Sărmășanu Roxana

Semestrul II

Tematica pentru caietul de practica ANUL II 2020-2021

Modul IX- Fitoterapie
1. Ce este fitoterapia

Fitoterapia (phyton = planta + therapea = tratament) este o stiinta straveche, care

foloseste plantele medicinale, numite si oficinale, in scopul vindecarii. Odata cu
descoperirile stiintifice ale secolului XX, fitoterapia a ieşit din empirism, punandu-se
bazele terapeuticii cu plante pe baze stiintifice. Nu mica le-a fost insa mirarea
cercetatorilor, cand pe baza analizelor chimice şi a testelor clinice, au confirmat în
proportie de peste 80%, proprietatile farmacodinamice ale plantelor, intocmai cum
erau prescrise de catre medicina populara.

2. Care sunt metodele de extracţie si preparate farmaceutice obtinute.

 Metode de extragere: Extractia se poate realiza prin procedee

discontinue (macerare, percolare, infuzare, decoctie, precum si metode noi
performante: extractia accelerata cu solvent, extractia asistata de microunde, extractie
cu fluid supercritic) si procedee continue (extractie continua cu solventi organici,
percolare continua, extractia Soxhlet).
Macerare: consta in tratarea produsului vegetal maruntit cu o cantitate necesara
de solvent, mentinerea in contact pe o durata determinata (macerate in apa 8-12 ore),
concomitent cu agitare continua sau intermitenta si apoi separarea solutiei extractive
de reziduu prin filtrare sau decantare; in cazul maceratelor in solutii de alta natura
(alcool, ulei, vin, otet), timpul de macerare se mareste, putand ajunge la cateva
saptamani. Macerarea se aplica mai ales in cazul extractiei principiilor usor solubile la
rece si termolabile. Macerarea se poate face:
- La rece - extragerea principiilor active din plante in solvent la temperature
camerei (17-22°C).
La cald (denumita digerare) -se realizeaza cu solventul incalzit la 40-60°C, in
general la o temperatura inferioara aceleia la care solventul fierbe, astfel incat,
principiile active pot trece in solutie incet, fara a fi degradate de temperatura prea
inalta sau de incalzirea brusca; extragerea principiilor din plante prin aceasta metoda
este foarte eficienta in cazul vegetalelor fara principii volatile valoroase, dar cu alti
compusi bioactivi; metoda se utilizeaza si pentru obtinerea uleiurilor, alifiilor si
unguentelor din plante. Fitoterapia utilizeaza aceasta metoda in cazul plantelor cu
principii active care se distrug prin fierbere, dar care nu se extrag nici la temperatura
camerei (principii semitermolabile). Dupa procedeul de realizare exista:
Macerarea simpla: prezinta randamente scazute (contactul dintre drog si solvent
fiind unic), de aceea, pentru a mari randamentul, s-a recurs la macerarea dubla si
repetata.
Macerarea dubla: produsul extras este amestecat mai intai cu 1/2-2/3 din
cantitatea totala de solvent, dupa care lichidul se separa si reziduul se va presa. Acesta
se va pune in contact cu restul de solvent, obtinandu-se astfel o noua cantitate de
solutie extractiva. Cele doua lichide extractive se vor reuni si se vor filtra dupa un
repaus de 24 de ore.
Macerarea repetata: produsul vegetal maruntit se trateaza succesiv cu volume de
solvent mentinandu-se in vase inchise tot timpul. Solutiile se vor separa, produsul
vegetal se va presa si se va pune in contact cu portiunile urmatoare de solvent, pana la
epuizarea volumului total de lichid extractiv, iar portiunile obtinute se amesteca. Acest
procedeu este mult mai eficient decat macerea simpla, deoarece prin macerare simpla
o cantitate apreciabila de principii active pot ramane dupa filtrare in reziduul de
macerare.
Percolare: prin care produsul vegetal maruntit este introdus in corpul
percolatorului , prevazut la baza cu o placa de sticla poroasa pentru retinerea
impuritatilor. Se deschide robinetul iar solventul din palnia strabate materialul vegetal
si extrage principiile bioactivi, parasind percolatorul pe la partea inferioara.
Infuzare: consta in umectarea produsului vegetal maruntit cu apa, cu exceptia
produselor vegetale contin uleiuri volatile care se umecteaza cu o solutie de alcool
diluat; dupa cca. 5 minute se adauga masa de apa prevazuta, incalzita la fierbere si se
lasa in contact timp de 30 minute. Dupa scurgerea timpului de infuzare, solutia se
filtreaza. In general infuzarea se utilizeaza in cazul partilor de planta care au peretii
celulari mai subtiri (flori, frunze, parti ierbacee).
Decoctie: tehnica de preparare este asemanatoare cu cea a infuziilor: produsul
vegetal maruntit se va imbiba in 5 parti apa rece; se macereaza 5 minute si se adauga
apoi restul de apa fierbinte la proportia ceruta (1% sau 5%) dupa care se incalzeste, pe
baia de apa, 30 minute (la fierbere). La final se strecoara si reziduul se spala pana la
volumul prescris (plantele medicinale cu continut ridicat in uleiuri eterice se vor
umecta cu alcool de 50°C, apoi se va adauga apa fierbinte).In fitoterapie, decoctul se
realizeaza in cazul organelor vegetale (radacini, rizomi, scoarta, etc.) din care
principiile se extrag mai greu.

 Preparate farmaceutice obtinute:

a) De uz intern:
Maceratul este solutia extractiva apoasa cea mai simpla os'.inuta din planta la
temperatura mediului ambiant. Acest procedeu este indicat pentru speciile care contin
principii activa care se extrag la rece, ca de exemplu Nalba mare, Inul, Viscul s.a.
Materia prima vegetala fragmentata sau intreaga se mentine in contact cu cantitatea de
apa potabila prescrisa un timp de 1-12 ore, agitind din cind in cind. Se filtreaza prin
tifon si se administreaza in aceeasi zi.
Infuzia se recomanda, de obicei, a fi preparata din flori sau din partile de planta
cu tesuturi friabile. Materia prima fragmentata se umecteaza cu 3 parti de apa, lasindu-
se in repaus 5 minute. Dupa acest timp, plantele umectate se aduc intr-un vas smaltuit
cu apa la fierbere, acoperit cu capac. Vasul se mentine 5 minute pe o baie de apa la
fierbere, iar apoi se lasa in repaus 15-30 minute. Se filtreaza printr-un tifon care se
stoarce usor.
Decoctul este tot o solutie extractiva apoasa obtinuta la cald din materia prima
vegetala fragmentata, umectata la fel ca in cazul infuziei, dar mentinuta la fierbere cu
cantitatea da apa prescrisa, timp de 30 minute, la foc domol sau pe o baie de apa in
clocot. Solutia extractiva apoasa astfel obtinuta se filtreaza fierbinte, apoi peste plante
se mai adauga o cantitate de apa fierbinte pentru a completa pierderile prin evaporare.
Acest procedeu se intrebuinteaza in special in cazul materiilor prime vegetale cu
consistenta dura : radacini, scoarte, unele fructe si seminte.
Tinctura este o solutie extractiva hidroalcoolica obtinuta la temperatura camerei.
in medicina casnica, aceasta forma farmaceutica se obtine, de obicei, prin macerarea
materiei prime in alcool etilic diluat 40-70°, timp de cca. 7 zile, dupa care urmeaza
filtrarea. Se administreaza sub forma de picaturi in putina apa.
Siropul, care face parte din categoria Solutiilor extractive apoase, se obtine din
macerate, infuzii, decocturi sau sucuri de plante la care se adauga cel putin 60% zahar,
care asigura o buna conservare in timp. in siropuri se pot adauga tincturi sau alte
substante medicamentoase care le maresc eficienta.
Vinul medicinal este o forma farmaceutica obtinuta din materii prime vegetale
fragmentate, dar macerate in vin. Sunt destinate uzului intern, in special pentru
stimularea poftei de mincare, in care scop se administreaza cu 1/2 ora inainte de masa.
Nu se recomanda celor cu gastrite hiperacide, hipertensivilor si celor cu afectiuni
hepatice. Nu se administreaza. copiilor.
 Pulberi liofilizate (cel mai bun procedeu de conservarea a produselor biologice
fragile – de exemplu sucurile celulare din produse proaspete obtinute prin presare)

b) De uz extern:
Cataplasme (prisnite). Sunt preparate care se obtin din planta macinata in
amestec cu apa calda pana se formeaza o pasta care se pune intre doua bucati de panza
curata si se aplica in zona in care se manifesta afectiunea.
Lotiuni. Frictii. Preparate obtinute prin extractie apoasa (infuzii, decocturi),
alcoolica (tincturi) sau prin diluarea unor uleiuri volatile cu care se frictioneaza parti
ale corpului.
Bai de plante. Se bazeaza in principal pe actiunea directa, la nivelul
tegumentului, a diverselor principii active cu actiune antiseptica, antiinflamatoare,
cicatrizanta, fiind utile in boli de piele; totodata tegumentul fiind destul de permeabil
pentru unele substante active, acestea pot ajunge in zone subiacente (explicandu-se
astfel utilitatea in guta, reumatism) si chiar transportate de catre curentul sanguin in
intreg organismul, fapt ce le recomanda si intr-o serie de boli interne.
Ca mod de extractie a principiilor active, se fac infuzii ori decocturi concentrate
care se introduc in apa de baie sau se introduc plante maruntite intr-un saculet de tifon
care se tine in apa calda din baie.
Baile medicinale se recomanda numai dupa un prealabil control medical. Aceste
bai se fac sub forma de cura, intr-un numar stabilit, care se repeta la anumite intervale
de timp si se reiau la nevoie. De regula, se fac cure de cel putin 5-7 bai, durata
fiecareia fiind de 20-30 de minute. Baile pot fi generale (tot corpul) sau partiale
(picioare, maini); sunt efectuate in cazi de baie unde corpul este acoperit total de apa
sau in vase de marimi diferite, lighene, cazi mici, cazanele metalice in care se
scufunda mana sau piciorul afectat.
Bai de sezut. Cand apa baii este adusa la temperatura de 37°C, se face baia de
sezut, stand in apa 10-15 minute, dupa o toaleta a regiunii anale. Se fac 2 bai pe zi, din
care una inainte de culcare. Tratamentul de bai continua pana la descongestionarea
totala a hemoroizilor, uneori chiar pana la disparitia lor si vindecarea fistulelor anale.
Clisma. Se incalzeste o cantitate de ceai (infuzie sau decoct), egala cu
capacitatea unei pompite de cauciuc pentru copii. Dupa scaun, se face o toaleta a
regiunii anale, apoi se introduce in anus cantitatea de ceai din pompita, aceasta fiind
unsa in prealabil la exterior, cu unguent Hemorzon, procurat de la farmacie. Continutul
se resoarbe in aproximativ 45 de minute. Dupa aceasta se introduce in anus un
supozitor Hemorzon. Este bine ca temperatura ceaiului sa fie putin mai mare decat a
corpului.
Inhalatia. Este forma de administrare care se bazeaza pe inspirarea unor vapori
de apa cu esente (uleiuri volatile) ce se evapora in timpul fierberii din anumite plante
(ex. frunze de eucalipt, flori de tei) sau de preparate medicale care le introducem in
apa ce se fierbe (inhalant); actioneaza asupra cailor respiratorii, usurand expectoratia si
calmand mucoasele cailor respiratorii; se face cu inhalatoare speciale sau prin
aplicarea unui cornet de hartie (din jurnal) deasupra vasului in care fierbe apa si se
pune planta sau medicamentul respectiv; se foloseste in bronsite, laringite, traheite,
astm, emfizem, etc.
Gargarisme. Modalitatea de dezinfectare a gurii si faringelui, prin tinerea in
gura a unor infuzii sau decocturi; prin miscari ale limbii si tinand capul pe spate,
lichidul ajunge si in regiunea amigdalelor. Se recomanda, ca dezinfectante generale, in
stomatite, afte, amigdalite, abcese si dureri dentare.
Oteturi aromatice. Se prepara prin macerarea plantelor in de vin, in cantitate de
50-100 g plante maruntite la 1 lingurade otet. Timpul de macerare este de 7-8 zile,
dupa care filtreaza prin tifon, iar la sfirsit, continutul tifonului se preia. Oteturile
aromatice se utilizeaza sub forma de frictiuni.
Uleiuri medicinale. Se obtin prin macerarea plantelor in .comestibil, timp de 4-6
saptamini. Astfel se prepara uleiurile de Sunatoare, de Musetel sau alte plante. Se
folosesc pentru rani greu vindecabile si arsuri.

3. Dati exemplu de 5 plante medicinale care prezintă efecte cicatrizante:

Gălbenele - Calendula officinalis! - florile

Aloe vera – Aloe vera - frunze
Musetel -  Chamomilla recutita- florile
Tătăneasa - Symphytum officinale - radăcina
Coada șoricelului - Achillea millefolium – florile
4. Dati exemplu de 5 plante medicinale care prezintă efecte antiinfecţioase:

Ghințura – Genţiana - rădăcina

Echinaceea - Echinacea - tulpina, frunzele și florile
Rostopasca - Chelidonium majus -tulpina, frunzele și florile
Coriandrul - Coriandrum sativum – semințele
Ghimbirul - Zingiber officinale – radacina

5. Dati exemplu de 5 plante medicinale care prezintă efecte expectorante:

Patlagina - Plantago major- frunzele

Ienuparul - Juniperus communis - fructele
Iedera - Hedera helix – frunzele ș mugurii
Pinul - Pinus - mugurii
Lemnul-dulce - Glycyrrhiza glabra – rizomii și radacinile
6. Dati exemplu de 5 plante medicinale care prezintă efecte antireumatice:

Untul pământului -Tamus communis - rădăcina

Gheara diavolului - Harpagophytum procumbens – radacina și tubercul
Mesteacăn - Betula verrucosa - frunzele
Soc - Sambucus nigra – flori și crenguțe
Coada calului - Equisetum arvense – tulpina și frunzele

7. Dati exemple de 5 reteţe ceaiuri combinate pentru acţiune antibronşică:

- Coada calului, podbal, cimbrisor, muguri pin, iarba mare, patlagina, urzica,
sovarv.
- Muguri de pin -Turiones pini, frunze de patlagina - Plantaginis Folium, frunze
de podbal - Farfarae Folium, frunze de urzica - Urticae Folium, radacina de
ciubotica cucului - Primulae Radix, iarba de sovarf- Origani Herba, radacina de
iarba mare - Inulae Radix.
- Pin (Pinus sylvestris)-mare (Plantago majus), potbal (Tussilago farfara), tei
(Tilia cordata), urzica (Urtica dioica), soc (Sambucus nigra), cimbrisor (Thymus
serpyllum), trei-frati-patati (Viola tricolor), paducel (Crataegus monogyna),
ciubotica-cucului (Primula officinalis), lichen-de-piatra (Cetraria islandica)
sovarv (Origanum vulgare
-  Muguri de Pin (Pinus sylvestris), frunze de Patlagina (Plantago lanceolata),
parti ariene de Cimbrisor (Thymus serpyllum), parti aeriene de Sovarv
(Origanum vulgare), frunze de Urzica (Urtica dioica), radacini de Iarba-mare
(Inula helenium).
- Frunze de pătlagină (Plantaginis folium), frunze de eucalipt (Eucalypti folium)
15%, fructe de fenicul (Foeniculi fructus), rădăcină de iarbă mare (Inulae radix)
10%, rădăcină de lemn dulce (Liquiritiae radix), isop (Hyssopi herba) 10%,
rostopască (Chelidonii herba), rizomi de ghimbir (Zingiberis rhizoma), cimbru
(Thymi herba).
8. Dati exemple de 5 reteţe ceaiuri combinate pentru acţiune antidiabetică:

- Fasole, afin, mesteacan, urzica-mare, dud-negru, trei-frati-patati, sunatoare,

mur, salvie, anghinare, nuc.
- Afine, dude, nuci, teci de fasole, urzică, mesteacăn, rădăcină de brusture, salvie,
coada calului, ceai verde.
- Frunze de afin (Vaccinium myrtillus), teci de fasile( Phaseolus vulgaris), frunze
de nuc (Junglans regia), frunze de dud (Morus alba), frunze de menta (Mentha
piperita), frunze de salvie (Salvia officianalis)
- Brusture radacini- Bardanae radix 20%, Dud frunze - Mari folium 20%, Fasole
teci, Phaeseoli fructus sine semine , Afin frunze - Myrtilli folium 10%, Cicoare
radacini - Cichorii radix 10%, Stevia dulce frunze - Steviae rebaudianae folium
8%, Urzica frunze - Urticae folium 7%, Gentiana radacini - Gentianae
asclepiadeae radix 5%;
- Castravete-amar (Momordica charantia) - fructe (30%), afin (Vaccinium
myrtillus) - frunze (20%), dud-negru (Morus nigra) - frunze (20%), maslin (Olea
europaea) - frunze (20%), fasole (Phaseolus vulgaris) - teci (10%).
9. Dati exemple de 2plante medicinale pentru acţiunea cardiotonica:

Cârcel - Ephedra distachya L., Ephedra monastachya L. – partea aeriană

Degețel - Digitalis purpurea L., Digitalis lanata L. - frunzele
Lăcrămioare - Convallaria majalis L – frunzele și florile
10. Dati exemple de 3plante medicinale pentru acţiunea diuretica.

Urzica - Urtica dioica – frunzele, tulpina, rădăcina

Anghinarea -  Cynara scolymus - frunzele
Păpădia - Taraxacum officinale – părțile aeriene

11.Dati exemple de 3plante medicinale pentru acţiunea purgative:

Porumbarul (Prunus spinosa) – florile și frunzele

Inul (Linum usitatissimum) – semințele
Muştarul (Sinapis alba) – semințele