alte medicamente, excesul de alcool, stresul, bolile,
expunerea la substante toxice sau chiar folosirea sapunului antibacterian. In aceste cazuri
numarul bacteriilor poate scadea drastic, mai rau, pot aparea competitorii, daunatori in
principal, in detrimentul sanatatii organismului. Mentinerea unei microflore sanatoase este
dependenta de o multitudine de factori, in special calitatea hranei. Utilizarea alimentelor
probiotice in dieta a demonstrat efectele benefice ale probioticelor asupra sanatatii tractului
gastrointestinal si deci asupra organismului in ansamblu.Cele mai utilizate produse probiotice
sunt alimentele probiotice, dar acestea se pot prezenta si sub forma de tablete si capsule ce
contin culturi bacteriene deshidratate la rece.

Probioticele, ca substante, sunt frecvent folosite ca aditivi alimentari, mai ales

iaurturile si alte produse lactate. Microorganismele existente in probiotice nu sunt patogene
sau toxice, sunt in cantitati adecvate; trecerea lor prin tractul gastrointestinal sau depozitarea
lor nu le modifica valabilitatea. Probioticele nu sunt vazute ca medicamente, ci ca
substante benefice sanatatii. Probioticele pot fi adaugate la mancare, sub forma aditivilor
alimentari sau pot fi sub forma de tablete, continand bifido - si lactobacterii si combinatii ale
acestora. Scopul lor este normalizarea florei intestinale si profilaxia imbolnavirii.

Specii microbiene folosite drept probiotice

Cele mai intalnite probiotice contin diverse specii ale genurilor Bifidobacterium si
Lactobacillus:

 Bifidobacterium bifidum
 Bifidobacterium breve

4
  Bifidobacterium infantis
 Bifidobacterium longum
 Lactobacillus acidophilus
 Lactobacillus casei
 Lactobacillus plantarum
 Lactobacillus reuteri
 Lactobacillus rhamnosus
 Lactobacillus GG etc

Drept probiotic este folosita o singura specie de drojdii:

 Saccharomyces boulardii

Unele specii bacteriene sunt incluse in mod uzual in alimente, dar fara a avea efecte
probiotice:

 Lactobacillus bulgaricus
 Streptococcus thermophilus etc

Dintere produsele alimentare care contin bacterii lactice similare (cu efecte probiotice care
uneori nu sunt dovedite) : Chefir, Iaurt, Varza murata, Kimchi, Kombucha

Prebioticele
Prebioticele sunt fibre alimentare, sau polizaharide cu hidroliză parţială ( unele tipuri
de celuloză, inulina, rafinoza) prezente in anumite alimente în stare naturala (gulie, ceapa,
banane, cicoare, rădăcini de sfeclă, rădăcini de păpădie, seminţe de migdale, etc.) sau
adaugate ca aditivi, în pâine, fulgi de cereale şa.. Aceste substanţe nefiind digerate, ajung la
nivelul colonului, unde există microorganisme aparţinând exclusiv florei utile, capabile să se
hrăneacă şi să se dezvolte pe seama acestor compuşi. Înmulţirea bacteriilor intestinale utile,
este un fenomen cu acţiune înhibantă asupra germenilor patogeni.
Faţă de probiotice, prebioticele prezintă un efect mai lent, dar de durată mai lungă.

Sursele obisnuite de alimente prebiotice sunt soia, topinamburul (Jerusalem

artichokes), ovazul, graul, orzul etc. Oligozaharidele-prebiotice se gasesc si in lapte, si se
crede ca acestea au un rol deosebit de important in formarea sistemului imunitar la copii.

Oligozaharidele prebiotice sunt adaugate la alimentele procesate, dintre acestea cele

mai cunoscute fiid: fructooligozaharidele (FOS), xilooligozaharidele (XOS) si
galactooligozaharidele (GOS). Oligozaharidele sunt polimeri formati ditr-un numar mic (3-
10) de zaharide-zaharuri simple.

5
Sinbioticele
Pentru mentinerea sanatatii si integritatii florei intestinale sunt folosite asadar
prebioticele. Actiunea principala a probioticelor are loc la nivelul intestinului subtire iar
prebioticele la nivelul intestinului gros, dar numai combinarea celor doua poate da un efect
sinergic. Din acest motiv s-a realizat o combinare a celor doua elemente, rezultand
sinbioticele.

Sinbioticele au fost denumite de asemenea ca fiind metaboliti produsi de ecoorganisme

sau din activitatea sinergica a probioticelor si sinbioticelor, rezultand lanturi scurte de acizi
grasi, aminoacizi, peptide, poliamine, carbohidrati, vitamine, numerosi antioxidanti si
fitosteroli, factori de crestere, factori de coagulare, variate molecule semnalcum ar fi
cytokine-like bacteriocine.

6
 2.PREBIOTICELE

2.1. SCURTA DESCRIERE

Prebioticele reprezinta o categorie de alimente functionale definite drept ingrediente

alimentare non-digestibile car au un efect benefic asupra organismului prin stimularea
selectiva a cresterii si/sau a actitivitatii a unui numar limitat de specii de bacterii la nivelul
colonului, imbunatatind astfel starea generala de sanatate.
Carbohidratii (cum ar fi oligozaharidele) au cel mai mare potential prebiotic, dar nu se
exclud utilizarea non-carbohidratilor drept prebiotice.
Efectul prebioticelor nu este limitat doar asupra unui grup specific de bacterii. De
regula se considera ca prebioticele cresc numarul si/sau imbunatatesc activitatea
bifidobacteriilor si a bacteriilor lactice acidofile, deoarece aceste bacterii au un rol important
in organism. Un produs care stimuleaza bifidobacteriile este considerat factor bifidogenic.
Anumite prebiotice se comporta ca factor bifidogen si invers, dar cele doua concepte nu sunt
identice.

2.2. SURSE

Prebioticele sunt intalnite in fulgii de porumb, terci, cicoare, paine, usturoi, fasole,
mazare, anghinare, banane si multe alte produse. Mentinerea unei microflore adecvate
utilizeaza 10% din hrana consumata si 20% din volumul total de hrana consumata. Studiile au
aratat o influenta stimulatoare a carbohidratilor simplii, mai ales cei continand fructoza,
asupra bifido - si lactobacteriilor din intestinul gros.

FOS si inulina se gasesc in Topinambur (Jerusalem artichoke), cicoare, ceapa si

sparanghel. Produsele cu FOS derivate din radacini de cicoare contin cantitati simnificative de
inulina, o fibra larg distribuita in fructe si legume. FOS pot fi sintetizate cu ajutorul
aparatului enzimatic al Aspergillus niger care actioneaza asupra sucrozei. GOS se gaseste in
boabele de soia si pot fi sintetizate din lactza. FOS, GOS si inulina se gasesc pe piata ca
suplimente alimentare sub forma de capsule, tablete sau pulbere.

Nu toate oligozaharidele naturale se gasesc sub forma de glicoproteine sau glicolipide.

Unele, cum ar fi rafinozele, se gasesc ca elemente de depozitare sau de transport a
carbohidratilor in celulele plantelor. Altele, ca maltodextrinele, sau celodextrinele, rezulta prin
clivarea enzimatica microbiana a polizaharidelor , cum ar fi amidonul sau celuloza.

2.3. EXEMPLE DE PREBIOTICE

Fructo-oligosaharidele sau FOS sunt lanturi scurte de oligozaharide compuse din D-

fructoza si D-glucoza, continand 3-5 unitati de monozaharide. FOS, numite si neozaharuri
sunt produse la scara industriala din sucroza utilizandu-se enzima fungica a
fructoziltransferaza. Aceste oligozaharide stimuleaza cresterea speciilor de Bifidobacterium
in intestinul gros.

7
Monozaharidele - incluzand glucoza, zaharoza, fructoza sau alte glicoproteine, care sunt
principalele componente ale laptelui uman, sunt stimulanti ai cresterii bifidobacteriei.

Inulinele - polizaharide care pot fi gasite in tulpina si radacina de dalie, anghinare si

dendalion. Hidroliza lor produce fructoza. Au fost demonstrate: stimularea bifido - si
lactobacteriilor, imbunatatirea absorbtiei de calciu care reduce riscul de osteoporoza, reglarea
metabolismului lipidelor, reducerea riscului de ateroscleroza la nivelul sistemului
cardiovascular.

Lactuloza - un dizaharid sintetic, care nu exista in natura, in structura caruia fiecare molecula
de galactoza este legata de o molecula de fructoza. Lactuloza este transportata pana la nivelul
intestinului gros fara a fi modificata (doar aproximativ 0,25-2,00% este absorbita in intestinul
subtire) si constituie hrana perfecta pentru acele bacterii de care depinde functionalitatea
adecvata a tractului gastrointestinal.
Lactuloza a fost utilizata de mai bine de 40 de ani in pediatrie, pentru stimularea cresterii
lactobacteriei la nou-nascuti. Desfacerea lactulozei in acizi grasi cu molecula mica (acid
lactic, butiric si altii) determina scaderea ph-ului de la nivelul intestinului gros. Acesta
determina cresterea presiunii osmotice, prin retinerea apei in lumenul tubului digestiv, ceea ce
are ca efect inmuierea scaunului si accelerarea peristalticii, garantand astfel o imbunatatire a
miscarilor intestinale. Utilizarea lactulozei ca sursa de carbohidrati si energie are ca efect
cresterea cantitativa, in tubul digestiv, a bacteriilor benefice organismului, ceea ce duce la
cresterea peristaltismului si la imbunatatirea amoniacului si altor compusi cu azot (produse
toxice ale catabolismului proteic).

Izomalto-oligosaharidele cuprinnd un amestec de alfa-D-(1,6) oligomeri glucidici, inclusiv

izomaltoza, panoza, izomaltotetroza, izomaltopentoza, nigeroza etc., fiind produse prin
diverse procese enzimatice. Ele actioneaza in sensul cresterii Bifidobacterium sp. si
Lactobacillus sp. In intestinul gros.

Lactilol – este o dizaharida analoaga lactulozei. Este utilizata in tratamentul constipatiilor si a

encefalopatiilor hepatice, dar si ca prebiotic. Este rezistent la digestie in tractul
gastrointestinal superior si poate fi fermentat de un numar redus de bacterii la nivelul
colonului, rezultand o crestere a biomasei de bifidobacterii si lactobacili in colon. Lactilolul
nu este aprobat sa fie folosit in tratamentul constipatiilor si encefalopatiilor in USA, iar
utilizarea sa ca prebiotic este inca in faza experimentala. Este utilizat in Europa ca indulcitor
alimentar.

Lactosucroza este un trizaharid format din of D-galactose, D-glucoza si D-fructoza.Este

produsa pe cale enzimatica prin transfer enzimatic al restului galactozil de la lactoza la
sucroza. Lactosucroza este rezistanta la digestie in stomac si in intestinul subtire. Este
utilizata selectiv de catre Bifidobacterium sp. Rezultand o semnificativa inducere a cresterii
acestor bacterii in colon. Din acest motiv, in conditii fiziologice, lactosucroza se comporta ca
un factor de crestere pentru aceste specii.

Pyrodextrinele cuprind un amestec de glucide derivate din hidroliza amidonului. Actiunea lor
consta in ploriferarea rapida a Bifidobacterium sp. In intestinul gross in the large intestine.
They are resistant to digestion in the upper gastrointestinal tract. Pyrodextrins are being
developed for the nutritional supplement market place.

8
Oligozaharide din soia sunt acele oligozaharide ce se gasesc in boabele de soia dar si in alte
boabe, cum ar fi cele de mazare. Cele doua principale oligozaharide din soia sunt trizaharidul
rafinoza si tetrazaharidul stachyosa. Rafinoza este formata dintr-o molecula de D-galactoza,
D-glucoza si D-fructoza. Stachyose are in structura 2 molecule de D-galactoza, o molecula de
D-glucoza si una de D-fructoza.Oligozaharidele din soia actioneaza in sensul stimularii
cresterii Bifidobacterium sp. In intestinul gros.

Transgalacto-oligosaharidele (TOS) sunt amestec de oligozaharide cuprinzand D-glucoza si

D-galactoza. Acestea sunt produse din D-lactoza prin actiunea enzimei beta-galactosidaza de
la Aspergillus oryzae. TOS sunt rezistente la digestie in tractul gastrointestinal superior,
stimuland cresterea bifidobacteriilorin intestinul gros .

Xylo-oligosaharidele sunt formate din oligozaharide care contin resturi de xiloza legate beta-
(1,4). Gradul de polimerizare a acestora este de 2-4. XOS se obtin prin hidroliza enzimatica a
xilanului.

ACTIUNE

Prebioticele pot avea efecte anticancerigene, antimicrobiene, hipolipidice si activitate

gluco-modulatoare. Ele pot avea efecte si asupra absorbtiei mineralelor, al ehilibrului mineral
si efecte anti-osteoporoza.

Fig.1. Imagine la microscop -

Bifidobacterium sp

9
 3. INULINA

3.1. Date generale

Inuliele sunt un grup de oligozaharide ce contin fructoza. Ele apartin clasei de

carbohidrati cunoscuta sub denumirea de fructani. Se gasesc in radacinile de cicoare
(Cichorium intybus) si Jerusalem artichokes.Sunt compuse in principal din unitati de fructoza
cu o molecula de glucoza terminala, fiind o poliglucida nereducatoare. Inulinele stimuleaza
cresterea Bifidobacterium sp. in intestinul gros.

Inulinele sunt utilizate de catre plante pentru „depozitarea” energiei, gasindu-se in

general la nivelul radacinilor si rizomilor. Multe plante care sintetizeaza si acumuleaza inulina
nu mai acumuleaza alte astfel de materiale, cum ar fi amidonul.

Inulina incepe sa fie folosita din ce in ce mai mult in alimente, datorita caracteristicilor
sale nutritionale si functionale deosebite. Poate fi utilizata ca indulcitor – inlocuirea zaharului,
in alimentele grase si fainoase. Inulina creste deasemenea si absorbtia calciuluisi posibil cea a
magneziului, fiind promotor al cresterii bacteriilor intestinale. Din punct de vedere nutritional
este considerata a fi o fibra solubila , din acest motiv consumul unor cantitati mari conduce la
balonare. Inulina are un impact minim asupra zaharului din sange , putand fi consumata si de
diabetici si suferinzii de alte boli cu probleme in ceea ce priveste nivelul zaharului din sange.

3.2. Biochimie

Inulinele sunt polimeri compusi in principal din unitati de de fructoza(96%), avand o

grupare glicozdica (4%) terminala (fig.2). Intre unitatile de fructoza sunt legaturi beta-(2-1)
glicozidice. Inulinele din plante prezinta intre 2 si 140 unitati de
fructoza. Cel mai simplu tip de inulina este 1-kestoza, care cuprinde 2
molecule de fructoza si una de glucoza.

Inulinele cu glucoza terminala sunt cunoscuta ca alpha-D-

glucopyranosyl-[beta-D-fructofuranosyl](n-1)-D-fructofuranozide,
abreviat GpyFn. Inulinele fara glucoza sunt beta-D-fructopyranosyl-
[D-fructofuranosyl](n-1)-D-fructofuranozde, abreviateas FpyFn unde
n este numarul de resturi de fructoza iar py este abrevierea pentru
gruparea piranozil.

Prin hidroliza se pot obtine oligofructoze, cu diferite grade de

polimerizare (DP) <= 10.

Fig. 2 Structura Inulinei

10
3.3. Utilizari si beneficii

Inulina poate fi digerata de enzime din organismul uman cum ar fi amilazele, adaptate
la digestia amidonului. Ca urmare inulina poate parcurge nedigerata o mare parte a tractului
digestiv, dar in colon va fi metabolizata de bacterii. In urma actiunii bacteriilor asupra inulinei
se elibereaza dioxid de carbon si/sau metan. Alimentele ce contin acest prebiotic pot produce
deci balonare, mai ales pentru cei care nu consuma in mod obisnuit inulina, iar din acest
motiv este recomandat, la inceput, un consum moderat. Dupa ce organismul se obisnuieste, nu
mai apar efectele secundare nedorite.

Deoarece digestia nu cliveaza in mod normal inulinele in monozagaride, acestea nu au

un efect negativ asupra nivelului de zahar din sange.

Inulina este un prebiotic foarte eficient stimuland cresterea bacteriilor benefice.

Aceasta trece prin stomac si duoden fara a fi digerata putandu-si exercita activitatea la nivelul
intestinului. Ea poate avea un efect sinergic cu probioticele cu bacteriile lactice acidofile.
Inulinele stimuleaza cresterea Bifidobacterium sp. in intestinul gros.

Figura nr.3. Transformarea microflorei intestinului gros dupa consumul de inulina

Unele diete traditionale propun mai mult de 20g inulina/zi. Legumele, cum ar fi
usturoil, cepa, contin inulina, si si din acest motiv s-a observat, in popor, de secole, efectul
benefic al inulinei, fara a se sti de existenta cesteia.

Inulina se gaseste pe piata in forme comerciale - produse ca „ Fibersure” (Makers of

Metamucil). Fibersure este un supliment cu fibre alimentare sub forma de podra care poate fi
folosit ca adaos la alimente.

Inulina este folosita in medicina in testele medicale pentru determinarea volumului

total extracelular si pentru determinarea functionarii rinichilor.

11
Riscuri pentru sanatate

Au fost raportate reactii alergice( New England Journal of Medicine).Un articol din
acest document expune cazul unui adult cu alergie severa la inulina.

3.4. Surse naturale de inulina

Plantele care contin mari cantitati de inulina sunt:

 Papadia (Taraxacum officinale)

 Yam salbatic (Dioscorea spp.)
 Jerusalem artichokes (Helianthus tuberosus)
 Cicoarea (Cichorium intybus)
 Jicama (Pachyrhizus erosus)
 Brusturele (Arctium lappa)
 Ceapa (Allium cepa)
 Usturoiul (Allium sativum)
 Agave (Agave spp.)

12
 4. EXEMPLU DE PRODUS PE BAZA DE
INULINA
Frutafit® inulin & Frutalose® FOS: prebiotic dietary fibres
Frutafit® si Frutalose® inulin/fructo-oligosaharidele (FOS) sunt
substante solubile, fibre alimentare care pot fi texturizate si pot aduce mari
beneficii sanatatii. Frutafit® contine o concentratie mare de inulina sub forma
de praf. Frutalose® este numele de marca pentru inulinele partial hidrolizate:
fructo-oligozaharides. Cu aceste ingrediente inovatoare, firma Sensus a
dezvoltat un produs (fig.4) pe baza de inulina care poate fi utilizat atat in
industria alimentara – adjuvant (fig5) cat si in cea a sucurilor si bauturilor.

Inulina se gaseste in aproximativ over 36,000 plante, dintre care multe legume.
Inulina este o molecula polidispersabila GFn. Structura ei este construita ca un
lant linear de molecule de fructoza legate ß(2-1), cu o molecula de glucoza
terminala.

Fig. 4 Prezentare comerciala- Frutafit® - capsule

Proprietati nutritionale ale Frutafit® si Frutalose®:

 Unica fibra alimentara solubila
 Prebiotic (stimuleaza starea de sanatate la nivelul florei intestinale) – beneficii pentru starea
generala de sanatate;
 Valoare calorica redusa (1.5 kcal/gram)
 Inlocuitor pentru zahar si grasime
 Poate fi consumat si de diabetici
 Imbunatateste biodisponibilitatea mineralelor

Proprietati tehnologice-producere industriala - aleFrutafit® si

Frutalose®:
 Texturizabile
 Gust si savoare imbunatatite
 O buna solubilitate
 Inlocuitor pentru zahar si grasime
 Pot fi usor conditionate sub forma de ccapsule si tablete

Fig.5. Produse de panificatie

imbogatite cu inulina

13
Sensus’ Frutafit® si Frutalose® inulin/fructo-oligosaccharides (FOS) sunt folosite pentru o
dieta echilibratapentru a asigura si intari sanatatea. Aceste fibre solubile nu se distrug pe
parcursul digestiei, au un index glicemic scazut precum si o joasa valoare calorica. Deci pot fi
folosite in numeroase alimente consumate si de persoane care isi controleaza greutate sau in
cure de slabire .
5. OBTINEREA INULINEI

Extractia si izolarrea inulinei se poate realiza, asa cum se va arata in continuare , din
tuberculi de dalie, obtinandu-se un randament foarte bun. In urmatorul experiment s-a urmarit
obtinerea de produs identificat, prin metode fizice, chimice, cromatografice si spectroscopice,
in conformitate cu U, S, Pharmacopeia (USP 23). Acest experiment a fost realizat pentru a se
demonstra tehnica de obtinere a prebioticului inulina.

5.1. Materialul folosit

S-a utilizat Dahlia Imperialis Roetz drept sursa de inulina, recoltata in febr. 2001
(Colombia, San Jose), crescuta la altitudinea de 1550m, la 20°C. Planta a fost identificata de
catre botanisti.

5.2. Extractia

Tuberculii de D. imperialis au fost triati in functie de starea de sanatate si dimensiuni.

Apoi a urmat spalarea cu apa si dezinfectarea cu solutie de hipoclorit de sodiu, dupa care au
fost clatiti cu apa. Materialul crud a fost divizat in apa, cu ajutorul unui blender. S-a obtinut
un decoct din acest material, prin pastrarea acestuia la 65-70°C timp de 15-20 minute. A
urmat filtrarea. Se indeparteaza sedimentul si se pastraza supernatantul care este clarifiat prin
filtrare la did folosindu-se filtru cu diatomee.
Lichidului astfel clarifiat i se adauga etanol 96% treptat, pentru cristalizarea inulinei.
Inulina cristalizata este recuperata prin filtrare, urmand uscarea prin liofilizare.

5.3. Analiza inulinei

Produsul a fost caracterizat in acord cu criteriile USP 23: test de solubilitate, rotatie
specifica, procent de fier, zaharuri reducatoare, incarcatura microbiana.

Inulina a fost caracterizata din punct de vedere fizico-chimic, punctul de topire, tectul
molish, cu lugol si rezorcinol.

Inulina a fost caracterizata cu ajutorul metodelor cromatografice si spectroscopice. A

fost realizat si HPLC pentru caracterizare, folosindu-se un cromatograf modular cu pompa
Waters 510, aparat Waters de control automat al gradientului, detector cu infrarosu Waters
2410coloana Shodex. Conditile de testare: izolare isocratica, faza mobila-apa, curgere
0,6mL/min, timp de migrare – 25 min, detector de temperatura - 70°C, concentratia probei –
10 mg/mL, volum de injectie- 10 µL.
A fost realizat sispectru in infrarosu .
Pentru caracterizare si identificare s-au folosit standarde SIGMA.

14
5.4. Evaluarea proprietatilor functionale

Produsul prebiotic poate fi adaugat in alimente pentru obtinerea de beneficii pentru

sanatate. Produsele lactate imbogatite astfel au efecte din cele mai bune. In cazul iaurtului
Lactobacillus thermophilus, Streptococcus thermophilus si Bifidobacterium pot exercita o
actiune ostila fata de microorganismele nedorite din organism.
Anumite probiotice, cum este Bifidobacterium, necesipa prezenta ingredientilor
nutritivi pentru stimularea cresterii. In acest caz se recomanda utilizarea inulinei.

5.5. Experimentul cu inulina

800 mL de lapte 12%w/v au fost distribuiti in 4 baloane Erlenmeyer in fractii de cate

200 mL. Una dintre probe este martorul (0 g inulina), in celelte adaugandu-se 1,3 respectiv 5
g inulina. Flacoanele sunt incalzite apoi la 90°C timp de 20 min, apoi racite la 37°C. In fiecare
se adauga 0,4g suspensie Bifidum infantis, apoi urmand incubarea timp de 5 ore la 37°C.
Dupa dilutii succesive (pana la 10-5) se numara UFC.

5.6.Concluzii - eficacitate

Tabelul nr.1. Rezultate obtinute in urma numararii unitatilor formatoare de colonii

PROBA UFC/g
Martor-0g inulina 1*105(±0.45)
1g inulina 21*107(±0.50)
3g inulina 19*107(±0.55)
5g inulina 17*107(±0.70)

Aceste rezultate (tabelul nr.1) verifica faptul ca inulina stimuleaza cresterea

bifidobacteriilor, si deci polimerul obtinut este un prebiotic. Mai mult inulina nu interfera cu
structura alimentului. Se observa obtinerea unei eficiente maxime la o anumita concentratie,
in acest caz proba cu 1g inulina.

15
CONCLUZII

 Pentru asigurarea , intarirea si pastrarea starii generale de sanatate a organismului,

oamenii, din cele mai vechi timpuri, au folosit, empiric, diferite culturi microbiene
viabile, existente in alimentele traditonale ( in special lactate). Astazi se dezvolta si
optimizeaza noi tehnologii si produse care se bazeaza pe acelasi principiu, aceste
produse fiind probioticele, prebioticele si sinbioticele. Elementul de cea mai mare
importanta in aceasta industrie este cultura de microorganisme, acestea fiind atent
selectionate si controlate.
 Culturile bacteriene probiotice (viabile) sunt introduse in organism pentru a imbunatati
microflora, pentru a o asista si a o restabili. Probioticele sunt recomandate de doctori
si de nutritionisti dupa o cura cu antibiotice sau ca parte a tratamentului in cazul
candidozelor intestinale. Probioticele au si rolul de a intari sistemul imunitar.
 Prebioticele sunt fibre alimentare, sau polizaharide cu hidroliză parţială, prezente in
anumite alimente în stare naturala sau adaugate ca aditivi. Aceste substanţe nu sunt
digerate, astfel incat ajung la nivelul colonului, unde există microorganisme
aparţinând exclusiv florei utile, capabile să se hrăneacă şi să se dezvolte pe seama
acestor compuşi. Înmulţirea bacteriilor intestinale utile, este un fenomen cu acţiune
înhibantă asupra germenilor patogeni.
 Combinarea probioticelor cu prebioticele duce la un compus mult mai functional
datorita actiunii sinergice ale celor doua elemente, acesta fiind denumit sinbiotic.
 Carbohidratii (cum ar fi oligozaharidele) au cel mai mare potential prebiotic, dar nu se
exclud utilizarea non-carbohidratilor drept prebiotice.
 Inulina incepe sa fie folosita din ce in ce mai mult in alimente, datorita caracteristicilor
sale nutritionale si functionale deosebite.
 Inulinele stimuleaza cresterea Bifidobacterium sp. in intestinul gros.
 Inulina creste deasemenea si absorbtia calciuluisi posibil cea a magneziului, fiind
promotor al cresterii bacteriilor intestinale
 Inulina are un impact minim asupra zaharului din sange , putand fi consumata, ca
indulcitor, si de diabetici
 Produsul prezentat in lucrarea de fata, Frutafit® , este un exemplu al prezentarii
inulinei pe piata, fiind descrise avantajele utilizarii inulinei.
 Metoda de obtinere a inulinei, expusa in lucrare este simpla si reproductibila la scara
industriala. Inulina obtinuta din tuberculi de D. imperialis , comparand parametri de
calitate si calitate nutritionala prezinta un compartament excelent.

16
BIBLIOGRAFIE

www - wikipedia.org – „Inulin”, 2007

www - solvay-pharma.ro - Boli – Gastroenterologie – „Enteritele”, 2007

www - foodnavigator.com, Breaking News on Food & Beverage Development – Europe –

„Frutafit® inulin & Frutalose® FOS: prebiotic dietary fibres”, Sensus, 2007

www - jn.nutrition.org – The journal of nutrition – „Inulin and Oligofructose: What Are
They?”, Kathy R. Niness, 1999

www - raysahelian.com – „INULIN Fiber”, Ray Sahelian,M.D., 2005

www - answers.com – „ Inulin”, 2007

www - physicianformulas.com - „ Inulin (0965)”, 2007

www - nutraingredients-usa.com – „ Inulin recommendations match efficacy, shows study”,

Stephen Daniells, 2007

17