MINISTERUL EDUCATIEI,CERCETARII,TINERETULUI SI SPORTULUI SCOALA POSTLICEALA SANITARA "SFANTUL VASILE CEL MARE" FILIALA PLOIESTI

PROIECT DE CERTIFICARE A CALIFICARII PROFESIONALE

DOMENIUL- SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA CALIFICAREA PROFESIONALA ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

INDRUMATOR: PROF. LIXANDRU RUXANDRA ABSOLVENT: ENES VALENTINA OANA PROMOTIA 2012

TITLU DE PROIECT FITOTERAPIA IN BOLILE DE NUTRITIE SI METABOLISM

CUPRINS

CAP I CAP II 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 CAP III 3.1 3.2 CAP IV CAP V CAP VI CAP VII CAP VIII CAP IX

ARGUMENT .............................................................................. pag. 1 FITOTERAPIA SI ALTE TERAPII NATURALE ..................... pag. 4 DIETOTERAPIA NATURALA .................................................... pag. 4 BALEOFIZIOTERAPIA ................................................................ pag. 4 HOMEOPATIA ............................................................................... pag. 4 ACUPUNCTURA ............................................................ pag. 4 TERAPIA CU LUMINA BIOPTRON ...................... pag. 4 REFLEXOTERAPIA ...................................................................... pag. 6 BIOENERGOTERAPIA ................................ pag. 6 FORME FARMACEUTICE UTILIZATE IN FITOTERAPIE... pag. 8 FORME FARMACEUTICE DE UZ INTERN ......................... pag. 8 FORME FITOFARMACEUTICE DE UZ EXTERN................... pag.13 BOLILE DE NUTRITIE SI METABOLISM............ pag.16 TULBURARI ALE METABOLISMULUI FOSFO-CALCIC LA COPII ............................................................................................................ pag.22 PANCREATITELE ...... . .............................................................. pag.24 OBEZITATEA ......................................................... ................... pag.25 FITOTERAPIA IN CURA DE INGRASARE ................ pag.30 DE LA UZ LA ABUZ IN NUTRITIE SI IN FITOTERAPIE .... pag.32 BIBLIOGRAFIE .......................................................................... pag.36

MOTTO

"Medicul trateaza, insa NATURA vindeca"

HIPPOCRATE

1. ARGUMENT
In 1948 cand s-a infiintat Organizatia Mondiala a Sanatatii(O.M.S) ca agentie specializata a Organizatiei Natiunilor Unite(O.N.U.) se raporta ca 80%din populatia globului recurge la metode naturale ca prim ajutor sau in tratament in caz de imbolnaviri.Si situatia nu s-a schimbat prea mult nici astazi. In urma cu un secol, practica empirica de utilizare a plantelor in scop terapeutic era transmisa,fie prin scris ,fie prin viu grai,din generatie in generatie.In prezent,fitoterapia a devenit o stinta moderna,o ramura a stiintelor medicale.Acest lucru a fost posibil numai pe masura dezvoltarii altor stiinte cum ar fi chimia organica, biochimia, farmacodinamia, microbiologia, virusologia, farmacologia celulara,genetica si altele. Fara a subestima rolul chimioterapiei (tratamentul bolilor cu ajutorul medicamentelor de sinteza), fitoterapia,in special, si terapia naturala,in general,vin sa completeze ansamblul de metode preventive si curative practicate in prezent. Dar nu numai sa le completeze,deoarece,dupa cum vom vedea,numeroase substante active din plante,tocmai cele cu actiune puternica,sunt considerate tratamente de baza si nu adjuvante,in terapeutica moderna. Se considera ca multe dintre medicamentele chimice sunt nocive,fie prin efectele secundare nedorite din cauza toxica,de multe ori imprevizibile,fie de natura alergica,pentru ca substantele de sinteza se comporta ca un corp strain introdus in organism,in timp ce plantele medicinale si substantele de biosinteza sunt apreciate ca inofensive. In legatura cu tratamentul unor boli cu ajutorul plantelor medicinale,consideram necesara precizarea ca exista trei categorii de plante si substante biologic active izolate din ele: 1.Plantele si substantele active biosintetizate de celula vegetala,cu actiune terapeutica foarte puternica,chiar drastica.Din aceasta grupa fac parte in special cele ce contin alcaloizi,glicozide de tipul cardiotonicelor,peptide toxice sau saponozide hemolitice.Este cunoscut faptul ca plantele contin unele dintre cele mai puternice otravuri,cum sunt strictina,aconitina,curara,ergotoxina si altele.Toate acestea pot deveni medicamente extrem de utile si de necesare,dar nuami dupa prelucrari speciale,dozate exact si aplicate la recomandarile si sub supravegherea medicilor.Tot in aceasta grupa intra si asa-numitele "droguri",adica narcoticele si stupefiantele,cum sunt morfina si derivatii sai (heroina) ,hasisul,mescalina,psilocibina, amida acidului lisergic ( L.S.D ),nicotina si altele, care din pacate scurteaza viata sau secera in fiecare an zeci sau chiar sute de vietii,in special de tineri. 2.Plante sau produse vegetale cu actiune medie sau blanda , care,corect administrate, nu produc efecte secundare nocive.Dintre acestea mentionam Valeriana, Paducelul, Coada soricelului, Anasonul, Anghinarea si multe altele care completeaza favorabil tratamentul de baza, in special in afectiunile cronice, boli care, in unele cazuri, incep inca din copilarie. 3.Plante complet lipsite de toxicitate, cum sunt Musetelul, Teiul, Macesul, Patlagina,Nalba si multe altele, care pot fi utilizate fara nici un risc terapeutic.Subliniem faptul ca, daca prima categorie de plante sau substante bologic active obtinute din ele se adreseaza medicinei alopate, ultimile doua categorii sunt mai aproape de medicina

naturala si in special de cea homeopata.Afirmatia se bazeaza pe faptul ca in acestea din urma si in preparatele obtinute din ele substantele biologic active sunt numeroase (de multe ori 30-40 la numar )si in concentratii active foarte mici, adica in dilutii homeopatice.Cu astfel de preparate fitoterapeutice se otin rezultate foarte bune, in special atunci cand se utilizeaza extracte totale.In acest caz, substantele biologic active din plante, desi in dilutii mici, isi unesc fortele si ctioneaza prin sinergism.Si in aceasta directie trebuie sa admiram "Miracolul Naturii" care a stiut sa realizeze in plante combinatiile ideale substante active.

Musetel (Matricariachamomilla)

Paducelul

Anasonul(Pinpinella anisum)

Anghinarea (Cynara scolymus)

2.FITOTERAPIA SI ALTE TERAPII NATURALE

Inainte de a intra pe deplin in domeniul fitoterapiei,e potrivit sa aruncam o privire asupra unor terapii naturale cu care aceasta s-a si aflat in relatii de fratenitate,folosind adesea principii, reguli,substante, elemente, substante etc. comune sau asemanatoare. 2.1. DIETOTERAPIA NATURALA

Prin dietoterapia naturala se intelege acea metoda terapeutica bazata pe tipuri particulare de alimentatie in scop curativ, dar si profilactic. Pentru o viata si o alimentatie sanatoasa, ei recomanda sau cat respectarea catorva principii: alimentele trebuie consumate asa cum se gasesc ele in natura, printr-o prelucrare culinara minima, simpla si rapida: e necesar sa se acorde atentia cuvenita capacitatii de agreere si de reactie a organismului la alimentele care constituie mesele zilnice; alimentatia individului se schimba in functie de evolutia starii bolnavului, iar daca este vorba de un om sanatos, in functie de unele stari particulare fiziologice ( perioada de maxima crestere, perioada de sarcina, starea de epuizare fizica si psihica etc.);alimentatia naturala are o actiune "blanda" asupra procesului de digestie, precum si asupra altor functii importante ale organismului( renal si nervos). 2.2. BALNEOFIZIOTERAPIA

Numeroase imbolnaviri pot beneficia, in afara de tratamentul medicamentos specific sau nespecific,si de balneofizioterapia, terapia complementara derivata din fitoterapia traditionala si moderna, care utilizeaza particularitatile climei ( factorii naturali: aer, apa,soare),apele minerale pentru cura interna(crenoterapia)sau pentru bai(locale sau generale), electricitatea(proceduri electrofizioterapeutice diverse),masajul si tratamentul cu namol.Mediul inconjurator ii ofera omului factori terapeutici naturali diversi(apa, soare,caldura,ape minerale, plante etc.); utilizati cu pricepere, acestia pot fi de mare ajutor omului, atat in starea de sanatate, cat si in starea de boala.Apa reprezinta un mijloc terapeutic natural important, deoarece, pe de o parte mentine igiena organismului, iar pe de alta, fiind practicabila la orice varsta,il ajuta sa se caleasca.Scaldatul, care poate fi facut in bazine, rauri sau in mare, cu conditia ca apa sa fie curata, nepoluata, e o terapie complexa care uneste complexul fizic al apei asupra corpului umancu miscarea( lupta cu valurile,inotul) si cu soarele.In plus, apa salina din unele bazine din statiuni balneoclimatice si apa de mare contin sare, din care in contact cu aerul,rezulta aerosoli sarati pe care organismul ii inhaleaza.Sa mai adaugam ca in bolile reumatice si dermatologice sunt indicate si namolurile terapeutice.Datorita efectului benefic deopotriva asupra omului sanatos si bolnav(boli respiratorii, reumatice, dermatologice etc.), ar fi minunat daca aceasta terapie naturala simpla s-ar afla la indemnarea oricui. 2.3. HOMEOPATIA

Termenul de homeopatie sau de hahnemanism defineste o doctrina terapeutica inuguratade medicul si chimistul Samuel Hahnemann la sfarsitul secolului al XVIII-

lea.Ea se bazeaza pe principiul "similia similibus curantur"("asemanatoarele se tamaduiesc prin asemanatoare"), dupa care o suferinta umana se trateaza cu remedii care produc, la omul sanatos, simptome asemanatoare.Subliniem ca o buna parte din remediile homeopatice se prepara din plante, fructificandu-le virtutiile terapeutice.De altfel, homeopatia a aparut din dorinta de a se limita consumul exagerat de medicamente de sinteza numai la anumite boli si etape ale acestora si de a se evita astfel frecventa, amploarea si severitatea reactiilor adverse(nedorite) ale organismului.Homeoterapia cauta sa stimuleze energiile corpului uman si sa-l faca sa lupte impotriva unora din imbolnavirile sale.Ca este asa, sta faptul ca remediile homeopatice se prepara si se administreaza in dilutii foarte mari.Dilutiile mari presupun doze de substante active foarte mici,chiar infinitezimale, ajungand atat de reduse incat, practic, nu se mai gasesc in solvent(mediul fizic in care se face dilutia).In optica homeoterapeutului, fiecare individ este diferit de toti ceilalti si prin urmare remediu sau homeopatic va fi diferit ca sustanta activa si ca mod de dilutie si de administrare in timp.Tratamentul va cauta sa raspunda simptomelor fizice si pshice ale bolnavului, dar si sensibilitatilor sale particulare.Ca stiinta, homeopatia se bazeaza pe cateva legi proprii: porneste din partea superioara a corpului(capul) si mege spre partea sa inferioara(la picioare); incepe dinspre interior spre exterior, de la organele mai importante spre celelalte si de la simptomele minore catre cele majore.Astfel conceputa si aplicata, homeoterapia este o forma de medicina foarte sigura si lipsita de riscuri terapeutice(nu exista efecte secundare ca raspuns la medicamentele homeopatice).Ea trateaza individul ca pe un intreg. Rolul homeoterapiei este de a mentine o buna stare de sanatate a organismului si de a-l ajuta sa previna, dar si sa invinga bolile care-l agreseaza.Pe langa remediile specifice, practica homeopatica foloseste si sfaturile pentru o viata rationala, in care exercitiul fizic, respiratia corecta,postura(pozitia) corpului, baile de soare, ingrijirea danturii(si, in general,a gurii) si,cel mai important element, nutritia nu trebuie sa fie neglijate, ba chair dimpotriva, sa fie respectate cu strictete. Homeoterapia se adreseaza unor afectiuni numeroase si pacientilor de cele mai diferite varste(de la sugari la octo- sau nonagenari) si de ambele sexe. Este recomandata : -in afectiunile care nu raspund la alte metode terapeutice; -in cazurile in care remediile alopate(medicamente de sinteza) sau chiar cele fitoterapeutice nu sunt bine tolerate de bolnavi(manifestate prin alergii,iritatii gastrice hepatice nefrite toxice; -in afectiunile alergice(astm bronsic, eritem alergic, sinuzita alergica); -in cazurile de nevroze; -in nevralgii (nu in scop curativ, ci numai pentru prevenirea aparitiei de noi crize); -in unele boli cu evolutie cronica (hepatita cronica, ulcer, hipertensiune arteriala). 2.4. ACUPUNCTURA

Acupunctura este o alta terapie complementara clasica si in acelasi timp moderna.Se stie cu certitudine ca originea ei se afla in Extremul Orient.Acupunctura constituie o modalitate de a umple golul existent in terapeutica unor boli functionale sau a unor boli grave,dar tratat prin agenti terapeutici medicamentosi (preparati pe cale sintetica sau chiar din plante medicinale).Astfel s-a ajuns la utilizarea acupuncturii ca

mijloc terapeutic care foloseste factori fizici,lipsiti de toxicitate si, in plus, destul de usor de aplicat de medic(mai greu de suportat, la inceput, de bolnav, din cauza microtraumatismelor pe care este nevoit sa le suporte la introducerea intracutanata a acelor). In scop curativ,acupunctura isi gaseste indicatiii foarte largi: de la tulburari emotionale pure, fara leziuni organice bine definite: nevralgii de sciatic, de trigemen, dischinezii biliare, cefalee de tip vascular, dismenoree, etc.Desigur, si aceasta metoda rae limite si contraindicatii.,Astfel in cazurile cu leziuni organice ireversibile, cum ar fi bolile canceroase, bronsitele cronice obstructive, bolile valvulare cardiace, bolile renale si bolile endocrine, rezultatele sunt slabe sau nule. 2.5. TERAPIA CU LUMINA BIOPTRON

Un loc tot mai imporatnt in cadrul terapiilor naturale si l-a castigat in ultimul deceniu terapia cu lumina Bioptron.Cercetatorii care au elaborat-o, au pornit de la efectele benefice si, in anumite conditii, curative ale luminii solare care favorizeaza reglarea unor procese biologice importante ale organismului uman.Este, de altfel, un fapt cunoscut pentru specialisti canoi transformam lumina in energie electrochimica, necesara pentru sustinerea metabolismului si sistemului endocrin, si ca sinteza vitaminei D asigura dezvoltarea sanatoasa a oaselor.Practica terapeutica a dovedit ca sistemul terapiei cu lumina Bioptron poate fi folosit cu rezultate evidente in tratamentul unor rani (ulcere varicoase, ulcere de decubit(escare), ulcere diabetice , arsuri, etc.); in tratamentul plagilor postoperatorii,in dureri cu etiologie diversa (poliartroze , spondiloze,cervico-dorsolombare);in afectiuni specifice performantei sportive(traumatisme minore/medii nechirurgicale).Rezultate foarte bune se obtin in tratamente cosmetice(pentru diminuarea sau indepartarea liniilor sau ridurilor fine,ridurilor ''talpa gastei'',celulitei). 2.6. REFLEXOTERAPIA

Printre terapiile naturale,poate fi inscrisa si reflexoterapia, o tehica milenara de tratament, cu radacini in antichitate egipteana si chineza, care se practica astazi nu numai in zonele de origine, ci si in cele mai moderne centre de tratament din Occident.In esenta, reflexoteratia consta in masarea talpilor, palmelor sau corpului in zonele corespunzatoare fiecariu organ.Cea mai eficienta pare a fi reflexoterapia plantara,deoarece pe baza experientei in domeniu, s-a ajuns la concluzia ca talpa este pupitrul de comanda al activitatilor organismului.In talpa exista zone corespunzatoare tuturor organelor corpului.Din cauza activitatii cotidiene, care ne obliga sa stam in picioare sa sezand, toxinele au tendinta de a cobora in zonele inferioare ale corpului, localizandu-se in punctele relexe din tapli, corespunzatoare organelor in suferinta.Sunt toxine pe care le datoram alimentatiei incorecte, medicamentelor,poluarii,suprasolicitarii,stresului.Prin masarea zonelor corespunzatoare organelor in suferinta,organismul este ajutat sa elimine toxinele, circulatia sanguina se imbunatateste si dezechilibrele induse de boala dispar. Prin reflexoterapiein general, si in mod deosebit prin reflexoterapia plantara, s-au inregistrat, potrivit cazuisticii centrelor de profil, rezultate remarcabile in tratarea unui numar semnificativ de afectiuni: stres, migrene, ameteli, insomnii, oboseala cronica, instabilitate emotionala, depresii, anxietate, atacuri de panica; afectiuni ale coloanei,

sciatica, lombosciatica, spondiloza, cifoza, reumatism, artroze, artrite, gonartroza, coxartroza etc.;tulburari endocrine:tiroidiene, paratiroide(caderi de calciu), suprarenale,deficiente de crestere la copii,reglarea ciclului,tulburari de menopauza,osteoporoza (degradarea masei osoase);disfunctii sexuale(impotenta,frigiditate etc.) tulburari de metabolism,obezitate, diabet; afectiuni digestive:gastrite, enterocolite,colite,ulcer,esofagite de reflux, constipatie, hemoroizi, balonari,etc.,afectiuni hapato-biliare: litiaza biliara, hipercolesterolemie, bila lenesa,etc.,afectiuni renale:litiaze,prostatite,enurezis nocturn,edeme,etc.;afectiuni ale aparatului cardiocascular:hipo si hipertensiune,ateroscleroza,guta,sindromul mainilorsi picioarelor reci,dureri de picioare; afectiuni O.R.L.:bronsite,rinite,sinuzite,astm,nevralgii,etc.;probleme ale sportivilor:crampe musculare, luxatii, entorse, dureri de spate,inflamatiiale tendoanelor,bursite etc. Fapt extrem de important,reflexoterapia este o practica holistica,adica priveste organismul ca pe un intreg,ceea ce corespunde propriei noastre viziuni terapeutice.Intradevar, nu poti sa vindeci "partea" ignorand "intregul". 2.7. BIOENERGOTERAPIA

Aceasta terapie,cu o lunga istorie in alte tari ale lumii a aparut la noi in ultimul deceniu.Practicantii ei provin din cele mai diferite medii sociale si prezinta diferite niveluri de pregatire intelectuala si stiintifica, primordiala fiind in acest caz dotarea bioenergetica. Bioenergoterapeutii sustin ca sunt capabili ca prin utilizarea biocurentilor receptionati de la bolnavi sa stabileasca diagnosticul prin "pase palmare" paracutanate,iar ulterior, prin transfer de energie care le prisoseste, realizat prin acelasi gen de "pase", sa-i aduca bolnavului, de la caz la caz, ameliorarea sau vindecarea.Aceia dintre ei care tin sa dovedeasca eficacitatea terapeuticii pe care o practica ii solicita pacientului analize medicale specifice diagnosticului atat inainte de inceperea tratamentului specific, cat si inaintea fiecarei cure noi, pentru a se urmari ameliorarea si vindecarea afectiunilor sau leziunilor initiale. Ca si alte practici terapeutice, bioenergoterapia trebuie privita cu spirit obiectiv si ochi analitic, fara entuziasme facile, dar si fara scepticism distructiv.Bioenergoterapeutii insisis, care au inceput sa se organizeze, pentru a-i impiedica pe impostori sa-si aroge calitati pe care nu le detin, au datoria de a prezenta protocoale de lucru si bilanturi cu date statistice semnificative.S-ar cuveni in acelasi timp ca un inalt organism medical precum Academia de Stiinte Medicale sa manifeste interes si sa studieze cu grija acest fenomen paramedical.Numai astfel ar putea fi pus in evidenta samburele de adevar pe care acesta il contine.Amintim alte cateva terapii (confraterne fitoterapiei) care au netagaduite efecte benefice: Talasoterapia : terapia cu valuri de mare. Helioterapia : terapia prin expunere la soare. Kinetoterapia : terapia prin miscare. Aeroterapia : terapia in aerul specific al statiunilor montane. Meloterapia : terapia prin muzica. Cromoterapia : terapia care utilizeaza culorile ca factori terapeutici auxiliari. Artterapia : terapia prin arta plastica.

3.FORME FARMACEUTICE UTILIZATE IN FITOTERAPIE

In trecut termenul de fitoterapie era mai putin utilizat.Se folosea in schimb, cel de fitopatologie, care definea, pe de o parte, metodele de tratament ale bolilor plantelor, iar pe de alra parte, in terapeutica umana si veterinara, prin acelasi termen se intelegea tratamentul afectiunilor cu ajutorul plantelor.Astazi, atat in limba romana cat si in majoritatea limbilor de larga circulatie, notiunea de fitoterapie se refera la la terapeutica cu ajutorul substantelor active biosintetizate de celula vegetala.MAi mult decat atat, notiunea de fitoterapie s-a extins de la clasicele "ceaiuri medicinale" la toate produsele farmkaceutice(medicamente) in formula carora intra plantele medicinale ca atare, substante active din pure, obtinute din regnule vegetal.Exista si produse farmaceutice mixte, in formula carora intra atat in compusi de sinteza sau semisinteza, cat si unele sustante active din plante. 3.1. Forme fitofarmaceutice de uz intern

Cea mai simpla forma de preparare si administrare a plantelor medicinale este masticarea plantelor.In caz de raceli si/sau raguseli se recomanda mestecarea apoi inghitirea catorva radacini de Nalba mare( Althaea officinalis), procedeun care se poate repeta de 3-4 ori pe zi, 2-3 zile consecutive.Si efectul favorabil vine de la sine: raguseala diminueaza, vocea redevine clara.

Nalba mare( Althaea officinalis) O alta forma simpla de administrare a plantelor este calea orala, sub forma de pulbere obtinuta dintr-o singura planta sau un amestec de pulberi din mai multe plante,inghitite ca atare sau cu putina apa,gem sau miere de albine.Pulberea se obtine prin macinarea diferitelor parti ale plantei(frunze,flori,tulpina,radacina).Extractia substantelor active prin aceasta cale de administrare a plantelor medicinale se realizeaza dupa ingerare, de catre sucul gastric.Avantajul acestei forme de administrare a unui medicament fitoterapeutic consta in aceea ca substantele active,cele termolabile si cele care-si schimba structura prin folosirea unor solventi de extractie, nu vin in contact cu agentii fizico-chimici.De altfel, si in alimentatia normala se folosesc seminte ca atare sau fructe ce contin seminte: nuci,alune, arahide, floarea-soarelui etc.,precum si fructe uscate sau deshidratate: smochine, stafide, curmale, prune, mere etc.

Acest mod de administrare trebuie sa aiba in vedere un factor foarte important si anume, puritatea materiei prime ce urmeaza a fi pulverizate.Plantele trebuie sa provina din zone nepoluate si cat mai indepartate de asezarile urbane sau rurale.Chiar si asa, inainte de uscare, plantele se vor spala int-un curent de apa; la fel si zarzavaturile crude folosite pentru salate. O forma farmaceutica mai noua de administrare sunt comprimatele preparate si pulberi de plante, printr-o tehnologie simpla sau prin alta mai complicata, drajefierea, care consta in acoperirea cu o pelicula speciala gastro-solubila (de obicei dulce,rareori insipida) a comprimatelor.Comprimatele din pulberi de plante prezinta avantajul unei dozari precise,posibilitatea controlului analitic,stabilirea termenului de valabilitate si prezentarea intr-un ambalaj modern(celofan stantat, foliole de aluminiu sau din material plastic, in flacoane de plastic sau din sticla). 1.Solutii extractive apoase se prepara din diferite parti de planta sau amestec de plante medicinale, utilizand ca solvent apa, preferabil distilata sau dedurizata.In apa se dizolva insa numai substante active hidrosolubile la un pH apropiat de cel neutru; de aceea in unele cazuri se recomanda alcalinizarea usoara a apei cu bicarbonat de sodiu sau acidifierea cu acid citric. Gustul neplacut al unor solutii apoase, dupa filtrare, se poate corecta prin indulcire, dupa gust, cu zahar sau miere.In diabet, obezitate, in gastritele hiperacide si i colitele de fermentatie solutiile extractive apoase nu se vor indulci. Solutiile extractive apoase sunt numeroase si variate : Infuzia se preapara in felul urmator: se incalzeste apa pana la fierbere.In infuzor,care de obicei este o cana de 200-250 ml din portelan, faianta sau lut smaltuit, se toarna apa clocotita,pentru a incalzi recipientul.Dupa un minut, se puna apa la fiert.In infuzor se pun 1-2 lingurite de planta uscata si maruntita.In cazul in care se utilizeaza plante crude, cantitatea de planta este dubla sau tripla.Peste plante se toarna apa clocotita, iar vasul de infuzare se acopera cu o farfurioara.Dupa 15 minute de infuzare, lichidul rezultat se filtreaza printr-o strecuratoare acoperita cu tifon, dupa care plantele din tifon se storc.In unele cazuri se recomanda ca plantele uscate,in special cele mai dure, sa fie umectate cu trei parti apa calduta la o parte planta uscata,inainte de infuzare, timp de 5 minute. In general,infuzarea se recamanda in cazul partilor de planta care au peretii celulari mai subtiri, si fara ingrosari secundare, cum sunt florile, frunzele, partile aeriene subtiri ale plantelor, chiar si unele fructe. Decoctul,cunoscut si sub numele de fiertura,se realizeaza in modul urmator: planta maruntita se introduce de la inceput in apa rece, apoi de pune la fiert, pana cand apa da in clocot.Se lasa apoi la foc domol,inca 15-30 minute, completand apa de evaporare din cand in cand.In mod obisnuit, cantitatea de planta este aceeasi ca si la infuzare, respectiv 1-2 lingurite parti de planta la 200-250 ml apa.Decoctul se filtreaza fierbinte. Extractia apoasa prin decoctie se recomanda in general pentru radacini si coji,respectiv acele organe ale plantei care au membrana mai groasa si prin care difuziunea substantelor active se face mai greu.Mai rar, acest procedeu se recomanda in cazul florilor, frunzelor,ramurelelor sau fructelor, si aceasta in special cand urmarim ca in extractul apos sa ramana pretioasele uleiuri esentiale. Maceratul la rece.Unele sustante active se extrag mai bine la rece (caldura le

precipita) decat prin infuzarea sau decoctie.Maceratul la rece se prepara din radacini,tulpinite,frunze sau seminte.Plantele se spala in prealabil intr-un curent de apa rece.Daca este nevoie, se maruntesc.Se pun in apa rece(potabila) la temperatura camerei(18*-21* C), conform cantitatilor indicate in reteta, timp de 4-8 ore,agitand din cand in cand flaconul.Nu trebuie depasit timpul de 8 ore, deoarece, peste acest timp, se pot dezvolta in preparat diverse microorganisme.Practic, partile de planta se pun la macerat seara tarziu, iar a doua zi dimineata se filtreaza prin tifon simplu.Maceratul astfel obtinut va fi pastrat la loc rece sau in frigider, dar nu mai mult de 48 ore.Acest procedeu de extractie se recomanda pentru plantele care contin mucilagii, derivati poliuronici sau substante termolabile, asa cum este cazul radacinilor de Nalba mare(Radix Althaea),semintelor de In(Semen Lini),frunzelor si ramurelelor de Vasc(Folium cum stipites Visci).

In Vasc(Folium cum stipites Visci) Siropurile sunt solutii extractive apoase (infuzii,decocturi macerate la rece) la care se adauga o cantitate mare de zahar,astfel incat concentratia acestuia sa fie de 640g zahar la 360g lichid.Adausul ridicat de zahar este menit,pe de o parte, sa fie un corectiv al unor gusturi neplacute(astringente,amare etc.),iar pe de alta parte, sa exercite un rol conservant asupra produsului care de obicei se administreaza in cantitati mici,dar pe o perioada mai indelungata de timp.Se are in vedere si aportul bogat energetic al zaharului,siropurile recomandandu-se de aceea nu numai copiilor si convalescentilor, ci si persoanelor cu stari de slabiciune fizica.Siropurile se pot prepara in casa sau pot fi procurate din farmacii,unitati de desfacere a produselor din plante sau din alte unitati autorizate. 2. Solutii extractive hidroalcoolice sunt forme farmaceutice in care plantele sunt macerate sau percolate intr-un amestec de apa si alcool, cu o concentratie mare in alcool in cazul tincturilor sau mai redusa, in cazul vinurilor medicinale.

Tincturile. Din plantele maruntite sunt extrase substantele terapeutice, prin macerare cu alcool alimentar in diverse concentratii(45',60',70'), de regula pe o durata de timp variind intre 8-10 zile.Este procedeul cel mai simplu care poate fi efectuat si in casa.Important este sa se tina seama de cantitatea de planta ce urmeaza a fi extrasa ,de concentratia alcoolului(care difera de la caz la caz) si de timpul de extractie.Tincturile, sub aspectul tehnologiei farmaceutice si al modului de administrare,prezinta unele avantaje fata de solutiile extractive apoase prin aceea ca extractia in mediul hidro-alcoolic este completa,conservabilitatea de lunga durata, iar administrarea sub forma de picaturi mult mai simpla.Tincturile se recomanda tuturor, indiferent de varsta si in special celor carora le este contraindicat aportul ridicat de lichide, cum sunt hipertensivii sau cei cu edeme datorate unor afectiuni cardiace sau renale. Vinurile medicinale.Desi este o forma farmaceutica veche,considerata de unii chiar depasita, vinul medicinal este si ramane un remediu terapeutic adjuvant.Extractia se realizeaza in mediul hidroalcoolic slab,la un pH usor acid;gustul placut al produsului(in functie de vinul utilizat) si modul de administare simplu il fac agreabil oricarui adult.Nu se recomanda insa la copii ,tocmai din cauza continutului sau in alcool.Pentru preparare,plantele maruntite se macereaza timp de 7-10 zile in vin (de buna calitate si bine stabilizat) in concentratii de 30-50g planta la un kg vin, dupa care urmeaza filtrarea preparatului.Deoarece vinurile medicinale tonice folosesc de obicei plante medicinale amare ca stimulente ale apetitului,pentru corectarea gustului se adauga glicerina ( de uz intern).Administrarea lor ca tonic-aperitiv se face inaintea medelor principale, in cantitate de 30-50-100 ml.Vinurule medicinale nu se recomanada bolnavilor cu afectiuni hapatice,cu gastrite acide,cu ulcer gastric sau duodenal,hipertensivilor. Cidrurile.In limbajul curent se intalnesc sub denumirii impriprii de genul "vin de macese","vin de coacaze" etc.Este bine de stiut insa ca vinul se obtine numai din struguri; de aceea toate celelalte bauturi slab alcoolice obtinute din diferite fructe prin fermentatie alcoolica se incadreaza in termenul de cidruri.Au gust placut si unele proprietati terapeutice tonifiante,datorate substantelor active, hidrosolubile, care nu se altereaza prin fermentatie.Ele se pot prepara si in casa si se pot folosi in cantitati moderate, de cca 50 ml pe zi,ca tonice-aperitive, stimuland pofta de mancare.Desi au un continut redus in alcool, ele nu se recomanda copiiilor, ci numai adultilor. Cidrurile se prepara din mere dulci, din coacaze rosii sau negre, din visine, smochine, din fructe de Porumbar,de Catina,din florile de Soc sau din pseudofructele de Maces.

Porumbarul(prunusspinosa)

Catina

Soc

Mceul (Rosa canina) 3.Alte forme de administrare interna In tehnologia farmaceutica exista numeroase alte forme fitoterapeutice, care necesita inca instalatii speciale pentru realizarea lor.Ne referim la extractele fluide(moi sau uscate), la pulberile liofilizate din solutii extractive si la ceaiurile medicinle "instant" folosite in ultimul timp din ce in ce mai multa.Acestea din urma reprezinta extracte apoase sau hidroacloolice din plante care apoi se liofilizeaza sau se atomizeaza in scopul conservarii pe o perioada mai indelungata de timp.Printr-un proces tehnologic mai larg raspandit astazi in lume, ele se granuleaza fin si astfel se pastreaza pana in momentul folosirii lor prin dizolvare in apa calda sau chiar rece, asa cum se procedeaza si cu cafeaua solubila. Tot in industria farmaceutica se prepara capsule,gelule,solutii injectabile si altele, im compozitia carora intra extracte totale sau substante active pure de origine vegetala.Se folosesc astazi din ce in ce mai mult sucuri proaspete, atat din plante medicinale cat mai ales din fructe si legume 3.2. Forme fitofarmaceutice de uz extern

Unguentele sunt preparate de consistenta semisolida, formate dintr-o "baza de unguent"(vaselina, grasimi hidrogenate, lanolina, ceara, untura) in care se incorporeaza tincturi din plante,extracte(moi sau uscate) sau pulberi de plante.In unele cazuri speciale se pot incorpora si substante active pure.Unguentele sau alifiile sunt destinate exclusiv uzului extern. Supozitoarele cu diverse medicamente naturale sau de sinteza, se prepara fie in farmacii,fie in industria de medicamente si se administreaza exclusiv pe cale externa (prin introducere intraanala sau intravaginala) Uleiurile medicinale reprezinta o forma de macerare a plantelor in ulei comestibil de Floarea-soarelui, arahide sau masline.Durata macerarii este de 4-6 saptamani.Exista insa si un procedeumai rapid de preparare a acestora.In acest caz,plantele se umecteaza in prealabil cu alcool concentrat si se tin intr-un vas inchis 1012 ore.Se lasa in repaus 2-3 zile,dupa care se filtreaza.Se pastreaza in sticle bine inchise,

la intuneric si la loc racoros.Astfel se prepara uleiul de Sunatoare,de Musetel,de Coada soricelului.

Sunatoare (Hypericum perforatum)

Musetelul (Matricaria chamomilla)

Coada-Soricelului (Achillea millefolium) Cataplasmele (prisnitele) se obtin fie din frunzele proaspete de plante, fie din seminte macinate (Mustar,In) care se amesteca cu apa calduta,pana se obtine o pasta care se pune in tifon dublu sau intr-o panza curata.Cataplasmele care se aplica pe zona in care se manifesta afectiunea au fie un efect emolient si antiinflamator (scurtand timpul de evolutie a unor abcese), fie efect revulsiv,activand circulatia periferica. Baile cu plante.Se bazeaza in principal pe actiunea directa la nivelul tegumentelor sau al mucoaselor diferitelor substante active din plante (obtinute prin extractie apoasa) cu efecte antiseptice,antiinflamatoare,cicatrizante,sedative etc.Baile cu plante sunt utile in boli de piele sau chiar in unele afectiuni interne. Oteturi aromatice.Sunt o forma farmaceutica veche, obtinuta prin macerarea plantelor aromatice in otet de vin.In acest scop se folosesc 50-100g planta(maruntita) la un litru de otet.Macerarea dureaza 7-8 zile,dupa care continutul se filtreaza prin presare.Solutia extractiva hidroacetica se foloseste pentru frictiuni locale sau generale.Otetul de trandafiri atat de utilizat in deceniile precedente, reprezinta cea mai cunoscuta forma a acestei grupe de solutii de uz extern. Inhalatiile reprezinta o forma de administrare a uleiurilor esentiale din plante prin tractul respirator.Se prepara fie din plante aromatice prin infuzare, fie prin uleiuri esentiale, puse direct in apa clocotita.Inhalatiile sunt utile in rinite, sinuzite, laringite, traheite, bronsite, in astmul bronsic etc.In prezent exista vaporizatoare de ceramica sau electrice cu care se obtin aerosoli utilizati in aromaterapie. Gargarismele reprezinta o cale de dezinfectare a cavitatii bucale si a faringelui cu ajutorul unor infuzii sau decocturi obtinute din plante; in timpul gargarei, prin miscarile limbii, lichidul ajunge si in regiunea amigdalelor.O astfel de dezinfectie locala se recomanda in stomatite, gingivite, amigdalite, abcese dentaresi in aftoze bucale, atat la adult cat si la copil. Badijonajele reprezinta o forma de aplicare externa, direct pe o leziune a pielii sau mucoaselor, a unor substante medicamentoase de sinteza chimica(violet de Gentiana, mercurocrom) sau obtinute din plante(Aftolizolul, preparat din petalele de Trandafir).

4. BOLILE DE NUTRITIE SI METABOLISM

Este unanim recunoscut astazi ca bolile de nutritie sunt consecinte ale unei alimentatii dezechilibrate in principii nutitive (proteine,, glucide,protide si lipide), in celuloza, vitamine, enzime, saruri minerale si mai ales oligoelemente, acestea din urma existe cu preponderenta in legume si fructe.Se cunoaste faptul ca legumele si fructele sunt sarace in proteine, iar multe dintre elesi in lipide.Exceptie fac semintele, care aduc organismului unele lipide si/sau proteine.Este mai putin cunoscut faptul ca, spre exemplu, Soia si Lintea au un continut mult mai ridicat in proteine decat carnea, iar unele seminte (arahide,floarea-soarelui,in,rapita) constituie principala sursa de lipide existente in regnul vegetal.In ceea ce priveste aportul de glucide, numeroase fructe au un continut ridicat dintr-un anumit zahar, denumit fructoza, mult mai usor de asimilat de catre organism decat zaharul rafinat.Ca sursa importanta de glucide trebuie considerate si cerealele, care constituie baza in alimentatiei umane pe toate meridianele lumii. Statisticile medicale arata ca in tari din Orientul Indepartat bolile de nutritie si, in special diabetul si obezitateasunt extrem de rare (1%,1%). Mai mult decat atat, foarte multe boli sunt tratate printr-un echilibru nutritional realizat intr-o maniera simpla, dar bine gandita in ceea ce priveste relatia dintre nevoile organismului si ratia alimentara.Spre exemplu, in conceptia ayurvedica, in alimentatie se recomanda combinarea adecvata a gusturilor: dulce, acru, sarat, amar, picant si astringent.Pe langa teoriile generale ale dietei, se recomanda o dieta diferentiata pentru fiecare persoana, in functie de necesitatile individuale, de tipul de efort depus si de zona climatica in care traieste;teoriile orientale mai iau in considerare si alti factori importanti ca: ora meselor,proporta dintre factorii nutiviti conform celor 6 gusturi enumerate, efectele de sezon, alimentele complementare si contradictorii, specificul individual al subiectului. Un alt principiu de baza al sistemelor orientale de dieta este impartirea corpului uman in cinci elemente fundamentale(in mod figurativ): APA in care sunt incluse :sangele, limfa, grasimile, serozitatile, mucozitatile, toate secretiile(inclusiv bila si urina); PAMANTUL care se regaseste in oase, dinti, inghii, carne, pele, par, tendoane, glande si nervi; FOCUL exprimat prin caldura (temperatura) corporala; VANTUL care este respiratia; CERUL care exprima volumul si marimea (inaltimea corpului). Pentru a se asigura o buna stare de sanatate si, in acelasi timp, o buna hranire a organismului, aceste cinci elemente trebuie bine echilibrate prin consumarea alimentelor potrivite fiecariu individ in parte si in cantitati potrivite. Ca regula generala in aceasta conceptie, alimentele dulci mentin APA in organism; alimentele acre mentin FOCUL si PAMANTUL; alimentele sarate mentin APA si FOCUL; alimentele picante mentin VANTUL si CERUL; iar alimentele astringente, VANTUL si PAMANTUL. Notiunea de DULCE are, in aceste conceptii, un caracter exhaustiv, greu de inteles si de acceptatde europeni sau americani.Sunt considerate DULCI nu numai

zaharul sau mierea, ci si fructoza, glicogenul din carne, ozele (polizaharidele) din fasole sau din grau, lactoza ( din lapte si din derivatele lactatele). In conceptia orientala, pentru asigurarea unei optime stari de sanatate este necesar sa consideram ca alimente dulci urmatoarele; graul, orezul, porumbul, meiul, ovazul, orzul, carnea, laptele, untul (inclusiv cel topit), branza, smantana, fasolea, cartoful, ouale etc. Toate acestea joaca un rol major in mentinerea constanta a componentei sangelui, a sistemului muscular, a tesuturilor adipoase, a oaselor, a maduvii, sistemului nervos, a spermei si a "apei vitale"( esenta finala a proceselor matabolice).In special pentru buna activitate a sistemului nervos, a aparatului circulator si al pielii, se considera necesara consumarea alimentelor "dulci", deoarece ele au un rol important in neutralizarea si eliminarea toxinelor din organism.Ele favorizeaza, de asemenea, vindecarea ranilor si a altor leziuni ale tesuturilor, precum si cresterea in greutate; mentin inteligenta vie si fauresc un corp puternic.In general, se considera ca acestea prelungesc durata de viata a individului (respectiv longevitatea). Cel mai important element in alimentatia cu mancaruri DULCI este includerea lor in combinatii potrivite cu celelalte; ele ar trebui sa constituie in jur de 90% din cantitatea ingurgitata la mesele zilnice. Substantele care contin alimentele ACRE maresc apetitul, ajuta digestia si regleaza peristaltismul intestinal.Ele sunt vitale pentru stimularea proceselor metabolice, in special a activitatilor cardiace.In acelasi timp, ele joaca un rol important in cresterea greutatii corporale si a fortei fizice.Lamaile, varietatea asa-numita de "lamai dulci" si tomatele sunt considerate alimente ACRE "pure".Portocalele, ananasul, perele, prunele, piersicile sunt considerate fructe DULCI-ACRISOARE. Alimentele ACRE trebuie sa reprezinte 3,5" din dieta zilnica.Sarea in dieta mareste apetitul si favorizeaza digestia.Ea este pentru o circulatie sanatoasa a sangelui, pentru mentinerea tonusului muscular si nervos al troficitatii pieleii.Se impune insa o remarca.Exista diferite feluri se sare: sarea pura (NaCL), sarea gema (sau de mina), sarea din apa de mare, sarea din argila, sarea din fructe si legume. Cea mai indicata in alimentatie este sarea gema, de mina, grunjoasa, de culoare gri, dar care prin macinare devine aproape alba.Aceasta contine, in afara de clorura de sodiu, numeroase microelemente absolut necesare organismului.Sarea trebuie sa constituie, dupa recomandarile nutritionistilor din Extremul Orient numai 1/4 din 1% a fiecarei mese.La o cantitate totala de alimente consumate la o masa, doar cca 2,5g sare va putea fi consumata fara neajunsuri (este vorba de sarea din continutul alimentelor, cea adaugata la pregatirea lor si cea suplimentara, adaugata la alimentele deja pregatite pentru masa). Condimentele si alimentele picante cu gust stimuleaza apetitul, opresc cresterea staturala anormala,reduc transpiratia excesiva, stimuleaza si "depureaza" sistemul circulator.FAvorizeaza, de asemenea, metabolismul grasimilor si impiedica aparitia reactiilor alergice. Ratiunea consumarii condimentelor (care contin uleiuri esentiale active) si a alimentelor picante in zonele tropicale si ecuatoriale, este justificata si prin faptul ca acestea sunt eficiente impotriva parazitozelor in general si a viermilor intestinali, in special.In grupa condimentelor sunt incluse: Ardeiul rosu iute, Piperul negru, Coriandrul, Usturoiul iar in Orient este foarte raspandit Gingiberul sau Ghimbirul sau Ghimberul (Zingiber orientale).Se recomanda ca acestea sa fie incluse in

dieta normala zilnica, tot in cantitate de 1/4 din 1% din totalul alimentelor consumate.

Ardeiul rosu iute

Piperul negru

Ghimbirul Alimentele AMARE si condimentele amare maresc pofta de mancare: prin act reflex si glandele cu secretie interna beneficiaza de efectele lor.Regleaza temperatura corpului si mentin plasticitatea pielii; stimuleaza metabolismul grasimilor "purificarea sangelui".Sunt active si asupra parazitilor intestinali, deci indicate in combaterea helmintiazelor.Alimentele denumite condimente AMARE, precum Turmericul, Schinduful, semintele de Chimion amar, Nucsoara, precum si unele legume ca Sparanghelul,Castravetii amari,Patrunjelul,Menta trebuie sa constituie aproximativ 1% din alimentatia zilnica.

Menta

Sparanghelul

Castravetii amari Alimentele astringente au un rol important in refacerea tesuturilor, in troficitatea

capilarelor; ele stimuleaza formarea hematiilor si secretia biliara.dar gustul astringent este de regula asociat cu alte gusturi: astringent-dulce, astringent-amae, astringent-acru, etc.Anumite soiuri si varietati de Fasole,Linte de culoare portocalie,Mazarea tanara, Soia si bananele sunt combinatii de dulce-astringent, iar majoritatea fructelor necoapte sunt acre-astringente.Pe ansamblul alimentatiei, alimentele astringente trebuie sa constituie 5%din dieta zilnica. Din cele cateva exemplificari, rezulta ca o dieta echilibrata poate fi stabilita procentual dupa cele sase gusturi de baza.Dieta orientala, prin mentinerea echilibrului natural al celor cinci elemente constituitive de baza ale corpului uman, contribuie la mentinerea starii de sanatate si la prelungirea vietii.In schimb, o dieta neechilibrata si mai ales abuzurile alimentare constituie factorii cazuali principali ai multor afectiuni si chiar ai reducerii duratei de viata.Excesul de alimente dulci duce la obezitate, la pierderea poftei de mancare, la diabet, la tulburari vasculare, la boli metabolice si glandulare,la cresterea susceptibilitatii la unele boli infectioase(guturai,gripa) si la afectiuni ale aparatului urinar.Pe de alta parte, o alimentatie saraca in glucide duce la pierderea greutatii corporale si la instalarea permanenta a starii de slabiciune generala.Alimentele dulci trebuie reprezentate proportional in dieta, combinate cu celelalte alimente.Exemplu de combinatiioptime sunt: cereale-carne, cereale-produse lactate, lactate-vegetale.In conceptia dietei orientale, importante sunt si felul si proportia in care se recomanda combinarea alimentetelor dulci cu cereale alimentare.Ca totul in ciata,excesele sau deficientele alimentare produc diverse perturbari ale unora dintre cele mai importante functii ale organismului, asa cum este nutritia. Excesul de sare duce la tulburari de circulatie, la febra, hemoragii, la scaderea potentei sexuale, la albireasau/si caderea parului, la hiperaciditate si toxemie.Lipsa de sare produce tulburari digestive, suferinte ale sistemului nervossi circulator, dureri musculare. Fructele acre, vegetale fermentate, muraturile si otetul in exces au ca urmare tulburari circulatorii,afectiuni hepato-biliare, tulburarea troficitatii mucoaselor, guta,o stare de slabiciune generala si imunitate redusa la bolile infecto-contagioase.Pe de alta parte, folosirea inadecvata sau insuficienta a alimentelor acre va duce la disfunctii digestive, la tulburari cardiace si nervoase. Folosirea excesiva a alimentelor picante si condimentelor duce la impotenta sexuala,la aparitia senzatiei de ameteala, la starile febrile sau sub-febrile, la afectiuni nervoase.Consumul foarte redus al acestora poate duce la tulburari circulatorii, la pierserea apetitului, la perturbarea cresterii pondero-staturale.Ingerarea in exces a condimentelor amare are ca urmare o stare de slabiciune si aparitia de tulburari nervoase;inlaturarea lor si alimentatie duce la scaderea imunitatii implicit, la cresterea receptivitatii la infectii, parazitoze, afectiuni cutanate si chiar la scaderea tonusului muscular. Consumarea excesiva a alimentelor astringente duce la constipatie, la suferinte nervoase sau musculare (cu paralizie sau impotenta functionala), la afectiuni cardiace.In schimb, folosirea redusa a alimentelor astringente creeaza tulburari circulatorii si duce la scaderea timpului de coagulare a sangelui si la prelungirea vindecarii ranilor. Teoria extrem-orientala a dietei echilibrate pe baza combinarii adecvate a celor sase gusturi face mai clara intelegerea fundamentala a relatiilor dintre corpul uman si alimentatie.

5. TULBURARI ALE METABOLISMULUI FOSFOCALCIC LA COPII

Rahitismul are mai multe cauze, printre ele fiind si alimentatia defectuoasa in primul an de viata al copilului.Carenta prelungita de alimente bogate in vitaminele D,A si C, in calciu si in microelemente absolut necesare asimilarii calciului, duce la aparitia semnelor clinice ale bolilor;datorita carentelor prelungite, osificarea este mult mai intarziata.Alaturi de tratamentul profilactic sau curativ cu vitamina D, se recomanda o alimentatie corespunzatoare nevoilor de crestere ale sugarului, concomitent cu utilizarea factorilor naturali de sanatate: aer, apa,soare.Fitoterapia recomanda in asfel de cazuri urmatoarele cazuri urmatoarea formula: Rp.Fructe de Catina (Fructus Hippophae) Fructe de Maces (Fructus Cynosbati) Fructe de Roinita (Folium Melissae) Fructe de Ciubotica cucului (Folium Primulae) M.f. species 35g 35g 15g 15g

Fructe de Catina (Fructus Hippophae)

Fructe de Maces (Fructus Cynosbati)

Fructe de Roinita (Folium Melissae)

Fructe de Ciubotica cucului (Folium Primulae)

Infuzie, preparata dintr-o lingura de amestec de plante la o cana cu apa;se beau 12 cani pe zi(indulcite cu miere sau zahar), cantitate care va inlocui lichidele consumate in mod normal de sugar sau de copilul mic cu rahitism. Extern, se recomanda bai tonice cu infuzie concentrata cu frunze de Nuc(Folium Juglandis) -200g la 1 l de apa;dupa strecurare, infuzia se adauga la apa in care i se face baie copilului. Desi nu face parte din fitoterapie,ci din terapia naturala a rahitismului, recomandam drept cea mai la indemana si mai bine asimilata forma naturala de calciu, conform unei retete traditionale, preparata in modul urmator ; se piseaza marunt coaja de la 4 oua fierte (dupa indepartatrea pielitei) si se rastoarna intr-un borcan cu capac, in care se stoarce si sucul de la 1-2 lamai.Se tine la macerat timp de 3 zile, dupa care se filtreaza prin tifon.Lichidul rezultat, care de fapt un citrat de calciu, se amesteca in parti egale ci miere.Din acest preparat se dau copilului 1-3 lingurite pe zi inainte de mese, in functie de varsta.Dupa mese, i se vor da copilului 3-4 lingurite din infuzia preparata dupa formula indicata mai sus.

Frunze de Nuc

6. PANCREATITELE SI DIABETUL ZAHARAT

Dupa apartenenta la un capitol de patologie, pancreatitele s-ar fi putut include la aparatul digestiv, iar diabetul zaharat, la boli neuroendocrine: pentru substratl lor anatomic comun -pancreasul- le tratam impreuna. Sub denumirea de pancreatite sunt grupate afectiunile pancreasului caracterizate prin inflamatia sa acuta sau cronica.Formele acute de boala se intalnesc mai frecvent in cadrul unor afectiuni microbiene sau virotice ale pancreasului; acestea au intotdeauna evolutia rapida,grava,adeseori cu sfarsit letal. Formele cronice se caracterizeaza prin evolutia degenerativa lenta a tesutului pancreatic si survin cel mai frecvent in litiaza biliara, in alcoolismul cronic, in colecistopatiile cronice, in ulcerele gastro-duodenale penetrate in pancreas, in litiaza pancreatica.In terapeutica bolilor pancreatice, un rol important este detinut de regimul alimentar si de viata al bolnavului.Din punct de vedere al terapiei naturale, tratamentul dietetic al oricaror suferinte pancreatice va debuta printr-un repaus digestiv pe timp de 24 ore, urmat de un regim hidric cu infuzii de plante. Deoarece formele acute de suferinte pancreatice necesita o terapie intensiva prompta de multe ori chirurgicala, regimul alimentar trece pe plan secundar, reducanduse la administrarea de lichide zaharate, dupa care se reia progresiv o alimentatie recomandata im mod explicit bolnavului de mediul sau curant.In formele cronice de suferinte pancreatice, in schimb, fitoterapia joaca un rol important, daca nu chiar esential, similar cu cel recomandat in afectiunile hepato-biliare.In pancreatita cronica cu hipoinsulism, se recomanda un regim ceva mai bogat in glucide.Regimul alimentar stimuleaza secretia glandelor contrainsulare(suprarenale, tiroida si hipofiza) printr-un regim bogat in grasimi si infuzii de palnte medicinale cu actiune stimulativa a secretiilor interne.Cand survin tulburari neurovegetative, se recomanda plante cu actiune sedativa. Diabetul zaharat cea mai frecventa suferinta pancreatita, este definit ca o tulburare cronica a metabolismului glucoreglator, datorat lipsei sau insuficientei secretorii a celulozelor B din insulele pancreatice care trebuie sa controleze metabolismul glucozei; este caracterizat clinic printr-o triada de simptome constant intalnite: ploifagie (bolnavul mananca foarte mult), ploidipsie(bea multa apa) si ploiurie(urineaza abundent).Se

intalneste atat la copii(diabet zaharat juvenil),denumit ereditar, cat si la adulti, definit ca diabet zaharat tip I,insulo-dependent.Tratamentul este substitutiv (cu insulina sau cu sulamide antidiabetice)pentru toata viata bolnavului.Concomitent, bolnavului i se instituie un regim de viata si mai alea alimentar sever, de respectarea caruia poate depinde evolutia starii lui. Cea de-a doua forma clinica de diabet este cel dobandit si denumit de tip II sau insulino-sensibil; apare in general dupa varsta de 50-55 ani, afecteaza ambele sexe si este datorat epuizarii functiei insulinosecretoare a pancreasului endocrin.De cele mai multe ori se trateaza numai printr-un regim alimentar bine controlat; rareori se poate ajunge si la necesitatea administrarii de insulina injecatbila. In prezent,diabetul este considerat a fi o disfunctie neuro-vegetativa in care, pe langa tulburarea productiei de insulina, mai intervin: hormonul hipofizar - ACTH (adrenocorticotrop hipofizar), hormonii genitali androgeni si hormonii tiroidienei. Potrivit statisticilor O.M.S. recente, in lume exista astazi peste 60 milioane de diabetici (in tarile civile din Europa si America, evolutia diabetului este mult mai mare, afectand intre 2-5% si chiar 10% din totalul unor natiuni, in special din randul celor mai bogate).Aceleasi statistici arata ca, la fiecare 10 ani, numarul bolnavilor de diabet creste cu 100%, situatia putand deveni alarmanta pentru omenire, cu atat mai mult cu cat dificultatile economice ale multor bolnavi nu le permit sa spere la un tratament medicamentos si dietetic corespunzator. De data foarte recenta s-a certificat faptul ca zaharul este un rapitor al calciului si ca 9 din 10 bolnavi de diabet sufera din lipsa unor elemente minerale (si in special de calciu), ceea ce favorizeaza aparitia unor stari patologice: lipsa de vointa, pierderi de memorie, impotenta sexuala, psihopatii si chiar tendinte de sinucidere. Regimul alimentar,insulina si sulfamidele antidiabetice nu au reusit sa rezolve decat partial problemele pe care le ridica diabetul, ca boala cronica.In urma unui tratament medicamentos sustinut si a unui regim alimentar sever, zaharul se va diminua din sange, in urina si implicit, in tesuturi, consecinta imediata fiind disparitia tulburarilor metabolice si in special a acido-cetozei.Administrarea indelungata de insulina va duce, insa, cu timpul, la atrofierea treptata a insulelor lui Langerhans (cele insulinosecretoare) si, implicit, la diminuarea activitatii endocrine a pancreasului.Pentru a elimina inconvenientul administrarii zilnice de insulina s-a introdus tratamentul cu sulfamide antidiabetice (Dolipol,Megnan,Glucigoral,glypazol s.a.), desi sunt inferioare insulinei(atat de larg utilizata in lume de milioane de diabetici). Dupa cum se stie, insulina este o proteina, cu grupari disulfidice.Ori, unele substante extrase din plante (Usturoi,Ceapa,VArza,Fasole) contin grupari SH,de pilda alilpropildisulfatul sau dialil-disulfidoxul (compusi organici ai sulfului).Acesti compusi au actiune similara tolbutamidei, in proportie de 76%daca i se administreaza bolnavului in doza de cel putin 0,5 g pe priza. In ceea ce priveste regimul alimentar in pancreatita, ca si in diabetul zaharat, de altfel, aceasta trebuie sa fie cat mai simplu posibil si natural.In mare, regimul alimentar va fi compus din paine integrala( cantarita) ,multe legume, unele fructe si foarte multe cruditati de sezon: morcov, sfecla rosie, varza alba, telina,spanac, asmatui, nasturel, patrunjel verde, fragi,etc.Capsunile (250 g pe zi) si afinele (crude, uscate sau congelate) in cura de cel putin 3 luni pe an (cu cate 100g pe zi crude sau 50 g uscate) constituie o buna masura fitoterapeutica.In ceea ce priveste conduita psihica, vor fi evitate cu cat mai

mult posibil stresul si emotiile puternice.Este necesar crearea unei ambiante placute, optimiste, in jurul bolnavului.Se recomanda,de asemenea, repausul activ in aer liber si mersul pe jos, cel putin 5 km?zi, atat dimineata cat si seara.

7. OBEZITATEA
In conceptia medicinei moderne, obezitatea se defineste ca o acumulare de grasimi, ca un exces ponderal de 20-30% fata de valorile normale ale mediei indivizilor de aceleasi sex si varsta.Doi sunt factorii principali care favorizeaza obezitatea: primul este cel exogen (abuzul alimentar, lacomia), iar cel de-al doilea este de origine endogena si se datoreaza unor predispozitii genetice sau unor dereglari galndulare, la care se adauga sedentarismul.Depunerile de grasimi se fac cu predominanta la nivelul trunchiului, pe solduri, pe fese si coapse.De cele mai multe ori, obezitatea este insotita de diabet zaharat, de ateroscleroza, de afectiuni ale colecistului si mai ales de unele disfunctii neuroendocrine.Tocmai din acest motiv, este necesar un examen medical de specialitate, in urma caruia se va putea stabili metoda terapeutica adecvata.In afara de afectiunile mentionate, obezitatea se instaleaza de regula dupa menopauza, fenomen fiziologic de altfel normal.Intalnita in toate zonel geogafice ale lumii si la toate varstele, obezitatea afecteaza o treime din adultii americani si 21%din tinerii avnand varsta intre12-19 ani.In ciuda unei industrii dietetice de 40-50 milioane de $ pe an, obezitatea a castigat proportiii epidemice, ca rezultat al reducerii activiatatii fizice, al timpului petrecut in fata televizorului si al calculatorului si al cantitatilor de alimente consumate - asa-zisa problema a celor 3700 de calorii consumate pe zi de un american. In medicina clasica, tratamentul consta in sacderea aportului caloric (alimentatie hipocalorica) si in marirea consumului caloric(prin exercitii fizice) cu sau fara administrare concomitenta de extracte tiroidiene sau de hormoni sexuali, in functie de caz. In ceea ce priveste indepartarea factorilor etiologici, se pune accentul pe corectarea hiperfunctiei cortico-suprarenale, a insuficientei tiroidiene, ovariene etc.Un rol important il ocupa si reechilibrarea nervoasa, in special prin inlaturarea conditiilor psihofizice care influenteaza negativ starea de sanatate. Fitoterapia nu dispune de o anumita planta care,singura, sa ajute la scaderea surplusului ponderal, dar, la tratamentul igieno-dietetic si medicamentos prescris de medic se recomanda si asocierea unor ceaiuri medicinale simple (sau din amestecuri de plante) sub forma de infuzie sau decoct, deoarece ele nu prezinta contraindicatii si nu declanseaza reactii adverse. Sub aspect farmacodinamic, diversele formule fitoterapeutice urmaresc: accelerarea tranzitului intestinal prin plante cu actiune laxativa sau purgativa (in special in cazul constipatiilor cronice); eliminarea surplusului de apa din tesuturi prin diureza crescuta sau prin transpiratie excesiva; echilibrarea functiilor glandulare. Radacina de Cicoare are actiune anorexigena (printr-un mecanism neelucidat inca), motiv pentru care se recomanda in tratamentul obezitatii.Din ea se poate prepara fie o infuzie, fie un decoct scurt (10minute),adaugand 1 lingurita de radacini sfaramate la o cana cu apa.Toata cantitatea se bea in cursul unei zile; durata unei astfel de terapii este mai lunga (chiar o luna de zile).

Un alt produs cunoscut si larg utilizat in Germania este Amorphanul,sub forma de drajeuri de culoare portocalie, fiecare drajeu continand: D-norpseudoefedrina clorhidrica 10mg;Extract de Folium Betulae (extract apos uscat 5,5:1) 100mg; Folium betulae 100mg si Aetheroleum Juniperi 5mg.In cazul asocierii la obezitate si a constipatiei cronice,se recomanda drajeurile albe, care contin: Rhezina Aloe 30mg; Cortex Frangulae 200mg; Fenolftaleina 60mg; Radix Gentianae 7,5mg si Rhizoma Calami 7,5 mg.Modul lor de administrare este urmatorul: dimineata si la pranz (cu 1/2 ore inainte de masa)se iau cate 1-2 drajeuri portocalii,iar seara cate 1-2 drajeuri albe. Tot in cura de slabire se recomanda bai generale cu preparatul fitoterapuetic denumit "kneipp Rheuma-Stoffwechsel" cu urmatoarea formula: Cumarinum 0,5g,Oleum Menthae pip 0,2g, Oleum Carvi 0,2g, Oleum Salviae 0,2g, Oleum Thymi 0,2g care se divolva in 130g alcool de 90*.Intrega formula prescrisa se utilizeaza pentru o baie completa.Cu mici dificultati, o astfel de formula se poate realiza si in farmaciile din tara noastra.Dintre preparatele fitoterapeutice existente la noi mentionam: Normoponderol (tablete) marca Plantavorel, un produs 99% din plante, exceptand liantii pentru tabletare si Slim Drink (PlantExtract), produs natural pentru echilibrarea greutatii. Acest tratament trebuie coroborat cu o dieta alimentara obligatorie.Dieta se bazeaza pe conceptia de medicina traditionala extrem-orientala (verificata si de o clinica de prestigiu din Statele Unite ale Americii), asigurand bolnavii ce se vor supune unui astfel de tratament combinat (Normoponderol si dieta) ca orice obez va reusi sa piarda din excesul ponderal (pe care-l poarta inutil), in timp de 30 zile,6-8 kg, fara alterarea starii fizice sau psihice.Mai mult decat atat, starea generala de sanatate i se va ameliora simtitor. Dieta se compune din: Micul dejun (in fiecare zi acelasi): 2 oua fierte(tari) cu putin mustar sau hrean ras si sare, dupa gust.Cafea sau ceai chinezesc, indulcite cu ciclamat de sodiu sau, mai bine, su steviozid, edulcorant natrural obtinut dintr-o planta.Se poate bea in plus si un pahar de suc natural de fructe sau legume. Luni -- la pranz: friptura de vaca la gratar(in cantitate de 250-300g), salate de sezon din rosii, castraveti, gulii,salata verde, andive sau telina, toate pregatite fara untdelemn: -- la cina: 2 oua fierte tari, 2 mere acrisoare(cretesti,renete), o portocala sau un grapefruit: Marti -- la pranz: 2-3 oua tari,salata asortatadin morcovi, telina,mere,salata vered, de asemenea fara untdelemn; -- la cina: 2-3 oua tari, o rosie, un castravete (de sera) sau salata verde, fara ulei; ceai de plante, fara zahar sau indulcit cu ciclamat de sodiu sau steviozid; Miercuri -- la pranz:2 antricoate de vaca (in greutate de 250 g) la gratar, salata de telina cu morcov sau castravete; cafea sau ceai fara zahar; -- la cina: 2-3 oua tari, salata verde (fara ulei) acrita cu su de lamaie sau otet de mere; se poate completa meniul cu 3-4 ridichi de luna,ci 1/2 ridiche neagra rasa sau cu o gulie rasa; Joi -- la pranz: 2-3 oua tari,rosii, gulie, ridichi sau varza fiarta (nemurata) cu putin unt, branza dulce de vaca; -- la cina: 2 oua tari, salata de rosii sau telina (fara ulei), ceai de plante neindulcit;

Vineri -- la pranz: peste alb (salau, stiuca, biban,scobar, crap fitofag, cod) sub forma de rasol, cu lamaie; o felie de paine prajita; -- la cina: fructe acrisoare, indiferent de sortiment si cantitate, pana la senzatia de satietate; Sambata -- la pranz: 1/2 pui fript (la gratar sau la rotisor), salata asortata (de sezon), mere; cafea sau ceai fara zahar; -- la cina: 1/2 pui fipt, rosii si fructe acrisoare (dintre cele care se gasesc in sezonul respectiv); Duminica -- la pranz: friptura de vaca in greutate de 250-300g (la gratar sau rasol),rosii si un mar: -- la cina: fructe sau salata de fructe (excluzand fructele dulci), in cantitate nelimitata (dupa dorinta); Cantitatea mare de oua din aceasta dieta nu trebuie sai ingrijoreze decat pe bolnavii obezi care au asociata si o dislipidemie, cu valori mari ale colesterolului si carora le sunt contraindicate ouale (in special galbenusul lor).Ouale fierte tari nu se asimileaza in totalitate, se elimina ca atare in proportie de 50-90%.In schimb, ouale fierte "in zeama", ochiurile si omleta se asimileaza foarte bine, astfel incat procesul de slabire nu se realizeaza dupa dorinta celui ce si-a propus o astfel de incercare. In cursul acestei diete, recunoscuta ca fiind costisitoare, se poate alege o zi pe saptamana in care se vor consuma numai 1 pana la 1,5 kg cartofi copti sau fierti in coaja,indicati atat in obezitate cat si in diabetul zaharat, datorita continutului ridicat in potasiu (cca 5g/kg),absolut necesar unor functii vitale ale organismului. Dupa cum se poate observa, in dieta prescrisa in cura de slabire obezul nu este obligat sa manance mai putin decat in mod obisnuit.Tocmai de aceea, metoda recomandata nu se incadreaza in "canoanele clasice"; ea se bazeaza pe trei principii fundamentale: --- satisfacrea senzatiei de foame (care pentru primul obez devine de multe ori o adevarata obsesie) printr-o alimentatie naturala, cu produse in cantitate relativ crescuta); --- sunt permise o serie de alimente cu continut ridicat in proteine (exprimate conventional in calorii pe kilogram de greutatea corporala, putand ajunge pana la 15002500 kg calorii/zi).Pentru a fi digerate si metabolizate, ele necesita un mare efort energetic.In acest caz, organismul "va consuma", pentru metabolizarea proteinelor, hidrocarbonate si lipide din rezervele interne, aflate in depozitele subcutanate; --- asigurarea unui tranzit intestinal accelerat, prin administrarea de laxative si purgative, precum si eliminarea excedentului de apa acumulat in tesuturi, prin plante cu actiune diuretica si sudorfica; se favorizeaza astfel pierderea progresiva in greutate din excesul ponderal.Concomitent, nu trebuie neglijata nici miscarea si fizioterapia.Se recomanda sauna,mersul pe jos (minimum 5 km/zi) sau cu bicicleta (10-15 km), vaslitul la rame (cel putin o ora pe zi), gimnastica medicala, natatia, tenisul sau alte sporturi preferate. Atata dieta alimentara, cat si celelalte procedee terapeutice trebuie continuate cat mai mult posibil, pentru mentinerea greutatii corporale optime, obtinuta de bolnav cu atata greutate si poate chiar cu sacrificii.In ceea ce piveste regimul alimentar predominant vegetarian, este indicat sa contina cat mai multe fructe: cirese, lamai, mere acrisoare, visine, pepene verde, si struguri de masa, iar dintre legume: spanac, cartof, tomate, salata verde si telina.In "cura de slabire" este interzisa (iar daca acest lucru nu este posibil, sa fie

redus la minimum) consumul de bauturi alcoolice (cu deosebire de bere si vinuri dulci), precum si bauturi racoritoare cu continut mare de zaharuri.Preparate fitoterapeutice indreptate impotriva obezitatii sunt: Ceaiul pentru slabit in variantele Europharm, Hypericum, Fitoterapia si Favisan ("Favisvelt"), ale carui instructiuni de folosire sunt explicite si suficiente pentru efecuarea unei cure indelungate; preparatul "Cynara" ( Rotta Natura - Buzau); Silueta forte ( comprimate) marca Natura (Biertan); Biomed 4 ("Regele siluetei"), produs 100% natural, bazat pe miere, polen si tincturi de plante, avizat de universitatea medicala din Washington; gama Yoga Ceai, preparat diuretic, care accelereaza descompunerea straturilor de pe coapse si talie, Yoga Ulei, care descompune straturile de grasime si astfel, micsoreaza celulita si Yoga Slip, combinezon anticelulita; gelul Supliform, produs de Hofigal, bazat pe extracte de hedera Helix, aesculus hippocastanum fr.,Capsicum annum fr. si uleiuri esentiale, cu actiune anticelulitica si, in acelasi timp, trofica, antiinflamatoare si decongestiva. In programele de pierdere in greutate se poate apela la produsele naturale Heritage E-Lite, unul dintre cele mai avansate produse termogenice de pe piata, care se bazeaza indeosebi pe calitatile cumulate ale plantei Ma Huang si ale scoartei de Salcie alba, Heritage E-Lite, un amestec de aminoacizi, minerale, vitamine si plante medicinale, cu actiune sinergica si Heritage Complete, unul dintre putinele suplimente ce contin Octacosanol, un nutrient derivat din germenii de Grau, recomandat pentru asigurarea sanatatii depline pe parcursul unui program de slabire. In tratamentul obezitatii (dar si al celulitei) este utilizat preparatul Ananasul , obtinut de Sanat International France din planta Ananas comosus, deoarece amelioreaza digestia si favorizeaza arderea grasimilor.De asemenea, in lupta impotriva obezitatii da rezultate Herbal Bitter, bitter sueder fara alcool, procesat dintr-un numar mare de plante medicinale (distribuitor Merco). Din frunzele si fructele arborelui Garcinia Cambogia, familia Guttiferau, cu mare raspandire in Asia tropicala, a fost extras un ingredient pe care se bazeaza produsul ayurvedic Slemol ( promovat de Star International), un supliment care contribuie la scaderea rapida a masei corporale, ajutand organismul sa-si controleze pofta de mancare, dar mentinand, totusi, un echilibru energetic sigur.Efectul in cura de slabire se datoreaza continutului mare de gume rezinice (84%), compusilor insolubili in sucul digestiv si unei mari cantitati (7%) de minerale. care mentin echilibrul mineral la nivel celular.In acelasi timp, datorita continutului mare de acizi (2%) prezenti in planta, acid tartric si acid hidroxicitric (HCA), scade gradul de transformare a glucidelor in grasimi si se intesifica procesele de oxidare totala a zaharurilor. Unul dintre produsele de exceptie recent aparute si in tara noastra este BIO-CLA1000 Pharma NOrd, care diminueaza depozitele de grasimi acumulate si cresterea masei musculare, ceea ce este foarte important si pentru sportivii de performanata. Un alt supliment pentru obezi este Bio-Fiber- Pharma Nord, care amelioreaza functia digestiva si scade colesterolul.Pentru a nu fi tratata, obezitatea trebuie prevenita.Ceea ce se poate face cu ajutorl suplimentelor nutritive 21 plus si Calciu plus Magneziu, din gama Vitaforce (Pharma Natura din Africa de Sud), care asigura desfasurarea in conditii optime a proceselor fiziologice.

Ma Huang

Salcie alba

Germenii de Grau

8. FITOTERAPIA IN "CURA DE INGRASARE"

"Cura de slabire se afla in antiteza cu ceea ce denumim, pentru o mai buna intelegere, "cura de ingrasare".Daca scaderea ponderala este mai usoara si se obtine mai usor atunci cand bolnavul respecta severitatea prescriptiiei medicale, ingrasarea celor

foarte slabi este mult mai complicata.Starea ponderala deficitara (om slab sau chiar casectic) poate fi determinata de afectiuni cronice digestive (sindroame de malabsorbtie intestinala,anacitate, ulcer), de existenta unor focare infectioase cronice, de tuberculoza, de hipertiroide, de anemie pernicioasa, de cancer si de inca multe alte cauze.Alaturi de aceste cauze patologice, care sunt independente de vointa omului, exista altele care depind numai si numai de el.In aceasta din urma categorie intra alcoolismul, tagabismul, drogurile - in special opinaceele,halucinogene- dar si unele medicamente psihotrope luate in cantitati excesive si care pot duce in scurt timp la scaderea ponderala, a capacitatii fizice si psihice si cu deosebire intelectuale a celor in cauza. Tot aici intra si copii cu hipotrofie ponderala foarte accentuata (acei adolescenti inalti si foarte slabi sau scunzi si slabi); la originea acestei suferinte pot sta unele tulburari cronice de digestie sau unele tulburari hormonale.In aceste din urma cazuri, un tratament hormonal, recomandat de specialistul endocrinolog, poate da bune rezultate si duce la o dezvoltare ponderala (dar si staturala) corespunzatoare varstei. Cu exceptia cazurilor de mai sus, in celelalte forme de deficit ponderal, la indivizii fie slabi, fie chiar casectici (in cel mai accentuat grad de deficit ponderal, datorat subalimentatiei cronice), mijloacele fitoterapeutice, precum si alimentatia naturala pot interveni eficient in restabilirea normala a greutatii corporale si a dezvoltarii staturale. DAr si prin inot, prin mersul pe jos sau cu bicicleta, prin gimnastca zilnica, prin masaje generale (cu un prosop aspru), printr-un regim alimentar bazat in special pe fructe si legume 9mere dulci, coacaze, caise, pere, pepene galben, smochine, stafide, nuci si alune turcesti), dar si pe paste fainoase, paine integrala (cca 500g pe zi), branzeturi grase si miere de albine, insusi bolnavul poate contribui la dezvoltarea sa ponderala normala. Fitoterapia pune la dipozitia celor interesati in restabilirea greutatii corporale optime la varsta respectiva grupa plantelor"tonice-amare".Administrate inainte de masa, ele stimuleaza apetitul, prin efect direct, dar trebuie avut in vedere si factorul psihologic.Pentru a scoate bolnavul din starea de stres nin care se afla tocmai din acest motiv, se recomanda plante cu actiune sedativa. Ca tonice generale, cu proprietati stimulative ale poftei de mancare si ale unei bune digestii, fitoterapia recomanda urmatoarele specii medicinale: frunzele de Nuc(Folium Juglandis), Troscotul (Herba Polygoni), rizomii de Pir (Rihoma graminis), Cimbrul (Herba Thymi), Tintaura (Herba Centauri) si fructele de Maces (Fructus Cynosbati).Prin continutul lor bogat in substante active energizante, vitamine, saruri minerale si oligoelemente sunt recomandate in stadiul de covalescenta dupa bolile infectioase sau dupa alte boli consumtive ( care slabesc bolnavul), atat la persoanele in varsta, cat si la copii.Toate infuziile sau decocturile din plantele mentionate trebuie indulcite cu miere de albine, si pentru corectarea gustului lor si pentrul aportul energetic furnizat de glucidele continute.

Nuc(Folium Juglandis),

Troscotul (Herba Polygoni )

Cimbrul (Herba Thymi)

Tintaura (Herba Centauri)

9.DE LA UZ LA ABUZ IN NUTRITIE SI IN FITOTERAPIE

Lectura capitolelor precedente duce la concluzia ca palntele, atat ca sursa alimentara, cat si ca factori terapeutici, detin un rol important in mentinerea starii de sanatate a omului.Alimentatia naturala bazata pe imbinarea armonioasa a tuturor substantelor nutritive, a vitaminelor, sarurilor si enzimelor si a suplimentelor alimentare, provenite in special din regnul vegetal, asigura o buna stare de sanatate.Orice erori sau abateri de la o alimentarie rationala nu raman nesanctionate.Acest lucru trebuie sa stea permanent in atentia omului sanatos si cu atat mai mult a celui bolnav.Exista insa si stari patologice generate de aportul excesiv de alimente de origine vegetala.Astfel, excesul de fructe citrice accentueaza suferintele renale ale bolnavilor cu nefropatii; excesul de banane, la bolnavii cu dezechilibre hidroelectrolitice ( in special cu excesul de potasiu), constituie un factor agravant, demn de luat in seama; preparatele alimentare pe baza de Varza sau Fasole uscata sunt greu de suportate de bolnavii digestivi ( care sufera de hepatite, colecistite, dischinezii biliare); alimentele vegetale cu exces de resturi celulozice ( Varza, Praz, Conopida, Spananc) dauneaza bolnavilor recent operati pe tubul digestiv etc. Bovinele, dupa cum se stie, sunt mari consumatoare de Lucerna si Trifoi.Dar, atunci cand ele pasc liber pe astfel de culturi si nu sunt indepartate la timp, plantele ingerate fermenteaza abundent, datorita unei enzime digestive si provoaca balonarea digestiva exagerata, enorma.Daca nu se intervine la timp si nu se aplica rapid o punctie in rumenul ( stomacul) animalului cu ajutorul unui trocar, acestea risca sa moara la scurt timp; in schimb, Lucerna sau Trifoiul uscate nu produc animalelor efecte asemanatoare cu cele produse in urma consumarii plantelor in stare proaspata. Si un alt exemplu, nuantat fata de precedentul.Caii cu par alb (numai ei ), daca pasc in exces Sulfina, dar mai ales Sunatoare, sufera o tulburare fototoxica foarte grava, uneori chiar mortala, din cauza toxicitatii unor substante active din punct de vedere biologic, aflate in exces in aceste plante ( in stare cruda).De ce numai cabalinele albe? Pentru ca acestora le lipseste o enzima care ar putea contracara efectul toxic al plantelor respective consumate in exces. DAunatoare este si lipsa din alimentatie a unor legume sau fructe absolut indispensabile proceselor biochimice normale.Este cazul lipsei indelungate din alimentatie a vitaminei C ( atat de raspandita in alimentele de origine vegetala), a carei carenta cronica duce la o boala candva foarte raspandita, numita scorbut; lipsa vitaminelor din complexul B determina aparita bolii numite "beri-beri"; lipsa vitaminei PP duce la pelagra etc. Dar plantele constituie, pe langa sursa alimentara, si principala sursa de substante medicamentoase, cu actiuni si utilizari largi in terapeutica umana(si veterinara).Din plante se obtin preparate medicamentoase utilizate si in practica empirica, si in cea medicinala stiintifica.Nu se poate concepe astazi o industrie moderna de medicamente fara ca una dintre sursele ei de materii prime sa nu o constituie plantele medicinale.Mai mult decat atat, unele medicamente se obtin exclusiv in acest mod (cazul alcaloizilor digitalici sau al opiaceelor).De aceea ne intrebam: cum s-ar descurca astazi un medic, daca in practica sa zilnica nu ar dispune de: digitala (diversi derivati), papaverina, atropina, codeina, lizadon, scobutil, distonocalm, pasinal, morfina, scopolamina, siropuri

expectorante, aspirina, Boicil, vitaminele B,C,F,PP sau fara numeroasele si variatele ceaiuri medicinale, tincturi, extracte, comprimate din plante etc.? Fitoterapia moderna, avand la baza dezvoltarea fitochimiei, biochimiei, farmacodinamiei si a tehnologiei farmaceutice moderne, constituie in prezent o noua ramura a medicinei, in plina dezvoltare si ascensiune.In intreaga lume se accentueaza orientarea a numeroase categorii de medici, dar mai ales de pacienti, catre practici medicinale naturale ( alimentare si terapeutice), catre ceea ce se defineste astazi notiunea de fitoterapie. Dar, pe langa recurgerea in mod rational la aceste mijloace terapeutice, de multe ori miraculoase, se constata din ce in ce mai mult si tendinta automedicatie ( consumul de medicamente fara recomandarea medicului),spre ingerarea de doze crescute, chiar exagerate si spre polipragmazie (asocierea mai multor substante medicamentoase).Este drept ca sunt boli care necesita o terapeutica energetica, utilizand medicamente foarte active (tonicardiace, spasmolitice), dar si mai numeroase sunt bolile care se pot vindeca si cu mijloace terapeutice mai simple, cu doze mai mici sau chiar si fara interventia unei medicatii, numai prin repaus sau prin regim alimentar.Este vorba in special de bolile cronice care necesita tratamente de lunga durata. Eeste absolut necesar ca omul sa stie sa utilizeze corect unele dintre medicamentele sau plantele medicinale cu larga raspandire in patologia umana, sa le cunoasca indicatiile, limitele si, nu in ultimul rand, contraindicatiile, sa-si constientizeze accidentele terapuetice pe care acestea le pot provoca, daca nu sunt consumate in mod rational.El trebuie sa stie cand si cum sa ia un medicament (fie chiar si banala aspirina), cand sa recurga la un ceai medicinal si cum sa-l prepare. Chiar daca au aduc mari servicii omenirii de-a lungul timpului, substantele medicamentoase nu sunt lipsite de pericol, fiind capabile sa genereze, prin ele insele, anumite imbolnaviri.Si nu trebuie scapat din vedere faptul ca, din numarul enorm de medicamente existente in lume in acest moment, extrem de putine sunt complet lipsite de toxicitate sau de efecte secundare nedorite, nu numai in cazul in care bolnavul recurge la ele din proprie initiativa, ci si atunci cand sunt prescrise cu juriciozitate de personalul medical.Respectand intotdeauna dictonul latin primum non nocere deinde curare ("in primul rand sa nu faca rau si apoi sa vindece"), ca principiu de baza in terapeutica, medicul trebuie sa cumpaneasca bine o recomandare medicala, rolul, valoarea si eventualele riscuri ale administrarii unui medicament, intr-o situatie data. Exista situatii cand medicul prescrie pentru o anumita boala unele medicamente, in doze optime.Cu toate acestea, pot aparea efecte secundare la unii bolnavi, in timp ce la altii nu apar; aceasta, deoarece exista o mare varietate de raspunsuri ale diverselor organisme la una si aceeasi substanta medicamentoasa.Fiecare individ are o reactivitate proprie fata de un medicament, iar intensitatea reactiilor secundare, nedorite, numite si reactii adverse, este diferita de la un organism la altul, de la o doza la alta si de la o durata de administrare la alta. Daca bolnavul recurge cu usurinte la preparate medicamentoase din plante (tincturi,comprimate, infuzii, lotiuni), utilizandu-le fara discernamant si fara cunostintele necesare in materie de fitoterapie, el risca sa suporte numeroase si variate efecte secundare nedorite, care pot fi uneori mult mai grave chiar daca boala pentru care si le-a administrat. Penru edificare, sunt binevenite cateva exemple.

Cofeina (din cafea) se bucura de o larga utilizare, atat ca aliment- si bautul cafelei este o moda care a cuprins pamantul de la un capat la altul-, cat si ca medicament, pentru efectele sale psihoenergizante si analeptice.Dar, daca se consuma in doza mare, duce chiar la efecte contrare: scaderea capacitatii de munca fizica si intelectuala, insomnie, agitatie, insuficienta concentrarii nervoase, cefalee, cresterea tensiunii arteriale, palpitatii, etc. Substantele antinevralgice se consuma pe scara larga in intreaga lume, pentru combaterea unei suferinte (dureri, anchiloze, colici). Dar chiar cele aparent inofensive (aspirina, antinevralgicul, salicilamina, Boicilul) ii pot produce bolnavului fenomene secundare, nu numai neplacute, ci si periculoase (alergii locale sau generale, dureri gastrice, sangerari digestive, blocaj renal).Antinevralgicele comune administrate zilnic pot crea obisnuinta, la fel ca orice drog. Substantele cu efect purgativ sau laxativ, administrate nerational, in doze prea mari sau pe o durata mare de timp, pot duce fie la obisnuinta organismului (si, consecutiv acesteia, la ineficienta terapeutica), fie la aparitia unor simptome dezagreabile bolnavului (colica bdominala, varsaturi, ameteli) sau pot accelera dezvoltarea cancerului colonorectal. Nicotina rezultata din arderea tutunului este, intotdeauna si in orice doza, nociva organismului.Consecintele fumatului asupra aparatului respirator sunt binecunoscute.Se recunoaste astazi legatura indisolubila dintre fumat si cancerul pulmonar: prin distilarea uscata a tutunului, o data cu arderea tigarii rezulta hidrocarburi cancerigene.DAr nicotina este nociva si pentru sistemul arterial si nervos; flebitele sau arteritele datorate -sau numai favorizate- de nicotina ce rezulta din fumatul unui numar mare de tigari zilnic pot evolua catre cangrena unor segmente ale membrelor ( in special ale celor inferioare), situatie in care se impune amputarea urgenta a segmentului sau chiar a intregului membru afectat.Nicotina favorizeaza, insa, si aparitia infarctului miocardic sau a hemoragiei cerebrale, prin alterarea cronica a peretelui vascular. Si excesul de vitamine - fie prin aport alimentar excesiv, fie prin ingerarea lor ca medicamente- este daunator, mai ales daca acestea sunt sintetica. Aportul exagerat de vitamina C naturala (suc de citrice) sau sub forma de medicament poate duce la aparitia senzatiei de arsura la nivelul gurii si mai ales al stomacului, datorita cresterii aciditatii gastrice prin excesul de acid citric (substanta activa alaturi de vitamina C).Acidul citric in exces poate duce la formarea masiva de oxalatii care se depun in tubii renali si altereaza, cu timpul, functia de epurare a rinichilor.Supradozarea, pe timp indelungat, a vitaminei B6 duce la tulburari senzoriale severe (anestezia buzelor si limbii, diminuarea sensibilitatii tactile), la dificultati in mers, la miscari necoordonate (ataxie) etc.Excesul de vitamina A are efecte nefaste asupra femeii gravide si mai ales fatului pot aparea malformatii congenitale la fat sau se poate declansa avortul in primele luni ale sarcinii. Riscul intoxicatiilor cu planet sau cu preparate fitoterapeutice obtinute din ele este demn de toata atentia celor care le recomanda sau a celor care recurg la ele pentru propia sanatate.Pentru a se evita astfel de situatii, fitoterapia recomanda respectarea catorva principii, si anume: - bolnavul sa respecte cu strictete dozele prescise, pentru fiecare specie in parte; - nu se va recurge in nici un caz la plante procurate de la vanzatorii din piete, care pretind ca "recunosc" plantele si ca stiu sa faca recomandari de preparate si administrare;

- medicamentele foarte active obtinute din plante au efectul terapeutic dorit numai intr-o anumita doza; dorinta bolnavului de a-si grabi vindecarea sau de a obtine un anumit efect ( suprimarea durerii, cresterea diurezei etc.) depasind aceasta doza este nu numai iluzorie, ci chiar peiculoasa; - in cazul aparitiei unor fenomene toxice de pe urma unor fenomene toxice de pe urma utilizarii unor preparate din plante medicinale, masurile terapeutice sunt numai de competenta medicului; de cele mai multe ori este necesara chiar internarea intr-un serviciu de specialitate; - simpotmele intoxicatiilor cu plante toxice difera de la o specie la alta si variaza in functie de cantitatea ingerata; rezulta ca si tratamentul este diferit de la un caz la altul. Este de retinut faptul ca otavurile cele mai puternice provin din plante. asa cum este cazul stricninei, al alcaloizilor extrasi din Matraguna (Atropa belladonna), al aconitinei, al glicozizilor digitalici, al curarei sau al substantelor toxice din unele specii otravitoare de ciuperci, pentru a nu mai vorbi de droguri ( opiu, morfina, hasis, LSD, heroina, psilocibina etc.),care ucid lent, dar sigur.DAr chiar si dintre plantele utilizate ca medicinale de-a lungul secolelor, unele s-au dovedit, in urma cercetarilor stiintifice complexe, a fi nocive. Astazi, plantele medicinale tind sa-si ocupe locul pe care-l merita in activitatea medicala.Utilizate cu pricepere si ratiune, ele sunt capabile de adevarate "miracole terapeutice".Utilizate fara discernamant, pot deveni nu numai ineficiente, ci chiar periculoase, si aceasta deoarece " de la uz pana la abuz, in fitoterapie nu-i decat un pas".

Sunatoarea

10.BIBLIOGRAFIE
1. www.plante-medicinale.ro 2. Revista FARMACIST.RO - nr.88/2005, nr. 92/2005 3. Farmacopeea Romn Ediia a X a, Editura Medical, Bucureti 1993 4. V.Nadasan-Incursiune in fitoterapie,Casa de Editura Viata si sanatate,Buc. 2004 5. Prof. dr. doc. D. Gr. Constantinescu, Farm. dr. Elena Haieganu - Plante medicinale proprietile lor terapeutice i modul de folosire, Editura Medical, Bucureti, 1979 6. Dr. farm. Ovidiu Bojor, Dr. Octavian Popescu- Fitoterapie tradiional i modern, Editura Fiat Lux, 2005, Colecia Sntate pentru toi 7. V.Istudor- Orientari moderne in apiterapie, fitoterapie, aromaterapie, Editura Medicala, Bucuresti, 2003 8.G.Constantinescu,E.Haieganu,F.Busuricu-Plantele medicinale utilizate n terapeutic, Editura Medical, Bucureti, 2004 9. G. Moharu- Tratarea bolilor cu plante medicinale, ediia a III a, Editura Corint, Bucuresti, 2007 10. Fitoterapie, vol.I, II, III, Editura Medical, Bucureti 2003-2005 11. S. Anton- Incursiune in medicina naturista, Editura Polirom, Iasi, 1998