Lp.

2 Studiul procesului de separare a eritromicinei prin

extracţie fizica

Produsele de biosinteza se găsesc in lichidul final de fermentaţie in

concentraţii reduse: 0.5 – 8 %, fiind in general, compuşi labili chimic si termic. In
plus, in lichidele de fermentaţie se găsesc numeroşi compuşi secundari, unii cu
caracteristici fizico-chimice asemănătoare cu ale produselor utile. Din aceste
motive, separarea si purificarea produselor de biosinteza sunt operaţii dificile care
necesita etape laborioase. Pentru a putea fi extrase eficient, produsele de biosinteza
trebuie transformate intr-o forma care sa fie solubilizata cu uşurinţa in solvent.
Astfel pentru extracţia compuşilor cu caracter slab acid se corectează pH-ul
mediului apos la o valoare mult mai mica decât pKa, iar pentru cei slab bazici la o
valoare mai mare de pKb cu circa doua unităţi. In ambele cazuri, compuşii
biosintetizaţi se transforma in specii chimice nedisociate.
Extracţia fizica este operaţia de separare prin intermediul fenomenelor fizice,
de solubilizare si difuzie a unuia sau a mai multor componenţi dintr-un amestec
lichid utilizând un solvent selectiv in faza lichida.
La modul general, extracţia fizica lichid-lichid presupune parcurgerea
următoarelor etape:
 Contactarea soluţiei iniţiale cu solventul (amestecarea)
 Solubilizarea si difuzia solutului in faza solventului (transferul de masa
al solutului)
 Separarea celor doua faze rezultate (extractul – faza solventului care
conţine solutul, rafinatul – soluţia iniţiala epuizata)
 Recuperarea solventului atât din extract, cat si din rafinat.
Eritromicina este un antibiotic aparţinând clasei macrolidelor. Eritromicina
are proprietăţi bacteriostatice sau bactericide in funcţie de concentraţia
antibioticului, specia microbiana. Este activa si fata de germenii intracelulari, fiind
indicată în următoarele boli: infecţii bronho-pulmonare, ORL, cutanate, genitale,
osoase, infecţii acute ale pielii si ţesuturilor moi. Separarea industriala a
eritromicinei din lichidele de fermentaţie ale Streptomyces erytheus, se realizează
prin extracţie fizica cu acetat de butil, după filtrarea biomasei. In aceste condiţii,
atingerea unor randamente de separare ridicate necesita operarea in domeniul bazic
de pH: pH > 9, deoarece prezenta grupării aminice din structura antibioticului
determina ionizarea acestuia in soluţii apoase (pKb = 8.8), conform echilibrului:

Deoarece acetatul de butil este un solvent nepolar, extracţie fizica presupune

doar solubilizarea moleculelor nedisociate ale antibioticului. In figura următoare
este prezentata variaţia gradului de extracţie funcţie de pH. Un grad de extracţie
maxim se obţine doar pentru o valoare a pH-ului mai mare decât 9.

Figura 1. Efectul pH-ului asupra extracţiei fizice a eritromicinei.

Scopul lucrării:
Determinarea variaţiei gradului de extracţie al extracţiei fizice a eritromicinei
în funcţie de pH-ul fazei apoase.

Modul de lucru:
Se prepară 500 ml de soluţie eritromicina (pentru facilitarea solubilizării
antibioticului se adaugă câteva picături de soluţie 1N HCl. Se determină
concentraţia iniţială la spectofotometru, utilizând tehnica descrisă mai jos. Din
aceştia se iau cate 50 de mililitri de soluţie, măsuraţi cu cilindrul gradat şi li se
modifica pH-ul la următoarele valori: 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11. Pentru extracţie se
utilizează 20 ml acetat de butil, în pâlnie de extracţie câte 30 de minute, din care 15
minute agitare si apoi repaos pentru separare.
După separare se dozează eritromicina din rafinat. Se ia 1ml din soluţie
(rafinat sau iniţială) peste care se adaugă treptat 5 ml H 2SO4 27N (măsuraţi cu
cilindrul) apoi se supune proba răcirii timp de 10 minute, apoi se citeşte absorbţia
la 485 nm la spectofotometru.
Gradul de extracţie se calculează cu relaţia:

 C 
  1  R   100,%
 C o 
CR – concentraţia eritromicinei în rafinat
CO – concentraţia eritromicinei în soluţia apoasă iniţială
Se va reprezenta grafic gradul de extracţie in funcţie de pH.