Alimente functionale

La inceputul secolului XXI societatea a trebuit sa faca fata noilor provocari

generate de mutatiile survenite in stilul de viata. Astfel, stiinta nutritiei a
trebuit sa se adapteze acestor noi conditii. In consecinta, continuarea
eforturilor de a favoriza o alimentatie echilibrata a condus la profilarea unui
nou concept, acela de "nutritie optimizata" (Milner, 2000). O astfel de
nutritie are ca obiectiv maximizarea functiilor fiziologice in masura sa
garanteze o stare de sanatate optima, reducand totodata la minim riscul de
contactare a unor maladii. In acelasi timp, nutritia optimizata vizeaza
satisfacerea nevoilor specifice ale fiecarui individ, propunand anumite
alimente selectionate pe baza particularitatilor genetice si a interactiunii
dintre componentele alimentare si gene". (Kok, 1999)

Pe drumul catre o nutritie optimizata care reprezinta un obiectiv ambitios pe

termen lung, alimentul functional a aparut ca un concept interesant, care
este si va fi sustinut si pe viitor de cercetarea stiintifica. Stiinta alimentelor
functionale are ca obiectiv principal contributia la ameliorarea directivelor
nutritionale, prin integrarea tuturor cunostintelor noi referitoare la
interactiunile dintre componentii alimentari, functiile organismului si/sau
procesele patologice.

Pentru alimentul functional nu exista o definitie universala, deoarece o mare

varietate de produse alimentare sunt sau pot fi catalogate astfel pe viitor.
Aceste alimente contin o multitudine de componente recunoscute pentru
capacitatea acestora de a influenta o mare diversitate a functiilor implicate in
mentinerea starii de sanatate si in reducerea riscului de aparitie a bolilor.

Alimentul functional este un concept care, daca va fi centrat pe ideea de

modulare a functiilor organismului, poate sa devina universal, fara a fi
influentat de obiceiurile alimentare locale sau de traditiile culturale.

Japonia a fost leaganul termenului "aliment functional", fiind totodata si

avant - garda dezvoltarii acestor alimente. Urmare amplelor cercetari
intreprinse aici, incepand cu anii 1980, a fost dezvoltata o categorie speciala
de alimente, care aveau capacitatea de a ameliora sanatatea populatiei,
obiectivul principal fiind contributia la reducerea costurilor cu ingrijirile de
sanatate. Astfel, in anul 1991 a fost introdus conceptul de "alimente
destinate unor utilizari speciale", cunoscute sub acronimul FOSHU.

Termenul de aliment functional a fost definit de numerosi specialisti, fie intr-

o maniera simplista, fie intr-un mod mai elaborat. Se remarca definitia:
Aliment care furnizeaza beneficii nutritionale, in afara nutritiei de
baza (IFIC 1995).

Dar oricare ar fi definitia aleasa, sintagma "aliment functional" apare ca un

concept unic, care justifica o categorie aparte, avand o semnificatie diferita
fata de toti termenii cu caracter sinonimic vehiculati (nutraceutic, farmafood,
vitafood, medifood).

De asemenea, trebuie mentionat ca acest concept care deriva din nutritie si

nu din farmacologie. Alimentele functionale nu sunt medicamente, deci nu
au efecte terapeutice. Rolul acestor alimente in relatie cu boala este, in
marea majoritate a cazurilor, de a reduce riscul aparitiei si nu de a le
preveni.

Particularitatile alimentului functional sunt urmatoarele:

este consumat in cadrul unei alimentatii obisnuite si normale;

este compus din constituenti naturali, adesea in concentratii neobisnuite sau

acesti constituenti sunt adaugati in produsele alimentare care nu-i contin in
mod obisnuit;

are efecte benefice asupra unor functii, dincolo de ceea ce poate fi asteptat
de la valoarea nutritiva traditionala;

are capacitatea de a mentine sau de a ameliora starea de sanatate si de a

reduce riscul aparitiei unei maladii;

are capacitatea de a aduce un beneficiu fiziologic care se traduce prin

imbunatatirea calitatii vietii, in aceasta incluzandu-se performantele fizice
sau intelectuale sau starea psihica si comportamentala;

are una sau mai multe mentiuni justificate stiintific si autorizate de un

organism recunoscut.

Din punct de vedere practic, un aliment functional poate fi:

un aliment natural;

un aliment in care a fost adaugat un component;

un aliment in care a fost marita concentratia unui component;

un aliment din care s-a indepartat un component potential antinutritiv;

un aliment in care unul sau mai multi componenti au fost modificati;

un aliment in care biodisponibilitatea unuia sau mai multor componenti a

fost modificata;
toate combinatiile dintre variantele enumerate anterior.