METODE DE EXTRACȚIE

Fitoterapia se bazeaza pe efectele sinergice ale principiilor active din plante. Pentru ca aceste principii
active, cu actiune biologica asupra organismului uman, sa poata fi valorificate trebuie sa se regaseasca in
diferite forme fitoterapeutice. Formele sub care se utilizeaza produsele vegetale sunt:
- in stare naturala: intregi, fragmente, pulbere sau sub forma de influzie, decoct, macerat
- preparate farmaceutice/fitofarmaceutice (extracte, tincturi, siropuri) in care principiile active sunt mai
concentrate, mai usor de administrat si nu foarte costisitoare.
Un principiu care se respecta constant in fitoterapie si o face sa se deosebeasca de alopatie este
extractia totala, care contine un complex de substante active si nu folosirea de substante active izolate.
Aceasta metoda este benefica prin mai multe tipuri de actiuni farmacologice:
- prin substitutie, prin aportul unor principii care lipsesc din organismul bolnav (minerale, vitamine,
aminoacizi, lipide, glucide, proteine);
- prin inhibitia dezvoltarii unor microorganisme patogene (plante cu efect bactericid sau antiparazitar);
- prin stimularea reactivitatii organismului (componente infinitezemale din structura unei plante);
- prin efect trofic local (plante cicatrizante);
- prin efectul „contraria‖ (plante diuretice, tonicardiace, antalgice etc.).

Obtinerea extractelor din plante medicinale

Extractele vegetale sunt preparate farmaceutice/fitofarmaceutice fluide, moi sau uscate, obtinute prin
extractia produselor vegetale cu diferiti solventi.
In ultimii ani s-a pus accent pe revalorificarea farmaceutica si terapeutica a preparatelor de origine
vegetala prin o buna cunoastere a proprietatilor fizico- chimice si terapeutice a principiilor active din plantele
medicinale si prin dezvoltarea tehnicilor de extractie si a mijloacelor de control de calitate.
Solutiile extractive sunt forme farmaceutice care contin proportii mai mici sau mai mari de substante
active alaturi de altele mai putin active si de balast, extrase cu ajutorul solventilor.
Extractele obtinute din plante medicinale se pot clasifica dupa mai multe criterii, asa cum se poate
observa in tabelul de mai jos.
Criteriul de Denumirea extractului Observatii
clasificare
• Extract apos (se obtine prin extragerea principiilor active in
Dupa natura apa: macerate, infuzii, decocturi)
solventului • Extract hidroalcoolic - tinctura (extracte in diferite dilutii de
alcool etilic)
• Extract uleios (se obtine prin extragerea principiilor
liposolubile in ulei sau in alte lipide naturale)
• Oteturi medicinale (macerate in otet)
• Vinuri medicinale (macerate in vin)
• Extract selectiv - se obtine prin eliminarea compusilor care nu Extractele selective
fac obiectul selectiei (uleiurile volatile pure - se obtin prin nu pot fi considerate
Dupa metoda de antrenarea cu vapori de apa: distilare, preparatele farmaceutice a fi in intregime
obtinere pe baza de plante obtinute prin neutralizarea unor substante preparate naturale,
toxice) deoarece sunt
• Extracte neselective (infuzia, tincturile, maceratele, decoctul, hiperconcentrate si
etc.) fara modele identice
• Extract obtinut prin presare sau centrifugare (sucul de frunze, in natura
fructe, legume)
 Dupa operatiunea • Extract simplu (se obtine printr-o singura operatie)
de preparare • Extract succesiv (se obtine prin repetarea aceleiasi operatii -
tincturile homeopate)
• Extract multiplu (se obtine prin aplicarea mai multor tehnici
pentru materia prima - macerat + infuzie, infuzie + decoct, etc.)
Dupa partile • Extract partial (frunze, radacini, partea aeriana,seminte, etc.)
plantei supuse • Extract total (intreaga planta)
extractiei
Dupa umiditatea • Extract obtinut din planta uscata
plantei • Extract obtinut din planta proaspata
Extractia cu solventi cea cel mai utilizat tip de extractie pentru compusii bioactivi din plante. Aceasta
tehnica de separare presupune extractia unor componenti dintr-o proba solida sau semi-solida intr-un solvent
adecvat. In operatia de extractie, alegerea solventului se face in functie de natura substantei ce urmeaza a fi
extrasa si de natura materiei prime.
Solubilizarea propriu-zisa a compusilor bioactivi se realizeaza prin tratarea plantei fin maruntite cu apa,
solutii saline, solutii hidroalcoolice etc. Natura chimica a mediului optim de extractie, molaritatea si pH-ul
acestuia, precum si timpul necesar unei extractii optime se determina experimental.
La prepararea extractelor, in mod deosebit, trebuie sa se tina cont de influenta urmatorilor factori:
 natura solventului: solventii trebuie sa dizolve si sa extraga cu randament ridicat majoritatea
componentelor active si sa contina cat mai putine materii inerte fara valoare terapeutica; cei mai utilizati
solventi folositi in industria extractelor vegetale sunt: apa (pentru saruri ale alcaloizilor, glicozizi, zaharuri,
proteine, enzime, taninuri etc.), alcool 50% sau 70% (pentru uleiuri volatile, hidrocarburi, taninuri, alcaloizi
baze si saruri ale acestora, glicozizi, rezine, clorofila etc.), eter etilic (pentru alcaloizi baze, rezine, uleiuri
volatile etc.), ulei, vin, otet;
 gradul de maruntire a plantei: cu cat produsul vegetal este adus la un grad de maruntire mai avansat, cu
atat suprafata de contact este mai mare, deci extractia este completa; pentru solutiile extractive apoase se
recomanda maruntirea in functie de produsul vegetal;
 raportul dintre cantitatea de planta si solvent: F R prevede concentratii de pana la 6% pentru extractele
apoase, de 20% pentru majoritatea tincturilor si de 10% pentru tincturile preparate din produse vegetale care
contin substante puternic active;
 timpul de contact dintre planta si solvent: difera in functie de tehnica de extractie aplicata, dar si de
tipul de extract; pentru extractele apoase este de 5-6 ore, iar pentru cele alcoolice de 6-10 zile ;
 efectul agitarii: prin agitare se scurteaza timpul de obtinere a extractului;
 temperatura la care se lucreaza: influenteaza in mod pozitiv randamentul de extractie, datorita cresterii
solubilitatii principiilor active la cald; F R prevede extractia unor principii termostabili, la temperatura de 90 -
100°C, in cazul infuziilor si a decocturilor;
 separarea amestecului si modul de recuperare a compusilor activi din reziduul solid.
In cazul prepararii solutiilor extractive apoase sau hidroalcoolice prin macerare, gradul de maruntire
joaca un rol foarte important. Acesta corelat cu natura solventului utilizat si intensitatea agitarii determina
timpul de contact pentru extragerea componentelor solubile pana la atingerea echilibrului de concentratie intre
faza solida si faza lichida.

Tehnici de extracție
Extractia se poate realiza prin procedee discontinue (macerare, percolare, infuzare, decoctie, precum si
metode noi performante: extractia accelerata cu solvent, extractia asistata de microunde, extractie cu fluid
supercritic) si procedee continue (extractie continua cu solventi organici, percolare continua, extractia Soxhlet).
 Macerarea.

Macerarea. Această metodă se aplică pentru extragerea substanţelor vegetale termolabile şi a

mucilagiilor (rădăcină de nalbă, seminţe de in).
Conform F.R. X macerarea se realizează în următorul mod: peste produsul vegetal mărunţit şi spălat sub
jet de apă, se adaugă cantitatea de apă prevăzută şi se păstrează la temperatura camerei timp de 30 minute
agitând de 5 -6 ori.
Lichidul obţinut se decantează şi se filtrează prin vată, filtratul completându-se la masa prevăzută prin
spălarea reziduului cu apă fără a-l presa. Dacă soluţia extractivă rezultată depăşeşte 100 g se adaugă un amestec
de 75 mg nipagin şi 25 mg nipasol pentru fiecare 100 grame soluţie rezultată.
Pentru efectuarea acestei operaţii se pot utiliza vase de sticlă (pahar Berzelius), vase din porţelan închise
cu capace potrivite sau vase din tablă smălţuite. Toate aceste vase trebuie sa aibă gâtul larg fiind acoperite în
timpul operaţiei de extracţie.
Macerarea se poate face:
- la rece - extragerea principiilor active din plante in solvent la temperatura camerei (17-22°C) .
- la cald (denumita digerare) -se realizeaza cu solventul incalzit la 40-60°C, in general la o temperatura
inferioara aceleia la care solventul fierbe, astfel incat, principiile active pot trece in solutie incet, fara a fi
degradate de temperatura prea inalta sau de incalzirea brusca; extragerea principiilor din plante prin aceasta
metoda este foarte eficienta in cazul vegetalelor fara principii volatile valoroase, dar cu alti compusi
bioactivi; metoda se utilizeaza si pentru obtinerea uleiurilor, alifiilor si unguentelor din plante. Fitoterapia
utilizeaza aceasta metoda in cazul plantelor cu principii active care se distrug prin fierbere, dar care nu se
extrag nici la temperatura camerei (principii semitermolabile)
Dupa procedeul de realizare exista:

Macerarea simplă (F.R. X)

Peste produsul vegetal adus la gradul de mărunţire prevăzut la monografia respectivă se adaugă
solventul sau amestecul de solvenţi într-un vas bine închis. Amestecul produs vegetal-solvent se ţine în contact
la temperatura camerei timp de 10 zile agitându-se de 3 până la 4 ori pe zi. Lichidul extractiv obţinut după
perioada respectivă este decantat iar reziduul se presează. Pentru presarea reziduului se utilizează în industrie
diferite prese pentru tincturi. Presa este formată dintr-un vas cilindric cu pereţi perforaţi. Cilindrul este fixat pe
un suport sub care este adaptat un jgheab de unde soluţia extractivă este condusă într-un vas colector.
După terminarea extracţiei lichidele reunite şi omogenizate sunt lăsate să sedimenteze la o temperatură
de 5-100C timp de 6 zile, după care se filtrează evitându-se pierderile prin evaporare. Un recipient pentru
macerare industrială este prezentat în figura nr. 1.:

Figura 1 Recipient de macerare industrială Noremberg

(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică, 2004)

Recipientul este compus dintr-un vas cilindric de capacitate mare având la partea inferioară o sită pe
care este aşezat materialul filtrant (pânză densă). Peste sită este adus produsul vegetal după care se introduce
solventul iar vasul este acoperit cu un capac adecvat. Pentru a asigura amestecarea uniformă zilnic se scurg din
robinet ½ din cantitatea de solvent extractiv care este turnată din nou în vas sau pentru o mai bună omogenizare
se poate adapta un sistem de agitare. După terminarea operaţiunii, lichidul rezultat colectat prin robinetul de la
partea inferioară este filtrat, reziduul se presează iar soluţia extractivă obţinută se amestecă cu filtratul obţinut
anterior. Acest aparat are o capacitate de 200-300 litri.
 Macerarea simpla: prezinta randamente scazute (contactul dintre drog si solvent fiind unic), de aceea,
pentru a mari randamentul, s-a recurs la macerarea dubla si repetata.

Macerarea dubla: produsul extras este amestecat mai intai cu 1/2-2/3 din cantitatea totala de
solvent, dupa care lichidul se separa si reziduul se va presa. Acesta se va pune in contact cu restul de
solvent, obtinandu-se astfel o noua cantitate de solutie extractiva. Cele doua lichide extractive se vor reuni si se
vor filtra dupa un repaus de 24 de ore.

Macerarea repetată (F.R. X)

Peste produsul vegetal adus la gradul de mărunţire prevăzut în monografia respectivă se adaugă succesiv
părţi egale din volumul total de solvent prevăzut şi se menţine la temperatura camerei într-un vas bine închis.
Lichidul extractiv se separă, produsul vegetal se presează şi este adăugată porţiunea următoare de solvent.
Lichidele extractive reunite şi omogenizate se lasă să sedimenteze la temperatura de 5-100C timp de 6
zile. Apoi se filtrează evitându-se pierderile prin evaporare.
Macerarea repetata: produsul vegetal maruntit se trateaza succesiv cu volume de solvent
mentinandu-se in vase inchise tot timpul. Solutiile se vor separa, produsul vegetal se va presa si se va
pune in contact cu portiunile urmatoare de solvent, pana la epuizarea volumului total de lichid extractiv,
iar portiunile obtinute se amesteca. Acest procedeu este mult mai eficient decat macerea simpla, deoarece prin
macerare simpla o cantitate apreciabila de principii active pot ramane dupa filtrare in reziduul de macerare.
Maceratele pot fi pastrate la frigider in vase de sticla inchise, maxim 2-3 zile, deoarece o pastrare mai
indelungata favorizeaza dezvoltarea micro-organismelor si degradarea principiilor active.

Macerarea circulantă
Produsul vegetal este introdus într-un săculeţ de tifon care este suspendat în straturile superioare ale
solventului extractiv. Extracţia are loc în mod asemănător procedeului de dizolvare („per descensum”).

Macerarea prin agitare

Pentru a grăbi procesul de extracţie se pot aplica diferite metode de agitare şi anume:
a. Agitarea mecanică. Se poate realiza cu ajutorul extractorului cu agitare mecanică care este compus din:
- un recipient cilindric vertical prevăzut la partea superioară cu o gură de încărcare pentru solvent şi pentru
produsul vegetal;
- o sită metalică peste care este pus produsul vegetal;
- un agitator cu palete;
- o gură pentru descărcare.
Agitarea mecanică se mai poate realiza şi prin turboextracţie.
Turboexctraţia constă în agitarea energică a produsului vegetal aflat împreună cu solventul într-un vas
potrivit. Turboextractorul poate să dezvolte turaţii foarte mari de până la 10.000 turaţi/min. Agitatorul este
compus dintr-un ax pe care sunt fixate două până la patru cuţite care în timpul agitării produc turbulenţă care
afectează extracţia. Cu acest aparat se pot obţine soluţii extractive în aproximativ 10 minute.
Dezavantajul metodei este că în timpul turaţiilor mari amestecul este supraîncălzit ceea ce impune
adaptarea unui sistem de răcire.
b. Agitarea prin vibraţii electromagnetice. În această metodă se utilizează vibroextractorul Vibroextractorul
este construit dintr-un recipient de sticlă sau oţel inox în care se introduce amestecul produs vegetal-solvent. În
partea superioară a recipientului se găseşte un dispozitiv care produce vibraţii electromagnetice cu o frecvenţă
de aproximativ 50 Hz. Energia vibraţiilor este transmisă prin intermediul unui ax prevăzut la partea inferioară
cu un disc sau con din metal inox cu perforaţii. În timpul funcţionării se produce turbulenţă agitând amestecul şi
accelerând extracţia. Utilizând această metodă extracţia se poate realiza în 10-20 minute.
Avantajul metodei constă în faptul că nu este supraîncălzit amestecul în timpul funcţionării aparatului şi
de asemenea aparatul funcţionează cu randament superior.
c. Agitarea cu ajutorul ultrasunetelor. Utilizând această metodă, agitarea amestecului produs vegetal-solvent
este realizată prin intermediul ultrasunetelor. Prin acest procedeu timpul de extracţie este de aproximativ 6
minute.
d. Agitare utilizând extractorul centrifugal. Utilizând această metodă amestecul produs vegetal solvent este
introdus într-o tobă centrifugală unde este lăsat pentru macerare un anume timp prevăzut în norma respectivă
după care se pune în funcţiune aparatul. Solventul străbate produsul vegetal sub acţiunea forţei centrifuge
(1.400 turaţii/min) trecând prin pereţii perforaţi ai tobei care sunt căptuşiţi cu material filtrant după care ajunge
într-un recipient colector de unde se poate din nou recircula.

Infuzarea

Infuzarea. Se utilizează la extragerea componentelor active din produsele vegetale care conţin ţesuturi
friabile (flori, frunze, ierburi).
Conform F.R. X infuzarea se face în următorul mod:
- produsul vegetal mărunţit se umectează în prealabil timp de 5 minute. Umectarea se face adăugând pentru
fiecare gram de produs vegetal 3 g apă. La produsele vegetale care conţin ulei volatil umectarea se face cu 0,5
ml alcool dilut pentru fiecare gram produs vegetal (excepţie făcând florile de tei unde umectarea se face cu apă).
Florile de tei au pe lângă uleiurile volatile şi mucilagii care precipită în prezenţa alcoolului. Frunzele de
digitala nu se vor umecta ci se vor trata direct cu apa fierbinte pentru a evita hidroliza glicozidelor cardiotonice.
După umectare se completează cu apă la masa prevăzută cu apă încălzită la fierbere până la masa prevăzută
lăsându-se produsul vegetal în contact cu solventul timp de 30 de minute în condiţiile în care pierderile termice
să fie minime. După 30 de minute soluţia extractivă se filtrează prin vată completând-se la masa prevăzută prin
spălare cu apă sau stoarcerea reziduului. La fel ca şi la macerate când soluţia extractivă depăşeşte 100 de grame
pentru fiecare 100 grame soluţie extractivă se adaugă 75 mg nipagin şi 25 mg nipasol. Pentru prepararea
infuziilor se utilizează infuzoare de porţelan cu pereţi groşi, gradate în interior şi care asigură o răcire lentă a
soluţiilor extractive.

Decocţia

Decocţia: Această metodă de extracţie se utilizează pentru substanţele active din produsele vegetale
conţin ţesuturi lemnoase (rădăcini, rizomi, scoarţe, fructe de coriacee). Decocţia se realizează în următorul mod:
peste produsul vegetal adus la gradul de mărunţire corespunzător se adaugă 3 ml apă distilată pentru fiecare 1g
produs vegetal lăsându-se în contact 5 minute pentru umectare. După umectare se adaugă restul apei încălzită
până la fierbere aducându-se vasul pe baia de apă (de asemenea încălzit la fierbere) unde se menţine timp de 30
de minute sub încălzire continuă. După extracţie soluţia extractivă fierbinte se filtrează prin vată completându-
se la cantitatea prevăzută prin spălarea cu apă şi stoarcerea reziduului. Când soluţia extractivă depăşeşte 100 de
grame pentru fiecare 100 grame soluţie extractivă se adaugă 75 mg nipagin şi 25 mg nipasol. Pentru extracţia
produselor vegetale care conţin alcaloizi se adaugă apa acidulată cu: acid citric, acid clorhidric sau acid tartric în
părţi egale (m/v) cu conţinutul de alcaloizi din produsul vegetal luat în lucru. Excepţie de la aceasta regulă face
scoarţa de china la care se adaugă 1,5 ml acid clorhidric pentru fiecare 1 g alcaloizi. Pentru produsele vegetale
cu conţinut în saponine acide greu solubile în apă se adaugă 1 g de bicarbonat de sodiu pentru fiecare 10 g
produs vegetal. Obţinerea soluţiilor extractive apoase se poate realiza şi prin diluarea soluţiilor concentrate
fabricate industrial când există această posibilitate.

Percolarea

Percolarea. Este a III-a metodă oficinală în F.R. X. Cuvântul percolare derivă din limba latină de la
cuvintele „per” = prin; „colare” = a curge picătură cu picătură.

Percolarea simplă. Metoda constă în epuizarea progresivă a produsului vegetal prin scurgerea lentă a
solventului prin produs la presiune normală sub influenţa forţei gravitaţionale. În unele cazuri utilizând metode
modificate ale percolării se poate utiliza suprapresiunea sau vidul.
Conform F.R. X percolarea se realizează în următorul mod:
 Produsul vegetal se aduce la gradul de mărunţire prevăzut în monografia respectivă. În continuare pentru
fiecare gram de produs vegetal se folosesc pentru umectare 0,5 ml solvent. După amestecare se lasă la
temperatura camerei timp de 3 ore într-un vas bine închis pentru umectare, apoi se trece prin sita 1 şi se
introduce în percolator presând uşor produsul vegetal şi adăugând solvent până când începe să curgă prin
robinetul inferior care este în poziţia deschis, iar deasupra amestecului aflându-se un strat de solvent. Robinetul
se închide, se lasă 24 de ore după care se începe percolarea. Viteza de percolare trebuie astfel reglată încât în 24
de ore să se obţină 1,5 g soluţie extractivă pentru fiecare gram produs vegetal. Pe întreaga perioadă a extracţiei
produsul vegetal trebuie să fie acoperit de solvent. Percolarea se efectuează până la obţinerea cantităţii de
tinctură prevăzută în monografia respectivă după care se lasă în repaus timp de 6 zile la temperaturi cuprinse
între 5-100C, apoi se filtrează. Pe o probă filtrantă se dozează conţinutul în principii active şi dacă este cazul se
diluează cu solventul respectiv la concentraţia prevăzută.
Percolatoarele pot avea formă cilindrică, conică sau cilindro conică, fiind confecţionate din sticlă,
porţelan sau oţel inox.
Percolarea pe scară mică se realizează în percolatorul clasic care are o capacitate de 2 l şi în care pot să
fie introduse aproximativ 500 g produs vegetal. Schema acestui percolator este prezentată în figura 2.:

Figura 2. Percolator de laborator

(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică, 2004)

Figura 3. Percolator

Percolatorul clasic are formă cilindro-conică prevăzut la partea inferioară cu un tub de scurgere şi un
robinet. În industrie se utilizează percolatoare de capacitate mare de 600-700 l confecţionate din oţel inoxidabil.
Pentru a mări randamentul percolării şi pentru utilizarea unor cantităţi mai mic de solvent se utilizează diferite
modificări ale percolării şi anume: extracţia fracţionată, utilizarea bateriilor de percolare, utilizarea
suprapresiunii, vidului etc.

Repercolarea se poate realiza cu ajutorul unui aparat a cărui schemă este indicată în figura 4.:
 Figura 4. Schema repercolării
(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică, 2004)

Repercolarea numită şi percolarea fracţionată utilizată pentru prepararea extractelor fluide constă în
împărţirea produsului vegetal în trei fracţii:
- percolatorul I aproximativ 500 g produs vegetal;
- percolatorul II aproximativ 300 g produs vegetal;
- percolatorul III aproximativ 200 g produs vegetal.
Cele trei fracţiuni sunt introduse în cele 3 percolatoare în modul indicat anterior.
Prima porţiune se extrage din percolatorul nr. I separându-se o cantitate de 200 g de percolat (fracţiunea
cea mai concentrată). Percolarea se continuă colectându-se 3 fracţiuni a 300 g soluţie extractivă. Cu cele 3
percolate reunite se continuă extracţia în percolatorul II din care se colectează o primă porţiune de 300 g
percolat, operaţia continuându-se şi colectând încă 3 fracţiuni a câte 200 g percolat. Cele trei fracţiuni a câte 200
g percolat servesc în ordinea colectării pentru extragerea produsului vegetal din percolatorul III. Din acest
percolator se colectează o singură porţiune de 500 g percolat. După obţinerea celor 3 fracţiuni (200g; 300 g; 500
g) din cele trei percolatoare extractele se reunesc obţinându-se astfel 1.000 g extract fluid. În industrie principiul
poate fi aplicat utilizând baterii de percolatoare (3-12 percolatoare plasate în serie).
Utilizând bateria de percolatoare de la fiecare percolator se colectează în ordine doar prima fracţiune,
restul de soluţie extractivă fiind condus în percolatorul următor ca lichid de extracţie.
Alimentarea percolatoarelor cu solvent se face dintr-un rezervor situat la partea superioară a percolatoarelor.

Diacolarea. Este o metodă de percolare care utilizează suprapresiunea. Produsul vegetal este introdus în
percolatoare cilindrice foarte înalte şi cu diametrul mic plasate în serie. Solventul utilizat pentru extracţie
străbate coloana de produs vegetal de jos în sus sub influenţa presiunii.

Evacolarea. Este o metodă de percolare care utilizează vidul. Aparatul utilizat pentru evacolare este
evacolatorul.

Mulcolarea. Ca principiu, mulcoarea este asemănătoare metodei anterioare utilizând de asemenea vidul,
diferenţa fiind în faptul că în cadrul acestei metode se utilizează mai multe percolatoare legate în serie.

Extracţia în contracurent. În cadrul acestei metode de extracţie solventul parcurge un traseu opus faţă
de produsul vegetal.

Percolarea continuă. Această metodă utilizează un solvent volatil iar instalaţiile funcţionează pe
principiul aparatului Soxhlet. Produsul vegetal este introdus în partea mijlocie a aparatului unde are loc
macerarea produsului vegetal timp de 24 ore. Lichidul extractiv curge în evaporator unde se încălzeşte. Vaporii
de solvent pătrund în condensator, apoi în colector şi mai departe continuându-se circuitul (operaţia repetându-
se de aproximativ 10-15 ori.
Schema unui astfel de aparat este prezentată în figura 5.:
 Figura 5 Extractor Soxhlet

Extractia

Extractia alcoolica prin fermentare

Principiile active continute in unele preparate medicinale sunt obtinute prin extractie intr-un proces
de fermentatie. Procedura de extractie presupune inmuierea materialului vegetal fie sub forma unui decoct fie
in stare macinata, pentru o anumita perioada de timp, in cursul careia are loc fermentarea si generarea de
alcool; acesta facilitand extractia substantelor active continute in materialul vegetal. Alcoolul astfel generat
are rol si de conservare. La scara industriala se folosesc cuve de lemn, vase de portelan sau vase din inox
alimentar.

Extractie continua cu solventi organici

Principiul extractiei este simplu. Componentele prezente in materia prima bruta sunt extrase prin
dizolvare in lichidul - solvent. Materia prima bruta este asezata intr-un extractor special construit, iar solventul
trebuie sa fie continuu recirculat prin masa de material vegetal.

Extractia la nivel industrial necesita o serie de modificari fata de cea de la nivel de laborator. Daca la
nivel de laborator extractia presupune utilizarea unor cantitati mici de solvent (500 – 1000 mL) si prin urmare
agitarea/amestecarea solutiei nu este dificil de realizat, la nivel industrial utilizarea unor cantitati mari de
solvent si implicit a extractoarelor de dimensiuni mari ridica probleme serioase la agitare care sunt insa
rezolvate prin gasirea unor metode diverse de agitare. Astfel, eficienta extractiei in procesul de macerare la
nivel industrial poate fi imbunatatita prin circulatia continua a solventului prin produsul vegetal si in plus
pentru o extractie cat mai completa a principiilor active din plante se utilizeaza un proces in mai multe trepte.
Doua astfel de extractoar de nivel industrial sunt prezentate in figurile 3 si 4.
duze distritie solvent

Material vegetal

Fig.3 Extractor cu recirculare Fig. 4 Extractor

in mai multe trepte

Procesele conventionale de extractie sunt consumatoare de timp, de exemplu macerarea se realizeaza

in 2 ÷ 7 zile, implica un amestec de solventi sau cantitati mari de solvent si in cele din urma ar putea cauza
descompunerea termica a moleculei tinta ca si in cazul extractiei Soxhlet.

Extractia accelerata cu solvent

Extractia accelerata cu solvent (ASE – „accelerated solvent extraction”) este o metoda noua de
extractie, bazata pe utilizarea temperaturii si presiunii inalte. Din acest motiv, aceasta metoda mai este numita
si extractie presurizata cu lichid (solvent). In plus, prin cresterea temperaturii scade viscozitatea solventului,
ceea ce face ca acesta sa penetreze mai usor matricea solida a probei. In felul acesta, timpul de extractie se
reduce de la zeci de minute la maximum cateva minute, iar probele de extras pot fi in cantitati mici. Aceasta
metoda este o alternativa la extractia Soxhlet sau la extractia cu fluide supercritice.

Extractia asistata de microunde

Extractia asistata de microunde (MAE) este o tehnica relativ recenta, care utilizeaza energia
microundelor pentru a incalzi solventul si proba in vederea cresterii ratei transferului de masa dintre substantele
dizolvate din matricea probei si solvent, contribuind la trecerea mai usoara a acestora in solvent. Avantajul
acestei tehnici fata de metodele conventionale de extractie consta in timpul redus de extractie, in conditiile
folosirii unui consum redus de energie si solvent si cu o eficienta de extractie ridicata.
Prin urmare, MAE a capatat un interes tot mai mare in extractia compusilor activi cum ar fi
terpenele, alcaloizii, flavonele, glicozidele si uleiurile esentiale din materiale vegetale.

Extractie cu ultrasunete (Sonicare)

Extractia asistata de ultrasunete (UAE) este una dintre cele mai importante tehnici folosite pentru
extractia compusilor valorosi din materialele vegetale. Comparand aceasta tehnica cu altele, cum ar fi
extractia asistata de microunde (MAE), aparatul cu ultrasunete este mai ieftin si este mai usor de manipulat.
Undele ultrasonice sunt folosite pentru extractia compusilor activi din diferite plante, cum ar fi:
saponinele, steroizii si triterpenele care se obtin de trei ori mai rapid prin aceasta metoda decat prin metodele
conventionale de extractie

Prepararea soluţiilor extractive apoase:

Pentru prepararea tincturilor F.R. X prevede trei metode:
- Macerare;
- Infuzare:
- Decocția.

Prepararea extractive alcoolice (tincturi)

 Pentru prepararea tincturilor F.R. X prevede trei metode:
- macerare;
- macerare repetată;
- percolare.
Produsul vegetal adus la gradul de mărunţire prevăzut la monografia respectivă este degresat înainte de
umectare (dacă e cazul).
Solventul folosit la extracţie este în general alcool dilut. În unele cazuri alcool dilut acidulat sau alcool
de diferite concentraţii în funcţie de produsul vegetal supus extracţiei.
Raportul dintre produsul vegetal şi solvent este de 1/10 (m/m) pentru tincturile preparate din produsele
vegetale care conţin substanţe puternic active, şi 1/5 (m/m) pentru tincturile preparate din alte produse vegetale.
Tincturile cu stabilitate redusă se prepară prin dizolvarea extractelor uscate sau prin diluarea extractelor fluide.