DIETETICA - RAŢIA ALIMENTARĂ

Legătura dintre starea de sănătate şi alimentaţie, cunoscută de altfel cu 400 ani

î.e.n., a preocupat şi preocupă în continuare oameni de ştiinţă din domenii foarte
diverse (medicină, biologie, fizică, chimie) şi deopotrivă, pe consumatori. Se
conturează astfel două tendinţe: pe de o parte, medicina redescoperă din c
838d33i e în ce mai mult dietetica şi sănătatea în modul de hrană, iar
consumatorii preiau, în număr crescând, un rol activ în ceea ce priveşte sănătatea
lor.

Lipsa unor alimente complete sau perfecte sugerează că nu există nici alimente
care să furnizeze suficiente substanţe nutritive pentru a ne asigura sănătatea. Este
prin urmare necesar să consumăm o varietate de sortimente care să conţină o
varietate de constituienţi, adică să selectăm ce alimente consumăm, astfel încât să
ne asigurăm o dietă sănătoasă.

Criteriile senzoriale, eminamente subiective, pot face ca libera alegere a

produselor alimentare să nu corespundă principiilor nutriţiei echilibrate.

Producătorii de alimente din societăţile dezvoltate au exploatat cu bună ştiinţă

preferinţele senzoriale ale consumatorilor în interes propriu. Astfel au apărut
produsele rafinate, cu grad înalt de prelucrare, cu proprietăţi senzoriale deosebite
dar dezechilibrate din punct de vedere trofic.

Ca urmare a acestor tendinţe, în decursul ultimelor decenii s-a constatat o

incidenţă crescândă a unor afecţiuni intestinale, în paralel cu cele cardiovasculare
şi de metabolism. De asemenea, studii epidemiologice efectuate de numeroase
organisme naţionale şi internaţionale au evidenţiat corelaţia dintre modul de
alimentaţie şi apariţia cancerului.

Cele mai importante reglementări internaţionale privind mărfurile alimentare sunt

cele elaborate de comitetele de resort ale Comisiei Codex Alimentarius, organism
care îşi desfăşoară activitatea sub egida FAO/OMS. În 1985 au fost publicate
circa 180 de norme alimentare internaţionale şi 1.600 de limite maximale
aplicabile reziduurilor de pesticide în alimente.

FAO acordă ajutor tehnic, economic şi juridic ţărilor în curs de dezvoltare pentru
aplicarea acestor norme.

După experienţa “alimentaţiei ştiinţifice” probată îndelung înainte de 1989, a

urmat scumpirea alimentelor şi medicamentelor, reducerea alocaţiilor bugetare
pentru sănătate şi crearea unui teren proprice pătrunderii pe piaţa românească şi a
unor produse alimentare din import, de calitate îndoielnică şi la limita termenului
de valabilitate.

LOCUL ŞI ROLUL PRODUSELOR DIETETICE ÎN ALIMENTAŢIE

Dietetica este astăzi considerată o ştiinţă în care dieta reprezintă “un mijloc
ştiinţific prin care se poate corecta o tară biochimică moştenită sau câştigată”.

În acelaşi timp, ea are în vedere şi tehnologiile menite să pună la dispoziţia

consumatorului alimente cât mai naturale, cât mai puţin nocive şi care să
corespundă în acelaşi timp, particularităţilor de comportament şi preferinţelor.

Astăzi, se afirmă mai hotărât decât în urmă cu câteva decenii, că hrana şi modul
de alimentaţie sunt indisolubil legate atât de apariţia bolilor, cât şi de vindecarea
lor.

Aria de cuprindere a conceptului de dietă nu trebuie însă să fie privită limitativ.

Astfel, dieta este considerată nu numai o intervenţie biochimică în organismul
bolnav, destinată combaterii unei maladii, ci şi în organismul sănătos, în scopul
prevenirii bolilor. Dietoterapia devine astfel un important mod de preîntâmpinare
şi vindecare a multor afecţiuni.

Varietatea bolilor în care dieta are un rol terapeutic important este pusă în
evidenţă de următoarele exemple:

- dieta hidrică, bazată pe administrarea de lichide, este indicată în special în

gastro-enterite acute toxice sau infecţioase, în bolile infecţioase febrile, gută,
obezitate, litiază renală;

- dieta hipocalorică, caracterizată printr-o raţie calorică globală scăzută, este

recomandată pentru curele de slăbire, pentru a pune în repaus tubul digestiv sau
aparatul cardiovascular;

- dieta hipercalorică, constând în ingerarea unui supliment alimentar, care

depăşeşte raţia normală a individului, permite regenerarea ţesuturilor,
compensarea pierderilor excesive, de natură energetică şi plastică, tonifierea
organismului;

- dieta hiperprotidică, concretizată într-o raţie de proteine mai mare decât cea a
individului normal, este utilă mai ales pentru vârstnici, pentru bolile cronice
consumptive: tuberculoză, anemie, reumatism cronic de nutriţie;

- dieta hipoprotidică, concretizată în limitarea cantitativă a proteinelor, atât

animale cât şi vegetale, poate fi folosită în afecţiunile renale, gută şi diateză mică,
insuficienţă cardiacă, unele forme de hipertensiune arterială visceralizată sau de
hipertensiune malignă, ciroză decompensată;

- regimul hipolipidic, concretizat în restricţii în privinţa lipidelor, aplicat în unele

afecţiuni cum sunt: ateroscleroza, obezitatea, litiază biliară, nefroză lipidică,
pancreatită cronică, acidoză diabetică.

Alimentaţia dietetică este o alimentaţie raţională, normală, stabilită în funcţie de

sex, vârstă şi munca depusă. Prin procedee tehnologice speciale, care conferă
anumite proprietăţi alimentelor, sau prin adăugarea ori excluderea anumitor
produse din alimentaţie, poate fi asigurat echilibrul nutriţional necesar
organismului, pentru a-şi menţine sau redobândi starea de sănătate.

Responsabilitatea dietei pentru starea de sănătate este astăzi recunoscută de

oamenii de ştiinţă din întreaga lume precum şi de cele mai înalte instanţe
medicale.

De aceea, aplicarea unei diete necesită o fundamentare corectă, dublată de

instruirea permanentă a beneficiarului ei.

Putem deci considera că noţiunea de dietă se apropie de noţiunea de echilibru

alimentar, care include atât plăcerea cât şi analiza atentă a compoziţiei chimice.
Altfel spus, pentru a realiza un mod de hrană echilibrat, adică pentru a asigura un
aport optim de trofine, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, în scopul
menţinerii tonusului şi stării de sănătate, este necesară îndeplinirea a patru
condiţii:

a) capacitatea de a cunoaşte exact ceea ce este indispensabil pentru organism şi în

ce cantitate;

b) cunoaşterea compoziţiei a fiecărui aliment;

c) cunoaşterea momentului optim pentru ingerarea hranei;

d) cunoaşterea proceselor complexe de asimilare, condiţie indispensabilă a bunei

utilizări de către organism.

La nivelul CEE a fost deja elaborată o clasificare a produselor dietetice în

următoarele categorii distincte:

- alimente hiposodice;

- alimente hipoglucidice;

- alimente hipocalorice;
- alimente cu aport protidic particular;

- alimente cu aport lipidic particular;

- alimente dietetice de efort, cu conţinut minim garantat în anumite vitamine sau

aminoacizi esenţiali;

- alimente dietetice de efort, cu conţinut garantat de magneziu;

- alimente dietetice pentru copii