Bazele

nutriției
Ș E F L U C R Ă R I D R . FA R M .
GANEA MARIANA
Nutriția reprezintă  totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele își procură 
hrana necesară creșterii și dezvoltării, obținerii energiei pentru desfășurarea proceselor 
vitale, refacerii țesuturilor. 

Nutriția este știința despre interacțiunile dintre nutrienți și alte substanțe din hrană

(de exemplu, fitonutrienți, antocianine, taninuri, etc.) în raport cu mentenanța,
dezvoltarea, reproducerea, sănătatea și starea de boală a unui organism. Include
ingestia alimentelor, absorbția, digestia, biosinteza, catabolismul și excreția.

Nutriția, hrănirea sau alimentarea reprezintă furnizarea de materiale – hrană – cerută

de organism și celule să rămână în viață.
• În domeniul științei și medicinei umane, nutriția este știința sau practica consumării
și utilizării alimentelor.

• În spitale, nutriția se poate referi la cerințele alimentare ale pacienților, inclusiv la

soluțiile nutriționale livrate prin intermediul unui tub IV (intravenos) sau IG
(intragastric).
• Științele nutritive studiază modul în care organismul sparge produsele alimentare
(catabolismul) și cum remediază și creează celule și țesut (anabolism).

• Catabolismul și anabolismul combinat pot fi denumite și metabolism.

• De asemenea, știința nutrițională examinează modul în care organismul răspunde la

alimente.
 Catabolism  sau dezasimilația este procesul metabolic care
transformă moleculele complexe ale unor substanțe energetice
(lipide, proteine, glucide) în unele mai simple (care sunt ulterior eliminate)
pentru producerea de energie.
Ca rezultat al catabolismului se obține energia necesară pentru anabolism și
alte activități ale organismului (cum ar fi locomoția și reproducerea).

Anabolismul  sau asimilația este procesul metabolic care transformă

materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii
acestuia,  consumându-se și energie.
În timpul anabolismului se sintetizează substanțe organice complexe
(ca proteinele, grăsimile și zaharurile), unele dintre acestea depunându-se în
organism ca rezerve. 
În ceea ce privește biologia moleculară, biochimia și evoluția genetică, nutriția
a devenit mai concentrată asupra metabolismului și căilor metabolice – etapele
biochimice prin care substanțele din interiorul nostru sunt transformate de la o
formă la alta.

Nutriția se concentrează, de asemenea, asupra modului în care bolile, condițiile

și problemele pot fi prevenite sau reduse printr-o dietă sănătoasă.

În mod similar, nutriția implică identificarea modului în care anumite boli și

condiții pot fi cauzate de factori alimentari, cum ar fi dieta proastă
(malnutriție), alergii alimentare și intoleranțe alimentare.
• Nutriția este studiul nutrienților din alimente, modul în care organismul
utilizează substanțele nutritive și relația dintre dietă, sănătate și boli.

• Nutriţia este specialitatea care se ocupă cu diagnosticul şi tratamentul

bolilor ce au ca şi consecinţă un dezechilibru între nevoile normale ale
organismului şi starea actuală, precum şi cu elaborarea intervenţiilor de nutriţie
pentru alte afecţiuni (gastroenterologice, cardiovasculare, renale etc.).

• Printre bolile de nutriţie care justifică solicitarea unui consult la cabinet se

numara: supraponderea şi obezitatea, subponderea, diabetul zaharat
(insulinotratat sau nu), dislipidemiile, bolile endocrinologice, cardiovasculare,
reumatologice cu indicaţie de scădere în greutate, bolile hepatice si renale etc.

• Nutritia are o deosebită importanță în menținerea unei sănătăți bune, în

dezvoltarea corectă și armonioasă a organismului, în preventția unor afecțiuni,
iar terapia nutritională este parte complementară în vindecarea diferitelor
afecțiuni.
 Putem compara corpul uman cu o mașinărie complexă, alcătuită din milioane de
mici motorașe, unele ce lucrează împreună, altele independent. Pentru a asigura
funcționarea optimă a acestei mașinării, trebuie sa fie asigurat "combustibil" de
calitate, care provine direct din ceea ce consumăm.

Corpul uman are capacitatea deosebită de a rezista și continua să funcționeze, în

ciuda multitudinii de factori de stres la care este expus (poluare, toxine din mediu,
fumatul etc). Un organism hrănit sănătos va fi mai puternic în fața infecțiilor și a
agresiunii factorilor de mediu, va avea un metabolism ce va functiona la nivel optim în
fiecare zi.

Fiecare parte a organismului este susținută în funcționare de anumiți nutrienți.

Activitatea cerebrală, memoria, elasticitatea tegumentelor, vederea, energia, procentul
de grăsime din țesuturi și starea generală de sănătate sunt indicatori ai modului în care
funcționează corpul nostru.
 Cu ajutorul nutrienților potriviți, al mișcării și al unei diete echilibrate, putem
încetini procesul de îmbătrânire și putem crește sansele la o viață mai lungă și mai
sănătoasă, lipsită de neplăceri. O carență a acestor nutrienți poate cauza disfuncția sau
chiar cedarea unei anumite părți a organismului, urmată, ca într-un efect de domino, de
cedarea și a altor părți ale organismului. Pentru a evita să se întample așa ceva, trebuie
sa asigurăm o dietă adecvată, cu o proporție adecvată a nutrienților necesari.

O alimentație sănătoasă, combinată cu un program zilnic de mișcare și asigurarea

necesarului de somn, ajută la reducerea greutății și menținerea unui număr optim de
kilograme, precum și la reducerea riscului de apariție a multor boli cronice, cum ar fi
afecțiunile cardiovasculare, hipertensiunea, diabetul etc.

Adoptarea unei alimentații sănătoase constă nu în calcularea caloriilor ci în

asimilarea principiilor elementare de nutriție. Trebuie să învățăm care sunt alimentele
sănătoase, cum pot fi acestea combinate, care este necesarul de nutrienți în funcție de
vârstă, sex, activitatea zilnică etc.
 
Hrana sănătoasă presupune includerea în alimentație a proteinelor de calitate,
carbohidrati complecși, grăsimi sănătoase, vitamine, minerale, apă și limitarea
consumului de alimente procesate, carbohidrati simpli și grăsimi saturate.

La fel ca toate celelalte alegeri pe care le facem privind calitatea vieții noastre,
implementarea și menținerea unei alimentații sănătoase trebuie făcută conștient de
beneficiile pe care le aduce și trebuie să dăm dovada de perseverența pe tot
parcursul vieții.

Alegerile pe care le facem cu privire la ceea ce mâncăm astăzi, se vor reflecta în

modul în care ne simțim mâine și în viitor. 
 
 A MÂNCA BINE NU REPREZINTĂ GARANȚIA UNEI BUNE
NUTRIȚII
 

Alimentele trebuie să treacă prin șase stadii:

 

• Dieta (a mânca alimente sănătoase),

• Digestia (tehnic înseamnă a trece alimentele prin procesul de masticație din gura la
elaborarea făcută de stomac),
• Absorbția (trecerea nutrienților din intestin în circuitul sanguin),
• Circulația (distribuția nutrienților transportați de sânge către celule),
• Asimilarea (incorporarea nutrienților în celule),
• Eliminarea (îndepartarea rezidurilor din celule).
Doar atunci când toate aceste provocări sunt rezolvate cu succes, alimentele
furnizează corpului nutriția de care are nevoie; deci ca doar simplu fapt de a
mânca bine nu reprezintă de la sine o garanție a unei bune nutriții. Cu toate ace-
stea, o dieta corespunzătoare reprezintă fundamentele pe care sunt construite
sănătate și vitalitatea noastră.

Dietetica este interpretarea și comunicarea științei nutriției; îi ajută pe oameni să

facă alegeri informate și practice despre alimentație și stilul de viață, atât în ​ceea
ce privește sănătatea cât și bolile.

O parte din cursul unui dietetician include atât spitalele, cât și comunitățile.
Dieteticienii lucrează într-o varietate de domenii, de la practică privată la
asistență medicală, educație, wellness și cercetare, în timp ce o proporție mult
mai mică se desfășoară în industria alimentară. Un dietetician trebuie să aibă un
grad recunoscut sau un grad postuniversitar în nutriție și dietetică și să
îndeplinească cerințele educației continue pentru a lucra ca dietetician.
Relația om-aliment
• Orice organism viu este strâns legat de factorii de mediu printr-un schimb permanent de substanțe

• Procese neîntrerupte de asimilare și dezasimilare => materia vie se reînnoiește continuu=> până când
schimburile nu mai au loc și viata încetează

• Alimentația – condiția esențială pentru existenta vieții- comuna tuturor formelor de organizare a materiei
vii

• Organismele vii nu încorporează decât acele substanțe care sunt său pot fi identice cu cele din structura
lor proprie=>
o participa la desfasurarea normala a metabolismului
o furnizeaza energia necesara fenomenelor biologice
o asigura troficitatea organismului respectiv

• Nevoie permanentă de oxigen, apă, proteine, lipide, glucide, săruri minerale, vitamine => acoperirea
nevoilor care rezultă din necontenitete transformări ce stau la baza vieții.
• Alimentația adecvată =>
o furnizează material energetic, plastic și catalitic
o asigură dezvoltarea fizică și psihică
o amplifică aptitudinea de adaptare la factorii de mediu (inclusiv sociali
și profesionali)
o mărește reactivitatea generală
o crește rezistența și puterea de aparare a organismului

• Realizarea unei alimentații corespunzătoare cerințelor nutritive are pe lângă

aspectele biologico-medicale și o latură social-economică care ține de
productia de alimente și de posibilitățile consumatorilor.
Nutriţia umană
– Hippocrate (460 - 377 îHr)– “părintele medicinii” – a stabilit relaţia dintre alimentaţie şi sănătate.

“Dacă reușim să găsim, pentru fiecare om, echilibrul dintre alimentație și exercitiile fizice, am reușit să
descoperim mijlocul de întreținere a sănătății”

– dacă această idee este veche, fundamentele ştiinţifice sunt relativ recente

• Nutritia s-a conturat că domeniu distinct al ştiinţelor odată cu acumularea de informaţii privind:
 bazele anatomo-fiziologice ale digestiei
 bazele biochimiei structurale și metabolice
 bromatologie

• Noţiunea de nutrient- Nutrimentum (latină) = hrană

 Pentru substanţele prezente în alimente: Principii nutritive = Principii alimentare -termeni
generici
 Nutrient = Trofine – termeni uzuali
Nevoi nutriţionale
• Descris în raportul FAO/OMS/ONU
• FAO - Food and Agriculture Organization= Organizaţia pentru Alimentație și
Agricultură-înfiinţată în 1945
• OMS–Organizaţia Mondială a Sănătăţii
• Nevoile (optime) nutriţionale ale individului = cele care asigură dezvoltarea fizică şi
psihică a
organismului pentru a menţine o stare bună de sănătate
• Necesităţi nutriţionale = cerinţe... = trebuinţe...
• Aporturile recomandate sunt stabilite şi publicate în fiecare ţară –funcţie de specificul
acesteia
Compoziția organismului uman
Componente:
 apă(>55-60% din greutate)
 lipidele(18-20% sau >la obezi)
 restul: muşchi, organe, schelet-reprezintă aşa-numita fracţiune musculară
şi osoasă, a cărei constituenţi preponderenţi sunt:
• proteinele (cca.15%)
• fosforul şi calciul
• glucidele (Hidraţii de carbon ) <1%
• cantităţi mici de:K, Na, Mg, Cl ş iS,
• cantităţi foarte mici de Fe, Zn şi alte oligo-şi ultra oligoelemente
• alte elemente -care nu se consideră esenţiale, pot proveni prin
absorbţie şi depozitare din surse externe (Al, Ba, Br, Cd, Hg, Sb,
Sr etc)
Compoziția alimentelor
• Alimente:
 componenţi în % asemănătoare organismului uman
 apa component majoritar,
 urmat de HC, proteine, lipide, elemente minerale, vitamine....
Cunoaşterea:
 compoziţiei organismului uman
 necesităţilor sale energetice şi nutritive
 cunoaşterea compoziţiei alimentelor
• constituie premize ale
 menţinerii stării de sănătate,
 asigurării optime a :necesarului energetic si a necesarului de substanţe nutritive
pentru repararea uzurii şi dezvoltarea ţesuturilor
Necesarul energetic al organismului uman
Exprimarea cheltuielii de energie a organismului
• Valoarea energetică se exprimă tradiţional în kilocalorii (kcal).
– unitate de exprimare a căldurii.
• 1 kilocalorie = cantitatea de căldură necesară pentru a creşte temperatura unui
litru de apă distilată de la 14,5°C la 15,5°C, în condiţii de presiune constantă.
– Kilocalorie = caloria mare (Cal) = 1000 calorii (cal. = caloria mică)
Exprimarea cheltuielii de energie a organismului
• Sistemul Internaţional - kilojoul (kJ) - unitate de lucru mecanic.

• 1 kilojoule = cantitatea de energie cheltuită pentru deplasarea unei

mase de 1 kg pe distanţa de 1 m cu o forţă de un Newton; 1Nw este
forţa imprimată unei mase de 1 kg de către o acceleraţie de 1 m/s.

• Echivalenţa între cele două unităţi:

– 1 kcal = 4,184 kJ
– 1 kJ = 0,239 kcal
Furnizorii de energie
1 g principiu calorigen kcal kJ
» HC 4 16,8
» Proteine 4 16,8
» Lipide 9 37,8
» alcool pur 7 30

• Valoarea calorică a unui aliment - determinată de conţinutul în macronutrienţi.

Deşi:
• este cunoscută cu precizie valoarea energetică a fiecărui nutrient,
• puţine alimente (uleiurile, zahărul) - conţin un singur principiu nutritiv,
• cele mai multe alimente - amestec de proteine, HC şi lipide.
Calcularea valorii energetice se face în funcţie de
compoziţia chimică.

Ex.: valoarea energetică a unui ou de mărime medie (50g):

– Proteine 13% x 50 g = 6,5g x 4 kcal/g = 26 kcal

– Lipide 12% x 50 g = 6,0g x 9 kcal/g = 54 kcal
– Carbohidraţi 1% x 50 g = 0,5g x 4 kcal/g = 2 kcal

Total 82 kcal

• Se evaluează astfel valoarea energetică a alimentelor şi

a meniurilor.

• Există tabele de compoziţie care cuprind conţinutul în

principii nutritive şi valoarea energetică a alimentelor
Necesarul energetic al organismului
• depinde în principal de:
– cheltuiala de energie a organismului,
– starea fiziologică
– condiţiile de mediu (climat).

CHELTUIALA DE ENERGIE A ORGANISMULUI UMAN ŞI COMPONENTELE

SALE

• Organismul uman consumă energie prin:

– metabolismul bazal – MB (60 - 75 %),
– activitatea fizică (activitatea musculară) – AF (20 – 30%)
– efectul termic al alimentelor sau termogeneza produsă prin dietă – ETA (10-
15%)
Metabolismul bazal (MB)
• MB = cantitatea minimă de energie necesară pentru menţinerea funcţiilor
vitale şi a homeostaziei organismului aflat în repaus:

• activitatea organelor interne, menţinerea temperaturii corporale, a presiunii osmotice

etc.
• procese care nu se pot opri în nici un moment al zilei.

Cheltuiala aproximativă de energie necesară funcţionării organelor la omul adult

organ % din MB
Ficat 29
creier 19
inimă 10
Rinichi 7
Muşchi scheletici 18
Restul 17
Total 100
Cheltuiala bazală de energie se exprimă prin 2 termeni:
– Indicele metabolic bazal - BMR (basal metabolic rate).
• Măsurarea BMR se face
– dimineaţa după trezire,
– organismul în poziţia culcat,
– stare completă de repaus fizic şi mental,
– la 10-12 ore după mâncare,
– în condiţii favorabile de microclimat.

– Indicele metabolic în repaus - RMR (resting metabolic rate)

- se poate măsura în orice moment al zilei,
- la 3-4 ore după ultima masă.
Factori de care depinde cheltuiala de energie necesară MB:
• greutatea corporală,
• suprafaţa corporală,
• conţinutul în lipide al organismului,
• vârsta,
• sexul,
• dezvoltarea musculaturii,
• activitatea glandelor endocrine etc
MB se raportează
– funcţie de greutatea corporală (GC)
– funcţie de suprafaţa corporală (SC) şi
• MB se exprimă în kcal/unitate corporală/oră, respectiv în:
– kcal/kg corp/oră sau în
– kcal/m2/oră.
• Atât GC cât şi SC exprimă mărimea ţesuturilor din corp care
metabolizează activ.
• Ţesutul adipos
– mai puţin activ decât alte ţesuturi;
– cu toate acestea el contribuie la GC şi la SC la fel ca şi ţesuturile mai active
metabolic.
• MB este influenţat de raportul masă musculară/ţesut adipos,
proporţie care variază în funcţie de:
– sex,
– vârstă şi
– dezvoltare musculară.
Persoane atletice (dezvoltare a masei musculare) au un MB > cu 5% faţă de
persoane neatletice (masă musculară redusă).
• Proporţia de ţesut adipos: ex. la femei - masa musculară – însoţită de > ţesut
adipos decât la bărbaţi MB < cu 5-10 % decât la bărbaţii cu aceeaşi statură şi
aceeaşi GC.
– ! masa musculară egală MB similar la femei şi bărbaţi.
• MB scade odată cu înaintarea în vârstă:
– > în perioada de creştere rapidă, în principal în primii 2 ani de viaţă (2-2,5
kcal/kg corp/oră) şi apoi în anii de pubertate,
– după care scade treptat la 1,5-1,7 kcal/kg/oră la adolescent,
– rămânând constant la 1 kcal/kg/oră între 25-45 ani;
– modificarea proporţiei masă musculară/ţesut adipos odată cu vârsta este însoţită
de o diminuare a MB de până la 2-3% pentru fiecare decadă după 25 ani.
Secreţiile unor glande endocrine influenţează MB.
– Hipertiroidism: duce la  MB până la 2x faţă de normal.
• Stimularea SNC în stări emoţionale sau de stres:  activitatea celulară
şi deci MB.
• În stări febrile: MB  cu 13% pentru fiecare grad care depăşeşte tºC
de 37ºC.
• În somn are loc  MB cu ~ 10% faţă starea de veghe, dat. relaxării
musculare şi scăderii activităţii SNS.
• La femei MB este > în perioada ciclului menstrual, în starea de
graviditate şi în perioada de lactaţie.
• ! Deşi MB variază între anumite limite la o anumită vârstă şi pentru un
anumit sex, fiecare individ are în particular un MB practic constant
• Dacă ar prezenta variaţii zilnice = în fiecare zi organele ar funcţiona
cu o viteză diferită în stare de repaus  nu este fiziologic şi ar indica o
stare patologică.
Calcularea MB
mai multe metode
• Ex. OMS recomandă ecuaţii – f. de sex, categorii de vârstă, GC
– Ex. Bărbaţi:
0-3 ani (60,9 x greutatea corporală) – 54
3-10 ani (22,7 x greutatea corporală) + 495
10-18 ani (17,5 x greutatea corporală) + 651
18-30 ani (15,3 x greutatea corporală) + 679....
• Calcularea MB la obezi
– mai dificil de realizat
– formulele de calcul ţin seama atât de greutatea reală cât şi de
GC ideală.
• MB pentru o persoană adultă cu statură şi greutate normale
 cca. 1 kcal/kg GC/oră pt. bărbaţi şi
 0,95 kcal/kg GC/oră pt. femei.
 un bărbat adult, GC = 70 kg - consumă în condiţii bazale ~ 1680 Cal în 24 ore.
Activitatea fizică (AF)
• Contribuţia AF la cheltuiala totală de energie a organismului - extrem de
variabilă, funcţie de:
– tipul activităţii
– talia corporală şi
– eficienţa obiceiurilor de mişcare ale persoanei.

• Se înregistrează o creştere a cheltuielii de energie:

– cu 10 % din valoarea MB pt. trecerea din poziţia culcat în cea
şezând şi
– cu 50% în sport (atletism).
AF: Activităţile profesionale
• Foarte uşoare : statul în picioare, pictatul, munca de laborator, condusul
maşinii,
• Uşoare: mersul la nivel drept cu 4-5 km / oră, îngrijirea copilului, golf,
• Moderate: mersul la nivel drept cu 5,6-6,4 km / oră, mersul pe
bicicletă, tenisul, dansul şi
• Grele: mersul în pantă sau mersul cu bagaje, alergatul, înotul, săpatul
pământului.
• Activitatea mintală - nu afectează apreciabil necesarul energetic al
organismului.
• De asemenea, nu s-au constatat variaţii semnificative de consum
energetic în stări emoţionale şi în stres.
Energia necesară pentru activitatea ne-ocupaţională (din timpul
liber)
 foarte variabilă: activităţi f. diverse, de la citit, privit la televizor până la sport, munci grele:
lucrul în grădină etc.

• Femeia medie necesită < energie decât bărbatul mediu:

– activitatea fizică în mod normal este mai puţin intensă.

• În valori medii, o femeie prezintă o cheltuială zilnică de energie de 2000-2300 kcal,

din care:
– 1200 kcal reprezintă MB,
– restul de 800-1000 kcal - AF.
Efectul termic al alimentelor (ETA)
Denumit şi:
• termogeneza indusă prin dietă, sau
• acţiunea dinamică specifică a alimentelor
= creşterea cheltuielii de energie a organismului asociată cu consumul de alimente

Factori care influenţează ETA

– Cantitatea de alimente consumate
– Compoziţia dietei
– Insulino-rezistenţa
– Activitatea fizică
– Vârsta
Se deosebesc două tipuri de termogeneză:
– obligatorie şi
– adaptativă sau facultativă
Termogeneza obligatorie

• = energia necesară pentru digestia, absorbţia şi metabolismul nutrienţilor,

inclusiv sinteza şi depozitarea de proteine, lipide şi HC.

• Efectul acestei cheltuieli de energie:

– apare la  30’ după ingestia de alimente,
– atinge valoarea maximă la 21/2 - 3 ore, scade treptat şi dispare la 10 - 12 ore.
Termogeneză facultativă sau adaptativă

• Apare în anumite situaţii:

– când ingestia de alimente este urmată de exerciţiu fizic  ETA se dublează.

– Condimentele cresc şi prelungesc ETA:

• alimentele cu chili şi muştar pot  indicele MB cu > 33% faţă de cele
necondimentate; efectul se poate prelungi > de 3 ore

– După consum de cafeină şi de nicotină: ETA 

• 100 mg cafeină = o ceaşcă cafea  administrată la fiecare 2
ore timp de 12 ore  ETA cu 8-11%.
• Nicotina are un efect similar.
Influenţa nutrienţilor din dietă:

– Prin consum de:

• proteine - creşte până la 25% din valoarea MB.
• HC şi lipide - ETA  cu ~ 5 % din valoarea MB

– Lipidele sunt metabolizate eficient cu o cheltuială de doar 4 – 5 %

– comparativ – HC dacă sunt convertiţi în lipide pentru stocare – necesită o
cheltuială de 25%

• Efectul individual al nutrienţilor este diminuat într-o alimentaţie mixtă şi

echilibrată
• Determinarea ETA

– In practică, se calculează 10% din suma cheltuielii de energie necesară pentru MB

şi AF
STAREA FIZIOLOGICĂ

• Starea de graviditate
– pe parcursul sarcinii este necesar un aport energetic suplimentar
de ~80.000 kcal, repartizate între
• cca 0-150 kcal/zi în primul trimestru şi
• cca 300 kcal/zi în trimestrele 2 şi 3.
• Se va ţine seama şi de greutatea corporală - care trebuie să fie
între limitele fiziologice.
• Perioda de lactaţie
– aportul energetic se creşte cu cca 500 kcal/zi.
CONDIŢIILE DE CLIMAT ŞI APORTUL ENERGETIC

• Se consideră că:
– pentru fiecare  cu 10°C a mediei termice anuale, este nevoie ca aportul energetic să se crească cu
3%,
– pentru fiecare  cu 10°C peste media de +10°C, raţia calorică să fie diminuată cu 5%.

• Climatul reprezintă un factor minor al cheltuielii de energie:

– Omul se apără de variaţiile mari de temperatură prin:
• încălzirea locuinţelor, locurilor de muncă,
• îmbrăcăminte, încălţăminte adecvată etc.
NECESARUL ZILNIC TOTAL DE ENERGIE AL ORGANISMULUI
• se calculează prin însumarea:
– cheltuielii de energie reprezentată de MB cu
– energia necesară pentru AF
– la care se adaugă încă 10% din suma acestora, reprezentând ETA.
şi se adaptează funcţie de climat, stare fiziologică...
RECOMANDĂRI: APORT DE NUTRIENŢI CALORIGENI
• raporturi optime  din aportul caloric
total al unei zile:
– 10-15 % să fie acoperit prin proteine,
– 30% prin lipide,
– 55 - 60% prin HC.
RAŢII DE ENERGIE RECOMANDATE
• Raţiile recomandate de diverse organisme  sunt prevăzute pentru o activitate uşoară sau
moderată.

• Cheltuiala de energie a organismului în repaus (MB) se calculează cu ecuaţiile OMS.

• Acest aport de energie se multiplică cu un factor de activitate “f”, dependent de vârstă şi sex: f
x MB.

• Factorii de activitate :
– vârsta (ani) f la bărbaţi f la femei
– 19-24 1,67 1,6
– 25-50 1,6 1,55
– 51-75 1,5 1,5
• La persoanele cu activităţi foarte grele se va lua un factor de 2 sau chiar >.
Stabilirea aporturilor energetice recomandate:

– are semnificaţie doar pentru un grup de persoane,

– la nivel de individ se ţine seama de: vârstă, stadiul de dezvoltare, viteza de
creştere, activitatea fizică desfăşurată.
- copii şi adolescenţi:
– necesarul energetic al sugarilor şi copiilor, exprimat în kcal sau kj / kg GC / zi
este mult > decât la adulţi;
– există mari variaţii între indivizi de aceeaşi vârstă şi chiar variaţii la aceeaşi
persoană de la o zi la alta;
– în perioada de pubertate, copiii de acelaşi sex şi de aceeaşi vârstă pot să se
găsească în stadii de dezvoltare foarte diferite – pubertatea neapărând la aceeaşi
vârstă  necesarul energetic diferit
Aportul neadecvat de energie prin alimentaţie
• influenţează starea de sănătate.
– Subnutriţie - alimentaţia nu asigură aport suficient de energie - organismul
este obligat să elibereze energie din ţesuturile proprii (mai întâi din grăsimea de
rezervă, apoi
din ţesutul muscular).
•  ritmul de creştere al copiilor şi adolescenţilor încetineşte, adulţii scad în
greutate.
• Prin scăderea aportului energetic  scăderea capacităţii de muncă, a rezistenţei
organismului faţă de unii agenţi patogeni microbieni sau faţă de acţiunea unor
noxe din mediul ambiant.
– Aport energetic crescut - peste necesarul organismului  surplusul de energie
se tezaurizează sub formă de grăsime  obezitatea – se poate însoţi sau poate
agrava alte maladii ca: dislipidemiile, ateroscleroza, HTA, diabetul, insuficienţa
cardiacă, litiaza biliară etc.