UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE

AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
MASTERAT:
Food Quality Management

CATINA
PRODUS FINIT

Îndrumator Masterand 
Prof. dr. SEVASTITA MUSTE PRODAN
(BURJAN) ANCA DIANA
 INTRODUCERE

Din studiile efectuate de diversi autori, randamentul in suc al pulpelor de

catina este de circa 75%. Este de remarcat faptul ca semintele si cojile rezultate
dupa extragerea sucului pot fi uscate pana la 10-12% umiditate. Acestea, dupa
macinare pot fi supuse extragerii uleiului. Cantitatea maxima de ulei se gaseste
in coaja fructului si seminte. Uleiul obtinut este complex, la substantele
liposolubile din coaja adaugandu-se lipide si substante liposolubile din seminte.
Pulberea poate fi utilizata in furajarea animalelor datorita continutului bogat in
proteine cu aminoacizi esentiali.

In urma cercetarilor efectuate de specialistii romani asupra catinei albe din

flora spontana si din culturi, in comparatie cu catina din alte tari europene si
asiatice, s-a evidentiat un continut foarte ridicat de principii active necesare
organismului. In afara de fructe, de la catina se folosesc semintele, frunzele si
scoarţa - care contin numeroase principii active.

Etape de receptie si prelucrare primara

Prelucrarea primara cuprinde intreg ansamblul de operatii tehnice prin

care se realizeaza trecerea produsului vegetal proaspat intr-o stare
corespunzatoare pentru utilizarea in diferite scopuri.

Apa continuta in catina poate favoriza denaturarea si descompunerea

principiilor active. Umiditatea poate influenta si procesul de extractie, respectiv
calitatea solutiei extractive. Apa din produsul vegetal dilueaza solventul si
micsoreaza capacitatea de dizolvare, scazand astfel randamentul in principii
active.
 Majoritatea descompunerilor principiilor active sunt determinate de
procese enzimatice, descompuneri oxidative sub actiunea oxidazelor sau a
oxigenului atmosferic, procese de hidroliza, cu formarea de compusi inactivi.
Procesele de descompunere se produc in general la temperaturi cuprinse intre
30-40 °C. Inhibarea proceselor enzimatice poate fi realizata prin stabilizare si
uscare.

Stabilizarea se realizeaza prin mentinerea produsului vegetal in vapori de

alcool sau prin fierberea in alcool. Dupa stabilizare, produsul vegetal poate fi
uscat rapid pana la o umiditate de 3 %. Un alt procedeu de stabilizare il
reprezinta uscarea termica efectuata in general in etuva sau cuptor, la
temperatura potrivita, in functie de natura, structura si stabilitatea principiilor
active. Uscarea poate influenta negativ unele substante (compusii fenolici si
uleiurile volatile sunt oxidate, rezinificate).

Uscarea catinei impune o abordare diferentiata in functie de:

 partile plantei utilizate, textura si continutul in apa al acestora;

 natura principiilor active si a echipamentului enzimatic din partile plantei
supuse deshidratarii.

Uscarea corecta a diferitelor parti ale catinei necesita cunoasterea structurii

chimice a principiilor active. Pentru extragerea uleiurilor volatile temperatura
maxima nu trebuie sa depaseasca 30-35°C, iar pentru alcaloizi si glicozizi
temperatura optima este cuprinsa in intervalul 50-80°C. Cu cat uscarea se face
mai repede, cu atat efectele reactilor enzimatice sunt mai reduse. Pe langa
reactiile enzimatice, intervin insa si alte procese fizice, chimice sau fotochimice,
care de asemenea antreneaza modificari. Uleiurile eterice se pierd partial prin
volatilizare, oxidare si polimerizare, fenomen mai pronuntat la frunze si destul de
redus la semintele si fructele intacte. Taninurile se pot modifica prin oxidarea la
flobafene.
 Un factor important in realizarea de solutii extractive il constituie gradul de
maruntire a produsului vegetal. Acesta trebuie ales in functie de natura
produsului vegetal: scoartele, radacinile, semintele, se pulverizeaza mai fin
decat  frunzele. La pastrare, produsele vegetale pulverizate sufera mai puternic
actiunea factorilor externi decat cele intregi sau divizate in fragmente mari. De
aceea pulverizarea se executa numai inaintea extractiei. Dintre solventi, cel mai
mult se foloseste apa, care este un solvent polar foarte activ, indeosebi fata de
majoritatea substantelor anorganice si o serie de compusi organici – zaharuri,
acizi, alcooli, fenoli, esteri, aldehide, amine, glicozide si saruri de alcaloizi.
Disperseaza coloidal gumele, taninurile, mucilagiile si albuminele. Nu dizolva
amidonuri, celuloze, grasimi, uleiuri volatile (partial), rasini, hidrocarburi, vitamine
liposolubile, alcaloizi liberi (cu exceptia colchicinei). Apa ca dizolvant prezinta
avantajul ca poate fi asociata cu acizi, baze, alcool, glicerina sau alte substante,
marindu-i-se capacitatea de solubilizare fata de unele substante active mai greu
solubile. Din acest motiv, procedeul de extractie a produselor vegetale cu apa
difera, in functie de natura substantelor extrase. Spre exemplu, la produsele ce
contin alcaloizi se recurge la o extractie in mediu acid, in prezenta acidului
clorhidric, tartric, citric. La produsele vegetale cu saponine, extractia se
efectueaza in mediu de bicarbonat de sodiu. Extractia apoasa se face prin
infuzie, decoct, macerare.

Tendinta actuala este aceea de a inlocui tehnologiile clasice, care sunt destul
de complicate, ineficiente si costisitoare, cu o noua metoda de obtinere si
prelucrare la rece a extractelor vegetale, asa-numita metoda a “extractului foliar”.
Etapele acestei metode noi presupun si folosirea unor procedee de separare,
purificare si concentrare avansata, la rece, a principiilor active din extracte.
Astfel, se creeaza o noua arie de aplicare a tehnologiilor de membrana, la
prelucrarea materiilor vegetale, noutatea acestui domeniu suscitand un interes
deosebit.
Etapa de fractionare a materiei prime

Fiecare produs vegetal trebuie fractionat pana la gradul de diviziune

necesar scopului urmarit. Scopul fractionarii (maruntirii) este acela de a se obtine
particule mici, care in procesul de extractie vor ceda usor principiile active. Fara
o maruntire prealabila procesul de transfer de masa prin difuziune - osmoza este
indelungat si poate determina pierderi de principii active. Prin cresterea
suprafetei de contact dintre cele doua faze se grabeste extractia si sporeste
randamentul acesteia.

Gradul de maruntire a produselor vegetale se stabileste in functie de

procedeul de extractie utilizat. In general, pentru extractia prin macerare, infuzare
sau decoctie se efectueaza o maruntire in particule mai mari, iar pentru extractia
prin percolare, mai mici.

       

Etapa de extractie

Extractia este o operatie fizica de transfer de substanta, care se

realizeaza prin difuziune moleculara, convectie sau alte forme de transfer de
substanta cu pondere mai mica.

Factorii care influenteaza extractia solid-lichid, se refera la:

o materia prima – natura, temperatura, vascozitate, cantitate, forma si

marime, tratamente prealabile;
o solvent – natura, cantitate, selectivitate, densitate, vascozitate, tensiune
de interfata, reactivtate chimica, solubilitate reciproca cu materia prima,
toxicitate, inflamabilitate, posibilitate de recuperare;
o operatia de extractie – temperatura, viteza de extractie, timp de contact.
 Solventii trebuie sa dizolve si sa extraga cu randament ridicat majoritatea
componentelor active si sa contina cat mai putine materii inerte fara valoare
terapeutica. Solventul ales trebuie sa aiba un punct de fierbere cat mai scazut
astfel incat intrebuintarea lui sa fie cat mai economica. Cei mai utilizati solventi
folositi in industria extractelor vegetale sunt: apa (pentru saruri ale alcaloizilor,
glicozizi, zaharuri, materii mucilaginoase pectice, protidice sau colorante,
enzime, taninuri etc.), alcoolul etilic (pentru uleiuri volatile, hidrocarburi, taninuri,
alcaloizi baze si saruri ale acestora, glicozizi, rezine, clorofila etc.), eterul etilic
(pentru alcaloizi baze, rezine, uleiuri volatile etc.).

Separarea principalelor grupuri de compusi naturali (principii active) se face

prin extractia succesiva si selectiva a produsului vegetal cu solventi de polaritati
diferite. La inceput, materialul vegetal este extras cu un solvent nepolar (eter
etilic, eter de petrol, benzen, hexan, cloroform etc.), apoi cu un solvent polar
(etanol) si in final cu apa. Se obtin trei extracte: solutia extractiva eterica, solutia
extractiva alcoolica si solutia extractiva apoasa. In extractul eteric se gasesc
compusi chimici lipofili (uleiuri volatile, substante grase, steroli, triterpene,
carotenoide sau carotinoide, acizi grasi, acizi rezinici, alcaloizi baze, agliconi
flavonici, antracenoide, emodoli), cumarine, clorofila, iar in celelalte extracte
compusi chimici hidrofili (polifenoli, compusi reducatori, alcaloizi si saruri ale
acestora, aminoacizi, glicozide polifenolice, glicozide sterolice, glicozide
triterpenice, taninuri, substante proteice etc.).

Concentrarea extractelor se poate face la cald sau prin procedee

membranare.

În diagramele urmatoare se prezinta doua exemple de fluxuri tehnologice

utilizabile pentru prelucrarea fructelor de catina.
SCHEMA TEHNOLOGICA PENTRU OBTINEREA SUCULUI DE
CATINA ALBA
SCHEMA TEHNOLOGICA PENTRU OBTINEREA
COMPRIMATELOR DE CATINA ALBA
 Pentru a fi aplicate cu succes, instalatiile de extractie trebuie sa aiba o
eficacitate cat mai mare la separare,  o productie specifica mare, un consum
redus de energie mecanica si termica (incluzand caldura necesara pentru
recuperarea solventului), costuri de investitie si de exploatare cat mai reduse si
sa fie adaptabile la diverse conditii de lucru (ex. variatia debitului). Pentru
cresterea randamentelor de extractie se poate folosi vibroextractia, care consta
din extractia cu agitarea amestecului format din produsul fin pulverizat ce
urmeaza a fi extras si solventul folosit, sau extractia cu ultrasunete, bazata pe
principiul osmozei si difuziunii activate ultrasonic.

Sucul de catina este o bautura hranitoare, cu un continut foarte bogat de

vitamine, in special de vitamina C si carotenoide.

Aceasta bautura actioneaza impotriva mai multor agenti patogeni prezenti

in organismul uman si stimuleaza secretia biliara si de fermenti.

Sucul de catina stimuleaza si accelereaza cresterea hemoglobinei, a

proteinelor si fosfolipidelor, fiind o bautura medicament pentru cei care au
hepatita.

Experimental s-a demonstrat ca acest suc are capacitatea de a incetini

procesele distrofice necrotice in tesuturile ficatului. De asemenea mai are in
componenta si diferite tipuri de nutrienti si substante bioactive. Pe langa acestea,
vitaminele, acizii grasi, aminoacizii liberi si componentele elementare sunt o
sursa naturala de sanatate pentru organismul uman.

In plus, exista dovezi care subliniaza faptul ca sucul de catina ar putea

ajuta la protejarea colesterolului
Catina este folosita sub diverse forme:
- pulbere de catina uscata – se obtine din fructe uscate de catina, care se
macina cat mai fin. Pastrarea este indicata in borcane de sticla pentru a nu
pierde fractia uleioasa. Este utilizata pentru intarirea sistemului imunitar.
- macerat de catina uscata in apa la temperatura camerei – cu adaos de miere
lichida este un produs energizant usor de asimilat, cu actiune de stimulare a
poftei de mancare, combatere a asteniei, evitare a avitaminozei;
- sirop si nectar de catina – in general cu adaos de miere, pentru a combate
gustul astringent, au efecte energizante si maresc rezistenta organismului la
efort, fiind utile si in tratarea cazurilor de alcoolism, anemii, astenii, stress,
gingivite.
Asociate cu o alimentatie lactovegetariana, au un efect regenerant si
detoxifiant foarte puternic, fiind indicate in boli ale sistemului respirator (bronsita
cronica, astm, infectii respiratorii ale persoanelor care lucreaza in mediu toxic,
stari depresive, infecţii virale (herpes, hepatită A, B, HIV)).
- ulei de catina – dupa uleiul de palmier, este al doilea ca bogatie in vitamina E
si este folosit in scop profilactic pentru incetinirea proceselor de imbatranire si
pentru prevenirea aparitiei cancerului, precum si ca tonic general in situatii de
stress, cu rol imunomodulator. Pentru uz intern, uleiul de catina se utilizeaza ca
adjuvant in tratamentul unor afectiuni cardiovasculare, datorita protectiei
coronariene pe care o asigura, precum si in afectiuni ale aparatului digestiv. Are
activitate deosebita in hepatitele cronice, afectiuni urogenitale, afectiuni
neurologice si psihice. In literatura de specialitate se evidentiaza activitatea
antianemica si rolul exceptional in stagnarea si regresul diverselor afectiuni
oculare (hemeralopie, prezbitism, cheratomalacie, miopie, astigmatism,
hipermetropie, glaucom, cataracta) datorita continutului mare in beta-caroten.
Pentru uz extern, se foloseste in afectiuni dermatologice (psoriazis), afectiuni
ORL cu componenta atopica si inflamatorie, in tratamentul local al eczemelor,
arsurilor termice si chimice, degeraturilor, alergodermiilor, ranilor cu vindecare
lenta. Este singurul produs natural recunoscut pentru activitatea de protectie
impotriva radiatiilor solare sau de alta natura.
- concentrate in principii active se utilizeaza cu rezultate spectaculoase in
geriatrie, tratarea depresiilor, a bolii Parkinson, a tumorilor, adenoamelor si
leucemiei.
- unguente de uz cosmetic pe baza de ulei de catina, respectiv creme antirid si
nutritive, geluri si lotiuni de protectie si intretinere, cu actiune revitalizanta si
hidratanta pentru ten.
Produsele obtinute din catina (ceai de fructe, frunze sau scoarta, sirop sau
ulei) constituie complemente alimentare care ajuta organismul sa-si regleze
functiile si sa aiba o imunitate ridicata.

Produse pe baza de catina

Produsele pe baza de catina alba se folosesc atat curativ, cat si preventiv.
Utilizarea produselor pe baza de catina in cantitati moderate (5-10 g fructe
uscate sau 25 – 50 g fructe proaspete), la intervale de 2-3 zile, creste rezistenta la 7 efort
fizic si intelectual. Fructele trebuie sa fie insa bine strivite si bine mestecate, la ele
adaugandu-se zahar sau miere. Fructele uscate trebuie sa fie pulverizate ultrafin si
consumate integral.
Produsele pe baza de catina se recomanda celor care lucreaza in conditii
deosebit de grele (metalurgie, minerit etc.), sportivilor de performanta, celor ce
lucreaza in ture de noapte, in armata, alpinistilor, celor care lucreaza in conditii de
temperaturi extreme (foarte inalte sau foarte scazute), celor ce se accidenteaza si sufera
arsuri sau raniri. In acest din urma caz tratamentul trebuie inceput imediat cu ulei de
catina, dupa care se apeleaza la ajutorul medicului.
In afara de fructe proapete sau uscate, frunze si tulpini proaspete sau uscate
ca atare, se pot utiliza derivate din acestea, unele dintre ele putand fi realizate
casnic.
 Pentru prepararea unui ulei de catina se pot folosi 200 – 300 g fructe de catina
uscate, fin pulverizate, care se amesteca cu 200 – 300 ml ulei de floarea soarelui sau chiar
mai mult. Pentru o extractie mai buna se repeta amestecarea la intervale de minimum 24
de ore. Dupa ce se depun, partile solide se separa. Ceea ce ramane impregnat cu ulei se
stoarce print-o panza deasa. Cele doua parti uleioase se ameteca, in felul acesta
marinduli-se efectul. Partea solida se poate folosi pentru nutritie, ca vitaminizant.
Fructele proaspete se pot presa, iar sucul integral rezultat se poate folosi in
asociere cu zahar in diferite proportii, dupa gust (100 ml suc cu 100 g zahar sau 150 –
200 g zahar). Nu este nevoie de conservant daca se consuma in urmatoarele 2 saptamani.
Pentru pastrarea pe termen lung se adauga 0,2‰ benzoat de sodiu.
Sucul integral se poate amesteca cu suc din orice alt fruct, se poate pasteuriza sau
steriliza pentru pastrare pe termen lung.
Semintele si cojile umede se usuca, se pulverizeaza si se folosesc ca atare, ca
vitaminizant, consumandu-se circa o lingurita la 2-3 zile.
Frunzele si tulpinile maruntite se usuca. Din acestea se prepara ceai, folosind
maximum o lingurita, de 2-3 ori pe saptamana. Acest ceai se recomanda mai ales celor ce
sufera de stari depresive sau anxioase si este contraindicat persoanelor irascibile.
Fructele de catina pot fi folosite si la obtinerea unui vin, adaugand in mustul de
struguri suc integral de catina alba, dar nu mai mult de 10-20%. Acesta va adauga vinului
calitati deosebite. Toate preparatele se consuma inainte de ora 11, in caz contrar pot sa
apara insomnii.
Este recomandata utilizarea fructelor de catina cat mai aproape de starea
lor naturala, ca atare sau sub forma de extracte care sa cuprinda totalitatea
principiilor active. Deci se recomanda mai putin ceaiurile si mai degraba
extractele uleioase de catina, deoarece extractele apoase obtinute la
temperatura ridicata contin doar substantele hidrosolubile, fiind excluse
vitaminele liposolubile (A, B, E, K) care se pierd. Din aceste motive se prefera
maceratele la rece.

TRATAMENTE PE BAZA DE CATINA

 Imunitate scazuta, sensibilitate la infectii - se va face o cura cu suc de
catina, din care se beau 3 linguri, de patru ori pe zi, diluat cu putina apa sau suc
de mere. Acest suc are puternice efecte remineralizante si vitaminizante, ajutand
organismul sa lupte cu boala. Mai mult, fructul de catina are proprietati
antibiotice, combatand direct infectiile bacteriene.

Hepatita acuta, hepatita cronica evolutiva, ciroza in faze incipiente - o

eficienta extraordinara are urmatorul preparat: un sfert de litru de decoct de
ramuri, obtinut dupa reteta de mai sus, se combina cu o jumatate de pahar (100
ml) de suc proaspat de fructe de catina. Rezulta o licoare foarte putin placuta la
gust, dar cu efecte antivirale, tonice si regenerative hepatice extraordinare. Se
beau doua pahare (aproximativ 400 ml) din acest preparat zilnic, in cure de
minimum doua luni.

Adjuvant in gripa, bronsita, pneumonie - se iau zilnic 6 linguri de sirop de

catina pe stomacul gol, cu putina apa. Este un stimulent imunitar rapid, mareste
rezistenta organismului la accesele de febra, grabeste vindecarea.

Hemoragii interne - ca prim ajutor, pana la tratamentul medical de

specialitate, se administreaza doua lingurite de pulbere de scoarta de catina pe
stomacul gol, cu putina apa. Are efecte astringente si cicatrizante extrem de
puternice.

Copii rahitici, distrofici, foarte sensibili la boli - se administreaza in fiecare

zi cate 6 lingurite din amestecul in parti egale ale sucului de fructe cu decoctul de
tulpini de catina. In ciuda gustului, are efecte remineralizante si vitaminizante
inegalabile. In medicina populara romaneasca, se mai recomanda baile facute
saptamanal cu decoct de tulpini de catina.

Bolile splinei - se combina o parte de tinctura de scoarta de catina cu trei

parti de suc de fructe de catina. Se obtine un preparat slab alcoolizat, din care se
ia cate o lingura de patru ori pe zi, in cure de minimum 60 de zile.
 Sterilitate masculina si feminina, imbatranire prematura - se face o cura
cu ulei de catina, din care se iau cate 30 de picaturi, de doua ori pe zi. Este un
foarte puternic vitaminizant E (vitamina tineretii si fertilitatii) si relanseaza
activitatea hormonala, atat la femei, cat si la barbati.

Depresie, anxietate - se face un tratament cu extract complet de catina,

obtinut prin combinarea in proportie 2:1 a sucului de catina cu decoctul de catina.
Acest preparat este bogat printre altele in serotonina - un neurotransmitator care
induce o stare de calm, de curaj si de optimism.

Adjuvant in dermatoze diverse - se face o cura de patru - sase saptamani

cu ulei de catina, care stimuleaza puternic procesele trofice de la nivelul pielii. Se
iau cate 30-50 de picaturi de ulei de catina de doua ori pe zi.

Diaree, dizenterie - ca remediu de urgenta, se iau 1-3 lingurite de pulbere de

scoarta de catina. Pe termen lung, rezultate foarte bune se obtin prin tratamentul
cu decoct de ramuri, din care se beau 3 cani pe zi. Are puternice efecte
astringente si antibiotice (neutralizeaza bacteriile din intestin), fiind util si in
tratarea enteritelor, colitelor, precum si a cistitelor hemoragice.