UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” BACĂU

Facultatea de Inginerie
Specializare
Chimia Moleculelor Bioactive
MASTER

PROIECT DE DIZERTAŢIE

Саԁru ԁіԁасtіс сοοrԁοnаtοr

Conf.Univ.Dr.Irina Loredana Ifrim Masterand:
Puşcalău Alina Manuela

1
Valorificarea piperinei ca principiul activ al piperului
în produsele cosmetice

2
 CUPRINS

I. Introducere
Piperina – descriere
I.1. Caracterizare fizico-chimică, biologică și farmacologică
I.2. Structură și activitate biologică
I.3. Metode de analiză și de identificare
I.4. Importanţa şi domeniile de utilizare ale piperinei
I.5. Studii de toxicitate privind piperina
II. Metode de obținere a piperinei
II.1.Obținerea piperinei prin sinteză chimică
II.2.Obținerea piperinei prin extracție. Metode de separare
II.3. Obținerea piperinei prin biosinteză
III. Tehnologii moderne și aplicații ale piperinei în industria cosmetică
III.1.Tehnologii moderne de prelucrare a piperinei în industria cosmetică
III.2. Produse cosmetice cu piperină
III.3. Formularea unor cosmetice cu piperină
III.4. Controlul și asigurarea calității
Concluzii
Bibliografie

I. Introducere
Piperina – descriere
I.1. Caracterizare fizico-chimică, biologică și farmacologică

3
 Piperina a fost descoperită în 1819 de către Hans Christian Ørsted, care a izolat-o din
fructele de Piper nigrum (familia Piperaceae). Piperina se găsește și în speciile Piper longum și
Piper officinarum. [1] Piperina aparține familiei de alcaloizii și derivați ai acestora. Aceștia sunt
compuși chimici care conțin atomi de azot în procent mare. În plus față de atomii de carbon,
hidrogen și azot, alcaloizii pot conține, de asemenea, oxigen, sulf și mai rar alte elemente, cum ar
fi clor, brom și fosfor.
Principalele proprietăți fizico-chimice ale piperinei sunt trecute în tabelul 1.
Tabel 1. Proprietăți fizico-chimice ale piperinei (conform Pubchem [2])
Proprietate fizică Date

Denumire IUPAC (2E,4E)-5-(1,3-benzodioxol-5-yl)-1-piperidin-

1-ylpenta-2,4-dien-1-one

Formula chimică
C17H19NO3

Masa moleculară 285.343 g/mol

Stare fizică Solidă

Punct de topire/punct de îngheţ 129 °C

Miros Inodor

Culoare pulbere albă până la cristale galben-cafenii

Gust Iute

Densitatea 1.193 g/cm3

Solubilitate/Solubilităţi Solubilitate în apă: 0.04 mg/mL 18 °C

Solubil în acid acetic, benzen, etanol și
cloroform. Puțin solubil în eter

Piperina este alcaloidul responsabil pentru iuțeala din piperul negru și piperul lung,
împreună cu chavicină (un izomer de piperină). Aceasta a fost folosită încă din vechi timpuri în
diverse forme de medicină tradițională pentru tratarea unor probleme de sănătate, dar și ca
insecticid. Piperina este puțin solubilă în apă (40 mg/l, sau 1 g/25 l (la 18°C) dar mai mult în
alcool (1 g/15 ml), eter (1 g/36 ml) sau cloroform (1 g/1,7ml ).

4
 Piperina formează, cu acizii puternici, săruri specifici, de exemplu cu HCl formează ace
roșu-portocalii. În prezență de iod din iodură de potasiu într-o soluție alcoolică și împreună cu
acid clorhidric, piperina formează cristale oțel-albastru. Hidroliza piperinei în mediu acid sau/si
bazic formează acid piperic, respective piperidină. [3]
Piperina (2 g, 7 mmol) a fost refluxată cu 100 ml de hidroxid de potasiu etanolic 2 M
timp de 25 de ore, iar etanolul s-a îndepărtat prin evaporare sub presiune redusă. Finalizarea
reacției a fost monitorizată prin cromatografie în strat subțire (TLC). Masa solidă separată
(piperat de potasiu), s-a filtrat și s-a spălat cu etanol rece, și apoi s-a dizolvat în apă caldă și,
treptat, s-a acidulat cu acid clorhidric diluat. Precipitatul galben obținut (acid piperic), s-a filtrat
și s-a spălat cu apă rece. Produsul brut (2) a fost recristalizat din etanol pentru a rezulta 1,4 g (6,4
mmol) de acid piperic cristalin galben (randament 90%). [4]
Pornind de la acid piperic se realizează sinteza analogilor piperinei amidice: la o soluție
de acid piperic (10 mmol) în 25 ml de diclormetan, s-au adăugat 2,0 ml (27,6 mmol) de clorură
de tionil. Amestecul a fost ținut sub reflux timp de 1 oră. Excesul de clorură de tionil se
îndepărtează sub presiune redusă utilizând un evaporator rotativ. Reziduul obținut (clorură de
piperoil) a fost dizolvat în 20 ml diclormetan și s-a adăugat, în picături, amina (10 mmol) sau
alcool (10 mmoli) în 20 ml diclormetan. Amestecul a fost agitat timp de 1 oră la temperatura
camerei. Solventul s-a evaporat iar reziduul s-a cristalizat din acetat de etil. Randamentul
produselor finale a fost în intervalul de 40-65%, conform Figura 1. de mai jos:

Figura 1. Sinteza analogilor piperinei amidice (conform Ayat Samir Hammad,

2015 [5])
Piperina este antipiretică, analgezică, antiinflamatoare, imunomodulatoare, antidepresivă,
antitumorală, reglează activitatea tiroidei, este hepatoprotectoare, imunostimulatoare, anxiolitică,

5
antioxidantă, este și un bun insecticid. Piperina potențează unele substanțe medicamentoase,
astfel, a crescut în mod semnificativ concentrația plasmatică de refampin, fenitoină, propranolol
și teofilină.
Piperina și derivații săi sunt medicamente anticonvulsivante eficiente. Ei au, de
asemenea, acțiuni sedativ-hipnotice, tranchilizante, și relaxante musculare și pot intensifica
acțiunea depresivă a altor antidepresive, atunci când sunt utilizate în combinație.
Antiepilepsirina, unul dintre derivații de piperina, este utilizată ca un medicament antiepileptic în
tratarea diferitelor tipuri de epilepsie. S-a dovedit eficient și este utilizat pe scară largă în China.
Structura chimică a piperinei și a derivaților săi este diferită de cea a medicamentelor
antiepileptice prototip, și, prin urmare, acestea pot deveni un nou grup de medicamente
antiepileptice. [6]
Piperina, principiul activ al piperului negru și un aditiv alimentar comun, este capabilă
să protejeze ficatul, într-o manieră dependentă de doză, împotriva leziunilor hepatice. [7]
Piperina a arătat, de asemenea, proprietăți protectoare ale mucoasei gastrice [8], dar
spre deosebire de capsaicină, mecanismul nu este încă elucidat.
Piperina este un bioamplificator care poate fi izolat din piper negru. Un bioamplificator
este un agent care crește biodisponibilitatea și bioeficiența unui anumit medicament cu care este
combinat, însă nu are nici o activitate farmacologică tipică proprie la doza utilizată. Piperina
crește biodisponibilitatea unor medicamente, cum ar fi barbituricele, coenzima Q10 (CoQ10),
curcumina (extract din turmeric), dapsona, etambutol, atenol, fenitoină, propranolol,
pirazinamida, rifampicina, ampicilina, etc. Biodisponibilitatea rifampicinei crește cu aproximativ
60%, în prezența piperinei și anume doza se reduce de la 200 mg la 450 mg de rifampicina.
Cadila Pharma a lansat deja un medicament numit Risorine conținând 200 mg de rifampicina,
300 mg de izoniazidă (INH) și 10 mg de piperină, în noiembrie 2009. [9]

I.2. Structură și activitate biologică

Iuțeala capsaicinei și piperinei este cauzată de activarea canalului TRPV. În terminațiile

nervoase pentru rece se găsesc receptori din clasa TRP. Astfel, receptorii pentru cald din piele
sunt TRPV1 - 4 sau receptorii vaniloid care sunt activați de substanțe din clasa vaniloidelor cum
ar fi capsaicina. Capsaicina se găsește in boabele de piper, ardei iute, usturoi si activează aceste
canale dând senzația de fierbinte. În mod similar acționează și piperina asupra acestor receptori.
[10]. Structura piperinei este prezentată în Figura 2.

6
 Figura 2. Structura chimică a piperinei (conform Pubchem [11])
Piperina inhibă CYP3A4 umană (enzimă produsă în ficat și implicate în metabolizarea
unor medicamente) și P-glicoproteina, enzime importante pentru metabolismul și transportul
xenobioticelor și a metaboliților. [12] În studiile pe animale, piperina a inhibat, de asemenea, alte
enzime importante în metabolizarea medicamentelor. [13] Prin inhibarea metabolismului de
medicamente, piperina poate crește biodisponibilitatea diferiților compuși și modifica
eficacitatea unor medicamente. În special, piperina poate crește biodisponibilitatea curcuminei
cu 2000%. [14] Mecanismul exact al abilităților de creștere a biodisponibilității piperinei este
necunoscut încă.
Recent, revista Molecular Nutrition Food Research a publicat dovezi că piperina poate
îmbunătăți parametrii farmacocinetici ai resveratrolului prin inhibarea glucuronidării sale, prin
aceasta încetinind eliminarea acestuia. În februarie 2008, cercetatorii au descoperit că piperina
poate stimula pigmentarea pielii, împreună cu expunerea la lumina UV. [15] Piperina a
demonstrat și efecte antiinflamatorii și antiartritice. [16]
Piperina poate stimula enzimele digestive ale pancreasului și intestinelor și crește, de
asemenea, secreția de acid biliar. Consumul de piper negru a crescut tranzitul orocecal.[17]
Piperina previne si minimizează diareea. Piperina poate fi folosită împotriva tulburărilor
respiratorii incluzând bronșită, febră, astm.

I.3. Metode de analiză și de identificare

Metode de identificare a piperinei:
1. Prin reacția piperinei cu H2SO4 concentrat se obține o reactie de culoare roșie sângeriu. Cu
reactivul Dragendroff se obține un precipitat brun roșiatic.
Reactivul Dragendorff este sensibil și selectiv pentru identificarea alcaloizilor. Prin
reacția cu acest reactiv se formează un precipitat roșu-orange strălucitor. Reacția Dragendorff
7
detectează concentrații mici de alcaloizi, chiar de 0,01-0,001%. Acest reactiv se prepară prin
dizolvarea a 0,2 g de nitrat de bismut în 5 ml de acid clorhidric concentrat. Separat se dizolvă
2,5 g de iodură de potasiu în 25 ml de apă bidistilată. Ulterior se omogenizează cele două soluții
și se completeaza cu apă bidistilată până la 50 ml.

2. Analiza UV a piperinei - absorbția maximă a piperinei pure în metanol a fost de

343.5nm și a prezentat, de asemenea, un vârf de 310nm. Absorbția maximă a piperinei
isolate dintr-o proba de analizat, extrasă din piper, s-a dovedit, prin analiză, a fi de 344nm
și această piperină izolată a prezentat de asemenea și un vârf de 310nm, care este similară
cu piperina standard pură. [18]

3. Analiza prin cromatografie lichidă de înaltă performanță HPLC - Analiza HPLC a fost
realizată utilizând o coloană HiQ Sil C18W și faza mobile din metanol : apă (70:30), cu
un debit de 1 ml/min. Timpul de retenție pentru piperina pură standard s-a dovedit a fi
6.246 min, în timp ce timpul de retenție al piperina de analizat a fost 6.232min.

4. Într-un studiu științific, principiul activ piperina s-a extras și s-a concentrat din praf de
piper negru, utilizând diferiți solvenți: alcool, cloroform și eter de petrol. Identificarea a
fost realizată apoi folosind plăci Polygram SIL G/UV 254 Macherey Nagel, cu fază
mobilă din toluen - acetat de etil (70:30, v/v) urmată de examinarea UV (254, 366 nm).
Petele identificate au fost extrase și măsurate cu un cromatograf de gaze, echipat cu
detector de masă MS. Estimarea cantitativă a piperinei a fost realizată prin HPLC, plăci
de gel de silice, faza mobile din toluen: acetat de etil (70:30, v/v). Metoda poate fi
utilizată pentru a determina conținutul de ingrediente active din piper, alimente (muștar,
condimente), precum și din preparate farmaceutice. [19]

I.4. Importanţa şi domeniile de utilizare ale piperinei

1. Aplicații în domeniul cosmetic

Piperina și analogii sau derivații acesteia se folosesc pentru re-pigmentarea în perioada

post traumatică a pielii depigmentate și pentru tratamentul unor afecțiuni ale pielii, cum ar fi
vitiligo. Piperina și analogii sau derivații acestora pot fi de asemenea folosiți pentru a promova
uzul cosmetic sau pentru a spori colorația naturală a pielii.
Anumite remedii din plante, administrate de obicei ca amestecuri de plante sau extracte,
în special cele utilizate în medicina tradițională chineză și medicina ayurvedică indiană, au fost
8
folosite pentru tratamentul afecțiunilor cutanate, precum vitiligo, pentru o lungă perioadă de timp
și, în multe cazuri, s-au obținut rezultate pozitive. Plante aromatice, cum ar fi Psoralea
corylifolia L. și Vernonia anthelmintica Willd. sunt bine cunoscute pentru utilizarea lor în această
boală. [20]
Fructele de piper negru (Piper nigrum L.) și piper lung (Piper longum L.) sunt importante
plante medicinale în tradiția indiană, în medicina ayurvedică și în cea Unani. Piperul negru a fost
implicat ca un posibil adjuvant în tratamentul leucodermei. Aceste două plante sunt utilizate ca
ingrediente în multe preparate tradiționale din plante pentru o varietate de utilizări, inclusiv
gastro-intestinale și boli de piele. Compoziții care conțin piper negru, ghimbir si pipali au fost
utilizate în tratamentul bolii de piele, vitiligo. [21]
Piperina sau un analog activ sau derivat al acesteia se pot folosi pentru stimularea
proliferării melanocitelor.
Unul dintre cei mai puternici antioxidanți din natură este curcumina. Această substanță
galbenă se găsește în turmeric și, prin urmare, este abundent în curry indian, în produse
alimentare pakistaneze sau în alte produse picante. Este responsabilă pentru multe dintre
beneficiile pentru sănătate ale turmericului. Este indicată și pentru acnee, deoarece are puteri
antiinflamatorii puternice.
Singura problemă a curcuminei este că absorbția în corpul uman este destul de slabă.
Numeroase studii arată că curcumina este metabolizată foarte rapid, nu crește nivelul sanguin
când este consumată singură și este excretată rapid din organism. De aceea, oamenii de știință au
efectuat un studiu pentru a vedea dacă piperina ar putea stimula absorbția curcuminei.
Când piperina a fost adăugată alături de curcumină, concentrația serică a curcuminei a
crescut într-o perioadă de 1-2 ore. Timpul necesar pentru a atinge concentrația maximă a fost
crescută în mod semnificativ în timp ce clearance-ul de sânge și înjumătățirea plasmatică prin
eliminare a scăzut în mod semnificativ. Biodisponibilitatea curcuminei a fost majorată cu până la
2000%. [22]

Aplicații medicale și farmacologice

 Îmbunătățirea digestiei și promova sănătate intestinală:

Piperul negru (Piper nigrum) stimulează papilele gustative în așa fel încât un semnal este
trimis în stomac pentru a crește secreția de acid clorhidric, îmbunătățind astfel digestia. Acidul

9
clorhidric este necesar pentru digestia proteinelor și a altor componente alimentare din stomac.
Atunci când producția de acid clorhidric este insuficientă, produsele alimentare pot sta în stomac
pentru o perioadă mai lungă de timp, ceea ce duce la arsuri la stomac sau indigestie, sau poate
trece în intestine, în cazul în care acesta poate fi folosit ca o sursa de hrană pentru bacteriile
intestinale neprietenoase, ale căror activități produc gaze, iritație și/sau diaree sau constipație.
În plus, piperul negru este cunoscut pentru reducerea formării de gaze intestinale,
oferind astfel o soluție naturală la o problemă jenantă.

Proprietăți carminitive:
Piperul negru a fost mult timp recunoscut ca fruct carminitiv (o substanță care ajută la
prevenirea formării de gaze intestinale), o proprietate datorată probabil efectului său benefic de
stimulare a producției de acid clorhidric. În plus, piperul negru este diaforetic (promovează
transpirația), și diuretic (promovează urinarea).

Efecte antioxidante si antibacteriene:

Piperul negru a demonstrat efecte antioxidante si efecte antibacteriene - încă un alt mod
în care acest condiment minunat promovează sănătatea tractului digestiv. Și nu numai că piperul
negru ajută procesul digestiv, dar stratul exterior al acestuia stimulează descompunerea celulelor
adipoase, menținându-vă silueta, oferindu-vă energie pentru a arde țesutul gras.

Utilizări tradiționale:

Piperul este un condiment de masă universal folosit pentru a aroma toate tipurile de
preparate din bucătăria din întreaga lume. Este frecvent utilizat în sosuri, mâncăruri, mezeluri.
Piperul este, de asemenea, un bun stomahic. De asemenea, amelioreaza durerea, are efecte
antipiretice (reduce febra). Atunci când este utilizat extern, poate trata boli de piele, muscăturile
de câine sau șarpe veninos și poate fi, de asemenea, utilizat pentru a elimina calitatea otrăvitoare
a alimentelor.

Uz culinar de piper negru:

Acesta este utilizat în carne și preparate din carne, se adaugă la prăjituri de fructe și turta
dulce și este, de asemenea, folosit ca un condiment pe fructe proaspete.

10
Utilizari medicinale ale piperului negru

Piperul este aromatic, stimulent, carminativ. Acțiunea sa ca stimulent este, în mod special
evidentă, asupra membranei mucoase rectale, și astfel este bun pentru reglarea constipației; în
tratament extern este un rubefacient, util în stări relaxate ale rectului când există prolaps. Având
în vedere acțiunea stimulatoare, piperul ajută la digestie și este util în special în dispepsii atonice.
Acesta va corecta flatulență și greață. Acesta a fost utilizat în vertij și tulburări artritice, de
asemenea, este recomandat în diaree, holeră, scarlatină și pentru capititis pedis. Piperina nu
trebuie combinată cu astringenți, deoarece îi face inerți. Piperul negru, de asemenea, ajută la
prevenirea formării de gaze intestinale, promovează urinarea și promovează transpirația. Este
concentrate în mangan, și are, de asemenea, o bună cantitate de fier și fibre dietetice.
Piperul negru stimulează pofta de mâncare, a fost recunoscut de mult timp ca un
stimulent al apetitului, precum și un ajutor în ameliorarea senzației de greață. În India este folosit
încă din cele mai vechi timpuri ca un medicament pentru o serie de probleme de sănătate.
Uleiul esențial din piperul negru este un bun rubefacient și prezintă proprietăți analgezice
pentru îngrijirea pielii și, prin urmare, are un efect de încălzire, care stimulează fluxul de sânge
în timp ce reduce durerea. De asemenea, este deosebit de eficient în dispersarea echimozelor.
Uleiul esențial este compus din diferiti constituenți chimici și include tuionă, alpha-pinen,
camfen, sabinen, betha-pinen, alpha-phellandrene, mircen, limonen, cariofilen, betha-farnesene,
B-bisabolen, linalool și terpine-4-ol. Proprietățile terapeutice ale uleiului de piper negru includ
următoarele: analgezice, antiseptice, antispastice, antitoxice, afrodiziace, digestive, diuretice,
febrifuge, laxative, rubefaciente, tonice (în special pentru splină).
Uleiul de piper negru poate fi folosit pentru a ajuta în ameliorarea durerii, reumatism,
frisoane, gripă, răceli, pentru a crește circulația, pentru a calma durerile musculare, răceala fizică
și emoțională, ca un tonic nervos și pentru a calma febra. Uleiul de piper negru este deosebit de
eficient atunci când se tratează vânătăi de pe piele, iar proprietatea rubefacientă îl face foarte bun
pentru a crește circulația la nivelul pielii și în țesutul de susținere de sub piele. Din cauza faptului
că uleiul de piper negru ajută la stimularea circulației și are o acțiune de ,,încălzire" a pielii, se
poate folosi util în crema anticelulitică și alte produse similare.

11
 I.5. Studii de toxicitate privind piperina

Piperina, comercializată în produse precum Bioperine, are o recomandare de dozaj tipic

de până la 15 mg pe zi, în 3 doze de 5 mg fiecare, distribuite în mod egal pe tot parcursul zilei.
Piperul negru măcinat este recomandat în doze de până la 8 grame. 2 grame de piper negru
conțin circa 10% piperina deci de până la 200 mg de piperină. Piperina prezentă în piperul negru
se absoarbe mai lent decât piperina pură, pentru că este prezentă într-o matrice biologică. Din
acest motiv, piperul negru produce un debut mai lent al efectelor piperinei, cu o durată totală mai
mare și cu potența scăzută.
Piperina – LD50 Oral (șobolan): 514 mg/kg; LD50 orală (șoarece): 330 mg/kg; LD50
subcutanată (șobolan): 200 mg/kg; TDLO Oral (șobolan): 100 mg/kg.
Piperul negru nu este cunoscut ca fiind toxic pentru consumul uman. Dozele maxime de
piper negru de până la 8 grame sunt raportate în literatură. Nu sunt raportate supradoze de
piperină pură documentate la oameni.
Cele mai frecvente efecte secundare ale piperinei sunt problemele gastro-intestinale, cum
ar fi greață, vărsături și diaree. În studiile făcute cu produsul Bioperine, aceste reacții adverse au
fost relativ ușoare. Consumarea de cantități excesive de piper negru poate irita stomacul și poate
provoca arsuri la stomac. Pulberea de piperină poate fi dăunătoare în cazul în care vine în contact
cu ochii, și provoacă iritații ale acestora. În caz de inhalare, aceasta poate provoca iritații la
nivelul plămânilor.
Piperina administrată oral cu aflatoxine a produs o scădere remarcabilă (p <0,05) a
leziunilor hepatice și la diminuarea efectului toxic al aflatoxinei asupra celulelor albe din sânge.
Aceste rezultate sugerează că piperina, administrată oral, într-o doză de 1,12 mg/kg, poate reduce
efectele toxice ale aflatoxinelor la 7,2 ug/kg. [23]
Doza recomandată uzual pentru piperină este de 5-15 mg/zi. Se absoarbe rapid și bine în
tractul digestiv. Efectele asupra absorbției altor substanțe încep în aproximativ 15 minute după
administrare și durează o oră sau două. Nivelurile sanguine maxime sunt atinse la aproximativ 1-
2 ore după administrare, dar efectele asupra enzimelor metabolice pot dura mai mult timp - de la
una la mai multe ore, în funcție de tipul de enzimă.
Prin urmare, administrarea piperinei trebuie coordonată cu dozarea substanțelor a căror
biodisponibilitate dorește să o consolideze. Acest efect depinde de enzimele care sunt
responsabile pentru metabolizarea substanței în cauză. Metoda cea mai fiabilă pentru a asigura

12
eficacitatea piperinei este de a lua o doză de piperină cu aproximativ o jumătate de oră înainte de
a lua substanța a cărei biodisponibilitate vrem să o consolidăm.

II. Metode de obținere a piperinei

II.1. Obținerea piperinei prin sinteză chimică

Piperina a fost sintetizată în 1882 prin acțiunea clorurii de piperoil asupra piperidinei.
[24] O metodă mai nouă a condus la o sinteză eficientă a piperinei și isochavicinei, în trei pași
pornind de la piperonal.
Următoarea schemă din Figura 3 . rezumă reacțiile care vor fi utilizate pentru a sintetiza
piperina:

Figura 3. Sinteza chimică a piperinei (conform Piperine – Synthesis and Isolation of a Natural
Product [25])
În prima reacție, esterul fosfonat este preparat din 4-brom-2-butenoat și trietilfosfit.
Produsul 4-(diethoxyphosphinyl)-2-butenoat, reacționează în a doua etapă cu metoxid de sodiu
pentru a genera fosfonat carbanion în prezența de piperonal. Carbanion fosfonatul suferă o
reacție de tip Wittig cu piperonal pentru a forma alchena trans, metil piperat ((E, E) -5- (3,4-
13
metilendioxifenil)-2,4-pentadienoate). În final, reacția metil piperatului cu piperidina în prezența
metoxidului de sodiu în reflux cu soluție de metanol dă piperina.

II.2.Obținerea piperinei prin extracție. Metode de separare

Piperul alb și piperul negru au în compoziție componente principale, și anume,

compușii volatili (uleiul esențial) și compușii iuți, care sunt responsabili pentru aromă și iuțeală.
Ulei din piper, care este în mod normal extras prin distilare cu vapori din fructele piper uscate, nu
conține compuși înțepători și reprezintă numai constituenți aromatici și odorizanți. Datorită
aromei sale, uleiul din piper este extrem de apreciat in industria parfumurilor și este utilizat în
produse de toaletă de înaltă calitate și industria parfumurilor. [26]
Cu toate acestea, piper este foarte apreciat ca și condiment, în întreaga lume, pentru
compușii săi pătrunzători și nevolatili, care se găsesc în rășina fluidă din piper. Oleoresina este
porțiunea extractibilă din piper care constituie aproximativ 6% până la 13% din piper negru și
are miros, gust, și acuitate.[27] Se obține prin extracție repetată din piper măcinat cu solvenți
organici volatili, cum ar fi etanolul, acetona, eterul, dicloretanul sau acetatul de etil, urmată apoi
de îndepărtarea solventului sub presiune redusă.
Piperina poate fi extrasă din piper negru folosind diclormetanul. [28] O altă metodă de
prepare constă în tratarea reziduului obținut dintr-un extract alcoolic de piper negru, cu o soluție
de hidroxid de potasiu pentru a îndepărta rășina iar soluția rezultată, se tratează cu alcool cald,
din care piperina cristalizează la răcirea soluției. [29]
Izolarea piperinei s-a făcut din 10 g piper praf măcinat și 20 ml de diclormetan care s-au
plasat într-un balon cu fund rotund de 100 ml cu un agitator magnetic. Un condensator de apă a
fost atașat la vârful flaconului și se lasă apa să curgă prin ea să condenseze vaporii de
diclormetan, în timp ce are loc refluxarea soluției pentru 20 minute. După răcirea balonului,
utilizând filtrarea în vid cu o pâlnie Buchner, reziduurile solide au fost filtrate. Reziduul a fost
spălat cu 10 ml diclormetan. Filtratul a fost transferat într-un balon de 50 ml cu fund rotund și,
utilizând o baie de nisip, diclormetanul a fost îndepărtat până când a rămas un ulei brun închis.
Uleiul a fost răcit într-o baie de gheață și s-au adăugat 6 ml de eter rece. După agitare timp de 5
minute, solventul a fost îndepărtat din nou prin baie de nisip. S-a răcit uleiul într-o baie de gheață

14
și s-au adăugat 6 ml de eter rece. Balonul a fost ținut într-o baie de gheață timp de 15 minute, cu
agitare ocazională, pentru a precipita piperina.
Cristalele au fost spălate cu eter rece (2 - 4 ml) și 5 mg de cristale au fost separate pentru
analiza TLC. Pentru a re-cristaliza, piperina a fost plasată într-o eprubetă și s-a dizolvat în mod
similar în 5 ml de amestec fierbinte de acetonă:hexan 3:2. Acesta a fost lăsat să stea timp de 15
minute la temperatura camerei și apoi 30 de minute într-o baie de gheață. Cristalele au fost
filtrate folosind o pâlnie Hirsch și au fost spălate cu 4 ml de eter rece.[30]
O metodă simplă, rapidă și eficientă a fost dezvoltată pentru izolarea piperinei din
fructe de Piper nigrum. Metodele studiate implică extracția piperinei cu diferiți solvenți cum ar fi
etanolul, acidul acetic glacial și diclormetanul. Apoi, izolarea și purificarea au fost urmate de
metode clasice de separe pentru extractele respective. Comparativ cu alte două metode, noua
metodă care folosește acid acetic glacial, s-a dovedit a fi eficace în izolarea piperinei cu un
randament mai mare și cu o puritate mai mare. Astfel, extractul derivat folosind acidul acetic
glacial a fost apoi supus cromatografiei pe coloană. În cele din urmă s-a realizat recristalizarea cu
eter după o spălare alcalină. Apoi identificarea compusului a fost confirmată prin diferite metode
de analiză TLC, punctul de topire, spectrofotometru UV-vizibil, FT-IR, HPLC și l-a comparat cu
piperina standard pură. [31]
Extracția de piperină folosind hidrotropi este o bună alternativă pentru metoda de
extracție cu solvent. Hidrotropul pătrunde în celulă și crește permeabilitatea membranei celulare.
Acest lucru permite un transport ușor al piperinei în afara celulei facilitând creșterea ratei de
extracție. Astfel, hidrotropii, cum ar fi, de exemplu, sulfonați de alchil benzen de sodiu, butil
monoglicol sulfat, dau o extracție selectivă și rapidă a piperinei din piper negru.[32]
Una dintre cele mai populare metode utilizate pentru extracția uleiului esențial din Piper
nigrum este extracția cu fluid supercritic. În această metodă dioxidul de carbon este utilizat ca
solvent, la temperatură și presiunea critică. Dar această tehnică este relativ scumpă, datorită
cerinței de echipamente de înaltă presiune. [33]
În general, o metodă de extracție ideală ar trebui să fie cuprinzătoare, rapidă, simplă și
ieftină. În unele cazuri, costul etapelor de extracție și purificare este de aproape 50% până la 90%
din costul produsului final. Astfel, selectarea unei metode de extracție și extracție cu solvent
adecvat afectează profund economia procesului. Extracția solventului prin hidrocarburi alifatice
și clorurate se numără printre metodele convenționale utilizate pentru extracția piperinei [34]
15
 Cu toate acestea, acești solvenți nu sunt selectivi față de piperină și, prin urmare,
extractul obținut prin această metodă conține întotdeauna unele componente majore, cum ar fi
rășini și gume. Pentru aplicațiile farmaceutice și cosmetice, puritatea piperinei ar trebui să fie de
95% până la 98%. Prin urmare, extractul oleoresin cu o puritate de 40% până la 50% necesită
purificări. Cea mai comună metodă de purificare a piperinei este cristalizarea din soluții apoase
alcoolice și tratarea cu soluții alcaline apoase, care reduc în mod inevitabil randamentul
piperinei.
Există mai multe tipuri de solvenți utilizați pentru extracție piperina incluzând
diclormetan, eter de petrol, eter dietilic, solvenți alcoolici cum ar fi etanol, soluții hidrotrop și
soluții ionice. [35]
Metodele tradiționale de extracție cu solvent includ înmuierea, macerarea și extracția
Soxhlet. Aceste metode necesită, de obicei, timp de extracție lung și/sau temperatură ridicată,
care impun riscul de degradare termică a compușilor bioactivi termo-sensibili [36]
Aceste dezavantaje au motivat cercetătorii să caute metode de extracție îmbunătățite
pentru a minimiza pierderile de produs și producerea de compuși bioactivi cu caracteristici
specifice de calitate. Tehnicile moderne de extracție ale piperinei sunt extracția lichide
supercritice cum e dioxidul de carbon (CO2), extractia asistata cu ultrasunete (EAU) și extracția
asistata cu microunde (MAE).

Extracția Soxhlet

Utilizarea metodei Soxhlet pentru extragerea compușilor valoroși bioactivi are o istorie
lungă. Deși depășită, este încă folosită ca tehnica de referință pentru a evalua eficiența metodelor
de extracție nou dezvoltate. Pentru extracția Soxhlet, o cantitate definită de probă uscată este
plasată într-un degetar realizat din hârtie de filtru, care este apoi plasat într-un sistem de distilare
desemnat care conține solventul de extracție dorit. Solventul este încălzit și vaporii generati sunt
condensati, care apoi se scurg în degetar până când solventul ajunge la nivelul de preaplin. In
acest moment, soluția din degetar care transportă soluți extrase curge înapoi în vasul de distilare.
Deși solutul rămâne în camera de distilare, solventul trece înapoi în patul solid. Acest proces
continuă până când compusul biologic activ este extras complet .[37]
În extracția Soxhlet, proba este frecvent în contact cu solventul proaspăt care accelerează
transferul de masă și extragerea solutului. Ca un alt avantaj, utilizarea filtrarii după faza de
16
prelingere este eliminată în procesul de extracție Soxhlet. Deși echipamentul de bază de extracție
Soxhlet este simplu, necesită o cantitate considerabilă de solvent. Cele mai importante
dezavantaje asociate cu extracția Soxhlet sunt timpul îndelungat de extracție, pierderea
solventului și deteriorarea mediului înconjurător.
Subramanian și echipa sa de la Departamentul de Chimie, K. S. Rangasamy Colegiul de
Arte și Științe [34] a folosit un aparat Soxhlet dublu-by-pass (DBSA) pentru extragerea piperinei
din Piper nigrum și au comparat performanțele sale cu cele ale Soxhlet-lui convențional. DBSA
era un aparat Soxhlet modificat, care a avut un braț lateral dublu de by-pass în loc de un by-pass
braț lateral disponibil în extractorul Soxhlet convențional. S-a emis ipoteza că DBSA ar putea
reduce timpul de extracție și ar putea îmbunătăți ciclul de extracție. Rezultatele obținute aprobat
o astfel premisă când un randament de extracție piperina de 3,9% a fost atinsă în 12 ore, cu un
timp de ciclu de 8 min, folosind DBSA, deși randamentul de extracție de 3,8%, a fost atinsă în
decurs de 22 de ore și ciclu de timp de 16 min, folosind aparat Soxhlet convenționale.
Diferentele nu erau atât de mari pe cât s-a preconizat.

Extracția hidrotropică de piperina

Hidrotropia se referă la potențialul de săruri amfifile tensioactive foarte solubile în apă,
dar blânde organice numite hidrotropi. Aditivii hidrotropi pot îmbunătăți solubilitatea
materialelor organice ușor solubile sau insolubile în apă, în soluții apoase. Acesta este un rezultat
al tendinței moleculelor hidrotrope amfifile pentru auto-agregare sau posibila acumulare în jurul
altor molecule hidrofobe. Aceste acumulări sunt foarte probabil mai mici decât micelele de
agenți activi de suprafață și mult mai puțin cooperante. În soluțiile apoase, hidrotropii arată o
caracteristică considerabilă a distrugerii structurii cristaline lamelare de către agenții activi de
suprafață, producând o zonă izotropă de solubilitate lichidă continuă. Un alt factor de diferențiere
al hidrotropilor, în comparație cu agenții activi de suprafață, este capacitatea lor de a distinge
între compușii organici diferiți dintr-un amestec, chiar substanțe aproape înrudite. Aceasta este
capacitatea de diagnostic molecular care este utilă pentru extragerea îmbunătățită a unei
substanțe din materiale naturale brute. Puterea ridicată de solubilizare a hidrotropilor ar trebui să
promită capacități de extracție mari pentru compușii activi organici insolubili. Un hidrotrop bun
este unul care are o solubilitate ridicată în apă și, în același timp, menține hidrofobicitatea sa. De

17
fapt, acesta este echilibrul dintre aceste caracteristici 2 contracararii care determină solubilizarea
hidrotropică [38].
Soluțiile hidrotrope pot extrage componente hidrofobe dintr-un complex BioMatrix prin
perturbarea structurilor celulelor plantelor. Acest proces de extracție poate fi explicat prin
posibila adsorbție a moleculelor hidrotrope pe peretele celular celulozic, distrugând structura sa,
și apoi prin penetrarea în membrana celulară, ajutând la dezorganizarea bistratului lipidic amfifil
și permițând eliberarea ușoară a piperinei. Agentul de extracție necesită să predomine mai multe
rezistențe în proces. Înainte ca moleculele de hidrotrop să poată accesa piperina dispersată în
celulă, ele se confruntă cu niște rezistențe, inclusiv penetrarea în stratul celulozic urmat de
difuziunea în bistratul fosfolipidic. La concentrații îmbunătățite ale hidrotropului, o presiune
osmotică mai mare se extinde, de asemenea, prin peretele celular. De aceea, la concentrații mai
mari, o soluție hidrotropă pătrunde în matricea celulei treptat. Există un timp inițial de întârziere
după care monomerii hidrotropului difuzează în peretele celular și subminează natura cristalină
lichidă a bistratului. Soluția apoasă pătrunde ulterior în matricea celulară și piperina este apoi
transportată în mediul hidrotrop extern; acestea sunt considerate etapele rapide.[39]
În general, rata de extracție a piperinei depinde de concentrația de hidrotrop, temperatura
și mărimea particulei matricei din piper. Există, de asemenea, o relație distinctă între lungimea
lanțului și eficiența extracției hidrotropice. S-a observat că n-butil benzen sulfonatul de sodiu
NaNBBS a fost cel mai eficient hidrotrop în dizolvarea piperinei; această capacitate a fost
atribuită lanțului său chimic mai lung. Solubilizarea, de asemenea, îmbunătățește, cu o creștere a
volumului hidrofob. Acest lucru demonstrează că zonele hidrofobe existente în agregatele
hidrotrope furnizează un micromediu care este compatibil cu natura hidrofobă a piperinei.
Creșterea temperaturii de extracție determină liza celulei și, ca rezultat, peretele celular devine
mai permeabil la soluția de hidrotrop. [40]
Perturbarea și solubilizarea polimerului de celuloză in interiorul peretelui celular reduce
contribuția acestui polimer la fermitatea peretelui celular. Cu toate acestea, ruptura celulară
îmbunătățită la temperaturi ridicate scade selectivitatea față de compuși bioactivi doriti, și
extracția oleorășinilor nefavorabile este facilitată; acest lucru scade în cele din urmă puritatea
extractului. Existența zaharurilor și aminoacizilor fosfor reducătoare în faza de extract confirmă
premisa descompunerii celulozei precum și degradarea parțială a proteinelor membranei. S-a
determinat că o temperatură de extracție de 30° C este adecvată pentru extracția hidrotropică a
18
piperinei; această temperatură s-a dovedit a fi suficient de sigură pentru a destabiliza doar
structura lamelară lichidă a membranelor celulare, fără a perturba polimerul de celuloză, și
pentru a îmbunătăți transportul selectiv al piperinei în mediul hidrotrop. Puritatea piperinei
extrase este, de asemenea, scăzută semnificativ atunci când dimensiunea particulelor este redusă.
Cu o scădere a dimensiunii particulelor, crește ruperea celulei și soluția hidrotropă penetrează
mai eficient în matricea celulară care conduce la solubilizarea substanțelor nedorite, împreună cu
piperina. S-a observat că puritatea piperinei extrasă scade de la 98% la 89%, cu o scădere a
dimensiunii particulelor de piper de la 710 până la 50 pm.[41]

Extracția piperinei cu fluid supercritic

Fluidele supercritice sunt larg utilizate pentru extragerea compușilor din materiale
naturale. Extracția cu fluide supercritice (SFE), care a devenit recent foarte populară în industria
condimentele și preparatele aromatice, este o metodă rapidă, selectivă, eficientă și curată pentru
extragerea produselor naturale. SFE utilizează solvenți peste temperaturile critice ale acestora și
presiuni cu densități de lichid asemănătoare care provoacă o mare încărcare a soluțiilor. Acest
lucru, combinat cu potențialul de solvatare dependent de presiune a fluidelor supercritice, le face
solvenți perfecți pentru separări și reacții. S-a arătat că solubilitatea piperinei în dioxid de carbon
a crescut în condiții supercritice și aproape critice și s-a dedus că creșterea solubilității piperinei
a fost atribuită în principal creșterii densității de CO2, împreună cu o creștere a presiunii.[42]
Fluidele supercritice sunt foarte capabile să efectueze un transfer efectiv de masă, ceea ce
permite o mai bună penetrare și mai rapidă în matricile eșantion și extracția selectivă a
compușilor favorabili datorită vâscozității lor mici si diffusivities moleculare mari la fel ca la
gaze precum și o tensiune de suprafață mică. Dezavantajul cel mai grav al SFE, în comparație cu
metodele tradiționale, sunt costurile de investiții mai mari. Cu toate acestea, procesul global
(extracție plus separare) este rentabil și poate fi pur și simplu scalat la scară industrială. Dioxidul
de carbon lichid (Tc = 31.1 ° C și Pc = 73,8 bar) este cel mai frecvent fluid utilizat pentru SFE,
deoarece este curat, necombustibil, nontoxic, ușor accesibil și cu costuri reduse. Singurul
dezavantaj în ceea ce privește utilizarea CO2 ca fluid supercritic este că acesta are polaritate
scăzută și ar putea fi mai potrivit pentru extracția compușilor nepolari. Cu toate acestea, această
limitare poate fi depășită prin adăugarea de modificatori chimici, cum ar fi alcool (1% până la
19
10% din fluidul supercritic) pentru a crește polaritatea soluției. CO 2 supercritic a fost folosit ca
un solvent ideal pentru extracția piperului în care aproximativ 98% din piperina și 81% din uleiul
esențial pot fi extrase. [43]
Pentru succesul extracției trebuie luată în considerare nu numai afinitatea compușilor
doriți și nedoriti spre extracție, dar și rezistențele de transfer de masă de-a lungul căii către
locația specifică a compusului dorit, care depinde de structura materiei prime și poate juca un rol
important. Temperatura este un alt parametru important care afectează randamentul SFE. Când
temperatura crește, puterea solventului scade datorită reducerii densității fluidului supercritic.
Cel mai important parametru în SFE este presiunea. Creșterea presiunii de extracție
îmbunătățește puterea solventului, dar scade selectivitatea extracției. Alți parametri eficienți în
SFE sunt mărimea debitului fluidului, particulele probei supusă extracției, și durata de extractive.
[44]

Extracția cu solventi asistată de ultrasunete (EAU) a piperinei

Extracția Soxhlet și extracția cu solvenți dozati sunt tehnicile tradiționale de extracție cu

dezavantaje, cum ar fi timpul îndelungat extracție, emaciere solvent și intensitatea muncii.
Recent, pentru a depăși dezavantajele asociate cu metodele convenționale, au fost dezvoltate noi
tehnici de extracție. EAU este una dintre aceste tehnici. Mecanismul EAU se bazează pe
fenomenul de cavitație și pe cel termic, care sporesc efectele transferului de masă prin peretele
celular. Mai mult decât atât, prăbușirea bulelor de cavitație cauzează sfărimarea celulelor. [45]
Factorii care influențează această metodă sunt frecvența, puterea acustică, presiunea hidrostatică,
natura și temperatura solventului și geometria reactorului.
Presiuni mari (de până la 1000 de bari) și temperaturi de până la 5000 o K sunt generate
prin implozia acestor bule care pot genera energie ridicată și, de asemenea, unele efecte fizice si
termice. Acestea provoacă circulația lichidului, ruperea peretelui celular, scăderea dimensiunii
particulelor și creșterea transferului de masă prin membranele celulare. Prin urmare, penetrarea
solventului în corpul plantelor îmbunătățește și ruperea celulei are loc și, ca urmare, randamentul
de extracție prin EAU va crește. Astfel, EAU are avantaje, cum ar fi o mai bună penetrare a
solventului, extracția la temperaturi mai scăzute, timp de extracție mai mici și randamente mai
mari de produs. Aceste caracteristici fac EAU atractivă ca metodă de extracție îmbunătățită. [46]
20
 Tipul de solvent, timpul de extracție, raportul solid-solvent, ciclul de funcționare, puterea
ultrasunetelor și temperatura sunt factorii care afectează eficiența extracției. Selecția solventului
cel mai adecvat pentru extracția compușilor țintă este un pas crucial în orice tehnică de extracție,
în special EAU. Polaritatea, vâscozitatea, tensiunea superficială și presiunea de vapori ale
solventului sunt factorii care trebuie să fie luați în considerare în alegerea unui solvent adecvat.
Presiune scăzută a vaporilor solventului determină formarea de bule mai puține, dar aceste bule
fac implozie cu o forță mai mare, deci, este extras mai mult din compusul dorit. Deoarece
expunerea continuă la ultrasunete poate duce la degradarea materialului, se recomandă
întotdeauna să nu se utilizeze ultrasunete într-un mod continuu. Temperatura afectează
solubilitatea, rata de transfer a compusului țintă în solvent și, de asemenea, fenomenul de
cavitație.
Cavitația este responsabilă pentru implozia bulelor de cavitație, care provoacă o mare
agitație. Efectul termic este responsabil pentru o mai mare solubilitate a solutului și pentru
îmbunătățirea transferului de masă datorită unei scăderi a viscozității solventului. Prin testări cu
3 diferiți solvenți (acetonă, etanol și hexan) pentru extragerea piperinei din Piper longum, s-a
observat că acetona a dat un randament maxim (4,53 mg/g), urmat de etanol (4,32 mg/g) și hexan
(4,08 mg/g). [47] Deși acetona și etanolul au, aproximativ, același indice de polaritate,
randamentul mai mare a fost obținut folosind acetonă datorită difuziei mai mari în matricea
solidă, acetona având o vâscozitate mai mică. Deoarece diferenta dintre etanol si acetona nu este
foarte mare, dar la pret este semnificativă, se preferă etanolul. Puterea ultrasunetelor de 125 W și
temperatura de 50° C, au fost de asemenea raportate ca condiție de utilizare corespunzătoare. La
starea optimizată, se obține un randament maxim de extracție de 5,8 mg piperina/g piper negru.

Extracția piperinei pe bază de lichid ionic (IL)

Utilizarea ca medii de reacție ILS a crescut în ultimele 2 decenii. Sunt săruri topite,
formate din anioni și cationi, cu puncte de topire scăzute de obicei mai mici de 100° C. Au unele
proprietăți unice față de solvenții tradiționali: presiune scăzută a vaporilor, stabilitate
electrochimică și chimice ridicate și polaritate ridicată. Proprietățile fizico-chimice ale ILS, care
depind de structurile lor, au un mare efect asupra eficienței extracției analitului țintă. Natura
ionilor și a interacțiunilor acestora afectează în mod direct proprietățile fizico-chimice, termice

21
ale solventului. ILS au fost utilizate pe scară largă pentru extragerea compușilor bioactivi din
materiale naturale, și se crede că interacțiunea hidrofobă dintre ILS apoase și compușii bioactivi,
cum ar fi piperina, curcumin, tanin, rutin, și quercetina, este principala forță motrice pentru o
extragere eficientă. [48]
Recent, metoda de extracție a fost combinată cu UAE (ILUAE) pentru a oferi un
accesoriu cu mai multe avantaje față de extracția convenționale. Tehnica ILUAE oferă o
mai mare extracție, eficiență și reduce în mod clar timpul de extracție în comparație cu
metodele obișnuite. De asemenea, este o tehnică eficientă din punct de vedere energetic.
[49]

Extracția piperinei asistată de microunde

În spectrul electromagnetic, radiațiile cu microunde se află între frecvențele infraroșu și

cele radio. Microundele au câmpuri electrice și magnetice care oscilează în perpendicular unul pe
altul în frecvențe în intervalul de la 0,3 până la 300 GHz. De-a lungul ultimelor decenii,
tehnologia microundelor a cunoscut o creștere extensivă în mai multe domenii. Recent, extracția
asistata cu microunde (MAE) a fost aplicată pentru extracția compușilor organici volatili din mai
multe tipuri de materiale naturale. Prin această metodă, constituenții volatili absorb energia
microundelor și se evaporă din matricele solide și apoi sunt recuperați prin condensare. MAE
este considerată o tehnică de extracție relativ selectivă deoarece căldura generată de microunde
acționează direct asupra moleculelor și materialul vizat poate fi încălzit în mod selectiv pe baza
constantei sale dielectrice. Mecanismul de încălzire prin microunde este fie rotirea dipolilor sau
conducția ionică, în care interacțiunea dintre radiația de microunde și câmpul dielectric al
moleculelor polare sau ioni generează căldură. Orice creștere a temperaturii și presiunii
accelerează MAE deoarece solventul de extracție poate absorbi cantități mai mari de energie din
microunde.[50]
La extracția cu solvent convențional, transferul de masă și transferul de căldură au loc în
direcții diferite, transferul de masă are loc din interior spre exterior, în timp ce transferul de
căldură are loc din exterior spre interior. Dimpotrivă, în extracție cu solvent si microunde,
ambele fenomene de transport au loc în același timp, din interiorul materialului supus extracției
spre cea mai mare parte a solventului. Efectele combinate sinergetice ale acestor două fenomene

22
de transfer ar putea fi unul dintre motivele pentru care rata de extractive cu MAE este
îmbunătățită [51]. O altă caracteristică a încălzirii cu microunde este fenomenul prin care căldura
poate fi generată în întregul volum al materialului, deoarece microundele pot penetra materialele
și transfera energie în cadrul acestora. Aceasta este, spre deosebire de încălzirea convențională,
în care căldura este transferată de la suprafață spre centrul materialului. Astfel, MAE poate fi
realizată mult mai rapid și cu eficiență mai mare în comparație cu metodele de extracție
convenționale.
Atunci când o materie primă este supusă iradierii cu microunde, compușii volatile se
evaporă în interiorul celulei. Acumularea de apă și picături de ulei și, eventual, coalescența lor,
creează un gradient de presiune mare prin membrana celulară. Agregarea bulelor coalizate
provoacă umflarea și deformarea structurii celulare din interior. Cu progresia acestui fenomen și
cu creșterea presiunii din interiorul celulei, presiunea internă aduce distrugere celulară. În acest
moment, solventul organic poate pătrunde cu ușurință în structura celulei și se dizolvă compusul
vizat și apoi difuzează înapoi în cea mai mare parte a solventului. De fapt, ruptura peretelui
celular elimină principala rezistența de transfer de masă către și dinspre celulă și mărește viteza
de transfer al compușilor doriți în mediul de extracție. S-a raportat că expunerea ardeiului uscat
la iradiere cu microunde poate crește temperatura la aproximativ 300°C, ca urmare a încălzirii
dielectrice a constituenților polari din interiorul celulei. Această temperatură ridicată accelerează
hidroliza legăturilor celulozice solvent care pot slăbi structura celulei și să conducă la colaps mai
ușor al peretelui celular.
Eficiența procesului MAE depinde de condițiile de funcționare și parametrii care
afectează mecanismele de extracție și randamentul. Natura solventului de extracție este unul
dintre cei mai importanți factori. Solubilitatea unui anumit compus țintă în rata de solvent,
penetrarea solventului și proprietățile sale dielectrice sunt factori care trebuie luați în considerare
la alegerea unui solvent adecvat pentru MAE. De asemenea, trebuie luată în considerare
toxicitatea solventului. Pe lângă încălzirea dielectrică care apare în celulă, efectul de încălzire al
solvenților polari determină distrugerea mai mare a peretelui celular și o rată mai crescută de
distrugere celulară. În acest caz, cu toate acestea, potențialul de solvent polar la cald pentru a
difuza în interiorul celulei și dizolvarea oleorășinii conduce la scăderea selectivității.
Randamentul de extracție mai mare obținut cu solvenți nepolari ar putea fi atribuit adâncimii lor
de penetrare mai mare a radiației de microunde, definită ca adâncimea la care puterea
23
microundelor scade la aproximativ jumătate din valoarea sa inițială la suprafața materialului.
Adâncimea de penetrare a solvenților polari este mai mică decât cea de solvenți nepolari, iar o
cantitate semnificativă de iradiere cu microunde este absorbită de acestea.
Putere microundelor și temperatura de extracție sunt alți factori importanți în MAE. În
timpul încălzirii cu microunde, membranele globulelor de ulei se rup si uleiul agregat se găseste
foarte aproape de peretele celular. Structurile de proteine, de asemenea, se aglomerează în
particule mai mari. La puteri cu microunde joase, coalescența globulelor de grăsime are loc într-o
perioadă mai lungă de timp, cu toate că la puteri mai mari, confluența corpurilor lipidice mai
mici în aglomeratele mai mari are loc în etapa primară de încălzire, provocând ruptura de celule
rapidă și o rată de extracție îmbunătățită. Cu toate acestea, este de remarcat faptul că puterile
ridicate ale microundelor produc degradarea compușilor sensibili termic și, ca urmare,
randamente de extracție slabe sunt atinse. In general, randamentul de extracție crește
proporțional cu creșterea puterii, până când creșterea devine nesemnificativă. La temperaturi
ridicate de extracție, puterea solventului crește datorită scăderilor viscozității și tensiunii
superficiale.
Încărcarea solidă în MAE este, de asemenea, printre parametrii care afectează
randamentul de extracție. Extracția piperinei scade odată cu creșterea încărcării solide a
suspensiei. Cu o creștere de încărcare solidă și concentrația de particule solide, astfel, agitarea
solventului devine inadecvată; prin urmare, acele particule care sunt situate aproape de suprafața
containerului și se confruntă cu o mai mare măsură de radiații vor absorbi mult mai multă
energie din microunde. In contrast, particulele solide care sunt situate în profunzimea probei
iradiate nu pot absorbi aceeași doză de iradiere ca și cele situate la suprafață și astfel vor fi
afectate într-o măsură mai mică de energie. S-a raportat că, o data cu creșterea încărcarii solide și
grosimea eșantionului, extragerea eficientă a piperinei scade datorită eficienței mai mici a
radiațiilor de microunde asupra particulelor situate în centrul containerului. Aceasta implică
faptul că, atunci când crește încărcarea de solide, este necesară o perioadă mai mare de expunere
pentru a obține gradul similar de extractive al piperinei.

24
 II.3. Obținerea piperinei prin biosinteză

O nouă enzimă aciltransferază a fost izolată din muguri de Piper nigrum; ea catalizează
sinteza piperinei în prezență de piperoil-coenzima A și piperidină. Reacții mai lente au fost
observate cu pirolidină și 3-pirolină, în timp ce diferiți alți compuși heterociclici conexe nu au
fost acceptați ca substraturi. Enzima a avut un pH optim de 7,0; ar putea fi calificată drept
,,piperoyl-CoA: piperidină N-piperoyltransferase '(piperidină piperoyltransferase; EC 2.3.1.-).
[52]
Biosinteza piperinei a fost demonstrat că urmează următoarea cale care implică trei
etape. Enzimele necesare la pasul 1, 2 și 3 au fost identificate ca fiind L-Lizin decarboxilaza,
cadaverin aminotransferaza și piperoil piperidina transferaza (Figura 4).

Figura 4. Biosinteza piperinei (conform Biochemical and Molecular Studies on

Differential Production of Piperine and its Precursors in Different Parts of Piper longum L[53] )

III.Tehnologii moderne și aplicații ale piperinei în industria cosmetică

IV.1.Tehnologii moderne de prelucrare a piperinei în industria cosmetică

Nanoparticulele

Sistemele de distribuție de substanțe active pe bază de nanoparticule au devenit de mare

interes în ultimii ani. Nanoparticulele au fost utilizate ca purtători de substanțe pentru a schimba
și îmbunătăți proprietățile farmacocinetice și farmacodinamice ale diferitelor tipuri de molecule

25
bioactive. Aceste nanoparticule au in mod regulat dimensiuni ale particulelor mai mici de 1 um și
pot îmbunătăți biodisponibilitatea orală și locală a produselor naturale. Aceste sisteme eliberează
o anumită cantitate dintr-o substanță în anumite locații, astfel ele afectează farmacocinetica și
distribuția acesteia în organism. Aceste structuri pot fi considerate ca un sistem foarte eficient de
livrare de substanțe bioactive, deoarece acestea au avantaje, inclusiv eliberarea acestora lentă și
controlată, protecția moleculelor de substanțe bioactive, având dimensiunea particulelor mai
mică decât celula, capacitatea de a traversa bariere biologice pentru a livra substanțele la țintă,
prelungind timpul de retenție a unei substanțe în zona țintită, și biocompatibilitatea care mărește
eficacitatea unui ingredient activ. Nanoparticulele ca purtători de substanțe bioactive, de
asemenea, oferă o serie de avantaje considerabile față de sistemele convenționale de
administrare, cum ar fi stabilitate mare, capacitate mare de transport, eliberarea controlată a
medicamentului, precum și abilitatea de a furniza atât molecule hidrofile cât și hidrofobe. [50]
Există mai multe metode diferite pentru prepararea unei varietăți de nanoparticule, iar
unele dintre ele au fost folosite pentru a face nanoparticule piperina. Pachauri și alții (2015) au
lucrat la un preparat de poli încărcat-piperina (etilenglicol) (acid lactic-co-glicolic) -poli
nanoparticule, notat ca PEG-PLGA, cu metoda de evaporare a solventului, și au investigat
livrarea sa vizate pentru adjuvant chimioterapie cancer de san. Mărimea medie a nanoparticulelor
sintetizate a fost 132 nm. Ei au raportat ca nanoparticule au fost stabile în soluție apoasă; și, în
plus, din cauza unei scăderi a ratei metabolice, aceste nanoparticule ar putea crește
biodisponibilitatea piperina și pentru a reduce toxicitatea sa, în cazul în care a fost utilizat la
concentrații mai mari.
Într-un studiu efectuat la un Colegiu Farmaceutic din India s-a formulat nanoparticule cu
piperina solidă dispersată în lipide (SLN), pentru a exploata eficacitatea medicamentului oral și
topic. Piperine SLN au fost preparate prin metoda emulsionării topiturii. Studiile in vivo utilizând
celule de difuzie Franz indică faptul că piperina din nanoparticulele de gel SLN se acumuleaza in
piele. Rezultatul studiului farmacodinamic au indicat că atât piperina administrată topic cât și
oral au avut un răspuns semnificativ în comparație cu suspensia de clorochina administrată pe
cale orală. [55]
Există mai multe metode diferite pentru prepararea unei varietăți de nanoparticule, iar
unele dintre ele au fost folosite pentru a face nanoparticule cu piperină. S-au obținut

26
nanoparticule cu poli-etilenglicol și acid lactic-co-glicolic, notate ca PEG-PLGA, cu metoda de
evaporare a solventului. Mărimea medie a nanoparticulelor sintetizate a fost 132 nm.
Piperina, principalul agent activ de extract de piper are, de asemenea, o structură amidică
și este un alcaloid astringent cu gust. Se poate declanșa proliferarea melanocitelor, care este
motivul pentru care a devenit o substanță interesantă în tratamentul vitiligo. Cu toate acestea,
este extrem de îndoielnic dacă consumatorii vor accepta senzația astringent de piperina pe piele
pe termen lung. De asemenea, trebuie luate în considerare dacă formaldehidei eliminarea
potențială a grupului său metilendioxi nu va provoca efecte secundare nedorite atunci când se
administrează în doze mari. Încorporarea în nanoparticule elimină aceste incoveniente ale
aplicațiilor piperinei în cosmetica si dermatocosmetică.
Atunci când este combinată cu piperina, biodisponibilitatea curcuminei a crescut cu
2000% la oameni comparativ cu doar 154% la șobolani. Piperina inhiba glucuronidare hepatică
și intestinală 63. Atunci când este combinată cu piperina, clearance-ul curcuminei a scăzut
semnificativ. Prin urmare, efectul piperinei asupra biodisponibilității curcuminei este mult mai
mare la om decât la șobolanii.
Nanoparticulele aplicate recent conțin ambele substanțe bioactive, curcumina și piperină.
Cercetătorii au folosit încapsularea piperinei ca o abordare pentru a acoperi iuteala sa și
pentru a preveni distrugerea piperinei și, de asemenea, pentru a reduce iritabilitate sa. Au facut
nanoparticule polimerice sferice cu o dimensiune a particulelor de 248,5 nm și o eficiență de
81,7% de entrapment. Aceste nanoparticule nu numai că au imbunatatit efectele cognitive față de
medicamentele standard, dar a avut, de asemenea, avantajul suplimentar al unui mecanism dublu
(inhibarea acetilcolinesterazei și efect antioxidant). De asemenea, au aratat ca nanoparticule
lipidice piperina imbunatatit parametrii farmacocinetici, comparativ cu o soluție piperina.
Eliberarea substanțelor active încorporate în nanoparticule lipidice solide (SLN) și
purtători nanostructurat lipidici (CNL) este prima necesitate după aplicarea pe piele. Eliberarea
substanței va depinde de metoda de obținere a nanoparticulelor lipidice, compoziția formulării
(de exemplu, compoziția și concentrația de surfactant), proprietățile de solubilizare ale agentului
tensioactiv pentru activ încorporat, în plus față de solubilitatea (și concentrația) activ în matricea
lipidică (coeficient de partiție ulei/apă). Acești factori influențează structura interioară a
particulei si astfel rata de eliberare a ingredientului incorporat. În funcție de structura matricei,

27
eliberarea poate varia de la o eliberare foarte rapidă, eliberare medie sau eliberare prelungită
extrem [56].

Lipozomii

Lipozomii sunt structuri sferice, care pot fi fabricate din colesterol și fosfolipide naturale in
bistraturi și intervalele lor de dimensiuni variază de la 20 nm până la câțiva micrometri.
Lipozomii sunt vezicule artificiale biocompatibile, biodegradabile si non-toxice și pot fi utilizate
ca purtători pentru substanțe bioactive hidrofile, hidrofobe, și amfifile. Substanțele solubile în
apă pot fi înconjurate de centrul apos al lipozomului, iar medicamentele solubile în lipide sunt
inserate în bistratul lipidic al lipozomului.[57] În 2016 s-au preparat lipozomi nanosize cu
piperina printr-o metodă de evaporare cu fază inversă modificată. Dimensiunea particulelor a fost
de 1-200 nm și cea mai mare eficiență de formare de lipozomi a fost de 90,5%. Mirosul înțepător
al piperina a fost acoperit cu încapsulare lipozomică și adăugarea de polimeri. Dimensiunea
particulelor de lipozomi cu piperină a fost mai mică de 100 nm, iar randamentul de blocare al
piperinei a fost aproximativ 60%.
Sistemele veziculare, cum ar fi formulări lipozomale au fost folosite ca vehicule de
eliberare a medicamentului pentru eliberarea susținută a proteinelor și peptidelor. Lipozomii
stabilizați steric, în special, sunt considerați purtători promițători pentru agenții terapeutici
deoarece pot facilita eliberarea controlată și direcționată a medicamentelor, reducând astfel
toxicitatea legată de acestea. Veziculele sunt particule coloidale umplute cu apă. Pereții acestor
capsule constă din molecule amfifile (lipide și agenți activi de suprafață) într-o conformație
bistrat. Într-un exces de apă aceste molecule amfifile pot forma una (vezicule unilamelare) sau
mai multe (vezicule multilamelare) bistraturi concentrice. Substanțele hidrofile pot fi prinse în
compartimentul apos intern, în timp ce substanțele active hidrofile amfifile, lipofile și încărcate
pot fi asociate cu bistratul veziculei prin interacțiuni hidrofob și/sau electrostatice. Cel mai
frecvent, veziculele sunt compuse din fosfolipide sau surfactanți neionici. Motivul pentru sunt
utilizate vezicule in livrarea de medicamente transdermic se bazează pe faptul că acestea
acționează ca purtători de medicamente pentru a furniza moleculele care sunt prinse pe piele,
precum și amplificatori de penetrare din cauza compoziției lor. In plus, aceste vezicule servesc ca
depozit pentru eliberarea prelungită a compușilor activi, în cazul formulărilor topice, precum

28
bariera membranei de limitare a vitezei pentru modularea absorbției sistemice în cazul
formulărilor transdermice [58].

Sisteme de livrare de substante medicamentoase cu auto-emulsionare

Formulările pe bază de lipide pentru îmbunătățirea biodisponibilității și solubilității
substanțelor lipofile au atras recent multă atenție. Sistemele de eliberare a medicamentului auto-
emulsionant (SEDDSs) sunt amestecuri izotrope de uleiuri naturale sau artificiale și agenți activi
de suprafață solizi sau lichizi care pot avea co-solvenți. În 2015 s-a folosit o formulare de
SEDDS pentru îmbunătățirea solubilității și biodisponibilității piperinei. [59] Etil oleatul,
Transcutol P și Tween 80 au fost utilizate ca fază uleioasă, co-agent activ de suprafață și
respectiv agent tensioactiv, pentru că au determinat cea mai mare solubilitate pentru piperina.
Mărimea medie a picăturilor de emulsie a piperinei a fost 89.82 ± 2.16 nm. Rata de eliberare a
piperinei în SEDDS a fost semnificativ mai mare decât cea a capsulelor de auto preparate.
Formarea spontană a emulsiei și de dimensiuni mici a picăturii ar putea fi motivul pentru
eliberarea rapidă a piperina din formularea SEDDS.
Gliceril monooleat este o lipidă polară care se umflă în apă, pentru a da mai multe faze cu
diferite proprietăți reologice. Este disponibil în forma nonemulsionată (n/e) și auto-emulsionată
(s/e), gradul de auto-emulsionant care conține aproximativ 5% dintr-un surfactant anionic. Forma
nonemulsionată este utilizată în formulările topice ca emolient și ca agent de emulsionare pentru
emulsii apă-în-ulei. Este de asemenea un stabilizator pentru emulsii ulei-în-apă. Gradul de auto-
emulsionare este folosit ca emulgator primar pentru sistemele de ulei în apă. Geluri Gliceril
monooleat în apă în exces, formând o fază cubică foarte ordonat, care poate fi folosit pentru a
susține eliberarea diferitelor medicamente solubile în apă. Monooleat gliceril este cunoscută că
sporește penetrarea transdermică. Este folosit pentru a obține produse pe bază de piperină
folosite in tratarea vitiligo.
Microsferele
Microsferele sunt una dintre cele mai eficiente abordări pentru livrarea de substanțe
active susținută și controlată la un anumit loc. Ele sunt cu curgere liberă, pulberi sferice realizate
din proteine și polimeri biodegradabili sau nebiodegradabili, iar dimensiunea particulelor variază
de la 1 la 1000pm. [60] Microsferele magnetice și radioactive sunt tipuri de microsfere care sunt
utilizate în sistemele de eliberare a substantei (cum ar fi piperina). În acest sistem rata de

29
eliberare a medicamentului este un efect terapeutic lent și prelungit, care scade repetiție de
dozare.
Microsferele cu polimer imprimat molecular (MIP) pentru piperină molecular au fost
sintetizate prin polimerizarea de precipitare cu o abordare necovalentă. În aceasta cercetare
piperina a fost utilizat ca matriță, acidul acrilic ca monomer funcțional, dimetacrilatul de etilen
glicol ca agent de reticulare, și 2,2'-azobisizobutironitrilul (AIBN) ca inițiator și acetonitril ca
solvent. Tehnologia de Imprimare Moleculară (MIT) este utilizată pentru a proiecta materiale de
recunoaștere moleculară, deoarece este capabilă să mimeze entități de recunoaștere naturale ca
anticorpi si receptori biologici. Întipărirea moleculară este o metodă universală pentru a produce
polimeri cu situsuri de legare cu afinitate ridicată pentru molecule sau ioni organici, anorganici,
biologici și chimici. MIP permit monomerii funcționali și reticulare copolimerizarea în prezența
compusului țintă sau cunoscut sub numele de șablon [61]. Polimerii cu Amprentare Moleculară
pot fi preparati prin diferite metode, cum ar fi polimerizarea în vrac, electropolimerizarea,
polimerizarea în suspensie, polimerizarea în emulsie, polimerizare de precipitare. MIP au multe
avantaje față de omologii lor biologici, inclusiv pregătirea ieftină, simplă, stabilitatea la
depozitare, operații repetate fără pierderea activității, rezistență mecanică ridicată, durabilitate la
căldură și presiune, și aplicabilitate în medii chimice dure.

Extrudarea cu topire la cald

Extrudarea prin topire la cald (HME) este o abordare simplă și rentabilă a dispersiei
solide, care a câștigat atenție în industria farmaceutică si cosmetica, în scopul de a spori
biodisponibilitatea medicamentelor, în special a celor cu solubilitate scăzută în apă. HME
imbunatateste biodisponibilitatea substanței active prin dizolvarea sau dispersarea
medicamentului în polimer topit. Diferite tipuri de polimeri pot fi aplicate pentru îmbunătățirea
solubilității. [62] S-a folosit HME pentru a crește solubilitatea, permeabilitatea, și absorbția orală
a piperinei. Trei polimeri diferiți: Soluplus®, polivinilpirolidonă-co-vinilacetat 64 (Kollidon®
VA 64) și Eudragit® EPO, au fost utilizati pentru a investiga efectul diferitelor tipuri de polimeri
asupra solubilității piperinei.
Rezultatele au arătat o îmbunătățire de 160 și de 45 ori mai mare a solubilitatii în apă cu
10% și 20% piperina cu Soluplus. Se pare că are loc inhibarea recristalizării piperinei și

30
menținerea acesteia în forma sa amorfă din cauza formării de legături de hidrogen între
Soluplus® și piperina. Mai mult decât atât, în comparație cu piperina pură, o creștere a absorbției
extrudatul piperinei 10% (g/g) piperina/Soluplus a fost observată în studiile de permeabilitate.
Aceste rezultate demonstrează că HME poate crește biodisponibilitatea și absorbția piperinei.
[63]
Piperina, principiul înțepător major din piper, este un alcaloid cu un spectru extrem de
larg de activități terapeutice. În ciuda proprietăților terapeutice uimitoare ale piperinei,
activitățile sale farmaceutice si cosmetice au fost limitate datorită solubilității sale scăzute în apă.
Solubilitatea scăzută a acestui compus bioactiv în medii apoase evidențiază dezvoltarea unor noi
abordări care ar putea contribui la extracția durabilă a produselor naturale, oferind în același timp
metode benigne și eficiente din punct de vedere energetic al mediului. Extracția cu CO 2
supercritic, ultrasunete și extracții asistate de microunde precum IL și extracțiile asistate de
enzimă, cu unele puncte forte și avantaje față de metodele tradiționale, sunt printre tehnicile
avansate implementate pentru extracția piperinei, deși fiecare metodă poate avea propriile sale
slăbiciuni și limitări. Deși unele investigații au fost întreprinse pentru extragerea piperinei din
piper și purificarea sa, care este necesară pentru aplicații biomedicale, putin a fost facut pentru
utilizarea directă a piperinei extrase în scopuri terapeutice. Solubilitatea apoasă scăzută a
piperina este bariera majoră pentru dezvoltarea sa in industria farmaceutica si cosmetica. Chiar
dacă unele încercări au fost făcute pentru a îmbunătăți biodisponibilitatea piperinei prin
nanoformulare și încapsulare în corpurile lipidice, are un drum lung de parcurs înainte de a putea
fi exploatate la întregul potențial. Rezultatele preliminare raportate sunt încurajatoare și, din
cauza progresele recente în domeniul biotehnologiei, o perspectivă luminoasă pentru viitoarea
exploatare terapeutică a piperina poate fi de așteptat.

III.2. Produse cosmetice cu piperină

Exemple de produse cosmetice cu piperină:

1. Cosmoperine® - cosmoperina [64], cunoscută și sub numele de
tetrahidropiperină (THP), este derivată din piperină, principiul activ al piperului negru (Piper
nigrum), care acționează ca agent de intensificare a penetrării atunci când este adăugat la
31
ingrediente solubile în apă. Aceasta funcționează prin sporirea biodisponibilității nutrienților,
inclusiv a vitaminelor, mineralelor, coenzimelor și extractelor din plante nutritive. O creștere a
permeabilității locale a fost evidențiată atunci când se combină Cosmoperine cu produse precum
extract de ceai verde, un antioxidant bogat în polifenoli, extractul de Coleus Forskohlli, un agent
de condiționare a pielii și tetrahidrocurcumină, derivatul din curcuminoide extrase din rădăcina
turmeric, acționând ca un antioxidant puternic. Un studiu a arătat o absorbție sporită de 30% în
vitamina C și beta-caroten.
 Rata recomandată de utilizare: 0,1-1,0%
 Aspect: Pulbere albă
 Solubilitate: Solubil în dimetil izosorbid, etoxigiglicol și etanol, parțial solubil în
propilen glicol, insolubil în apă și glicerină
 Depozitare: Depozitați în loc răcoros și uscat în recipientul original departe de lumină și
umiditate
 Perioada de valabilitate: Trei ani, depozitate corespunzător.
 INCI: Tetrahidropiperină
 Cosmoperine® este un produs brevetat al Sabinsa Corporation.
Un produs cosmetic care mărește eficacitatea ingredientelor topice administrate este
Cosmoperine®, un agent de creștere a permeabilității Sabinsa, preparat din piperină, principiul
activ al piperului negru (Piper nigrum) și piper lung (Piper longum). Cosmoperine® poate fi
adăugat la produsele cosmetice finite (de exemplu, loțiuni, creme, balsamuri etc.) pentru a spori
absorbția compușilor activi și a nutrienților în formulări.
Utilizările Cosmoperine®:
1. Pentru a crește absorbția de medicamente și nutrienți prin piele.
Studiile de laborator cu betametazonă dipropionat (BMDP), un agent antiinflamator
steroidal care este utilizat în mod obișnuit în formulări antiinflamatorii topice, a evidențiat o
absorbție mai rapidă a medicamentului atunci când este combinat cu Cosmoperine®.
Experimentele au testat difuzia transdermică a BMDP prin piele hidratată montat pe o celulă de
difuzie Franz. Figura IV.1. prezintă efectul Cosmoperine® asupra difuziei transdermice a BMDP.
Medicamentul a difuzat complet în aproximativ 5 minute în prezența Cosmoperine®.

32
 Figura 5 : Efectul benefic al Cosmoperine® asupra penetrării transdermice a BMDP
(Lakshmi Prakash, Muhammed Majeed [65])
2. Crește penetrarea substanțelor prin suprafețe.
S-a constatat că Cosmoperine® crește eficiența insecticidului Fenvalerate 20E
împotriva viermelui Spodoptera litura. Această acțiune sinergică este probabil legată de creșterea
penetrării cuticulare a compusului insecticid în prezența Cosmoperine®. În acest studiu,
Cosmoperine® la 0,5% și 0,25% când a fost aplicat cu 250 ppm a.i. din Fenvalerate 20EC a
determinat o creștere semnificativă a mortalității insectelor comparativ cu insecticidul folosit
singur.
3. Testarea biodisponibilității.
Trei extracte botanice utilizate ca ingrediente cosmetice au fost testate pentru
îmbunătățirea biodisponibilității de către Cosmoperine®: extract de ceai verde (bogat în
polifenoli, un antioxidant bine cunoscut), extract de Coleus forskohlii (forskolin, un agent de
condiționare a pielii) și tetrahidracumin (derivat din curcuminoidele extrase din rădăcină de
turmeric, un antioxidant puternic).
Permeabilitatea extractului de ceai verde și forskolinului în prezența și absența
Cosmoperine® a fost studiată într-un sistem de celule de difuzie Franz, cu substitut hidratat

33
pentru piele. Cosmoperine® a îmbunătățit permeația polifenolilor din ceaiul verde peste
membrana substitute cu aproximativ 30% în medie (Figura IV.2.).

Figura 6. Efectul THP asupra penetrării polifenolilor de ceai verde peste membrane
substitute (Lakshmi Prakash, Muhammed Majeed [66])

Cosmoperine® a îmbunătățit permeația forskolinului cu aproximativ 40% în primele

treizeci de minute, când a fost utilizat la un nivel de 5% din concentrația forskolinului (Figura
IV.3.).

34
 Figura 7. Efectul THP asupra penetrării dermice a forskolinului (Lakshmi Prakash,
Muhammed Majeed [67])
Acțiunea antioxidantă a tetrahidrocurcuminei a fost îmbunătățită prin adăugarea de
Cosmoperine® (Figura IV.4.). Eficacitatea de neutralizare a radicalilor liberi de către
tetrahidrocurcumin în prezența și absența Cosmoperine® a fost studiată. Activitatea antioxidantă
a tetrahidrocurcuminoidelor s-a dovedit a fi sporită de Tetrahidropiperină.

Figura 8. Tetrahidropiperina intensifică acțiunea antioxidantă a tetrahidrocurcuminei

(Lakshmi Prakash, Muhammed Majeed [68])
2. Piperina îmbunătățește acțiunea substanțelor cosmetice cu acțiune anti-acneică

Sănătatea pielii este asigurată de un aport adecvat de vitamina A, zinc, seleniu, magneziu,
vitamina E, și multe altele. Nu este sufficient doar aportul acestor nutrienti, deoarece capacitatea
de absorbție nu este întotdeauna la cel mai bun randament. Piperina este una dintre substanțele
care amplifică mult capacitatea de absorbție. Din acest motive a poate fi folosită în produsele
cosmetice adjuvante cu administrare internă (complexe de vitamine și minerale necesare bunei
sănătăți a pielii) cât și în produsele cu aplicație externă (geluri, loțiuni tonice) de tratare directă a
acneii.
Piperina este un alcaloid care se găsește atât în piperul negru (Piper nigrum), cât și în
ardeiul iute. Piperina este responsabilă pentru calitățile ,,fierbinți” ale piperului negru, deoarece
este un compus termogenic și piperina este cea care oferă aroma picantă a piperului.
Utilizarea piperinei poate spori eficiența multor suplimente care tratează acneea precum
seleniul, zincul, vitamina E, curcumina, resveratrolul și multe altele.

35
 Un astfel de produs este cel al firmei CarePluss Pharma S.A. de C.V., cunoscut sub
denumirea TONIC ACNE CLEARING TREATMENT- salicylic acid liquid care cuprinde 2
tipuri de loțiuni tonice, două dintre acestea conținând piperină [69]:
I. Acne Clearing Cleanser
Ingrediente active:
Acid salicilic 2% ........................................... medicament pentru acnee
Utilizare: Pentru managementul acneei, ajuta la indepartarea petelor de acnee, a
punctelor negre, ajuta la prevenirea dezvoltarii de cosuri de acnee noi, penetreaza
porii pentru a reduce numarul de cosuri de acne.
II. Acne Clearing Tonic

Ingrediente: apă purificată, alcool etilic, extract de Hamammelis, extract de mușețel, alcool
salicilic, etilenglicol, propilenglicol, sulfonat de dodecilbenzen, EDTA, metilparaben,
propilparaben. Apă purificată, sulfat, catalază, extract de apă arnică, glicerină, alcool cetiaric,
ceteareth-12, bromelain, ultrez 21, ulei mineral, piperină, bază de mentă, EDTA, BHT, BHA,
metilparaben, propilparaben, apă purificată, sulfat, catalază, extract de apă arnică, glicerină,
alcool cetiarat, Fosfat de ascorbil fosfat de sodiu, trietanolamină, acid ascorbic, sulfonat de
dodecilbenzen, ulei de mentă, piperină, bază de mentă, EDTA, BHT, BHA, metilparaben,
propilparaben.

III. Acne Clearing Treatment 101 – compoziția în Figura IV.5.

36
 Figura 9. Compoziția produsului Acne Clearing Treatment 101 (conform Treatment 101 Acne
Clearing Treatment [70])

3. Noleuderm – produs pentru tratatea petelor dermale

Informații despre produs

37
 Noleuderm calmează și protejează, în timp ce pielea este expusă la lumină UV prin
intermediul unui dispozitiv sau la lumina solară naturală. [71]
Ingrediente: Apă (Aqua), Hexacaprilat/Hexacaprat dipentaeritrilat (și) Tridecil Trimelitate,
Glicerină, Alcool Cetilic, Vitamina A palmitat, Vitamina D3, ulei de porumb și di-alfa-tocoferol,
Squalan, acrilat de sodiu/acriloildimetil taurat copolimer, isohexadecan, polisorbate 80, stearat de
propilen glicol Se, fenoxietanol, tetrahidropiperină, extract de rădăcină de Zingiber officinale
(ghimbir), unt de semințe de Theobroma Grandiflorum, Butyrospermum parkii, ulei de levănțică,
extract de frunze de Ocimum Basilicum (busuioc)
Toate ingredientele sunt într-adevăr naturale. Singura excepție din formula sunt conservantul
(fenoxietanol) și emulgatorul (stearat de propilenglicol). Aceste ingrediente nu sunt dăunătoare.
Noleuderm este sigur de utilizat oriunde pe corp. Nu veți provoca daune grave în cazul în care vă
dați accidental în ochi, cu toate acestea, este posibil să aveți disconfort și o senzație de arsură. Dacă luați
Noleuderm în ochi, spălați ochiul imediat după contact și dacă durerea persistă, consultați-vă medicul

4. Emulsie cu 1% piperină pentru tratarea vitiligo

Formularea și evaluarea unei emulsii complexe de fosfatidil colină cu 1% piperină [72]

Vitiligo este o tulburare autoimună în care celulele pigmentare (melanocitele) din diferite
părți ale pielii sunt distruse. Vitiligo dezvoltă zone de piele de-pigmentată care apar pe
extremități. Zonelei pot crește sau pot rămâne constante în dimensiune. Tratamentul convențional
al vitiligo implică corticosteroizi și radiații UV. Dar acestea au unele efecte secundare cum ar fi
38
sindromul Cushing, carcinomul pielii etc. Utilizarea piperinei în vitiligo a fost dovedită de multe
cercetări destul de recente. Utilizarea piperinei în vitiligo nu numai că reduce radiația UV, ci și
evită efectele secundare. Fosfolipidele sunt o componentă importantă a membranei celulare și
joacă un rol major în tehnologia de administrare a medicamentelor. Este un purtător important
pentru moleculele de medicament, care necesită eliberare controlată.
S-a obținut un preparat topical de piperină pentru vitiligo prin complexarea piperinei cu
un polimer amfifilic, fosfatidil colina în raportul 1:1,1: 3,1: 5 pentru a se îmbunătăți localizarea
la nivelul stratului dermic. Componentele de dispersie cu piperină sunt încorporate în formulări
topice, adică, s-au preparat sisteme de emulsie și o formulă care conține numai piperină pură și
au fost evaluate pentru conținutul de medicament. Prin studiul in vitro a fost observat că tipul de
sistem de emulsie complexă cu dispersie în piperină 1:1 a demonstrat o localizare optimă a
medicamentului în regiunea dermică, în comparație cu crema de piperină. De asemeni globulele
și-au păstrat dimensiunea mai mult de 4 luni și studiile de stabilitate accelerată au susținut că
formularea s-a menținut o perioadă de valabilitate de 17,6 luni.
Prepararea complexelor piperină - fosfolipide
Cantitățile necesare de extract și fosfolipide au fost plasate într-un balon de 100 ml cu
fund rotund și dizolvate în etanol anhidru. După ce etanolul a fost evaporat sub vacuum la
400°C, reziduurile uscate au fost adunate și plasate în desicatoare peste noapte, apoi s-au filtrat
printr-o rețea de 100 mesh. Complexul extract-fosfolipid rezultat a fost transferat într-un vas de
sticlă și depozitat la temperatura camerei. Pentru a evalua efectul polimerului asupra eliberării
medicamentului s-au preparat trei tipuri diferite de complexe, variind concentrația de polimer.
Complex de medicament și polimer în raporturi 1: 1,1: 3,1: 5.

Formularea complexului în sistemul de emulsie topică

Ceara de albine (12,5 g), lanolină (2 g) și acid stearic (2,5 g) au fost puse într-un pahar. S-
a luat glicerină (6,25 g), apă (7,25 g), trietanolamină (0,437 g) într-un alt pahar. Complexul s-a
dizolvat în etanol prin sonicare și s-a menținut la 400°C. Ambele pahare au fost menținute la
60°C și toate ingredientele au fost topite. Apoi se adaugă faza uleioasă în faza apoasă și se agită
continuu. Complexul a fost adăugat la amestec când temperatura a scăzut la 40OC. Pe măsură ce

39
temperatura scade, se adaugă ulei de trandafir și se amestecă bine până se obține consistența
necesară. S-au preparat complexe de piperină în fosfatidil colină în raport de 1: 1, 1: 3 și 1: 5.

III.3. Formularea unor cosmetice cu piperină

Formularea unei creme antiacneice cu piperină și tea-tree - prezentarea formulării calitative

şi cantitative

Dorim să elaborăm o cremă cu piperină și ulei de tea-tree, antibacteriană, cicatrizantă,

antiinflamatoare, care să fie adjuvantă în tratarea acneii.

Pentru că principalele caracteristici ale cremelor - capacitatea de aderare la tegument, pH-

ul, consistenţa, gradul de pătrundere în epiderm etc - sunt determinate de baza aleasă, vom
începe cu această etapă.

I. Alegerea bazei cremei cu piperină

Urmărim că această cremă să îndeplinească următoarele condiții:

- să fie inertă din punct de vedere chimic şi fiziologic;
- să se încorporeze uşor în ele extractul gliceric de gălbenele;
- să prezinte afinitate faţă de grăsimile naturale de pe piele;
- să aibă o consistenţă corespunzătoare, astfel încât să se înmoaie dar să nu curgă în contact
cu pielea la temperatura de 370C;
- să fie stabilă şi uşor de conservat în timp;
- să fie potrivite pentru destinaţia cremei, de protecţie și de penetraţie epidermică
- să nu aibă miros neplăcut;
- să nu modifice pH-ul pielii.
Bazele care există nu îndeplinesc toate aceste condiţii, dar această problemă o rezolvăm
folosind un mix de ingredienţi, care prin acţiune sinergică, pot îndeplini satisfăcător aceste
cerinţe.
Pentru a elabora o cremă inovatoare, cu o rețetă originală, am ales baze noi, care sunt
folosite abia în ultima perioadă în industria cosmeticelor.

40
 În acest sens, baza va conține următoarele ingrediente:

1. Unt de shea nerafinat (Vitellaria paradoxa)

 Denumirea INCI: Butyrospermum Parkii (Shea) Butter

 CAS-US/CAS-EU: 91080-23-8

 Untul de shea a devenit de puțin timp o bază deosebit de folosită și apreciată în produsele
cosmetic datorită proprietăților sale hidratante și emoliente. Datorită conținutului ridicat
de lipide nesaponificabile, în special cinamați triterpenici, untul de shea contribuie la
vindecarea și restaurarea pielii prin acțiune antiinflamatoare.

 Butyrospermum Parkii, cunoscut şi sub numele de unt de karite, extras din fructele
arborelului karate (Butyrospermum parkii, de asemenea, numit și Vitellaria paradoxa).
Este o cremă albă, uneori spre galben-auriu.

 Agent de condiționare emolient, ocluziv, agent de creștere a vâscozității, neapos.

1. Principalele componente ale untului de shea sunt trigliceridele și esterii triterpenici.

Conține între 7 și 10% grăsimi nesaponificabile, alcooli triterpenici esterificat la acidul
cinamic, acidul acetic și acizii grași cu lanț lung. [73]

 În mod obișnuit untul de shea are un punct de topire de circa 40oC. La temperatura
camerei este solid. Amestecul pentru creme cosmetice care conțin mai mult de 3% unt de
shea se răcește cu precauție, sub amestecare continuă, pentru că poate forma cristale mari
la suprafață, fenomenul fiind numit ,,bloom”.

2. Indicele de stabilitate oxidativ este de aproximativ 20 ore la 110° C, indicând un termen

de valabilitate mai mare de 2 ani într-o formulare fără râncezire sau apariția mirosului.
[74]

3. Conținutul de esteri triterpenici din untul de shea variază între 2 și 7%, în funcție de
originea sa. Acești esteri îi conferă proprietăți antiinflamatoare și proprietăți de
proliferare a fibroblaștilor. [75]
41
 Untul de Shea, dincolo de multele beneficii pe care le aduce corpului, este cunoscut
pentru faptul că previne apariţia ridurilor, reduce ridurile de expresie şi vine în ajutorul
persoanelor cu pielea uscată şi care se descuamează uşor.

 Untul de Shea intra foarte repede în piele şi o face să strălucească instantaneu, datorită
acizilor graşi din compoziţie.

 Untul de shea conține vitaminele A și E, precum și catechine, antioxidanți din plante care
se regăsesc și în ceaiul verde.

 Untul de shea este recomandat pentru piele uscată, dermatite, psoriazis, eczeme, arsuri,
peeling, iritații, pete roșii pe față și corp, arsuri provocate de soare, riduri fine, înțepături
de insecte, buze crăpate. Combate cu succes vergeturile.

 Toate aceste proprietăți se regăsesc în întregime în untul de shea nerafinat; prin rafinare,
untul își pierde o parte din proprietăți, însă, pe de altă parte își pierde și mirosul și
culoarea originală, acesta fiind unul din motivele pentru care se practica rafinarea
produsului. Untul de shea nerafinat este mai ușor de întins pe piele.

 Se pregătește pe baie de apă, nu se încălzește la peste 80o C.

 Se poate adăuga în rețetele de creme între 5 și 100%. Pentru crema cu extract de

gălbenele s-a ales o concentrație de 45%.

2. Ceară de albine

 Denumirea INCI (International Nomenclature of Cosmetic Ingredients): BEEWAX

 CAS: 8006-40-4

 Ceara albă şi ceara galbenă care se obţin prin topirea, pe baie de apă, în apă, a
fagurilor goi. În proporţie de 70% se găsesc esteri ai acizilor monocarboxilici
superiori (în special, palmitat şi miricil) şi circa 10-15% hidrocarburi saturate. Pe
lângă acestea, se mai găsesc acizi şi alcooli liberi şi parafină. Ceară este solubilă în

42
 eter, cloroform, benzen, uleiuri grase şi uleiuri volatile. Ea este solidă şi se topeşte la
circa 60-66°C. Datorită acestui punct de topire mai ridicat, ceara se foloseşte în
asociere cu alţi excipienţi pentru a le mări vâscozitatea.

 Ceara de albine prezintă însuşiri emoliente, cicatrizante, silagoge (stimulente ale

salivaţiei), epilatoare, antiinflamatorii şi nutritive asupra tegumentului.

 Ceara de albine se formează din glandele speciale ale insectei, astfel încât ceara este
un produs de origine animalieră. Aceasta este principala diferenţă de polen şi de
miere, care sunt făcute de albine din materie vegetală finită (nectar). Compoziţia
chimică a cerii este foarte complicată şi până în prezent nestudiată definitiv.
Compozitia chimica a cerii este foarte complexa, ea fiind formata din diverse tipuri
de alcooli, hidrocarburi, esteri, etc. O cantitate mare de vitamina A - în ceară se
găsesc mai multe vitamine, decât în carnea de vită.

 Ceara de albine este un ingredient hidratant natural care ajuta pielea uscata si pielea
mâncărime, prin creșterea și etanșarea umiditate esențiale în piele. Adăugat de obicei
la produsele de calma mancarime a pielii și pentru pielea sensibilă.

 Ceara de albine are un potențial de iritare la zero, și un rating comedogenicity de la 0

- 2, ceea ce înseamnă că atunci când sunt formulate și utilizate corect în formulări
cosmetice, ceara de albine nu va cauza o problemă sau bloca porii, dar aduce o serie
de atribute pozitive, cum ar ca vindecarea generală și înmuiere, ca antiseptic și un
emolient pentru produsele cosmetice.

 Conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO),

ceară de albine este usor de incorporat cu apă în ulei sau emulsii ulei în apă. Un
emolient excelent și suport pentru creme hidratante, ceară de albine oferă pielii
măsuri de protecție de tip nonocclusive, conferă consistență emulsii ulei-geluri și
consolidează acțiunea detergenților. Nonallergic, ceară de albine susține, de
asemenea, o acțiune de protecție solară cu proprietățile sale de respingere a apei,
combină bine cu mai multe ingrediente, contine elasticitate și oferă o mai mare
permanență pe suprafețe de piele sau buze.

43
  Concentrația pentru ceara de albine din crema de gălbenele – 10%. Se va folosi ceară
naturală de albine.

3. Lanolină

 CAS: 8006-54-0

 Descriere, denumire Chem/IUPAC: Lanolina este un derivat rafinat onctuos al

secretiei sebacee de laoi. Acesta constă dintr-un amestec complex de esteri alifatici
mare greutate moleculară, steroizi sau alcooli triterpenici și acizi grași.

 Din categoria cerurilor face parte lanolina. Aceasta se obţine prin extracţia şi
purificarea lipidelor din lâna obţinută de la ovine. Lanolina are următoarea
compoziţie chimică: 95% esteri ai acizilor graşi cu alcooli alifatici superiori, alcooli
steroidici şi triterpenici; 3-4% colesterol şi izocolesteroli liberi şi cantităţi mici de
acizi graşi şi alcooli neesterificaţi.

 Lanolina este o masă vâscoasă, grasă, de culoare galbenă. Are punct de topire scăzut,
între 36-420C. Se dizolvă în alcool absolut la fierbere, de asemeni este solubilă în
benzen, cloroform, acetat de etil, acetonă, eter. Lanolina este miscibilă cu uleiuri
vegetale şi parafină lichidă. Are o mare capacitate de emulsionare, adică
emulsionează până la 200-300% apă, până la 140% glicerină şi până la 40% alcool
700.
 Lanolina pătrunde în stratul superficial al pielii mai greu decât untura de porc, dar
mai bine decât vaselina iar cedarea substanţelor active este de asemenea intermediară
între vaselină şi untură de porc. Datorită capacităţii mari emulsive, lanolina facilitează
absorbţia substanţelor active în piele.

 Substanță emolientă, vâscoasă, derivată din glandele sebacee ale oilor. Lanolina a fost
mult considerată un alergen.

 S-a adoptat o concentrație de 10% lanolină.

4. Acacia Senegal Gum - gumă arabică

 Numărul CAS: 9000-01-5

44
  Denumire științifică - Acacia senegal (L.) Willd. Și alte specii de Acacia au
fost utilizate în comerț. Familie: Fabaceae

 Guma arabică este utilizată în produsele farmaceutice ca un emolient și ca

agent de îngroșare. Este utilizat topic pentru vindecarea rănilor și-a arătat că
inhibă creșterea bacteriilor periodontic și depunerea timpurie a plăcii.

 Guma arabică are următoarele funcții: astringent, adeziv, emolient, ocluziv,

protector.

 Cosmetic Ingredient Review (CIR) a evaluat acest ingredient și în urma

analizelor a permis utilizarea acestuia în cosmetice și produse de îngrijire
personală în anumite condiții de siguranță, sub rezerva unor limite de
concentrare sau de utilizare.
 Planta poate avea proprietăți antiinflamatorii, dar este utilizată în principal ca
agent de îngroșare. Conține substanțe care au proprietăți de legare a apei și
care sunt utilizate în principal ca agenți de îngroșare în produsele cosmetice.

 Ca în cazul majorității pulberilor, aceasta se adaugă la apă în timp ce este

agitată pentru a preveni aglomerarea. Se recomandă utilizarea unui
defloculator plus un omogenizator. Omogenizarea amestecului se face timp de
10 minute la 1100-1300 rpm pentru a asigura o hidratare optimă. Pentru creme
se recomandă 1,5-2,5% gumă arabică.

 S-a adoptat o concentrație de 1,5% gumă arabică care se încorporează în faza

apoasă a cremei, respectiv extractul gliceric de gălbenele.

II. INGREDIENTE ACTIVE:

1. Ulei de tea-tree (Melaleuca alternifolia)

 Arborele de ceai, cunoscut și ca Melaleuca, este bine cunoscut pentru proprietățile sale
puternice antiseptice și capacitatea de a trata rănile.

45
  Uleiul din arborele de ceai este numeroase aplicații: fabricarea de produse de curățat în
casă, difuzarea acestuia în aer pentru a ucide mucegaiul, aplicarea acestuia local pentru a
vindeca problemele pielii și pentru a trata infecțiile virale.

 Are proprietăți antiseptice și antiinflamatorii dovedite științific.

 Este considerat unul dintre cele mai eficiente remedii pentru acnee. Un studiu a constatat
că uleiul de arbore de ceai este la fel de eficient ca și peroxidul de benzoil, dar fără
efectele secundare negative asociate cu acesta, incluzând pielea roșie, uscată și peelingul.

Uleiul de arbore de ceai are o activitate antimicrobiană cu spectrul larg și efect antiinflamator in
vitro. Aceste proprietăți au constituit baza utilizării sale în tratamentul unor dermatoze
superficiale, cum ar fi tăieturile, mușcăturile de insecte, arsuri și dermatofitoze. Folosirea
a 5% ulei de arbore de ceai pentru tratamentul acneei vulgare a demonstrat eficacitatea
uleiului de arbore de ceai împotriva Propionibacterium acnes. [76]

5. Piperina

 Piperul negru a demonstrat efecte antioxidante si efecte antibacteriene

 Mecanismul antibacterian al piperinei a fost elucidat prin analizarea morfologiei celulare,

a metabolismului respirator, a conținutului de acid piruvic și a nivelurilor ATP ale
bacteriilor țintă. Micrografele electronice de scanare au arătat că celulele bacteriene au
fost distruse și că plasmoliza a fost indusă. Piperina a inhibat calea acidului tricarboxilic
al bacteriilor. Extractul a crescut semnificativ concentrația acidului piruvic în soluțiile
bacteriene și nivelul ATP redus în celulele bacteriene. Piperina a distrus permeabilitatea
membranei celulare, și, prin urmare, a provocat disfuncții metabolice, a inhibat sinteza
energiei și a declanșat moartea celulelor.

Formula finală a cremei cu piperină și ulei de tea-tree este:

Tabelul.2. Compoziţia cantitativă şi calitativă a cremei de corp cu extract de gălbenele
Nr Ingredient Denumire Forma Functie Cantitat
ştiinţifică e (%)
1 Unt de shea Butyrospermum Solida Bază cremă 65
Parkii Butter

46
 2 Ulei de tea-tree Maleleuca Lichid Ingredient 8,5
alternifolia activ
3 Piperină Piper nigrum Extract Ingredient 5
lichid activ
4 Ceară de albine Beewax Solida baza crema 10
5 Lanolină Lanolin Solidă Bază cremă 10
6 Gumă arabică Acacia Senegal extract Baza cremă 1,5
gum lichid (agent
emolient și de
îngroșare)

Procesul tehnologic de obținere al cremei cuprinde următoarele etape:

I. Se topesc pe o baie de apă componentele lipofile din bază: unt de shea, ceară de
albine, lanolina. Temperatura nu va depăși 50oC.

II. Se încorporează guma arabică, prin amestecare energică, în uleiul de tea-tree. Se

încălzește ușor la 35-40oC.

III. După răcirea bazei topite la 40oC (se va omogeniza continuu pentru a evita
formarea cristalelor) se încorporează, prin amestecare, uleiul de tea-tree cu guma arabica
si piperina.

IV. Se omogenizează energic, se ambalează în ambalajele (cutii, borcane) alese, se

lasă la răcit la temperature camerei.

III.4. Controlul și asigurarea calității

Caracteristici fizico-chimice a cremei antiacneice dezvoltate - caracteristici relevante, criterii

de acceptare, identificarea compușilor activi, metode de testare

□ Proprietăți organoleptice: starea de agregare, culoare, miros, aspect

□ Proprietăți fizice: solubilitate, presiunea de vapori, punct de topire și fierbere,

index de refracție, punct de aprindere și vâscozitate, conținutul de apă

47
 □ Proprietățile chimice: pH, oxidabilitate și solubilitate și contaminanții chimici
(metale grele, nitriți).

□ Stabilitatea - sub influența luminii, umidității și temperaturii.

Tabelul 3. Propietăți fizico-chimice și criterii de admisibilitate:

CREMĂ (criterii de admisibilitate conform standardului de produs)

Grupa de produs
Descriere Cremele sunt preparate solide.

Proprietati Aspect:
organoleptice
Culoare: nuanțe de la galben la crem

48
 Miros: caracteristic de plante, de gălbenele și de ulei de cocos, fără miros de
rânced

Impuritati: lipsă

Prin adaugare de apa pot deveni opalescente.

Proprietati fizico- Densitatea: 0,8 – 0,95 g/ml

chimice Continut de principii active: 15+2%
Reziduu dupa evaporare: 10-20%
Nemiscibile cu apa.

Ph 5.50-7

Proprietăți fizico- Vâscozitate dinamică: 10-50 Pa∙s

chimice
Oxidabilitate (perioada de inducere): > 8 ore la 110oC

Termen de valabilitate 2 ani

Pentru a evalua stabilitatea produsului cosmetic, în condiții de depozitare rațional

previzibile, și de utilizare a produsului, aceste teste se vor efectua la momentul inițial (momentul
zero după finalizarea fabricării), și apoi după 30 de zile și după 90 de zile, în condiții de
depozitare, și aceleași teste după deschiderea produsului.

Se vor descrie testele specifice folosite în cercetarea privind stabilitatea iar rezultatele
acestor teste se includ în raportul privind siguranța produsului cosmetic. Se vor consemna
următoarele informații:

(1) dovezile care atestă că compoziția produsului utilizat pentru testarea stabilității
corespunde produsului efectiv introdus pe piață;

(2) rezultatele studiului eficacității conservării, de exemplu, testul de provocare, dacă

este cazul; dacă este cazul, perioada de utilizare după deschidere (PAO) și
justificarea acesteia

49
 I. Metode de testare a proprietăților fizico-chimice:
1. Controlul organoleptic:

 Controlul organoleptic se referă la aprecieri în ceea ce priveşte aspectul, mirosul şi

culoarea.
Determinarea aspectului: circa 1 g de probă se presează între două lamele de sticlă de
10 x 25 cm, până se obţine un strat uniform cu grosimea de 0,5 mm. Privind prin
transparenţă la lumină, stratul de cremă nu trebuie să prezinte grunji sau aglomerări,
care apar de obicei de culoare mai închisă. Nu se admit picături de apă, ulei sau
grăsime.

 Determinarea mirosului: proba întinsă într-un strat subţire pe o placă de sticlă trebuie
să prezinte mirosul componentelor, fără mirosuri străine.

 Determinarea culorii: o cantitate de probă întinsă pe o hârtie velină trebuie să

prezinte o culoare omogenă.

2. Determinarea pH-ului

 Determinarea pH-ului se realizează pe extract apos obţinut din proba de analizat, după
cum urmează:
pentru emulsii şi creme grase: circa 2 g probă se amestecă într-un pahar de laborator cu
30 ml apă şi 5 ml ulei de parafină. Amestecul se încălzeşte în baia de apă 30 minute,
amestecând din când în când, se răceşte şi se îndepărtează faza grasă. Pe faza apoasă se
determină pH-ul.
Simultan s-au efectuat determinări şi pentru martorii probelor experimentale.

 pH-ul cremelor preparate şi al martorilor este cuprins între 5,5-6,5 apropiat de pH-ul
cutanat.

50
3. Determinarea vâscozităţii

 Vâscozitatea a fost determinată cu ajutorul rheovâscozimetruiui Rheometer RC1

(Rheotec GmbH, Germania).

 Determinarea s-a realizat pe un volum de 3 ml pentru fiecare probă, folosind sonda

CC25. S-au parcurs, în ordine crescătoare, 10 trepte de viteză de forfecare, obţinând 10
valori ale tensiunii de forfecare. Datele experimentale sunt înregistrate automat de
software-ul Rheo 3000.

3. Determinarea densității:

 Determinarea densității relative a corpurilor solide cu ajutorul picnometrului:

- se umple picnometrul cu apă distilată, se șterge bine de apa scursă și se cântărește,

obținându-se masa ‘a’;

- se adaugă pe platan proba de studiat și se cântărește împreună cu picnometrul,

rezultând masa ‘b’. Diferența ‘b-a’ reprezintă masa corpului.

- se introduce proba în picnometrul plin cu apă, acesta dezlocuind un volum de apă egal
cu cel care se scurge din picnometru. Șters cu grijă de apa scursă, picnometrul se
cântărește din nou, obținându-se masa ‘c’. Diferența ‘b-c’ reprezintă masa apei
dislocuite.

- Densitatea relativă a probei, se calculează cu formula:

 Determinarea densitatii se poate face modern și cu balanta hidrostatica.

În situația folosirii unei balanțe prevăzută cu programul special pentru calcularea

densităților plus kit-ul prezentat, procedura este mult simplificată.

51
 Timpul în care se obtine valoarea densitătii este foarte scurt.
Toate calculele sunt efectuate de balanța electronică evitându-se erorile de calcul.
Activitatea operatorului este limitată la:
• operarea de la tastatura balanței - alegerea funcției de determinare a densității
• Plasarea pe platan a eșantionului pentru care se dorește determinarea densității.
4. Determinarea rezidiului după evaporare:
 Generalităţi : reziduul fix reprezintă totalitatea substanţelor organice şi anorganice din
probă şi care nu sunt volatile la temperatura de 105 °C.

Principiul metodei: substanţele organice şi anorganice se separă prin evaporare şi apoi se

cântăresc.

Materiale necesare:

 capsulă de platină,
 baie de apă,
 etuvă termoreglabilă,
 balanţa analitică.

Modul de lucru:

 se ia o probă din proba de analizat (50—100 g)

 se introduce într-o capsulă de platină tarată;
 se evaporă pe baia de apă până la sec;
 după evaporare, reziduul se usucă la etuvă la 105 °C timp de 2 ore şi după răcire în
exsicator;
 se cântăreşte;
 operaţia de uscare şi cântărire se repetă până la greutate constantă.

Calcul: mg reziduu fix/dm3 =

52
 G1 = greutatea capsulei cu reziduu uscat la 105 °C, în mg
G2 = greutatea capsulei goală, în mg
V = cantitatea de apă luată în lucru, în ml.

5. Pentru a determina stabilitatea la oxidare cu metoda Rancimat, aerul este trecut prin
proba de testat, la o temperatură ridicată pentru a produce îmbătrânirea artificială a
cremei. Pe parcursul acestui proces, acizii grași sunt oxidați cu oxigen, formând compuși
organici volatili și alte produse. Acestea sunt conduse de fluxul de aer și absorbite în apă,
și sunt detectate prin măsurarea conductivității. Timpul necesar pentru formarea acestor
produse de descompunere, este cunoscut sub numele de timp de inducție și caracterizează
rezistența probei la oxidare. Această valoare permite estimarea valabilității produsului.

II.Determinarea proprietăților microbiologice:

Produse de categoria 2: alte produse (ex. produse care se indeparteaza prin clatire)

 Sunt acceptabile maxim 10-3 bacterii aerobe si 10-2 fungi pe gram sau mililitru pentru
materiile prime sau produs. (COLIPA, 1997)
 Se folosesc metode de determinare conform standardelor UE:

□ SR EN ISO 16212:2011 A Cosmetice. Microbiologie. Numărarea levurilor şi

mucegaiurilor

□ SR EN ISO 21150:2009 ver.eng. Cosmetice. Microbiologie. Detectarea Escherichia coli

□ SR EN ISO 22717:2009 ver.eng. Cosmetice. Microbiologie. Detectarea Pseudomonas

aeruginosa

□ SR EN ISO 22718:2009 ver.eng. Cosmetice. Microbiologie. Detectarea Staphylococcus

aureus

53
Tabelul 4. Specificaţiile microbiologice ale substanţei sau ale amestecului şi ale produsului
cosmetic.

Conditii microbiologice Nr. total de germeni aerobi mezofili <103

(Nr. maxim admis/g sau ml, Bacterii coliforme <102

COLIPA {The European Staphilococus aureus absent

Cosmetic Toiletry and
Perfumery Association – Salmonella absent
Ghid pentru
Drojdii si mucegaiuri <102
managementul calitatii
microbiene a produselor
cosmetice – aug.1997)

CONCLUZII
 Piperina este antipiretică, analgezică, antiinflamatoare, imunomodulatoare, antidepresivă,
antitumorală, reglează activitatea tiroidei, este hepatoprotectoare, imunostimulatoare,
anxiolitică, antioxidantă, este și un bun insecticide.

 Piperina poate crește biodisponibilitatea diferiților compuși și modifica eficacitatea unor

medicamente. În special, piperina poate crește biodisponibilitatea curcuminei cu 2000%.

 Piperina poate îmbunătăți parametrii farmacocinetici ai resveratrolului prin inhibarea

glucuronidării sale, prin aceasta încetinind eliminarea acestuia. În februarie 2008,
cercetatorii au descoperit că piperina stimuleaz[ pigmentarea pielii, împreună cu
expunerea la lumina UV.

 Piperina și analogii sau derivații acesteia se folosesc pentru re-pigmentarea în perioada

post traumatică a pielii depigmentate și pentru tratamentul unor afecțiuni ale pielii, cum
ar fi vitiligo.

54
 Piperul negru (Piper nigrum) stimulează papilele gustative în așa fel încât un semnal este
trimis în stomac pentru a crește secreția de acid clorhidric, îmbunătățind astfel digestia.

 Piperul negru a fost mult timp recunoscut ca fruct carminitiv (o substanță care ajută la
prevenirea formării de gaze intestinale), o proprietate datorată probabil efectului său
benefic de stimulare a producției de acid clorhidric. În plus, piperul negru este diaforetic
(promovează transpirația), și diuretic (promovează urinarea).
 Piperul negru a demonstrat efecte antioxidante si efecte antibacteriene - încă un alt mod
în care acest condiment minunat promovează sănătatea tractului digestiv.

 Uleiul esențial din piperul negru este un bun rubefacient și prezintă proprietăți analgezice
pentru îngrijirea pielii și, prin urmare, are un efect de încălzire, care stimulează fluxul de
sânge în timp ce reduce durerea. De asemenea, este deosebit de eficient în dispersarea
echimozelor.

 Cosmoperine – produs cosmetic, este derivat din piperină, principiul activ al piperului
negru (Piper nigrum), care acționează ca agent de intensificare a penetrării atunci când
este adăugat la ingrediente solubile în apă. Aceasta funcționează prin sporirea
biodisponibilității nutrienților, inclusiv a vitaminelor, mineralelor, coenzimelor și
extractelor din plante nutritive. O creștere a permeabilității locale a fost evidențiată atunci
când se combină Cosmoperine cu produse precum extract de ceai verde, un antioxidant
bogat în polifenoli, extractul de Coleus Forskohlli, un agent de condiționare a pielii și
tetrahidrocurcumină, derivatul din curcuminoide extrase din rădăcina turmeric, acționând
ca un antioxidant puternic.

 Utilizarea piperinei poate spori eficiența multor suplimente care tratează acneea precum
seleniul, zincul, vitamina E, curcumina, resveratrolul și multe altele.

 Ca ingredient principal al bazei pentru crema antiacneica cu piperină și ulei de tea-tree

elaborată s-a ales untul de shea din următoarele motive: untul de shea a devenit de puțin
timp o bază deosebit de folosită și apreciată în produsele cosmetic datorită proprietăților
sale hidratante și emoliente. Datorită conținutului ridicat de lipide nesaponificabile, în
special cinamați triterpenici, untul de shea contribuie la vindecarea și restaurarea pielii
prin acțiune antiinflamatoare.
55
 Ceara albă şi ceara galbenă care se obţin prin topirea, pe baie de apă, în apă, a fagurilor
goi. Ea este solidă şi se topeşte la circa 60-66°C. Datorită acestui punct de topire mai
ridicat, ceara se foloseşte în asociere cu alţi excipienţi pentru a le mări vâscozitatea.

 Lanolina este miscibilă cu uleiuri vegetale şi parafină lichidă. Are o mare capacitate de
emulsionare, adică emulsionează până la 200-300% apă, până la 140% glicerină şi până
la 40% alcool 700. A fost aleasă în formulă pentru proprietățile emoliente.

 Guma arabică este utilizată în produsele farmaceutice ca un emolient și ca agent de

îngroșare. Este utilizat topic pentru vindecarea rănilor și-a arătat că inhibă creșterea
bacteriilor periodontic și depunerea timpurie a plăcii. Guma arabică are următoarele
funcții: astringent, adeziv, emolient, ocluziv, protector. S-a optat pentru o cantitate mică
de gumă arabică pentru a asigura îngroșarea și emolierea cremei.

 Acțiunile piperinei: antibacterian, antiinflamator, amplificator al penetrării dermale și al

biosponibilității.

 Acțiunile uleiului de tea-tree: antibacterian, antiinflamator, antifungic, antipruriginos

slab, cicatrizant, antiseptic general, antitrichomoniazic.

 Ingredientele alese sunt naturale și lipsite de toxicitate. Au proprietăți și calități

superioare bazelor clasice folosite în mod frecvent, cum ar fi vaselina, care este grasă și
lasă pe piele o peliculă garsă fără să pătrundă bine în profunzimea epidermei.

56
 BIBLIOGRAFIE

1. Pharmacographia., London: Macmillan & Co., 1879, p. 584.

2.Piperine.,Pubchem Open chemistry https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/piperine
3.Ayat Samir Hammad., Synthesis and Pharmacological Evaluation of Different Piperine
Analogs for Therapeutic Potential to Prevent ER Stress, College of Pharmacy, 2015, p. 19
4.Ibidem., p. 20
5.Ibidem., p. 22
6.Pei YQ., A review of pharmacology and clinical use of piperine and its derivatives.,
Epilepsia. 1983 Apr;24(2):177-82
7.Koul IB, Kapil A., Evaluation of the liver protective potential of piperine, an active principle
of black and long peppers. Planta Med. 59, 413-17 (1993)
8.Bai YF; Xu H., Protective action of piperine against experimental gastric ulcer. în Acta
Pharmacol Sin. 21, 357-359 (2000).
9.Atal N.; Bedi KL, Bioenhancers: Revolutionary concept to market. în Journal of Ayurveda and
integrative Medicine 2010; 1(2): 96-99.
10.Istvan Nagy., et all, Pharmacology of the Capsaicin Receptor, Transient Receptor Potential
Vanilloid Type-1 Ion Channel, la file:///C:/Users/Mary/Downloads/9783034808279-c2.pdf
11.Piperine,Pubchem.,
57
-Open Chemistry Database, http://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/piperine
12. Bhardwaj RK., et all (August 2002). Piperine, a major constituent of black pepper, inhibits
human P-glycoprotein and CYP3A4. J. Pharmacol. Exp. Ther. 302 (2): 645–50.
13.Atal CK.,Dubey RK.,Singh J (January 1985). "Biochemical basis of enhanced drug
bioavailability by piperine: evidence that piperine is a potent inhibitor of drug metabolism". J.
Pharmacol. Exp. Ther. 232 (1): 258–62.
14.Shoba G., et all (May 1998). "Influence of piperine on the pharmacokinetics of curcumin in
animals and human volunteers". Planta Med. 64 (4): 353–6.
15.Wattanathorna, Jintanaporn et all (September 2008). "Piperine, the potential functional food
for mood and cognitive disorders". Food and Chemical Toxicology 46 (9): 3106–3110.
16.Bang JS., Oh DH., Choi HM., et all. Anti-inflammatory and antiarthritic effects of piperine in
human interleukin 1beta-stimulated fibroblast-like synoviocytes and in rat arthritis models.
Arthritis Res Ther. 2009 Mar 30;11(2):R49.
17.Chatterjee S., Niaz Z., Gautam S., Adhikari S., Variyar PS., Sharma A. Antioxidant activity of
some phenolic constituents from green pepper (Piper nigrum L.) and fresh nutmeg mace
(Myristica fragrans). Food Chem 2007; 101: 515-523
18.P.N. Shingate., P.P. Dongre and D.M. Kannu., New method development for extraction and
isolation of piperine from black pepper, IJPSR, 2013; Vol. 4(8): 3165-3170
19.Nica-Badea Delia., Separation., Identification and Estimation of Piperine as Major
Constituent from Black Pepper, by Thin Layer Chromatography Coupled with GC-MS, în 
Revista de Chimie -Bucharest- Original Edition- 65(6):730-733 · June 2015
20.Compounds for use in the treatment of skin conditions, CA 2434775 C, 2010, la
http://www.google.co.in/patents/CA2434775C?cl=en
21.Sr. Donata., M. Kesavan., Sr. Austin, K.S. Mohan., K. Rajagopalan, Ramadasan
Kuttan., CLINICAL TRIAL OF CERTAIN AYURVEDIC MEDICINES INDICATED IN
VITILIGO, Anc Sci Life. 1990 Apr-Jun; 9(4): 202–206.
22.European Medicines Agency., Assessment report on Curcuma xanthorrhiza Roxb.
(C.xanthorrhiza D.Dietrich)., rhizome,14 May 2013,la
http://www.ema.europa.eu/docs/en_GB/document_library/Herbal_HMPC_assessment_raport/20
13/06/WC500144564.pdf

58
20.Thalita B. Gagini., et all., Oral administration of piperine for the control of aflatoxin
intoxication in rats, Braz. J. Microbiol. vol.41 no.2 São Paulo Apr./June 2010
23.K. VASAVIRAMA., MAHESH UPENDER., Piperine: a valuable alkaloid from spicies, Int J
Pharm Pharm Sci, Vol 6, Issue 4, 3, 34-38
24.Nair KP., 2011. Agronomy and economy of black pepper and cardamom. Elsevier.
Amsterdam, Netherlands.
25.Piperine – Synthesis and Isolation of a Natural Product, la
http://www.chem.wisc.edu/deptfiles/genchem/Chm346/pdfs/B00.Piperineexpt.pdf
26.Ravindran P., 2003. Black pepper: Piper nigrum. Boca Raton, Fla.: CRC Press

27.Epstein, William W.; Netz, David F.; Seidel, Jimmy L. (1993). "Isolation of piperine from
black pepper". J. Chem. Ed. 70 (7): 598. doi:10.1021/ed070p598

28.Ikan, Raphael (1991). Natural Products: A Laboratory Guide 2nd Ed.. San Diego: Academic
Press, Inc. p. 223-224.
29.B. BINDU MADHAVI., et all, EXTRACTION, IDENTIFICATION, FORMULATION AND
EVALUATION OF PIPERINE IN ALGINATE BEADS., International Journal of Pharmacy and
Pharmaceutical Sciences, Vol. 1, Issue 2, Oct-Dec. 2009
30.P.N. Shingate., P.P. Dongre., D.M. Kannur., NEW METHOD DEVELOPMENT FOR
EXTRACTION AND ISOLATION OF PIPERINE FROM BLACK PEPPER, IJPSR, 2013; Vol.
4(8): 3165-3170
31.Raman G., Gaikar VG: Extraction of Piperine from Piper nigrum (Black Pepper) by
Hydrotropic Solubilization. Ind. Eng. Chem. Res.2002; 41 (12): 2966–2976
32.Ferreira SR., Nikolov ZL., Doraiswamy LK et al.: Supercritical fluid extraction of black
pepper (Piper nigrun L.) essential oil. Journal of Supercritical Fluids 1991; 14: 235-245
3.3Geisler,J.G.; Gross, G. G., The biosynthesis of piperine in Piper nigrum, Phytochemistry 1990
Vol.29 No.2 pp.489-492 ref.19
34.Raman G, Gaikar VG. 2002. Microwave-assisted extraction of piperine from Piper
nigrum. Ind Eng Chem Res41:2521–8
35.Meghwal M, Goswami T., 2013. Piper nigrum and piperine: an update. Phytother
Res 27:1121–30.

59
36.De Castro ML., Garcıa-Ayuso L., 1998. Soxhlet extraction of solid materials: an outdated
technique with a promising innovative future. Anal Chim Acta 369:1–10.
37.Azmir J., Zaidul I., Rahman M., Sharif K., Mohamed A., Sahena F., Jahurul M., Ghafoor
K., Norulaini N., Omar A. 2013. Techniques for extraction of bioactive compounds from plant
materials: a review. J Food Eng 117:426–36.
38.Subramanian R., Subbramaniyan P., Ameen JN., Raj V. 2011. Double bypasses Soxhlet
apparatus for extraction of piperine from Piper nigrum. Arabian J Chem
39.Lee J.., Lee SC, Acharya G., Chang C-J., Park K. 2003. Hydrotropic solubilization of
paclitaxel: analysis of chemical structures for hydrotropic property. Pharm Res 20:1022–30.

40.Raman G., Gaikar VG. 2002. Extraction of piperine from Piper nigrum (black pepper) by
hydrotropic solubilization. Ind Eng Chem Res 41:2966–76
41.Subbarao CV., Chakravarthy IK., Sai Bharadwaj A., Prasad KM. 2012. Functions of
hydrotropes in solutions. Chem Eng Technol 35:225–37
42.Raman G., Gaikar VG. 2002. Extraction of piperine from Piper nigrum (black pepper) by
hydrotropic solubilization. Ind Eng Chem Res 41:2966–76
43.Kumoro A., Singh H., Hasan M., 2009. Solubility of piperine in supercritical and near critical
carbon dioxide. Chin J Chem Eng 17:1014–20
44.Singh D., 2014. Advances in plant biopesticides. Berlin: Springer.
45.Reverchon E., De Marco I. 2006. Supercritical fluid extraction and fractionation of natural
matter. J Supercrit Fluids 38:146–66
46.Mason T., Chemat F., Vinatoru M. 2011. The extraction of natural products using ultrasound
or microwaves. Curr Org Chem 15:237–47.
47.Vinatoru M., 2001. An overview of the ultrasonically assisted extraction of bioactive
principles from herbs. Ultrason Sonochem 8:303–13.
48.Rathod SS., Rathod VK. 2014. Extraction of piperine from Piper longum using
ultrasound. Ind Crops Prod58:259–64
49.Cao X, Ye X, Lu Y, Yu Y, Mo W. 2009. Ionic liquid-based ultrasonic-assisted extraction of
piperine from white pepper. Anal Chim Acta 640:47–51.
50.Chatel G., MacFarlane D., 2014. Ionic liquids and ultrasound in combination: synergies and
challenges. Chem Soc Rev 43:8132–49

60
51.Chan C-H., Yusoff R., Ngoh G-C., Kung FW-L. 2011. Microwave-assisted extractions of
active ingredients from plants. J Chromatogr A 1218:6213–25.
52.Mason T., Chemat F., Vinatoru M., 2011. The extraction of natural products using ultrasound
or microwaves. Curr Org Chem 15:237–47.

53.Mrinalini Prasad., Biochemical and Molecular Studies on Differential Production of Piperine

and its Precursors in Different Parts of Piper longum L, Department of Botany Dayalbagh
Educational Institute (Deemed University) Dayalbagh, Agra March 2014

54.Pal SL., Jana U., Manna P., Mohanta G., Manavalan R. ,2011. Nanoparticle: an overview of
preparation and characterization. J App Pharm Sci 1:228–34.
55.Mangesh R. Bhalekar., Ashwini R., Madgulkar., Puja S. Desale & Gyce Marium.,
Formulation of piperine solid lipid nanoparticles (SLN) for treatment of rheumatoid arthritis,
Drug Development And Industrial Pharmacy Vol. 43 , Iss. 6,2017
56.Muller., R.H., Radtke., M. and Wissing., S.A. Solid lipid nanoparticles (SLN) and
nanostructured lipid carriers (NLC) in cosmetic and dermatological preparations. Adv. Drug.
Deliv. Rev. 54(Suppl. 1), S131–S155 (2002 Academic paper: Cosmetic features and applications
of lipid nanoparticles (SLN, NLC).
57.Akbarzadeh A., Rezaei-Sadabady R., Davaran S., Joo SW., Zarghami N., Hanifehpour
Y., Samiei M., Kouhi M., Nejati-Koshki K. 2013. Liposome: classification, preparation, and
applications. Nanoscale Res Lett 8:1–9.
58.Pentak D. 2016. In vitro spectroscopic study of piperine-encapsulated nanosize
liposomes. Eur Biophys J45:175–86
59.Hofland HEJ., Bouwstra JA., Spies F., Gooris G., Nagelkerke JF. Interaction of liposomes and
niosomes with human skin. J. Pharm. Sci. 83, 1994, 1192-1196.
60.Shao B., Cui C., Ji H., Tang J., Wang Z., Liu H., Qin M., Li X., Wu L. 2015. Enhanced oral
bioavailability of piperine by self-emulsifying drug delivery systems: in vitro, in vivo and in
situ intestinal permeability studies. Drug Deliv22:740–7
[61] Rastogi V, Shukla SS, Singh R, Lal N, Yadav P. 2016. Microspheres: a promising drug
carrier. J Drug Deliv Ther6:18–26
[62] Rachel Marcella Roland; Showkat Ahmad Bhawani, Synthesis and Characterization of
Molecular Imprinting Polymer Microspheres of Piperine: Extraction of Piperine from Spiked

61
Urine, Journal of Analytical Methods in Chemistry Volume 2016 (2016), Article ID 5671507, 6
pages
63.Ridhurkar D., Vajdai A., Zsigmond Z. 2016. Hot-melt extrusion (HME) and its application for
pharmacokinetic improvement of poorly water soluble drugs. Pharmacol, Toxicol Biomed
Reports 2:47–51.
64.Lakshmi Prakash., Ph.D. and Muhammed Majeed, Ph.D., COSMOPERINE®*, la
http://www.sabinsa.com/products/cosmeceuticals/cosmoperine/cosmoperine-qa.pdf
65.Ibidem
66.Ibidem
67.Ibidem
68.Ibidem
69.reatment 101 Acne Clearing Treatment, la https://www.drugs.com/otc/121771/treatment-101-acne-clearing-
treatment.html
70.Ibidem
71.Noleuderm, la https://www.noleuderm.com/
72. Vinod K.R., Swetha R., David Banji., FORMULATION AND EVALUATION OF
1%PIPERINE PHOSPHATIDYL CHOLINE COMPLEX EMULSION SYSTEM INTENDED
FOR VITILIGO, International Journal of Drug Formulation and Research,
Volume: 1; Issue: 3; p.: 263, 2010
73.Honfo FG., Akissoe N., Linnemann AR., Soumanou M., Van Boekel MA., (2014),
Nutritional composition of shea products and chemical properties of shea butter: a review., Crit
Rev Food Sci Nutr.
74.Hee Seung Nahm, H. Rodolfo Juliani, James E. Simon, (2013), Quality Characteristics of
Shea Butter, Vitellaria paradoxa, in African Natural Plant Products Volume II: Discoveries and
Challenges in Chemistry, Health, and Nutrition, American Chemical Society
75.Jari., Alander (2009)., Shea butter with improved moisturisation properties,
AarhusKarlshamn Sweden AB (AAK

62
76.Shahla Enshaieh1, Abolfazl Jooya1, Amir Hossein Siadat2, Fariba Iraji1, The efficacy of
5% topical tea tree oil gel in mild to moderate acne vulgaris: A randomized, double-
blind placebo-controlled study, Indian Journal of Dermatology, Venereology and
Leprology, Year : 2007 | Volume : 73 | Issue : 1 | Page : 22-25

63