1. Ce este aliment funcțional?

un grup de alimente bine definite, a fost acceptată o definiţie de lucru. Conform acesteia,
un produs poate fi considerat „funcţional” în cazul în care este suficient demonstrat că, în
afară de obişnuitul efect nutritiv, el posedă acţiune benefică asupra uneia (sau mai multor)
funcţii de bază ale organismului, prin care se ameliorează starea sănătăţii şi bunăstarea
şi/sau se reduce riscul îmbolnăvirii.
pentru alimentele funcţionale denumite şi “alimente cu utilizare specială pentru sănătate”:
alimentele funcționale trebuie să fie procesate şi să conţină ingrediente care să determine
funcţii fiziologice specifice, pe lângă cea nutritive.
Produsele funcţionale trebuie să-şi păstreze proprietăţile de produse alimentare, iar efectul
scontat se obţine în urma ingerării unor cantităţi, care nu depăşesc cele obişnuite.
Produsele funcţionale nu sunt nici comprimate, nici capsule şi rămân un model obişnuit de
alimente. Alimentul funcţional trebuie să fie un produs natural la care s-a adăugat sau din
care s-a eliminat un component, fiind folosite procedee tehnologice sau biotehnologice.
Produsul funcţional poate manifesta proprietăţi funcţionale pentru toată populaţia sau
numai pentru un grup orecare de populaţie, definit, de exemplu, în baza vârstei, constituţiei
genetice etc. La fel, să aibă capacitatea de a menţine sau ameliora starea de bine sau de
sănătate sau să reducă riscul apariţiei unei maladii și să aibă una sau mai multe citări
ştiinţifice justificate şi autorizate de o instituţie recunoscută.
Alimentele funcţionale, dependent de compuşii lor activi, intervin în:  dezvoltarea și
creșterea organismului;  reglarea proceselor metabolice de bază;  prevenirea stresului
oxidativ;  fiziologia cardiovasculară și gastrointestinală;  performanţa cognitivă şi mintală,
inclusiv dispoziţia şi atenţia;  performanţa fizică
2. Care sunt alimentele cu conținut ridicat de substanțe bioactive specifice?
Substanțele biologic active care definesc un aliment functional pot fi de origine vegetală,
animală, inclusiv microorganisme: - Sursă vegetală: Acid ascorbic, quercetină, luteolină,
celuloză, acid galic, pectină, licopen, lignină, α-tocoferol, β-caroten, geraniol, capsaicină,
lignani, genesteină,
- Sursă animală: Acidul linoleic conjugat(CLA), acidul eicosapentanoic(EPA), acidul
docosahexanoic(DHA), colină, lecitină, sfingolipide, coenzima Q10, seleniu, creatină, zinc,
minerale.
- Sursă microbiană: Saccharomices boulardii, Bifidobacterium bifidum, B.longum, B.infantis,
Lactobacillus acidophilus, Streptococcus salvarius.
3. Căror procedee tehnologice sunt supuse alimentele pentru a fi categorisite ca alimente
funcționale?
3. Care sunt cerințele față de alimente funcționale?
Regulamentul European 1924/2006 (începând cu 1 iulie 2007) impune demonstrarea
ştiinţifică a proprietăţilor funcţionale constatate şi recomandă stabilirea mecanismelor de
acţiune. Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un aliment funcţional: 1) să producă
efecte fiziologice benefice care să fie demonstrate ştiinţific; 2) compuşii responsabili trebuie
să fi fost evaluaţi prin studii clinice; 3) componenţii alimentari să poată fi identificaţi prin
metode analitice.
4. Care este codul de reglementare a alimentelor funcționale?
Regulamentul European 1924/2006 (începând cu 1 iulie 2007) impune demonstrarea
ştiinţifică a proprietăţilor funcţionale constatate şi recomandă stabilirea mecanismelor de
acţiune
6. Care sunt diferențele dintre alimente funcționale și nutraceutice?
7. Care sunt beneficiile nutraceuticelor pentru organism?
În locul preparelor farmaceutice, oamenii tind să administreze substituienți naturali, cum ar
fi plantele medicinale. Cu acest scop companiile farmaceutice au exploatat această
preferință a oamenilor și au promovat beneficiile produselor naturale sub formă de capsule
și comprimate (nutraceutice). Aceasta poate fi numită „medicalizare în nutriție”.
Nutraceutic – neologism de provenienţă nord-americană format din comprimarea
cuvintelor „nutritio” şi „pharmaceutics” ce desemnează un ingredient alimentar având
beneficii asupra sănătăţii. Nutraceuticele (nutraceutical) – substanţe ce pot fi un aliment
sau o parte dintr-un aliment, care furnizează un beneficiu medical sau de sănătate,
incluzînd tratamentul şi prevenţia maladiilor (De Felice, 1999). După Health Canada, 1997 –
nutraceuticele sunt definite ca produse derivate dintr-un aliment şi comercializate sub
formă de pulberi, comprimate sau oricare alte forme farmaceutice şi care în mod obişnuit
nu sunt asociate alimentelor şi pentru care beneficiile fiziologice sau rolul de protecţie
împotriva unor boli, ameliorarea stării de sănătate şi reducerea riscului apariţiei unor boli
au fost demonstrate.
După cum sugerează și numele, nutraceuticele combină „nutrienții” derivati din surse
naturale de alimente cu implicațiile „farmaceutice” pentru promovarea sănătății.
Nutraceuticele susțin o gamă largă de beneficii fiziologice, în funcție de componența
chimică a surselor lor, inclusiv creșterea sănătății imunitare, gestionarea durerii cronice și
îmbunătățirea stării generale de bine. Nutraceuticele sunt populare în rândul
consumatorilor care preferă produsele și tratamentele naturale în detrimentul produselor
farmaceutice tradiționale, iar industria este de așteptat să înregistreze o creștere puternică,
în mare parte din cauza îmbătrânirii populației și a unei preferințe în schimbare către
medicina naturală.
Nutraceutice pot fi: • vitamine, antioxidanţi, minerale; • proteine, peptide, bacterii cu rol
de precursori, fibre alimentare, aminoacizi; • acizi graşi, hormoni cu acţiune specifică şi
orice alt ingredient cu acţiuni benefice asupra fiinţei umane.
8. Ce funcții îndeplinesc probioticele în organism?
O strategie propusă pentru atingerea unui echilibru sănătos al bacteriilor intestinale este
consumul de probiotice și prebiotice. Bacteriile probiotice sunt de obicei lactobacili sau
bifidobacterii.
Lactobacillus: L. acidophilus, L. casei, L. fermentum, L. plantarum Bifidobacterium: B. breve,
B. infantis, B. lactis B. thermophilum Sacharomices boulardii Beneficiile probioticelor: pot
ajuta la prevenirea și tratarea diareei (pediatrică, turistică, asociată cu antibiotice), la
prevenirea alergiilor alimentare și a cancerului de colon, la tratarea sindromului de colon
iritabil și a bolilor inflamatorii ale intestinului. Prin transformarea lactozei în acid lactic,
probioticele pot ajuta pacienţii cu intoleranţă la lactoză să suporte doze mai mari de acest
metabolit.
Mecanismele de acțiune:
- Imunologice - activează macrofagii locali, precum şi cresc sinteza de IgA atât la nivel local,
cât şi sistemic, modulează profilurile citokinelor și reduc hipersensibilitatea la antigenele
alimentare.
- Non-imunologice - fermentează alimentele şi sunt în competiţie cu patogenii pentru
nutrienţi, crează un pH nefavorabil dezvoltării patogenilor, produc bacteriocine contra
patogenilor, neutralizează radicalii superoxid, stimulează producerea mucinei epiteliale,
sporesc funcţiile de barieră a intestinului, concurează cu patogenii pentru aderenţa la
peretele intestinal, modifică şi neutralizează toxinele patogene. Efectele benefice ale
probioticelor depind de:  tulpinile administrate - specificitatea tulpinilor pentru anumite
efecte clinice  doză - 107 -1011 unităţi formatoare de colonii (cfu)  forma de administrare
 caracteristicile organismului gazdă.
Cele mai comune forme de probiotice sunt produsele lactate și alimente fortificate cu
probiotice. Cu toate acestea, sunt disponibile și comprimate, capsule și pulberi care conțin
bacteriile sub formă liofilizată. Doza necesară pentru probiotice variază foarte mult în
funcție de tulpină și produs
9. Ce funcții îndeplinesc prebioticele în organism?
Prebioticele – carbohidrați nedigerabili care oferă un beneficiu fiziologic organismului
gazdă, prin stimularea selectivă şi pozitivă a creşterii unui număr limitat de bacterii
indigene. Acestea sunt adăugate unor alimente procesate pentru a îmbunătăți aspectul,
volumul și potențialele beneficii pentru sănătate. Ele sunt rezistente la activitatea gastrică,
hidroliza enzimatică, absorbția intestinală; sunt hidrolizate, fermentate de microflora din
colon, mărind osmolaritatea intestinală, și stimulează selectiv dezvoltarea și adeziunea
probioticelor din colon. Prebioticele sunt larg răspîndite în diferite tipuri de alimente –
produse cerealiere, biscuiţi, ciocolată neagră, vin roşu, alte produse dietetice. Clasele de
prebiotice:  Dizaharide- lactuloza, lactitol
 Oligozaharide - fructo-oligozaharide (FOS), oligozaharide din soia, xilooligozaharide,
galacto-oligozaharide  Polizaharide - inulina (cicoare, grâu, ceapă, usturoi, sparanghel și
banane), amidon rezistent. Amidonul rezistent, care se găsește în cerealele integrale și în
unele fructe (ex.banane). Acest tip de amidon rezista la actiunea enzimelor digestive din
intestinul subțire, astfel bacteriile din intestinul gros îl pot fermenta. Lactuloza sub influenţa
florei intestinale se transformă în acizi organici cu masa moleculară mică – acidul lactic,
acidul acetic etc. -> scade pH-ul colonului și osmotic stimulează peristaltismul intestinal.
Simbiotice – produse ce conţin atît probiotice, cît şi prebiotice.

1. Care este scopul administrării suplimentelor alimentare?

suplimente alimentare - produse alimentare al căror scop este de a suplimenta regimul
alimentar şi care reprezintă surse concentrate de nutrienţi sau alte substanţe cu rol
nutriţional sau fiziologic, utilizate ca atare sau în combinaţie, comercializate sub formă
dozată în forme farmaceutice (exemple: comprimate, capsule, siropuri etc.) şi destinate a fi
consumate în unităţi cantitative mici.
2. Care sunt actele normative cu referire la suplimentele alimentare în Republica
Moldova?
În Republica Moldova funcţionează în acest moment următoarele acte normative referitor
la suplimentele alimentare:
 LEGE Nr.78 din 18.03.2004 privind produsele alimentare. Publicat: 28.05.2004 în
Monitorul Oficial Nr. 83-83 art Nr: 431 Data intrarii în vigoare: 28.05.2005.
 LEGE Nr.10 din 03.02.2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice Capitolul IV,
Autorizarea sanitară a produselor, serviciilor și activităților, Art. 24.
 LEGE Nr. 318 din 27.12.2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.
Publicat: 08.03.2013 în Monitorul Oficial Nr. 49-55, art Nr: 152, Art. X. – Legea nr. 10-XVI din
3 februarie 2009.
 Legii nr.306 din 30.11.2018 privind siguranța alimentelor. Publicat : 22-02-2019 în
Monitorul Oficial Nr. 59-65 art. 120.
 LEGE Nr. 113 din 18.05.2012, cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale
legislaţiei privind siguranţa alimentelor. Publicat: 13.07.2012 în Monitorul Oficial Nr. 143-
148 art Nr: 467 Data intrarii în vigoare: 13.01.2013
 Hotărîrea Guvernului nr. 538 din 02 septembrie 2009 pentru aprobarea Regulamentului
sanitar privind suplimentele alimentare. Publicat: 08-09-2009 în Monitorul Oficial Nr. 138-
139 art. 603.
 Regulamentul sanitar privind suplimentele alimentare transpune Directiva 2002/46/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea
legislațiilor statelor-membre privind suplimentele alimentare.
2. Care sunt caracteristicile nutraceuticelor?
Categorii de suplimente alimentare: Pe baza definiţiei din Directiva 46/2002 şi Ordin
1069/2007 există 2 categorii mari de suplimente alimentare
A. Cu conţinut de vitamine şi/sau minerale
- vitaminele şi mineralele din compoziţie trebuie să fie numai cele acceptate prin
reglementări legale; - pentru a asigura prezenţa în cantităţi semnificative a vitaminelor şi
mineralelor în suplimentele alimentare, cantitatea minimală de vitamine şi minerale trebuie
să constituie nu mai puţin de 15% din doza zilnică recomandată; - cantităţile maximale de
vitamine şi minerale, prezente în suplimentele alimentare în porţia zilnică de consum
recomandatate de producător, se stabilesc ţinîndu-se seama de:
1) nivelurile superioare de siguranţă a consumului de vitamine şi minerale stabilite prin
evaluarea ştiinţifică a riscului pe baza datelor ştiinţifice general acceptate, ţinînd seama,
după caz, de gradele diferite de sensibilitate ale diferitelor grupuri de consumatori;
2) aportul de vitamine şi minerale din alte surse alimentare;
3) aporturile de referinţă de vitamine şi minerale pentru populaţie.
B. Cu conţinut de alte substanţe cu efect nutriţional sau fiziologic Aceste substanţe se pot
include în şase categorii:  aminoacizi  enzime  acizi graşi esenţiali  pre- şi probiotice 
botanice şi extracte botanice  diverse alte substanţe biologic active cum ar fi: coenzima
Q10, licopen, inozitol, glucosamine.
4. Care este componența și scopul administrării suplimentelor alimentare?
5. Care sunt particularitățile administrării suplimentelor alimentare cu vitamine și
minerale?
Consumul suplimentelor alimentare poate prezenta riscuri pentru sănătate în următoarele
situații: - combinarea suplimentelor; - utilizarea suplimentelor cu medicamente (fie
eliberate pe bază de rețetă sau fără rețetă); - înlocuirea suplimentelor cu medicamentele
eliberate pe bază de rețetă; - aportul excesiv de nutrienți, cum ar fi vitamina A, vitamina D
sau fier. Astfel, pacienții trebuie să ceară sfatul medicului, nutriționistului sau farmacistului
pentru a înțelege potențialele beneficii și riscuri pentru sănătate legate de utilizarea
suplimentelor alimentare.

6. În ce constă procedura de notificare a suplimentelor alimentare și care este organul

responsabil?
Procedura de notificare - prezentarea informaţiilor despre producător, importator, după
caz, ţara de origine, denumirea produsului, o copie a etichetei produsului (în original şi cu
traducere în limba de stat), precum şi o declaraţie precum că produsul nu a fost înregistrat
în ţara de origine în calitate de medicament.
Suplimentele alimentare și nutraceuticele sunt reglementate diferit față de medicamente,
care sunt testate pe scară largă, le sunt reglementați parametrii de siguranță, eficacitate,
mărimea dozei, studiile de farmacocinetică, farmacodinamie, cu specificarea mecanismului
de acțiune, evalurea interacțiunilor, indicațiilor și contraindicațiilor. Nutraceuticele nu intră
în totalitate în responsabilitatea Food and Drug Administration (FDA), dar sunt monitorizate
ca suplimente alimentare în conformitate cu Dietary Supplement, Health and Education Act
1994 (DSHEA) și Food and Drug Administration Modernization Act 1997 (FDAMA). FDA a
stabilit bune practici de fabricație (GMP) pe care companiile trebuie să le respecte pentru a
asigura identitatea și puritatea suplimentelor alimentare, dar nu și eficacitatea și siguranța.
Depistarea suplimentelor alimentare nesigure se efectuiază în baza raportărilor de către
consumatori sau de profesioniștii din domeniul sănătății către organele corespunzătoare
sau în urma cercetărilor efectuate în cadrul instituțiilor
7. Care sunt cerințele față de suplimente alimentare în funcție de inofensivitatea și
eficiența lor?
Asigurarea siguranței consumatorului în urma administrării suplimentului alimentar, cu
excluderea potențialelor riscuri pentru sănătate, trebuie să fie criteriul de bază ce va
permite plasarea produsului dat pe piață, dat fiind faptul că, mulți producători fac afirmații
ilegale fără date adecvate pentru a susține siguranța și eficacitatea produselor lor. Conform
Hotărârii Guvernului Nr. 538, anterior plasării pe piaţă, suplimentele alimentare se supun
procedurilor de notificare sau înregistrare la Agenția Națională pentru Sănătate Publică.
Recomandările de constituire a dosarului, precizînd elementele care trebuie prezentate în
vederea evaluării inofensivităţii (siguranţei) substanţei cu scop nutriţional sau fiziologic sau
a plantei, preparatului din plante sau a produsului, pentru sănătatea consumatorilor se
aprobă de Ministerul Sănătății. NB! Inofensivitatea (siguranţa) - lipsa reacţiilor adverse
grave şi neprevăzute în cadrul studiilor clinice sau la utilizarea terapeutică a remediilor
medicamentoase, ce corespund criteriului beneficiu/risc.
8. Ce presupune controlul calității suplimentelor alimentare și cine este responsabil de
asigurarea acestui parametru?
FDA (Agentia Americana a Medicamentului) si EMEA (Agentia Europeana a
Medicamentului) nu solicită înainte de punerea pe piață ca suplimentele alimentare să fie
testate pentru a fi dovedită siguranța și faptul ca funcționează, așa cum se întâmplă în cazul
medicamentelor pe rețetă. Prin urmare, produsele pot conține ingrediente nelistate și
contaminanți, iar unele produse testate pozitiv pentru medicamentele pe rețetă nu sunt
listate pe eticheta. Responsabilitatea producătorului și controlul calității Această abordare
nestandardizată a reglementării nutraceuticelor pune o mare responsabilitate
producătorilor de suplimente pentru a asigura un nivel ridicat de controale de calitate
pentru a evita punerea în pericol a consumatorilor. Deși reglementările specifice pot varia
în funcție de țară, producătorii ar trebui să își asume întotdeauna responsabilitatea pentru
trasabilitate și controlul calității pe parcursul întregii proceduri. Multe, dacă nu toate,
riscurile pot fi atenuate prin testare amănunțită la fiecare pas:
• Ingrediente – Testarea trebuie să înceapă cu detectarea (și identificarea) agenților
patogeni și enumerarea indicatorilor de calitate pentru materiile prime și ingrediente.
Contaminarea din sol și factorii de mediu este mult mai ușor de tratat și evitat înainte ca
materialele să intre în producție, ceea ce provoacă pierderi de timp, produse și profit. •
Formula – Poate cel mai important pas al procesului de producție este formula de
supliment, nu doar lista de ingrediente finalizate, ci și o măsurare funcțională, repetabilă a
nivelului prezent pentru fiecare. • Producție – Respectarea Regulilor de Bună Fabricare
(GMP) ale Organizației Mondiale a Sănătății asigură că instalațiile mențin zonele de lucru
curate, lucrează pentru a preveni contaminarea încrucișată, urmează procese clar definite
etc. Producătorii care trec cu succes evaluări de la terți pot primi un NSF sau Certificare
NNFA care poate fi afișată pe produsele respective. • Testarea produselor finale (obligatorie
și neobligatorie) – În cazurile în care testarea riguroasă nu este necesară, producătorii sunt
responsabili pentru puritatea, eficacitatea și testarea alergenilor. Producătorii pot alege să
obțină o marcă de verificare USP, care să demonstreze că suplimentele lor respectă eticheta
lor, nu conțin niveluri dăunătoare de contaminanți, vor fi digerate într-un interval de timp
specificat și că au respectat standardele GMP
9. Care sunt cerințele față de eticheta suplimentului alimentar?
Suplimentele alimentare trebuie să respecte normele generale de etichetare și să afișeze: 
cantitatea de produs recomandată pentru consumul zilnic  un avertisment care să indice
că doza zilnică recomandată nu trebuie să fie depășită  un avertisment privind evitarea
utilizării suplimentelor alimentare ca înlocuitori pentru un regim alimentar variat 
mențiunea că produsul nu ar trebui păstrat la îndemâna copiilor  Termenul de valabilitate
al produsului:  Pe eticheta suplimentelor se înscrie de către producător data durabilităţii
minimale, respectiv data până la care acestea îşi păstrează caracteristicile specifice în
condiţii de depozitare corespunzătoare.  Data va fi precedată de menţiunea: -"A se
consuma, de preferinţă, înainte de ...",
dacă în dată este inclusă ziua; sau -"A se consuma, de preferinţă, până la sfârşitul
...", dacă se indică luna şi anul sau numai anul.
 Condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicaţii
speciale
 Denumirea şi sediul producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului;
 Credibilitatea producătorului și a produsului în baza certificatelor GMP, acreditări
naționale și internaționale, certificate de calitate, studii publicate, etc.
 Menţiune care să permită identificarea lotului;
 Precauţii speciale (atenţionări speciale):
 ex. “A nu se administra la femeile gravide sau care alăptează”
 ex. “Produsul conţine diferiţi alergeni.”
 Pe eticheta unor suplimente alimentare pot fi întâlnite anumite menţiuni de sănătate,
cum ar fi:
 “Zincul contribuie la menţinerea vederii normale”
 “Seleniul contribuie la mneţinerea sănătăţii părului”
 ”Vitamina C contribuie la metabolismul energetic”

10. Cum trebuie de selectat un supliment alimentar?

În primul rând, atragem atenție la țara producătoare și la producătorul propriu-zis. Ne
asigurăm că acesta are o pagină web, unde descrie materia primă din care se prepară
suplimentele. Dacă producătorul nu face transparentă această informație, există riscul ca
acest produs să nu fie unul original, de calitate.
Într-al doilea rând, verificăm suplimentele alimentare din punct de vedere legal. Există
anumite certificate și standarde, inclusiv ISO, HCCP (Hazard Analysis of Critical Control
Points) sau GMP (Good Manufacturing Practice), pe care producătorii care se doresc pe
piață trebuie să le urmeze. Standardul GMP este unul internațional, care poate fi adaptat la
o anumită țară. În cazul suplimentelor poate fi GMP Pharmaceutic sau GMP Food.
Pentru suplimentele produse în statele CSI, există vechiul standard GOST, care trebuie
verificat, dacă nu s-a învechit. Dacă suplimentul nu are niciun certificat menționat,
consumatorul ar trebui să își pună un mare semn de întrebare.
Următorul pas ar fi să verificăm termenul de valabilitate. Dacă acest termen e prea lung,
iarăși există riscul ca produsul să fie de o calitate îndoielnică. Este foarte important să
verificăm concentrația și doza substanțelor active. De exemplu, fierul – până la o anumită
doză e considerat supliment alimentar, iar când doza este una terapeutică, el trebuie
înregistrat ca medicament.
Să nu uităm că un supliment alimentar nu poate fi o panacee. Nu se
recomandă suplimentele alimentare care conțin „de toate” - o mulțime de vitamine și
minerale.
Drept rezulat, organismul își selectează doar ceea, de ce are nevoie. În plus, există vitamine
și minerale care sunt antagoniste, adică au aceleași mecanisme de absorbție în organism.
Astfel, dacă le luăm pe toate, organismul va absorbi doar una. La fel în procesul de alegere a
suplimentului alimentar trebuie de verificat dacă există ingrediente de prisos, cum ar fi
polenul de albine, complexul de hesperidină, inozitol, laetril („vitamina B-17”), acid
pangamic sau acid para-aminobenzoic (PABA), care nu sunt
esențiale pentru organism, dar adăugarea acestora în catități mărite are drept scop
creșterea costului pentru produsul dat.

11. Ce recomandări trebuie oferite consumatorului înainte de administrarea

suplimentului alimentar?
 se vor respecta toate indicaţiile date de către producător privind porţia zilnică
recomandată şi perioada de administrare;  se va respecta ritmul de administrare al dozelor
pe parcursul unei zile; Trebuie de luat în considerație aportul total de nutrienți prezenți în
dieta zilnică, inclusiv alimentele fortificate cu vitamine și minerale, suplimentul alimentar
administrat, ca să nu depășească nivelul superior pentru orice vitamină sau mineral.
Recomandări: Înainte de lua un supliment alimentar consumatorul trebuie să găsească
răspuns la următorele întrebări: 1. Ce beneficii asupra sănătăţii vă aduce acest produs? 2.
Care sunt riscurile la care se va supune dacă va lua acest supliment? 3. Care este doza
corectă pe care trebuie să o ia pentru a avea eficienţă maximă? 4. Cum se admnistrează (cu
apă, cu suc?), când (în ce perioadă a zilei, înainte sau după masă, la ce interval de timp?) şi
pentru cât timp se poate lua produsul fără niciun risc? 5. Prezintă acest supliment alimentar
certificat de calitate sau nu? Unele suplimente alimentare pot interacţiona cu anumite
medicamente administrate simultan, rezultând efecte nedorite: de ex. nu se recomandă
administrarea suplimentului alimentar ce conţine extract de Ginkgo Biloba în acelaşi timp
cu anticoagulantele. Respectiv, în aceste situații se recomandă consultarea medicului sau
farmacistului, în special, pentru anumite categorii de populaţie - copii, varstnici, femei
gravide, femei care alăptează, persoane cu boli cronice (diabet zaharat, hipertensiune
arterială, cancer, etc.) persoane care urmează să fie supuse unor intervenţii chirurgicale.

1. Care sunt nutrienții principali din compoziția suplimentelor alimentare destinate

gravidelor și ce rol au ei?
Suplimente alimentare pentru femeile însărcinate au drept scop oferirea organismului
vitaminele și mineralele necesare pentru o sarcină sănătoasă. Având în vedere incidența
relativ mare a deficiențelor nutriționale, densitatea redusă de nutrienți a alimentelor și
aportul mai mare de alimente procesate sărace din punct de vedere nutrițional, utilizarea
suplimentelor în timpul sarcinii poate fi benefică în unele cazuri și poate reduce riscurile de
rezultate negative asupra sănătății fătului și a femeei însărcinate.
Suplimentarea dietei în perioada de sarcină se recomandă atunci, cînd există dovezi că
dieta obișnuită poate limita creșterea și dezvoltarea mamei sau a fătului. În ceea ce privește
rolul studiului controlat randomizat în nutriție, este clar neetic să se reducă aportul de
nutrienți în timpul sarcinii pentru comparație ca grup „de control”, ceea ce face dificil
studiul eficacității unor suplimente alimentare.
Un supliment de multivitamine si minerale este recomandat în special femeilor însărcinate
în următoarele situații:  Sarcină în adolescent;  Urmarea regimului alimentar vegan de
către femeia însărcinată;  Subponderabilitate;  Fumatul și consumul abuziv de alcool; 
Sarcina cu doi sau mai mulți fetuși;  dietă restricționată: din cauza unei intoleranțe
alimentare (de ex., o dietă fără gluten în boala celiacă) sau din motive religioase;  Istoric
familial cu malformații cauzate de deficit de nutrient Suplimentele speciale formulate
pentru sarcină sunt prescrise în mod curent femeilor însărcinate de majoritatea medicilor.
Unele sunt eliberate fără prescripție medicală, în timp ce altele sunt eliberate pe bază de
rețetă din cauza conținutului lor ridicat de substanțe active, de exemplu acid folic sintetic
(1000 μg), care, fiind consumat în exces, poate avea consecințe negative pentru persoanele
în vârstă(poate accelera declinul mental legat de vârstă, în special la persoanele cu niveluri
scăzute de vitamina B12). Suplimentele cu nutrienți specifici pot fi recomandate în
circumstanțe în care acești nutrienți sunt inadecvați. De exemplu, veganii pot avea nevoie
de un supliment de vitamina B-12. Pentru multe femei însărcinate, singurul supliment
necesar este fierul în ultimele 2 trimestre.
2. Care sunt principalele recomandări oferite femeilor însărcinate înainte de
administrarea suplimentelor alimentare?
Nutrienții necesari:
 400 micrograme (mcg) de acid folic
 400 UI (10 mcg) de vitamina D
 200 până la 300 de miligrame (mg) de calciu
 70 mg de vitamina C
 3 mg de tiamină
 2 mg de riboflavină
 20 mg de niacină
 6 mcg de vitamina B12
 10 mg de vitamina E
 15 mg de zinc
 17 mg de fier
 150 mcg de iod
Unele suplimente pot provoca greață la o femeie însărcinată care va accentua
manifestrea fiziologică din primul trimestru. Este posibil de substituit comprimatele,
capsulele cu o altă formă care nu va provoca iritații în procesul înghițirii – formă lichidă,
masticabilă, sau suplinirea necesarului de nutrient din surse alimentare.
Este important de a nu depășiți doza recomandată deoarece megadozele de
suplimente de vitamine și minerale pot fi periculoase atât pentru femeia gravidă, cât și
pentru făt. De exemplu, fierul, zincul, seleniul și vitaminele A, B-6, C și D pot exercita
efecte toxice atunci când sunt luate în doze mari.

3. Care pot fi reacțiile adverse în urma consumului suplimentelor alimentare la femei?

4. Care sunt recomandările de completare a dietei alimentare pentru copii și

adolescenți?

Toate vitaminele și mineralele sunt importante în susținerea creșterii normale, dar unele au
un rol deosebit în perioada de copilărie și adolescență. Cele mai frecvente deficiențe de
nutrienți care trebuie suplinite în dieta copiilor și adolescenților sunt: aportul scăzut de fier,
care crește riscul apariției anemiei fierodeficitare; în mod fiziologic, nou-născuții au rezerve
scăzute de fluor, vitamina K și vitamina D, de asemenea, copiii și adolescenții consumă prea
puțin calciu, zinc, acid folic și vitaminele A și C. Aceste deficiențe se instalează și în cazul
unei diete alimentare sărace, dietei vegane, participarea la programe de gestionare a
obezității și/sau cînd copiii sunt neglijați sau abuzați.
De aceea, se recomandă de completat dieta nou-născuților, copiilor și adolescenților
sănătoși prin consumul suplimentelor alimentare cu următorii nutrienți: vitamina K, fier,
vitamina B-12, vitamina D, calciu, supliment de fluor, diferențle fiind în doză, stabilită în
funcție de necesitățile organismului.
Necesarul zilnic de:
 vitamina D: sugari: 400 UI/zi; peste 7 ani: 200 UI/zi;
 calciu: vârsta - 1-3 ani: 700 mg/zi; 4-8 ani: 1.000 mg/zi; 9-18 ani: 1.300 mg/ zi.
 vitamina B-12: sugari: 0,5 mcg/zi, copii 1-3 ani: 0,9 mcg/zi, 4-8 ani: 1,2 mcg/zi, 9- 13 ani:
1,8 mcg/zi.
 acid folic: sub 12 ani:0,1 mg/zi peste 12 ani: 0,2 mg/zi
 fier: copii: între 7-10 mg/ zi; adolescenți: băieții - 11 mg/zi, iar fetele - 15 mg/zi
 vitamin K: vârsta- 7-12 luni: 2,5 mcg/zi; 1-3 ani: 30 mcg/zi; 9-13 ani: 60 mcg/zi.
Academia Americană de Pediatrie sugerează ca copiii și adolescenții să consume un
supliment de multivitamine și minerale care nu depășește 100% din DZR sau aporturile
adecvate stabilite pentru vârstele corespunzătoare. Totuși, suplimentele nu au rolul de a
substitui o dietă alimentară sănătoasă.
În urma unui studiu asupra prevalenței utilizării suplimentelor alimentare la copii și
adolescenți, s-a constat utilizarea predominantă a complexelor de multivitamine-minerale,
suplimentelor cu vitamina D, vitamina C , probiotice, melatonină și acizi grași omega-3.
Multe suplimente alimentare nu au testări și demonstrații cu referire la siguranța și
eficacitatea administrării lor la copii și adolescenți. Pe lângă aceasta, sunt suplimente a
căror consum poate avea influiențe negative asupra sănătății adolescentului: produse
promovate ca suplimente alimentare pentru pierderea în greutate sau bodybuilding, din
motiv că pot conține substanțe dăunătoare, inclusiv substanțe medicamente eliberate pe
bază de rețetă și substanțe cu acțiune psihotropă(ex.amfetamina). Iar, deoarece corpul
copiilor nu este complet dezvoltat, efectele secundare ale acestor produse asupra copiilor și
adulților pot diferi.
Suplimente pentru copii și adolescenți: Supradyn junior, Doppelherz active
Calcium+Vitamina D3, Omega 3 Kids, Ferumvit (fier, vitamin C, vitamina B2 etc.) ș.a.

5. Consumul căror nutrienți are drept scop satisfacerea necesităților fiziologice ale
omului matur?
Aportul adecvat al tuturor vitaminelor și mineralelor este important pe parcursul anilor
adulți. Micronutrienții care necesită o atenție specială deoarece tind să fie prezenți în
cantități mai puțin decât optime în dietele multor adulți sunt calciul, vitamina D, fierul,
zincul, magneziul, acidul folic și vitaminele B-6, B-12 și E. Persoanelor, care au dereglări de
absorbție sau care nu pot să consume o dietă nutritive, se recomandă să consume un
supliment alimentar cu vitamine și minerale potrivit necesităților lor.
S-a demonstrat că aportul alimentar al anumitor carotenoizi are o varietate de efecte
importante anti-îmbătrânire și de protecție a sănătății. În mod specific, luteina și zeaxantina
au fost legate de prevenirea cataractei și a degenerescenței maculare asociate cu vârsta.
Dietele bogate în fructe și legume, sursele majore de carotenoizi și alte substanțe
fitochimice benefice (fitoestrogenii), s-au dovedit în mod constant a fi protectoare pentru o
mare varietate de afecțiuni legate de vârstă.
În urma unui studiu în SUA, cele mai frecvent raportate motive pentru utilizarea
suplimentelor în rândul adulților au fost „îmbunătățirea” sau „menținerea” sănătății
generale. Femeile au folosit produse de calciu pentru „sănătatea oaselor”, în timp ce
bărbații au fost mai predispuși să raporteze utilizarea suplimentelor pentru „sănătatea
inimii sau pentru a scădea colesterolul”.
Tendințele stilului de viață care preferă o dietă fără carne sau produse derivate din carne
pot duce la un număr tot mai mare de persoane cu insuficiențe de micronutrienți. În
special, dietele vegane și vegetariene vor duce la un aport scăzut de diferiți micronutrienți
din cauza biodisponibilității slabe a unora dintre aceștia din alimente vegetale sau a unei
concentrații slabe în dieta respectivă.
Suplimente pentru adulți: inoclim(isoflavone de soia), Ци клим витамины 45+, Osteofin ș.a

6. Care sunt recomandările de completare a dietei alimentare pentru persoanele

vârstnice?
Unul din motivele pentru care suplimentele alimentare pentru vârstnici sunt atât de
populare este că pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, pofta lor de mâncare tinde să scadă.
Fapt ce accentuiază deficiențele nutriționale cauzate de modificările fiziologice instalate.
Printre cauzele dietei alimentare sărace la vârstnici sunt:
o Depresie
o Demenţă
o Scăderea percepției gustative și olfactive
o Dificultăți la cumpărarea sau prepararea alimentelor
o Scăderea metabolismului bazal
o Medicamente care afectează apetitul
o Afectiuni respiratorii și cardiovasculare
o Deteriorarea danturii
Procesul de îmbătrânire şi bolile încep în acelaşi loc: mitocondriile. Ori de câte ori
mitocondriile produc energie (sub formă de ATP), ele produc şi produse secundare
denumite ROS (specii de oxigen reactiv, un tip de radical liber). Pe măsură ce organismul
îmbătrânește, calitatea şi cantitatea mitocondrială scad în mod natural. Mitocondriile
produc mai puţin ATP şi mai mult ROS.
Deoarece anumiţi nutrienţi – precum vitaminele B, C, E, fierul, magneziul şi seleniul – fac
parte din procesul de producere a ATP-ului în mitocondrie şi ajută la combaterea radicalilor
liberi, aceştia nu trebuie să lipsească din dietă, iar suplimentarea lor s-a dovedit extrem de
utilă (cum ar fi, de exemplu, combinaţia de CoQ10 şi seleniu) pentru creşterea imunităţii,
reducerea ratelor de deces din cauze cardiovasculare şi pentru menţinerea metabolismului
energetic în parametri normali. Cantitatea recomandată de CoQ10 fiind de 25-100 mg/zi.
Zincul, tiamina și uleiul de pește pot fi recomandate persoanelor în vârstă pentru a stimula
pofta de mâncare. De fapt, mulți experți în nutriție recomandă un supliment zilnic echilibrat
de multivitamine și minerale pentru adulții în vârstă, în special pentru cei cu vârsta de 70 de
ani și peste. • Vitamina B12: 2,4 mcg în fiecare zi. • Calciu: Femeile peste 50 de ani au
nevoie de 1.200 mg în fiecare zi. Barbatii au nevoie de 1.000 mg intre 51 si 70 de ani si
1.200 mg dupa 70 de ani, dar nu mai mult de 2.000 mg pe zi. • Vitamina D: 600 UI pentru
persoanele cu vârsta între 51 și 70 de ani și 800 UI pentru cei peste 70 de ani, dar nu mai
mult de 4.000 UI în fiecare zi. • Vitamina B6: 1,7 mg pentru bărbați și 1,5 mg pentru femei
în fiecare zi.
Cu toate acestea, datorită prezenței maladiilor cronice la persoanele în vârstă și medicației
complexe, se va recomanda consultarea medicului înainte de a consuma un supliment
alimentar.
Suplimente pentru vârstnici: Coenzime Q10 Cardio, Ostrovision, Lycored(licopen,
micronutrienți) ș.a
7. Care este principiul dozării spectrofotometrice a acidului ascorbic?
Scop analizei - calcularea conținutului acidului ascorbic din suplimente complexe prin
metoda spectrofotometrică UV-VIS. 2.1 Analiza conținutului de vitamina C pentru capsule:
contitul unei capsule (ce corespunde la 0,06 g acid ascorbic) se trece într-un balon cotat cu
capacitatea 50 ml, se dizolvă în apă purificată și imediat se aduce la cotă cu același solvent.
Ulterior, la 10 ml soluție acid clorhidric 0,1 mol/l se adaugă 1,0 ml soluție obținută într-un
balon cotat cu capacitatea 100 ml și se aduce la cotă cu apă purificată. Se determină
absorbanța soluției obținute la lungimea de undă 243±1 nm în cuva cu grosimea 10 mm.
Absorbanța specifică pentru acidul ascorbic la lungimea de undă 243±1 nm este egală cu
542,5. În calitate de soluţie de referinţă a servit amestecul din apă purificată și soluție de
acid clorhidric 0,1 mol/l. Conținutul de acid ascorbic din formele solide, determinat prin
metoda spectrofotometrică UV-VIS, se va calcula în baza formulei de calcul (1)
 1. Care este rolul suplinirii alimentației în prevenirea și susținerea tratamentului
maladiilor cu caracter neurologic?
Suplimentele alimentare, fiind considerate produse alimentare, pot conține nutrienţi sau
alte substanţe cu rol nutriţional sau fiziologic: minerale, vitamine, aminoacizi, plante
medicinale sau alte substanțe botanice, utilizate pentru a suplimenta dieta prin creșterea
aportului zilnic al acestora. Nutraceuticele sunt acele suplimente nutritive care sunt
utilizate cu scopul obținerii beneficiilor medicale sau pentru sănătate, incluzând
tratamentul și prevenirea maladiilor. Studiile de cercetare efectuate demonstrează
beneficiile aportului adecvat de nutrienți în prevenirea maladiilor și complicațiilor
patologice, cum ar fi, diabetul, ateroscleroza, bolile cardiovasculare, cancerul și tulburările
neurologice.
2. Care sunt factorii ce determină apariția și evoluția afecțiumilor neurodegenerative?

3. Care este rolul suplimentelor alimentare în monitorizaarea alergiilor?

Alergia este o reacție de hipersensibilitate a sistemului imunitar. O reacție alergică apare
atunci când sistemul imunitar reacționează la substanțe care sunt în mod normal
inofensive. Reacțiile alergice se deosebesc prin activarea excesivă a leucocitelor din sânge
(mastocitelor și bazofilelor) de către un tip de anticorp numit imunoglobulina E. Această
reacție are ca rezultat un răspuns inflamator care poate varia de la inofensiv la periculos. În
acest caz se recomandă suplimentarea dietei cu nutrienți pentru a îmbunătăți funcția
sistemului imunitar. Rolul protector al antioxidanților în bolile alergice este datorat
capacității lor de a elimina radicalii liberi generați de răspunsul inflamator, care poate
intensifica procesul bolii. Nutrienții care sunt benefici pentru gestionarea alergiilor sunt
vitamina E, magneziu, zinc, vitamina B6, vitamina A, C și vitamina D.
5. Care sunt categoriile de suplimente alimentare necesare pacienților diagnosticați cu
diabet zaharat și prediabetici?
Pacienții cu diabet zaharat sunt mai predispuși să utilizeze suplimente alimentare decât
populația generală, un subgrup de pacienți preferând terapiile „naturale” în locul
prescripțiilor bazate pe dovezi. Motivele comune pentru care sunt utilizate suplimentele
alimentare includ scăderea glicemiei, scăderea tensiunii arteriale, îmbunătățirea
colesterolului, creșterea sensibilității la insulină, neuropatia și prevenirea altor complicații
legate de diabet.
Aportul adecvat de fibre alimentare, izoflavone(fitoestrogeni), acizi grași polinesaturați și
magneziu (crește sensibilitatea la insulină) este asociat cu o incidență scăzută de
îmbolnăvire cu diabet zaharat tip 2. Unele studii au arătat că suplimentele cu crom
(picolinat de crom 0,2-1mg) pot fi utile persoanelor cu diabet zaharat de tip 2 și rezistență
la insulină (prediabete), datorită rolului în menținerea nivelului normal de glucoză în sânge.
Pacienții sunt, de asemenea, interesați de utilizarea cromului pentru pierderea în greutate,
deoarce diabetul zaharat de tip 2 este deseori asociat cu obezitatea.
Deficitul de vitamina D duce la scăderea sensibilității la insulină. Studiile clinice pe
suplimentare de calciu și vitamina D au descoperit că vitamina D poate scădea riscul de
diabet de tip 2. Mai multe vitamine B sunt utilizate în mod obișnuit în diabetul de tip 2,
inclusiv tiamina (B 1), piridoxina (B6), biotina, acidul folic (B 9 ) și B 12. Absorbția acidului
folic și a vitaminei B 12 este redusă datorită utilizării prelungite a metforminei, care este
medicamentul de primă alegere în diabetul zaharat rezistent la insulină.
Acidul lipoic este utilizat ca antioxidant pentru tratamentul neuropatiei diabetice și poate fi
eficient ca supliment alimentar pe termen lung pentru protecția diabeticilor de complicații.
6. Ce categorie de suplimente alimentare se recomandă pentru prevenirea
complicațiilor la pacienții cu diabet zaharat?
Pacienții cu diabet zaharat sunt mai predispuși să utilizeze suplimente alimentare decât
populația generală, un subgrup de pacienți preferând terapiile „naturale” în locul
prescripțiilor bazate pe dovezi. Motivele comune pentru care sunt utilizate suplimentele
alimentare includ scăderea glicemiei, scăderea tensiunii arteriale, îmbunătățirea
colesterolului, creșterea sensibilității la insulină, neuropatia și prevenirea altor complicații
legate de diabet.
Aportul adecvat de fibre alimentare, izoflavone(fitoestrogeni), acizi grași polinesaturați și
magneziu (crește sensibilitatea la insulină) este asociat cu o incidență scăzută de
îmbolnăvire cu diabet zaharat tip 2. Unele studii au arătat că suplimentele cu crom
(picolinat de crom 0,2-1mg) pot fi utile persoanelor cu diabet zaharat de tip 2 și rezistență
la insulină (prediabete), datorită rolului în menținerea nivelului normal de glucoză în sânge.
Pacienții sunt, de asemenea, interesați de utilizarea cromului pentru pierderea în greutate,
deoarce diabetul zaharat de tip 2 este deseori asociat cu obezitatea.
Deficitul de vitamina D duce la scăderea sensibilității la insulină. Studiile clinice pe
suplimentare de calciu și vitamina D au descoperit că vitamina D poate scădea riscul de
diabet de tip 2. Mai multe vitamine B sunt utilizate în mod obișnuit în diabetul de tip 2,
inclusiv tiamina (B 1), piridoxina (B6), biotina, acidul folic (B 9 ) și B 12. Absorbția acidului
folic și a vitaminei B 12 este redusă datorită utilizării prelungite a metforminei, care este
medicamentul de primă alegere în diabetul zaharat rezistent la insulină.
Acidul lipoic este utilizat ca antioxidant pentru tratamentul neuropatiei diabetice și poate fi
eficient ca supliment alimentar pe termen lung pentru protecția diabeticilor de complicații.
 7. Care este rolul suplimentelor alimentare în monitorizaarea riscului afecțiunilor
cardiovasculare?
Maladii cardiovasculare - termen folosit pentru afecțiunile inimii și ale vaselor sanguine ce
includ boala coronariană, afecțiuni vasculare periferice, cerebrovasculare (accident vascular
cerebral), hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă etc., majoritatea fiind posibil de
prevenit.
Suplimente alimentare surse de vitamine, minerale, antioxidanți, fibre dietetice și acizi grași
polinesaturați omega-3 (n-3 PUFA) împreună cu exercițiile fizice sunt recomandate pentru
prevenirea și tratamentul maladiilor cardiovasculare. Moleculele precum polifenolii
modifică metabolismul celular și transmiterea impulsului nervos, ceea ce le oferă
capacitatea de a reduce afecțiunile arteriale.
Flavonoidele joacă un rol important prin blocarea enzimei de conversie a angiotensinei,
blochează enzimele ciclooxigenazei care descompun prostaglandinele și previn agregarea
trombocitelor. Ele protejează, de asemenea, sistemul vascular care transportă oxigenul și
nutrienții către celule. Se presupune că antociani, taninuri (proantocianidine), serotonina și
melatonina din suplimente cât și din surse vegetale impun beneficii pentru sănătatea
vaselor. Hesperidina este utilizată pentru tratamentul insuficienței venoase și a
hemoroizilor.
LDL este o cauză de bază a bolilor cardiovasculare, iar quercetina acționează ca un
antioxidant și elimină radicalii liberi. Pacienții diabetici prezintă un risc mai mare de
afectare a vaselor de sânge din cauza stresului oxidativ. Prin urmare, quercetina este
benefică și la acești pacienți. Fitosterolii concurează cu colesterolul alimentar blocând
absorbția și facilitând excreția acestuia din organism. Acizii grași omega-3, octacosanolul,
prezent în cerealele integrale, are proprietăți de scădere a nivelului de lipide din sânge, fără
efecte secundare.

7. Care sunt nutrienții necesari de suplinit în dieta pacienților cu afecțiuni hepatice?

Malnutriția, inclusiv deficiențele individuale de nutrienți, este observată în mod regulat în
bolile hepatice, în special în formele mai severe de boli hepatice cronice. Mecanismele de
malnutriție/deficiență de nutrienți sunt variate și includ factori precum aportul slab, golirea
gastrică afectată, absorbția scăzută, pierderile fecale și urinare crescute ș.a. Pacienții
diagnosticați cu ciroză de diferite etiologii au deficit de zinc (alcool dehidrogenaza este o
metaloenzimă dependentă de zinc), de aceea necesită suplinirea acestuia. Vitamina E s-a
dovedit a fi eficientă în îmbunătățirea funcției hepatice în stetoză hepatica nonalcoolică,
fiind administrată în doze de 200-400 UI timp de 1 an. Deci, vitamina E, zinc, magneziu, S -
adenosilmetionină, betaină, silimarină și glicirizină joacă un rol important în funcția
hepatică normală.
Glutationul (cele mai mari concentratii gasindu-se in ficat, eritrocite si leucocite) este
implicat in multe procese metabolice, eliminand eficient radicalii liberi si alte specii reactive
de oxigen acumulate în organism. Glucozamina, taurina, acizii grasi polinesaturati,
fitoestrogenii, polifenolii, carotenoizii si zincul, pot preveni sau atenua epuizarea formei
reduse a glutationului in celule, necesară pentru detoxifierea organismul de peroxizii
formati in exces.
8. Care este rolul glatationului în exercitarea funcției hepatice?
Glutationul (cele mai mari concentratii gasindu-se in ficat, eritrocite si leucocite) este
implicat in multe procese metabolice, eliminand eficient radicalii liberi si alte specii reactive
de oxigen acumulate în organism. Glucozamina, taurina, acizii grasi polinesaturati,
fitoestrogenii, polifenolii, carotenoizii si zincul, pot preveni sau atenua epuizarea formei
reduse a glutationului in celule, necesară pentru detoxifierea organismul de peroxizii
formati in exces.
9. Care este rolul suplimentelor alimentare cu conținut de antioxidanți în dieta
pacienților diagnosticați cu cancer? Ce substanțe prezintă astfel de proprietăți?
Aportul optim de micronutrienți poate juca un rol crucial pentru prevenirea cancerului, fapt
demonstrat în multe studii clinice randomizate efectuate în ultimele câteva decenii.
Substanțele cu proprietăți antioxidante fiind administrate cu acest scop, ex. izoflavonele și
genisteină inhibă creșterea celulelor canceroase. Datorită naturii nesaturate a licopenului,
acesta este considerat a fi un antioxidant puternic care se acumulează la nivel de prostată,
testicule, piele și suprarenale, unde exercită acțiune protectoare împotriva cancerului.
Aportul adecvat de cisteină, coenzima Q10, seleniu, Vitamina A, C, D și E, curcumină pot
potența acțiunea medicamentelor amtocanceroase și ameliora reacțiile adverse posibile.
Inflamația cronică este asociată cu un risc ridicat de cancer. Fiind caracterizată prin
tumefiere, durere, roșeață și căldură reprezintă răspunsul țesuturilor corpului la iritații sau
răni. Nutraceuticele care influiențează inflamația cronică sunt ghimbirul, soia, glucozamină,
condroitina, S-adenosilmetionina.
• Suplimentarea în doze mici de multivitamine pare să reducă riscul apariției cancerului
incident (în special în rândul bărbaților cu deficiențe nutriționale inițiale) și a cataractei
legate de vârstă. • Suplimentele individuale cu doze mari de β-caroten, vitamina E, seleniu,
vitamina C sau acid folic nu sunt recomandate pentru prevenirea cancerului sau a bolilor
cardiovasculare.
10. Ce categorie de suplimente alimentare se recomandă pentru prevenirea maladiilor
oftalmologice datorate vârstei?
Stilul de viață sănătos cu o dietă suplinită cu antioxidanți, cum ar fi acizii grași n - 3, luteina
și zeaxantina, vitaminele C și E, polifenolii, carotenoizii (în principal licopenul și βcarotenul)
și coenzima Q10 posedă proprietăți antioxidante și pot fi eficiente în preîntâmpinarea
degenerescenței maculare legată de vârstă.

1. Care este principiul clasificării acizilor grași din componența suplimentelor

alimentare?
Acizii graşi mononesaturaţi (MUFA, monounsaturated fatty acids) conţin o legătură dublă (-
CH=CH-) în configuraţie cis lângă o legătură saturată (-CH2-CH2-), poziţia variabilă a dublei
legături fiind precizată cu ajutorul literei greceşti ω în raport cu gruparea -CH3 terminală;
acidul oleic (C18:1 ω -9) este cel mai întâlnit acid gras din dietă.
Acizii graşi polinesaturaţi (PUFA, polyunsaturated fatty acids) conţin în moleculă până la 6
duble legături, în poziţia ω-6 sau ω-3. Cei mai importanţi în alimentaţie sunt acidul linoleic
(C18:2 ω-6), acidul arahidonic (C20:4 ω-6), acidul linolenic (C18:3 ω-3), acidul
eicosapentaenoic (C20:5 ω-3) şi acidul docosahexaenoic (C22:6 ω-3).
PUFA sunt clasificaţi în două grupe principale: familia acizilor graşi ω-3 şi ω-6. Poziţia
variabilă a dublei legături fiind precizată cu ajutorul literei greceşti ω în raport cu gruparea –
CH3 terminală. Acizii graşi ω-3 au ca reprezentant de bază acidul linolenic. Iniţial acidul
linolenic este sintetizat de cloroplaste. Când acidul linolenic din alge este consumat de
peştele oceanic de apă rece sau ajungând în organismul uman, este rapid transformat în
acid docosahexaenoic (DHA; C22:6 ω-3) şi acid eicosapentaenoic (EPA; C20:5 ω-3). Aceşti
doi acizi sunt comercializaţi ca ”ulei de peşte”. Acizii graşi ω-3 sub formă de acid linolenic se
găsesc de asemenea în uleiul de in. Precursorii acizilor graşi ω-6 sunt reprezentaţi de acidul
linoleic, care este rapid transformat în celulele animale în acid arahidonic. Acidul linoleic
este iniţial sintetizat în numeroase plante cu seminţe.
2. Care este rolul suplinirii dietei cu acizi grași polinesaturați?
Acidul linolenic, DHA şi EPA pot să exercite efecte cardioprotectoare prin scăderea
trombogenezei şi a presiunii arteriale (prin vasodilatație), precum și creșterea nivelului seric
de HDL. Doza zilnică recomandată de acizi grași omega-3: nou-născuți 0,5 g/zi, copii,
adolescenți 0,7-1g/zi, adulți 1-1,4 g/zi.
3. Care sunt caracteristicile și recomandările de consum pentru suplimente alimentare
cu conținut de compuși polifenolici?
Polifenolii sunt o categorie de compuși care se găsesc în mod natural în alimentele vegetale,
cum ar fi fructele, legumele, condimentele, ceaiul, ciocolata neagră și vinul. Aceștia pot
acționa ca antioxidanți, ceea ce înseamnă că pot neutraliza radicalii liberi și astfel ar reduce
riscul de afecțiuni precum cancerul, diabetul și bolile cardiovasculare. Flavonoide
(quercetină, kaempferol, catechine și antocianine), acizi fenolici (stilbeni și lignani), alți
polifenoli (resveratrol în vinul roșu, acid elagic în fructe de pădure, curcumină în turmeric)
sunt reprezentanții principali ai acestei clase nutraceutice. Polifenolii au următoarele
proprietăți: • Inhibă oxidarea LDL • Inhibă agregarea trombocitelor • Îmbunătățește
disfuncția endotelială • Scade riscule de infarct miocardic • Efect anticancerigen •
Prevenirea bolilor neurodegenerative • Utilizați în tratamentul diabetului zaharat și
prevenirea osteoporozei
Recomandările și reglementările dietetice pentru suplimente alimentare pe bază de
polifenoli ar trebui să limiteze consumul acestora la niveluri de referință alimentare și să
evite mega-dozele. Doza zilnică recomandată este de 450 mg/zi de resveratrol. Doze mari
de resveratrol (2.000 mg/zi) se recomandă la pacienții cu boală Alzheimer uşoară până la
moderată și 500 mg de 3 ori pe zi timp de 6 luni în boala ficatului gras non-alcoolic
4. Care este compoziția chimică și beneficiile pentru sănătate ale nutraceuticelor cu
efect fitoestrogenic ?
Izoflavonele reprezintă un grup de molecule produse aproape exclusiv de plantele din
familia Fabaceae. Ele sunt considerate fitoestrogeni, datorită strcturii similare cu 17-
betaestradiol și capacității de a se lega de receptorii estrogenici.
Sursele principale fiind soia și trifoiul roșu, care au componența sa genisteina, daidzeina,
biocanina A. Conținutul de izoflavone din boabele de soia este de aproximativ 1,5 mg/g, în
timp ce conținutul din alimentele derivate din soia este de obicei mai mic. Pe baza studiilor
in vitro și in vivo s-a estimat următorul lanț al potenței estrogenice: estradiol > genisteina și
equol > gliciteină > daidzeină > formononetin și biocanina A.
Fitoestrogenii acționează ca agoniști, în cazul deficitului de estrogeni, iar, în concentrații
mari, ca antagoniști, legându-se de receptorii estrogenici, blochează efectele estrogenului
endogen. În comparație cu estradiol, fitoestrogenii prezintă o potență estrogenică mai
mică. Izoflavonele au proprietăți antioxidante și sunt raportate dovezi în utilizarea cu scopul
prevenirii cancerelor hormonal-dependente, bolilor cardiovasculare, a osteoporozei,
declinului cognitiv legat de vârstă și manifestărilor secundare ale menopauzei, prin
diminuarea oboselii, iritabilității și bufeurilor.
Doza zilnică recomandată de fitoestrogeni din componența suplimentelor alimentare este
de ± 40–100 mg/zi.
5. Care sunt proprietăți și recomandările de consum pentru suplimentele alimentare cu
conținut de licopen și coenzima Q10?
Licopenul este un antioxidant puternic din grupul carotenoizilor care ar putea ajuta la
protejarea celulelor, eliminând speciile de oxigen reactiv de două și de zece ori mai mult
decât beta-carotenul și, respectiv, alfa-tocoferol. Se găsește în roșii, pepene verde,
portocală, grapefruit, caise, măceș și guava. Alfa-carotenul, beta-carotenul și beta-
criptoxantinul sunt carotenoide cu activitate Aprovitaminica – ceea ce înseamnă că ele pot
fi convertite în retinol în organismul uman, pe cînd luteina, licopenul și zeaxantinul nu pot fi
convertite, de aceea nu au activitate Aprovitaminică. Licopenul absorbit este stocat în mare
parte în ficat, suprarenale și prostată. Biodisponibilitatea licopenului poate fi scăzută prin
îmbătrânire și unele dintre stările patologice, cum ar fi bolile cardiovasculare. Acest
nutraceutic este utilizat în profilaxia hipertensiunii arteriale, micșorarea nivelului de
colesterol, cancer de prostată.
Doza zilnică recomandată: Licopenul ca compus pur poate fi administrat în doze de 10-100
mg/zi în timpul meselor principale. Este disponibil cel mai frecvent sub formă de capsule
gelatinoase moi, individual sau în combinație cu multivitamine și minerale
Coenzima Q10 este o substanță endogenă, liposolubila, existentă în toate celulele
organismului, având valoarea unui antioxidant puternic capabil să neutralizeze reacțiile
radicalilor liberi si este implicată în procesele de producere si stocare a energiei din
organism.
Indicații: aceste proprietăți îi permite a fi utilizat ca supliment alimentar pentru a
îmbunătăți bioenergetica celulară și pentru a inhiba anumite patologii legate de vârstă:
hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă și alte afecțiuni cadiovasculare. Studiile
preliminare au arătat că CoQ10 poate încetini, dar nu opri, progresia bolii Alzheimer. Deși
CoQ10 este deseori comercializat ca supliment energetic, nu există dovezi suficiente că va
crește energia la o persoană obișnuită.
Doze recomandate: Cantitatea recomandată de CoQ10 fiind de 100-200 mg/zi.
6. Care sunt recomandările de selectare și consum a suplimentelor alimentare cu conținut
de probiotice pentru eficiența terapeutică favorabilă?
O strategie propusă pentru atingerea unui echilibru sănătos al bacteriilor intestinale este
consumul de probiotice și prebiotice. Bacteriile probiotice sunt de obicei lactobacili sau
bifidobacterii.
Beneficiile probioticelor: pot ajuta la prevenirea și tratarea diareei (pediatrică, turistică,
asociată cu antibiotice), la prevenirea alergiilor alimentare și a cancerului de colon, la
tratarea sindromului de colon iritabil și a bolilor inflamatorii ale intestinului. Prin
transformarea lactozei în acid lactic, probioticele pot ajuta pacienţii cu intoleranţă la lactoză
să suporte doze mai mari de acest metabolit.
Efectele benefice ale probioticelor depind de: • tulpinile administrate - specificitatea
tulpinilor pentru anumite efecte clinice; • doză – 107 -1011 unităţi formatoare de colonii
(cfu); • forma de administrare • caracteristicile organismului gazdă. Se sugerează ca
producătorii să eticheteze genul, speciile și tulpină pentru fiecare probiotic dintr-un produs,
împreună cu numărul de celule viabile din fiecare tulpină de probiotic care va rămâne până
la sfârșitul perioadei de valabilitate. Cele mai comune forme de probiotice sunt formulate în
comprimate, capsule și pulberi care conțin bacteriile sub formă liofilizată.
7. Care sunt recomandările de selectare și consum a suplimentelor alimen.tare cu
conținut de prebiotice pentru eficiența terapeutică favorabilă?
Prebioticele – carbohidrați nedigerabili care oferă un beneficiu fiziologic organismului
gazdă, prin stimularea selectivă şi pozitivă a creşterii unui număr limitat de bacterii
indigene. În suplimente alimentare se înâlnesc prebiotice din categoria di- (lactuloza,
latitol), oligo-(galactooligozaharide, fructooligozaharide, oligofructoza) sau polizaharide
(fibre de cicoare, inulină). Se recomandă de a lua cel puțin 5 g de prebiotice pe zi din
alimente și satisfacerea aportului cu suplimente alimentare. Consumul mărit poate provoca
balonare, respectiv trebuie de început cu cantități mici, astfel încât intestinul să se poată
obișnui cu ele.
8. Care sunt principalele caracteristici și recomandări pentru administrarea suplimentelor
alimentare cu conținut de fibre aliemntare?
Fibrele alimentare sunt constituenţi vegetali alcătuiţi în principal din polizaharide ce
constituie peretele celulelor vegetale sunt rezistente digestiei în intestinul gros sunt și sunt
igerate ca alimente sau suplimente alimentare; sunt polizaharide de rezervă sau de sinteză
(polizaharide citoplasmatice), care pot face parte din alimentaţie (cazul amidonului
rezistent) sau pot fi adăugate – aditivii alimentari (gume, mucilagii).
Roluri: asigură un tranzit intestinal normal; - asigură substratul pentru fermentaţia colonică;
- fibrele solubile întârzie evacuarea gastrică şi încetinesc rata de digestie şi de absorbţie; -
fibrele solubile reduc LDL-colesterolul; - leagă acizii biliari fecali şi cresc excreţia de
colesterol derivat din aceştia; - reduc absorbţia de grăsimi alimentare şi de colesterol prin
legare de acizii biliari şi de grăsimi. Fibrele alimentare sunt prezentate sub formă de
capsule, pulberi sau comprimate masticabile. Ele conțin „fibre funcționale”, care pot fi
extrase din surse naturale sau fabricate într-un laborator.
Fibrele naturale extrase includ lignina, celuloza, pectina (se găsește în special în fructe),
gume (în semințe) și psyllium (din peretele celular al plantelor genului Plantago cu efecte
demonstrate de a scădea nivelul de cholesterol LDL). Fibrele obținute prin sinteză includ
polidextroză și maltodextrine.
Doza zilnică recomandată de fibre alimentare fiind de 25-35 g fibre/zi. Raportul între fibrele
insolubile(celuloza, hemiceluloza, lignina) şi cele solubile trebuie să fie de 3/1. Pentru a
avea o eficacitate maximă, consumul de suplimente alimentare cu fibre trebuie neapărat
asociat și cu o dietă satisfăcătoare cu privire la aportul de fibre alimentare. Atenționare:
Creșterea bruscă a aportului alimentar de fibre poate determina manifestări neplăcute,
precum balonare și crampe abdominale. Asocierea fibrelor alimentare cu medicamentele
indicate în tratamentul depresiei, diabetului, dislipidemiei, hipertiroidismului și diverse
afecțiuni poate diminua eficacitatea terapeutică prin scăderea asorbției. De aceea se
recomandă de a administra medicamentele cu 1 oră înainte sau cu 2 ore după consumul
fibrelor alimentare.
8. Care sunt particularitățile principale ale suplimentelor alimentare cu conținut de
condroitină și glucozamină ce determină utilizarea lor în dureri articulare?
Glucozamina și condroitina sunt componente structurale ale cartilajului articular, ambele
sunt produse în mod natural în organism și funcționează ca substraturi principale în
biosinteza proteoglicanilor (combinația de proteoglicani și colagen formează cartilajul).
Odată cu vârsta, capacitatea organismului de a produce glucozamină și condroitină se
afectează, ducând la disfuncții și dureri considerabile. Astfel, în baza studiilor efectuate, se
recomandă suplinirea dietei cu astfel de suplimente alimentare.
Suplimentele de glucozamină sunt prezentate ca sulfat de glucozamină, clorhidrat de
glucozamină și N-acetil glucozamină. Sulfatul de glucozamină poate fi absorbit mai bine
decât clorhidratul. Glucozamina are proprietăți antiinflamatoare și stimulează sinteza
lichidului sinovial, astefl este recomandat în caz de osteoartrită și dureri articulare. Sulfatul
de condroitină este o heteropolizaharidă sulfatată naturală. Chondroitina provenite din
surse animale, cum ar fi cartilajul de rechin sau de bovine. Condroitina sulfat derivată din
pește (rechin) prezintă biodisponibilitate mai înaltă comparativ cu cea a mamiferelor.
Doze recomandate: Sulfatul de glucozamină și clorhidratul de glucozamină au fost utilizate
cel mai des de către adulți în doze de 1500 mg pe cale orală zilnic timp de până la 3 ani. Se
recomandă 800 mg până la 1200 mg de sulfat de condroitină în doze unice sau divizate timp
de până la 3 ani.
Forme de prezentare: sunt disponibile în forme monocomponente(condroitina și/ sau
glucozamina) cât și în combinație cu plante, vitamine, creatină, acid ascorbic, mangan sau
dimetilsulfoxid.
10. Care sunt caracteristicile de evaluare a suplimentelor alimentare cu conținut de fier?
Fierul este un mineral care este prezent în mod natural în multe alimente, adăugat la unele
produse alimentare și disponibil ca supliment alimentar. Este componentul esențial al
hemoglobinei și mioglobinei, astfel este necesar pentru creșterea fizică, dezvoltarea
neurologică, funcționarea celulară și sinteza unor hormoni.
Suplimente alimentare cu fier includ sărurie de fier fieroase(II) și fierice(III), cum ar fi
sulfatul fieros, gluconat de fier, citratul fieric și sulfatul fieric. Datorită solubilității sale mai
mari, fierul fieros din suplimentele alimentare este mai biodisponibil decât fierul fieric.
Dozele mari de fier (45 mg/zi fier elementar sau mai mult) pot provoca reacții adverse
gastrointestinale, cum ar fi greață și constipație. Alte forme de fier în suplimente
alimentare, cum ar fi polipeptidele de fier hem, fierul carbonil, chelații de fier-aminoacizi și
complexele polizaharid-fier, ar putea avea mai puține efecte secundare gastrointestinale
decât sărurile feroase sau ferice.
Diferitele forme de fier din suplimente conțin cantități variate de fier elementar. De
exemplu, fumaratul feros prezintă 33% fier elementar, în timp ce sulfatul feros - 20% și
gluconat feros - 12% fier elementar, respectiv acesta și trebuie să prezinte valoarea de
referință pentru determinarea aportului zilnic. Informația data trebuie să fie prezentă pe
eticheta produsului cu recalculare în mg.
 10.Care sunt proprietăți și recomandările de consum pentru suplimentele alimentare
cu conținut de melatonină
Melatonina este un hormon pe care creierul tău îl produce ca răspuns la întuneric. Ajută la
sincronizarea ritmurilor circadiene (ceasul intern de 24 de ore) și la somn. Expunerea la
lumină noaptea poate bloca producția de melatonină. Suplimentele de melatonină pot fi
derivate de la animale sau micro-organisme, dar sunt cel mai frecvent produse sintetic.
Proprietăți: Administrarea melatoninei pe cale orală pare să scurteze timpul necesar pentru
a adormi la adulții tineri și copiii cu această afecțiune. Indicații: suplimentele cu melatonină
pot ajuta la anumite afecțiuni, cum ar fi sindromul schimbării fusurilor orare, tulburarea
fazei somn-veghe, unele tulburări de somn la copii și anxietatea înainte și după operație.
Doze recomandate: Melatonina a fost folosită cel mai adesea de către adulți în doze de
până la 8 mg pe zi, timp de până la 6 luni. La copii, cel mai adesea este utilizat în doze de
până la 3 mg pe cale orală pe zi, timp de până la 3 luni