Sunteți pe pagina 1din 55

Fitoterapia, metoda moderna de tratament

ITOTERAPIE
Terapie cu ajutorul substantelor active biosintetizate de celula vegetala

Dumnezeu a ingaduit sa traim, in tara noastra, langa aproximativ 900 de specii de plante cunoscute ca avand proprietati terapeutice datorita substantelor active continute : flavonoizi, taninuri, derivati antracenici, uleiuri volatile, mucilagii, glicozide, saponozide, alcaloizi ,vitamine , saruri minerale , etc.. Plantele stau la baza diferitelor medicamente alopate iar utilizarea fitoterapiei nu exclude tratamentul chimioterapic , care poate fi foarte util in cazuri grave sau urgente. Plantele sustin vindecarea, pregatesc terenul pentru produse de sinteza, potentand si favorizand efectul lor si ajuta la anihilarea efectelor toxice rezultate in urma acumularii unor compusi chimici dupa tratamente indelungate. Substantele active sunt prezente in diverse organe ale plantelor sau in toata planta ,in cantitati diferite in diferite perioade ale anului de aceea este foarte important sa se cunoasca bine organele plantei cu proprietati terapeutice si modul de recoltare optim. In plus aceeasi planta culeasa din diferite zone are valoare energetica si terapeutica diferita ar fi de dorit sa folosim plantele din zona in care traim.

Ramuri ale fitoterapiei :

Aromoterapia utilizeaza uleiuri esentiale obtinute din plante aromatice Gemoterapia foloseste elementele tinere ale plantelor : muguri,radice Fitocosmetica foloseste princiiple active ale plantelor pentru intretinerea si infrumusetarea epidermei , conservand astfel tineretea Recoltarea plantelor cu proprietati terapeutice trebuie facuta la momente optime din an si chiar din zi,din zone curate energetic si ecologic ,in conditii curate ,in general pe timp uscat ,in perioada de Luna Plina sau cel putin pe Luna in crestere ,cu atentionarea expresa asupra curateniei fizice si spirituale a persoanei care recolteaza si cerinta de a permite regenerarea plantei pe locul ei de cultura. Mugurii se culeg in majoritate inainte de desmugurire cu exceptia coniferelor la care se culeg la inceputul cresterii lasatarilor ,lasand intacta treimea superioara dinspre varful ramurilor. Scoarta se recolteaza dupa pornirea in vegetati , de pe ramuri secundare. Partea aeriana (Herba ) se recolteaza cand 2/3 din flori sunt deschise ,in general prin taiere pana la partea lignificata Frunzele se recolteaza inaintea si in timpul infloririi ,lasand intact 1/3 din ramuri spre varf ,sau se culeg frunza cu frunza. Florile se culeg cateva in faza de boboc si marea majoritate la inflorire. Fructele si semintele se recolteaza la maturitate deplina ,in zori sau noaptea Radacini ,rizomi ,bulbi ,tuberculi se recolteaza la repaus vegetativ , primavara devreme sau toamna tarziu Uscare : in locuri bine aerisite ,la soare pentru fructe si radacini si la umbra pentru restul partilor de plante. Pastrare : in pungi sau saci de hartie,carton sau recipiente de sticla cu capac, pentru maxim 1-3 ani de la recoltare.

Modalitati de administrare :

INTERN -solutii apoase : Infuzia, Decoct, Macerat la rece, Sirop -solutii hidroalcoolice : Tincturi, Vinuri medicinale, Cidruri, Pulberi liofilizate, Extracte, Ceaiuri instant EXTERN -uleiuri medicinale, cataplasme, bai de plante Oteturi aromatice, Inhalatiile,Gargarisime,Unguente

Exemple de afectiuni care se pot trata fitoterapeutic :

Afectiuni ale segmentului buco-faringian:gingivite, paradontoza, stomatite, afte, amigdalite Afectiuni ale segmentului gastro-intestinal: anorexie, greata, voma, hipoaciditate, anaciditate, gastrita hipoacida, gastrita hiperacida, ulcer, enterite, enterocolite, dizenterie, metorism, dureri abdominale, colici, constipatie, hemiltiaza paraziti intestinali Afectiuni ale segmentului hepato-biliar: hepatite, insuficienta hepatica, litiaza biliara, dischinezie biliara, pancreatita Afectiuni cardio-vasculare si circulatorii : tulburari de ritm cardiac pe fond nervos, hemoragii, hemoroizi, ulcer varicos, flebite, insuficienta cardica si circulatorie, hiper si hipo tensiune arteriala, tahicardie, arteromatoza si arteroscleroza cardio-vasculara, anghina pectorala

Afectiuni respiratorii :guturai, gripa, bronsite, tuse, expectoratie, astm bronsic, enfizem pulmonar,silicoza, pneumonia, tuberculoza Afectiuni ale aparatului urinar: nefrite, cistite, pielite, uretrite, litiaza si colica renala, retentie azotata ,enurezis Afectiuni metabolice si boli de nutritie :-rahitism, diabet zaharat , obezitate, celulita, guta Afectiuni dermatologice: -acnee,eczema, infectii, arsuri, degeraturi,contuzii, verucoza-negi Boli tumorale Afectiuni nervoase:-insomnii si emotivitate crescuta, cefalee, migrene, nevralgii, nevrite, stres, depresie, anxietate, neurastenie, nevroza
ORICE TERAPIE NU V VINDEC ci doar V AJUT S V VINDECATI !

Daca Dumnezeu considera suficienta curatarea sufletului dvs, El va faciliteaza eliminarea bolii sau problemelor,exact n masura si cu ceea ce crede ca va este benefic si necesar la momentul respectiv.
. Bolile de nutriie
5.1 - Obezitatea 5.2 - Denutriia (slbirea) 5.3 - Carenele de vitamine 5.1.Obezitatea
Este o tulburare de nutriie caracterizat printr-o sporire anormal a greutii corporale. Se consider obezitate depirea cu 15 la sut sau mai mult a greutii ideale, reprezentat prin exprimarea n kilograme a numrului de centimetri ce depesc 1 metru n nlime (la persoane nu prea nalte). Obezitatea este cauzat fie de un exces de alimente care se depun sub form de grsime, fie de unele boli, n special ale glandelor endocrine (hipofiza, tiroida, suprarenale, sexuale). Indiferent de origine, obezitatea constituie o stare anormal a corpului care duneaz inimii, arterelor, ficatului, provoac diabet, gut, tulburri statice (picior plat, varice). Media de via a obezilor este cu 10 ani mai mic dect a oamenilor normali. Tratamentul se bazeaz n primul rnd pe un regim alimentar din care se exclud pn la eliminare finoasele, dulciurile i sarea i se scad grsimile. Modaliti de accelerare a metabolismului Metabolismul este procesul prin care mncarea se convertete n energie (micare i cldura). Procesul are loc n masa muscular i organe, iar rezultatul este ceea ce numim "a arde calorii . 1. Mncai ntotdeauna micul dejun. Dac srii peste masa de diminea, corpul primete mesajul c va fi supus nfometrii. Ca orice mecanism care se protejeaz, rata metabolic va scdea. 2. Mncai ziua, ct mai devreme. Cina ar trebui luat ct mai devreme posibil, de preferat cu dou ore nainte de culcare. 3. Niciodat nu consumai mai puin de 1000 de calorii pe zi, deoarece, altfel, metabolismul se va lenevi. 4. Luai dou gustri uoare, compuse din carbohidrai (fructe proaspete sau uscate, legume sau cereale integrale). Acestea v vor ajuta s amgii senzaia de foame. 5. Mncai mai muli carbohidrai (alimente din plante) i mai puine grsimi animale. Carbohidraii

impulsioneaz metabolismul i au mai puine calorii. 6. Practicai zilnic cel puin un tip de exerciii aerobice (mersul pe jos, jogging, not, mers pe biciclet, dans aerobic), de preferat dimineaa. 7. Facei o plimbare de 15 minute n fiecare sear, indiferent dac plou sau e foarte cald afar. 8. Evitai orice tip de alcool. Acesta scade metabolismul i stimuleaz apetitul. 9. Bei cel puin 2 litri de ap zilnic. Metabolismul are nevoie de mult ap pentru a funciona corect. 10. Evitai pilulele, prafurile i medicamentele de slbit. Nu exist soluii rapide care s nu lase urmri, ci doar tenacitate i rbdare pentru a ajunge la reuita unui tratament de lung durat. Tehnici orientale de alimentaie Buctria japonez este una dintre cele mai sntoase din lume, bazndu-se pe principii nutritive tradiionale. Iat cteva principii care pot fi aplicate n alimentaia persoanelor care sufer de obezitate, recomandate de specialitii n nutriie din Japonia: Coninut mare de orez - orezul poate reprezenta felul principal de mncare. Coninut mic de grsimi - se elimin, n special, grsimile saturate. Consumai de dou ori mai mult pete dect carne (dieta vestic, prin contrast, conine de 47 de ori mai mult carne dect pete). Legumele joac un rol foarte important - cele mai populare sunt bambusul, vinetele, ciuperci diferite, cartofi dulci i varz. Folosii muli aditivi naturali: ierburi, condimente precum ghimbirul, lmia, seminele de susan, mutarul etc. Includei n felurile de mncare soia sau sos de soia. Ca butur rcoritoare folosii ceaiul verde, foarte bogat n antioxidani. Tehnica Qigong Sunt recomandate exerciiile Qigong de stimulare respiratorie care au efect de reglare a senzaiei de foame prin aciune asupra hipotalamusului. Pe de alt parte, exerciiile de Qigong induc o stare de relaxare care alung strile emoionale negative. Remedii simple: Alimente cu efect de ardere sau eliminare a grsimilor din organism: - Mncai cte un castravete proaspt de 2 ori pe zi; acesta elimin toxinele din snge. - Splai i tiai mrunt 125 g frunze de lotus, punei-le ntr-un vas cu 375 ml ap. Fierbei pe foc mic, timp de 15-20 minute. Se bea decoctul o dat pe zi. Putei nlocui frunzele de lotus cu 15 g mtase de porumb uscat. - Coacei ntr-o tigaie adnc 400 g boabe de soia, pe foc mediu, timp de 5 minute (pna devin mai nchise la culoare). Lsai-le s se rceasc, punei boabele ntr-o sticl de 1 litru i, apoi, completai cu 500 ml oet; se las la frigider timp de 5 zile, dup care se consuma cte o linguri de boabe dimineaa i seara. Fitoterapie Infuzie din frunze de ppdie din dou lingurie de plant la o can cu ap clocotit. Se beau 2-3 cni pe zi, dup mesele principale. Frunzele tinere se pot consuma sub form de salat, primvara. Osul iepurelui este considerat un diuretic complet inofensiv pentru ntregul organism. n plus, conine o serie de substane de natur glucozidic i sruri minerale, avnd astfel proprietatea de a stimula secreiile glandelor, avnd aciune diuretic i depurativ. Ceaiul se prepar din 4 linguri de rdcin mrunit la un litru de ap i se fierbe timp de 30 de minute. Lichidul se strecoar, se ndulcete i se bea pe parcursul unei zile. Diete Dieta cu cruditi Dieta presupune s nu consumm dect alimente nepreparate termic, pentru o perioad de minimum 30 de zile. Putei mnca din belug legume crude sub forma de salate, sucuri, fructe crude, fulgi de cereale (gu, orz, ovz), miere i polen de albine. Un loc special l vor ocupa n cadrul acestei diete oleaginoasele: semine de floarea-soarelui, dovleac i susan neprjite, miezul de nuc, arahidele i alunele neprjite. Acestea le putei consuma n voie i, astfel, vei scpa de senzaia chinuitoare de foame. n plus, ele sunt foarte bogate n vitaminele E i F, cele care favorizeaz normalizarea proceselor trofice la nivelul pielii. Dieta 50% Specialitii o consider nu numai un mijloc de slbire eficient, ci i un tratament pentru afeciuni dermatologice din cele mai diverse - de la acneea vulgar la psoriazis i dermatite atipice. Ea reprezint, de fapt, un mijloc natural de purificare a organismului de toxinele care se gsesc n produsele din carne.

Condiia esenial pentru succesul ei deplin este ca 50 la sut din hran s fie constituit din legume i fructe. Produsele lactate - iaurturi, brnz degresat, lapte i oule sunt permise n cantiti moderate. Fiecare mas va ncepe cu sucuri din legume cum ar fi elin, ptrunjel, ridichi, combinate cu suc de mere sau morcov. Apoi, vor fi nelipsite de la fiecare mas salatele de cruditi cu legume bogate n fibre: morcov, varz, ptrunjel, salat verde, spanac, sfecl rosie. Putei consuma pine graham. Este de preferat ca uleiul rafinat s fie nlocuit cu cel presat la rece. Dieta de 5 zile Este un regim alimentar care mbin armonios principiile nutritive i, datorit ei, vei reui s scpai de 4 kilograme n termenul record de 5 zile. Atenie, ns, dac suntei angrenat n activiti solicitante, ar fi bine s amnai nceperea acestei diete pentru perioada de concediu sau pentru o perioad mai puin stresant. Ar fi indicat ca n timpul n care vei urma aceasta diet s nu v angajai n efectuarea de eforturi prea solicitante, deoarece, innd cont c organismul se va afla ntr-o perioad catabolic, riscai s-l surmenai i, n plus, vei obosi mult mai repede. Dieta const n urmtoarele: - Luni: mere; - Mari: carne slab (de preferin pui, vit sau pete), fiart sau fript (n nici un caz prjit); - Miercuri: lapte degresat; - Joi: cartofi fierti; -Vineri: fasole verde. n fiecare zi se bea mult ap, de preferat plat. Cura de apte zile Aceast diet de 7 zile const n 6 mese pe zi, din 3 n 3 ore, ntre orele 7-22. Mesele nseamn cte un singur aliment, iar ordinea lor se pstreaza pe toat durata curei: - cafea amar - un ou fiert tare - 100 g carne fiart de vit, pui sau curcan - un mr - 100 g brnza de vaci - un ceai nendulcit sau un suc de roii Alte cure de slbire: Cura cu oet de mere Se pun cte dou lingurie de oet de mere ntr-un pahar cu ap. Se bea cte un pahar de trei ori pe zi, n timpul meselor Cura de roii Se bea cte o can cu suc de roii, n fiecare zi, dimineaa, pe stomacul gol. Cura cu elin Se bea cte un pahar mic de suc de elin dimineaa, pe stomacul gol. Cura cu struguri Se consum cte dou kilograme de struguri pe zi, dou zile pe sptmn, fr a mai mnca nimic altceva.

5.2. Denutriia/Slbirea
Se caracterizeaz prin scderea greutii corporale cu mai mult de 15 la sut fa de greutatea normal. Slbirea este considerat uoar dac nu depete 20 la sut din greutatea normal, mijlocie cnd ajunge la 20-30 la sut i sever cnd slbirea a depit 30 la sut. Slbirea poate fi urmare a unui deficit alimentar ndelungat prin subnutriie sau se poate instala n urma sau datorit unei boli grave (tuberculoz, diabet, cancer). Exist i persoane slabe prin constituie care, dei se hrnesc normal, au un organism incapabil s sintetizeze grsimile. Tratamentul urmrete stimularea poftei de mncare i ntrzierea senzaiei de sturare. Cura de supraalimentaie 3500 de calorii pe zi: 120 g carne, ficat, lapte, brnz, ou; glucide sub form de zaharuri, dulciuri, finoase, pine, fructe dulci (o jumtate de kilogram pe zi); lipide, sub form de unt, smntn, fric, untdelemn. Lapte cu drojdie de bere Drojdia de bere conine 46 la sut proteine, 17 vitamine, 16 amine i 14 sruri minerale eseniale. Este un excelent stimulativ al poftei de mncare. Se frmieaz o linguri de drojdie proaspt, se amestec cu o lingur de miere si deasupra se toarn o can cu lapte cldu. Se consum imediat. Drojdia poate fi adugat n sucuri de fructe i legume. Apiterapie Mierea de albine - folosit n loc de zahr, n ceaiuri, sau consumat ca atare. Polenul - cte 20 de g pe zi, dizolvat n ceai sau lapte cldu, naintea micului dejun. Past din muguri de nuc cu miere - 100 g de muguri de nuc se spal i se pun la fiert cu 200 ml de ap ntr-

un vas acoperit, la foc mic, pn apa scade la jumtate. Se zdrobesc bine, se las s se rcoreasc i se adaug 150 g de miere. Compoziia se amestec pn la omogenizare, se pune ntr-un vas de sticl colorat i se ine la rece. Se administreaz cte 3 linguri pe zi, naintea meselor principale. Pentru copii doza se njumtete. Preparatul stimuleaz pofta de mncare, accelereaz metabolismul, ajut la ngrare i crete rezistena organismului la infecii.

5.3. Carenele de vitamine


Stare de boal provocat de lipsa uneia sau mai multor vitamine din alimentaie. Noiunea este legat de un deficit de aport sau de un defect de absorbie (n cazul bolilor grave - cancer, parazii intestinali, diaree). De asemenea, poate aprea datorit creterii nevoilor organismului, n perioada de sarcin sau de alptare la femei. Vitamina A provine din plante i fructe (spanac, urzici, morcovi, roii, dovleac, caise, ciree). Alimentele din regnul vegetal sunt cu att mai bogate n vitamina A cu ct sunt mai viu colorate. n regnul animal, vitamina A se ntlnete n unt, smntn, fric, lapte, glbenu de ou, ficat de pete. Funcia cea mai important a vitaminei A o constituie protecia pielii i a mucoaselor, asigur buna funcionare a sistemelor osos i nervos. Carena de vitamina A se manifest prin tulburri de vedere, infecii ale mucoaselor, infecii digestive. Vitamina D se gsete mai ales n produsele de origine animal - lapte, unt, glbenu de ou, icre, untur de pete. Rolul vitaminei D este de a fixa calciul i fosforul n oase i dini. Lipsa ei duce la rahitism i osteoporoze. Vitamina E se gsete n embrionul cerealelor necojite, n zarzavaturile proaspete, grsimi i uleiuri generale, n ou, lapte i carne. Lipsa vitaminei E duce la sterilitate, avorturi spontane, slbirea musculaturii i hemoragii. Vitamina K se gsete n alimentele de origine vegetal (spanac, varz, conopid, ovz, porumb, roii, morcov, sfecl) i animal (ficat, splin, muchi). Deficitul de vitamina K duce la hemoragii grave. n ciroze, hepatite i ictere se observ un deficit major de vitamina K. Vitamina B1 se gsete n trele de cereale, drojdie de bere i carne. Lipsa ei duce la tulburri grave ale metabolismului, ale sistemului nervos i aparatului digestiv. Vitamina B2 (riboflavina) se gsete n ficat, drojdie de bere, ou, carne i pine neagr. Carene de riboflavin se ntlnete n anumite boli gastrointestinale i n afeciuni ale ficatului sau pancreasului. Vitamina B6 se gsete n lapte, ulei, cereale, sfecl, varz, spanac, struguri, mere. Este necesar pentru buna funcionare a sistemului nervos i a mduvei spinrii. Vitamina B12 se obine prin extracie din ficat de bou i are un rol esenial n producerea globulelor roii la nivelul mduvei. Carena de vitamina B12 poate conduce la anemii complicate i boli psihice. Vitamina C este prezent n legume (ardei, cartofi, ptrunjel) i fructe (lmi, portocale, mce). Vitamina C previne i vindec scorbutul, mrete rezistena vaselor sanguine i crete capacitatea de aprare a organismului mpotriva infeciilor. Vitamina P se gsete n struguri, lmi, mce, varz i spanac. Vitamina PP se gsete n majoritatea legumelor i fructelor. Fitoterapie Fructele de mcee au un coninut bogat n vitamina C i cantiti suficiente din vitaminele A i P. De asemenea, mai conin zaharuri, acid citric i malic i pectine. Are o capacitate foarte bun de a ntri organismele slbite n perioada convalescenei sau primvara, cnd corpul are nevoie de un aport crescut de vitamine. Se prepar un ceai din dou linguri de fructe zdrobite, care se fierb 10 minute n jumtate de litru de ap. Dup ce se rcorete, ceaiul se strecoar i se ndulcete dup gust. Se bea cldu sau rece, n cursul unei zile. Decoct de mcee Peste 100 g de mcee proaspete, splate i zdrobite se toarn un litru de ap rece. Se las la macerat 12 ore, se strecoar, se adaug 100 g de zahr i se completeaz cu ap pn la un litru. Se pstreaz la rece. Este indicat ca pentru preparatele din mcee s se foloseasc numai vase smluite, deoarece metalele descompun vitamina C. Sirop de mcee Peste 250 g de mcee uscate se pune un litru de ap clocotit i se las la macerat de seara pn dimineaa. Dup ce se filtreaz se fierbe cu jumtate de kilogram de zahr pn ajunge la consistena unui sirop gros. Se ia cte o lingur nainte de mesele principale sau se combin cu ap, sifon sau ap mineral, ca orice butur rcoritoare. Ceai tonic aperitiv Formula: rdcin de ghinur, rizomi de obligean, schinel, intaur, pelin, mcee, coriandru. Se utilizeaz n anemii, convalescen, lipsa poftei de mncare. Substantele amare excit glandele stomacului, mrind secreia gastric i, astfel, stimulnd pofta de mncare. Fructele de mce i coriandru i obligeana i dau o

arom plcut i ofer un supliment de vitamine naturale. Ceaiul se bea cu o jumtate de or naintea mesei, puin ndulcit cu miere. Apiterapie Unt cu miere Se amestec 100 g de unt proaspt cu 100 g de miere, pn la omogenizarea total. Se administreaz copiilor, cte 3-4 lingurie pe zi. Preparatul ajut la fixarea calciului, este indicat n bolile spasmofilice, tetanice, produse prin lips de calciu, n cazul pierderii greutii normale, a surmenajului, rahitismului i n convalescen. Butur rcoritoare din morcovi i lmie Se amestec 150 ml suc proaspt de morcovi cu 2 linguri de miere i o linguri suc de lmie. Se administreaz imediat. Are un coninut bogat n vitamine i substane energetice i o aciune rcoritoare, tonic i revigorant care se instaleaz rapid i dureaz 3-4 ore. Butura este bogat n vitaminele A, C i cele din complexul B. Alte remedii: Urzica - se folosete att ca aliment n cura de primvar pentru regenerarea organismului, dar i sub form de infuzie, n acelai scop. Infuzia se prepar dintr-o lingur de frunze la o ceac cu ap. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi. Coninutul su bogat n vitaminele A, C i K, precum i clorofila sunt elementele care o recomand pentru rezolvarea avitaminozelor severe.

O traditie in majoritatea societatilor si o practica alternativa populara in ultimii ani, fitoterapia este folosita pentru vindecarea diferitelor boli din cele mai vechi timpuri Plantele sunt cele care inmagazineaza in structura loc energia cosmica si telurica, sunt accesibile oricui si pot fi prelucrate cu usurinta, dand sentimentul coparticiparii la propria tamaduire. Chiar daca sfaturile despre puterea vindecatoare a plantelor si despre modul lor de folosire au fost transmise de femei prin viu grai din generatie in generatie, pe masura ce stiinta medicinei a avansat, s-au infiintat facultati de medicina unde femeile nu aveau acces, iar babatii le-au luat locul ca doctori cu patalama. Femeile insa au fost cele care si-au tratat si ingrijit familiile si comunitatea din care au facut parte. Ele au fost cele care au dat o mana de ajutor la venirea pe lume a unei noi vieti sau au fost alaturi de cei care se pregateau sa plece din aceasta lume. Au fost aproape de familiile lor atat la nastere, cat si la moarte. Harurile pe care le au femeile, precum grija pentru binele celor apropiati, compasiunea, intuitia, blandetea, bunatatea, rabdarea, fac casa buna cu practica vindecarii. Insa au existat si perioade in care femeile care stiau sa trateze anumite boli erau acuzate public pentru cunostintele lor despre natura si ierburile de leac, multe dintre ele fiind arse pe rug sub acuzatia de vrajitorie. In secolele XVII si XVIII se foloseau drept leacuri preparate complicate, scumpe, care adesea erau mai putin eficiente decat ierburile utilizate de femeile tamaduitoare.

CITESTE SI ... Carne alb, mai sntoas dect carnea roie Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi v propune noul su volum:Alimente pentru o via sntoas Secretele din msline i uleiul de msline Cele mai importante surse de proteine Starea de boal vs starea de sntate n medicina ayurvedic Gimnastica subacvatic te ajut s slbeti Examineaza-ti sanii o dat pe an Alimente care scad colesterolul Orezul brun, un aliment-minune pentru cura de slbire Nou modaliti prin care v putei controla glicemia Trei poteniatori de arom periculoi n cubul de legume
Fitoterapia si medicina alopata nu se exclud Mult timp, medicina a reflectat o abordare masculina, adesea razboinica a bolii, insa treptat balanta s -a echilibrat si femeile si-au reintrat in drepturile lor firesti ca tamaduitoare si doctorite, iar ca paciente isi asuma mai mult responsabilitatea pentru propria sanatate. Pe masura ce cusururile modelului medical mecanicist au devenit din ce in ce mai evidente, metodele naturale de vindecare, prin remedii mai blande, au castigat popularitate in Occident si nu numai. Fitoterapia este acea ramura medicala ce trateaza numeroase si diverse afectiuni cu ajutorul plantelor medicinale. Specialistii in fitoterapie sunt cei care cunosc bolile, tehnicile uzuale de diagnosticare, apeleaza la analizele standard si stiu sa chestioneze si sa examineze corect pacientul. Plantele medicinale sunt cele mai

adecvate pentru tratarea unor suferinte minore, insa pot fi folosite si in locul unor medicamente puternice. De asemenea, au rol in profilaxie si in echilibrarea bolilor degenerative cronice, ne explica dr. Cristina Ba lanescu, medic primar medicina generala. In anumite domenii, medicina moderna a inregistrat succese dincolo de orice asteptari: in chirurgie si in special in tratarea infectiilor. Cu toate acestea, ea nu se ridica la inaltime in domenii precum bolile cronice sau bolile cardiace, iar reactiile adverse ale tratamentelor medicale s-au inmultit. Afectiuni precum alergiile, astmul bronsic, reumatismul (unele forme), bolile psihomatice, nevrozele, tulburarile de memorie la varstnici, carentele in anumite vitamine si minerale, starile de stres si epuizare, intoxicatiile cronice, infectiile cronice, hipercolesterolemia, ulcerul gastroduodenal, enterocolita, colonul iritabil, dischinezia biliara sau bolile de piele raspund foarte bine la tratamentul fitoterapeutic. Plantele necesita o administrare prelungita de la doua-trei saptamani la cateva luni, in functie de gravitatea si vechimea bolii, dar si perseverenta bolnavului in urmarea tratamentului. Efectele se vad in timp, in cazul bolilor foarte grave putand dura si doi-trei ani. Este o ramura a terapiei naturiste ce da rezultate foarte bune in afectiuni usoare, functionale sau in stadii incipiente ale bolilor. De exemplu, fitoterapeutii pot prescrie diferite ceaiuri pentru a atenua sau vindeca suferintele bolnavilor. Ceaiul din frunze de menta se recomanda in cazuri de indigestie sau gaze. Pentru crampele stomacale si menstruale, rani ulceroase si afte este indicat ceaiul din flori de musetel. Fitoterapia este o metoda holistica. Fiinta umana este un intreg in care toate partile componente interactioneaza, ceea ce inseamna ca factorii care afecteaza sanatatea unei persoane pot fi stilul de viata, starea materiala, relatiile la nivel emotional, sanatatea mentala, mostenirea genetica si constitutionala etc. In aceasta situatie, orientarea spre medicina traditionala, naturala devine o necesitate, fitoterapia fiind principala metoda alternativa de tratament din cele peste 150 de terapii cunoscute si folosite in intreaga lume. Organismul recunoaste plantele si le accepta fara rezerve. Tratamentele se pot face preventiv sau curativ, pot fi simple sau complexe, se pot administra in cure sau pot constitui un mod complementar de hrana. Fitoterapia permite asocierea nelimitata cu orice alta metoda de tratament cu care se poate intrepatrunde sau pe care o poate completa, detaliaza dr. Cristina Balanescu. Nu exista contrindicatii Plantele medicinale pot proveni din flora spontana sau din cultura. Din 3.500 de specii de plante superioare existente la noi, 800 sunt considerate medicinale, iar 283 au proprietati terapeutice. Exista si importuri de plante, dar aici intervine riscul ca organismul nostru sa nu reactioneze la inaltimea asteptarilor. Plantele se pot folosi in stare proaspata sau dupa uscare, pot fi transformate in sucuri, uleiuri si se pot pastra intr-o forma mai grosiera sau sub forma de pulbere. De asemenea, ele pot fi administrate ca solutii extractive apoase (infuzie, decoct, macerat, sirop) sau extractive hidroalcoolice (tinctura, vin medicinal). Un alt aspect important este acela ca, in comparatie cu medicamentele de sinteza, plantele medicinale sunt mai usor de tolerat si nu dau reactii adverse decat in cazuri foarte rare. Sa nu uitam ca plantele medicinale sunt prietenele omului, iar pe prieteni trebuie sa-i cunosti, sa-i intelegi si sa-i respecti. Tratamentul se adreseaza fiecarui pacient, si nu afectiunii in general, avand in vedere toate perturbarile care au aparut in organism. Utilizarea plantelor medicinale in procesul curativ presupune din partea medicului cunoasterea principiilor active din fiecare planta, a partilor utilizate, a actiunilor farmaco-dinamice, a afectiunilor in care plantele pot avea efect adjuvant. Combinarea mai multor plante se face respectand compatibilitatea dintre acestea, iar dozele administrate au in vedere puterea activa a fiecarei plante. Pielea si parul Calitatea parului si a pielii reprezinta un indicator al starii de sanatate generala, iar la femei are legatura si cu nivelul estrogenilor produsi de organism. Datorita fluctuatiilor hormonale, pe parcursul vietii femeilor, pielea si parul pot sa suporte diverse transformari. Multe doamne apeleaza la fitoterapie pentru tot felul de probleme ale pielii, deoarece natura ne furnizeaza o multitudine de plante pentru infrumusetarea si curatarea acestora. Pielea este una dintre caile prin care organismul elimina substantele toxice, datorate de cele mai multe ori unei diete incorecte sau unui dezechilbru emotional. Tratamentul se bazeaza in egala masura pe utilizarea de remedii din plante de uz intern, dar si pe aplicatii externe. De exemplu, o eruptie sub forma de pete rosii, puriginoase, pe partea interna a bratelor si picioarelor sau la incheietura mainilor cu o piele uscata care poate sa se crape sau sa sangereze poate fi cauzata de o alergie la produse lactate, detergenti sau la tesaturile care acopera acele parti. In acest caz, primul pas este excluderea tuturor produselor de origine animala si diminuarea consumului de zahar, ciocolata, aditivi alimentari. Stresul trebuie inlaturat si el, deoarece eczemele pot fi agravate de reactii emotionale.

Metode de tratament pentru afectiunile pielii Tratamentul depinde de gravitatea eruptiei si de modul de manifestare. Urmatorul suc are efect detoxifiant: 300 g miez rosu de pepene verde, 125 g zmeura - are rol in eliminarea toxinelor si efect diuretic puternic. Pentru reactia alergica a pielii poate fi folosit uleiul de musetel: una sau doua picaturi, aplicatii locale. Pentru roseata este indicat uleiul de menta, una sau doua picaturi, o data pe zi, in aplicatii locale. Pentru inflamatie (zona rosie si umflata): ulei de lavanda, una, doua picaturi seara, inainte de culcare. Daca pielea este infectata se poate utiliza ulei din arborele de ceai, doua picaturi pe zona cu probleme, de doua ori pe zi. In faza acuta, nu se recomanda folosirea cremelor, ci a infuziilor din plante cu care se spala frecvent pielea. De asemenea, este bine sa se respecte o dieta usoara, cu restrictiile de mai sus. Iar la infuziile folosite pentru uz extern se foloseste nalba mare sau tataneasa. Este mult mai bine sa nu se ajunga la aparitia acestor eczeme, de aceea pielea si parul necesita protectie permanenta. Pentru aceasta, trebuie sa avem o alimentatie de calitate, in asa fel incat sa furnizam organismului toate elementele nutritive de care are nevoie. Un consum regulat de legume si fructe si o hidratare buna reprezinta primul pas pe care-l putem face in vederea atingerii acestui scop. Vitaminele antioxidante, cum este vitamina C, protejeaza fata si pielea in general de procesul de imbatranire si de modificarea structurii acesteia. Cremele si unguentele din plante si flori sunt un remediu foarte bun pentru sanatatea pielii. Chinezoaicele spun ca secretul tineretii si frumusetii sta in plante, si nu in numeroasele proceduri cosmetice existente pe piata la ora actuala. De exemplu, angelica poate fi folosita sub forma de tinctura, de trei ori pe zi cate zece picaturi. Uleiul de luminita poate fi adaugat in crema de corp folosita zilnic (2 ml la 50 g de crema). De asemenea, pielea mainilor si a fetei poate fi masata o data pe saptamana cu ulei esential de trandafir, cedru, flori de portocal sau ulei esential de lemn, ne sfatuieste dr. Cristina Balanescu.

Terapie cu ajutorul substantelor active biosintetizate de celula vegetala

Dumnezeu a ingaduit sa traim, in tara noastra, langa aproximativ 900 de specii de plante cunoscute ca avand proprietati terapeutice datorita substantelor active continute: flavonoizi, taninuri, derivati antracenici, uleiuri volatile, mucilagii, glicozide, saponozide, alcaloizi, vitamine, saruri minerale, etc.. Plantele stau la baza diferitelor medicamente alopate iar utilizarea fitoterapiei nu exclude tratamentul chimioterapic, care poate fi foarte util in cazuri grave sau urgente. Plantele sustin vindecarea, pregatesc terenul pentru produse de sinteza, potentand si favorizand efectul lor si ajuta la anihilarea efectelor toxice rezultate in urma acumularii unor compusi chimici dupa tratamente indelungate. Substantele active sunt prezente in diverse organe ale plantelor sau in toata planta ,in cantitati diferite in diferite perioade ale anului de aceea este foarte important sa se cunoasca bine organele plantei cu proprietati terapeutice si modul de recoltare optim. In plus aceeasi planta culeasa din diferite zone are valoare energetica si terapeutica diferita ar fi de dorit sa folosim plantele din zona in care traim.

Ramuri ale fitoterapiei:


Aromoterapia utilizeaza uleiuri esentiale obtinute din plante aromatice Gemoterapia foloseste elementele tinere ale plantelor: muguri, radice Fitocosmetica foloseste princiiple active ale plantelor pentru intretinerea si infrumusetarea epidermei, conservand astfel tineretea

Recoltarea plantelor cu proprietati terapeutice trebuie facuta la momente optime din an si chiar din zi, din zone curate energetic si ecologic, in conditii curate, in general pe timp uscat, in perioada de Luna Plina sau cel putin pe Luna in crestere, cu atentionarea expresa asupra curateniei fizice si spirituale a persoanei care recolteaza si cerinta de a permite regenerarea plantei pe locul ei de cultura. Mugurii se culeg in majoritate inainte de desmugurire cu exceptia coniferelor la care se culeg la inceputul cresterii lasatarilor, lasand intacta treimea superioara dinspre varful ramurilor. Scoarta se recolteaza dupa pornirea in vegetati, de pe ramuri secundare. Partea aeriana (Herba ) se recolteaza cand 2/3 din flori sunt deschise, in general prin taiere pana la partea lignificata. Frunzele se recolteaza inaintea si in timpul infloririi, lasand intact 1/3 din ramuri spre varf, sau se culeg frunza cu frunza. Florile se culeg cateva in faza de boboc si marea majoritate la inflorire. Fructele si semintele se recolteaza la maturitate deplina, in zori sau noaptea. Radacini, rizomi, bulbi, tuberculi se recolteaza la repaus vegetativ, primavara devreme sau toamna tarziu. Uscare: in locuri bine aerisite, la soare pentru fructe si radacini si la umbra pentru restul partilor de plante. Pastrare: in pungi sau saci de hartie, carton sau recipiente de sticla cu capac, pentru maxim 1-3 ani de la recoltare. Modalitati de administrare : INTERN -solutii apoase : Infuzia, Decoct, Macerat la rece, Sirop -solutii hidroalcoolice : Tincturi, Vinuri medicinale, Cidruri, Pulberi liofilizate, Extracte, Ceaiuri instant EXTERN -uleiuri medicinale, cataplasme, bai de plante Oteturi aromatice, Inhalatiile, Gargarisime, Unguente

Exemple de afectiuni care se pot trata fitoterapeutic : Afectiuni ale segmentului buco-faringian: gingivite, paradontoza, stomatite, afte, amigdalite Afectiuni ale segmentului gastro-intestinal: anorexie, greata, voma, hipoaciditate, anaciditate, gastrita hipoacida, gastrita hiperacida, ulcer, enterite, enterocolite, dizenterie, metorism, dureri abdominale, colici, constipatie, hemiltiaza paraziti intestinali. Afectiuni ale segmentului hepato-biliar: hepatite, insuficienta hepatica, litiaza biliara, dischinezie biliara, pancreatita. Afectiuni cardio-vasculare si circulatorii: tulburari de ritm cardiac pe fond nervos, hemoragii, hemoroizi, ulcer varicos, flebite, insuficienta cardica si circulatorie, hiper si hipo tensiune arteriala, tahicardie, arteromatoza si arteroscleroza cardio-vasculara, anghina pectorala. Afectiuni respiratorii: guturai, gripa, bronsite, tuse, expectoratie, astm bronsic, enfizem pulmonar,silicoza, pneumonia, tuberculoza. Afectiuni ale aparatului urinar: nefrite, cistite, pielite, uretrite, litiaza si colica renala, retentie azotata, enurezis. Afectiuni metabolice si boli de nutritie: rahitism, diabet zaharat, obezitate, celulita, guta. Afectiuni dermatologice: acnee, eczema, infectii, arsuri, degeraturi, contuzii, verucoza-negi. Boli tumorale Afectiuni nervoase: insomnii si emotivitate crescuta, cefalee, migrene, nevralgii, nevrite, stres, depresie, anxietate, neurastenie, nevroza.
itoterapia in tratamentul bolilor reprezinta cea mai veche forma de terapie, care utilizeaza plantele medicinale si remediile naturale pentru tratarea diferitelor afectiuni. Cunostintele despre fitoterapie au fost asimilate de-a lungul mileniilor si transmise din generatie in generatie vindecatorilor, tamaduitorilor si medicilor, inzestrati cu intuitie si inteligenta, fiind, printre alte forme de vindecare naturala, principala metoda de terapie folosita inainte de aparitia erei antibioticelor si a medicamentelor de sinteza (incepand cu anii 1928 1930). In lumea moderna, fitoterapia a devenit o stiinta (practicata de medici cu compententa in fitoterapie) efectele plantelor medicinale asupra organismului fiind dovedite prin numeroase cercetari din domeniul chimiei organice, fitochimiei, farmacologiei, farmacognoziei, biochimiei, microbiologiei, virusologiei. Avantajele folosirii fitoterapiei in tratament Fitoterapia ofera avantajul unor rezultate terapeutice bune, nu are efecte secundare semnificative, produsele naturale fiind bine tolerate de organismul uman si in plus are avantajul unor costuri mici, comparativ cu medicina conventionala. Studiile au dovedit ca plantele ca un intreg, poseda efecte medicinale multiple si complexe, care nu sunt regasite in componentele lor, luate separat. Mama Natura pare sa ofere ce-i mai bun, de aceea produsele folosite n fitoterapie, sunt cat mai apropiate de starea lor naturala, fireasca, aceasta aducand cu sine cele mai bune si complete rezultate terapeutice. Cum actioneaza plantele medicinale?

Plantele medicinale actioneaza prin intermediul unei mari varietati de compusi chimici: antioxidanti, flavonoide, taninuri, chinone, fitosteroli (hormoni vegetali), saponozide, lipide, glucide, pectine, mucilagii, numeroase vitamine si elemente minerale, proteine, acizi organici si lecitine, aceasta fiind doar o mica parte a lor. In acelasi timp, exista o mare cantitate de substante inactive terapeutic (celuloza, lignina, etc) ori care au un minim interes farmacologic, care insa stimuleaza secretiile intestinale si ajuta astfel absorbtia principiilor activi, ducand la un efect terapeutic mult mai amplu si complet. Deci toate componentele plantei actioneaza in sinergie, niciunul dintre ele neefiind nefolositor, per ansamblu. Asadar folosirea plantei intregi sau a partilor de plante este mult mai valoroasa decat folosirea unui extract din acea planta. Modalitatile de utilizare a plantelor Modalitatile de utilizare a plantelor medicinale sunt multiple si dintre acestea enumeram: sucul din planta proaspata, planta uscata sub forma de pulbere, maceratul la rece, extractul hidro-alcoolic, capsule, siropuri, creme, lotiuni, unguente etc. Ce afectiuni pot fi tratate prin fitoterapie? Fitoterapia este o metoda terapeutica ce se adreseaza unei game largi de afectiuni medicale. Printre acestea enumeram: afectiuni gastrice si intestinale, afectiuni biliare si hepatice, afectiuni ale rinichilor, boli cardiace si vasculare, alergii, boli cronice si pulmonare, anemii, depresii, afectiuni reumatismale. Practic nu exista afectiune care sa nu fie insotita, daca nu de vindecare completa, cel putin de ameliorare in urma tratamentului cu plante medicinale, iar efectele benefice se simt chiar si dupa 6-7 zile de tratatament, tratamentul fiind totusi de o durata mai mare sau mai mica in functie de gravitatea bolii (putand dura chiar si 7-8 luni). Este foarte important insa, ca pacientul sa consulte mai intai medicul fitoterapeut, care va putea decide tratamentul adecvat pentru pacient, tinand cont de afectiunile asociate pe care acesta le are. Fitoterapia promoveaza un mod de viata sanatos si o alimentatie naturala, precum si apropierea de natura si de beneficiile sale infinite. Pacientul va tebui sa evite autoterapia si sa adreseze medicului fitoterapeut pentru rezolvarea diferitelor afectiuni, stiind ca in fitoterapie nu se trateaza boala ci pacientul, tratamentul fiind individualizat fiecarui caz in parte.

Fitoterapia in diabet zaharat


Tip: Medicina naturista Continut: In mod special, in ultimii 10 ani, s-au facut cercetari stiintifice amanuntite asupra plantelor utilizate de diverse popoare pentru actiunea lor hipoglicemianta.In acest sens, este interesant de semnalat faptul ca una si aceeasi specie, de exemplu Catharantus roseus este utilizata in tratamentul traditional al diabetului, de catre comunitati umane situate la mare distanta unele de altele (Filipine - Africa de Sud - Australia - India). Unii alcaloizi din planta administrati unui numar mare de bolnavi diabetici, in cantitate de 100 mg/1kg corp, s-au dovedit a fi, in ceea ce priveste actiunea, echivalenti Tolbutamidei (sulfamida antidiabetica cea mai larg utilizata in tratamentul diabetului). Pana in prezent, rezultatele cele mai bune in tratamentul pancreatitelor si al diabetului, prin mijloace fitoterapeutice, au fost obtinute asociind extractele selective din cele mai multe plante sau plantele ca atare, neprelucrate prin procedee chimice. Aceste plante contin glicozite sterolice si flavonozide. La unele specii, efectul hipoglicemiant dispare prin prin uscarea plantei la temperaturi de peste 400C sau prin infuzare. In alte cazuri, efectele hipoglicemiante depind de starea de maturizare a fructului. Este cazul bananelor, la care fructele verzi scad glicemia, pe cand cele coapte ii cresc nivelul. Unele substante active din plante actioneaza numai in prezenta unor cantitati minime de

celule pancreatice beta (insulinoproducatoare), actiunea lor fiind realizata prin intermediul insulinei. La numerosi pacienti tratati cu extracte de frunze de afin, s-a constatat reducerea semnificatica a dozelor de insulina necesare zilnic. Administrarea fructelor de afin are un efect hipoglicemic. In formele usoare de diabet zaharat, preparatele din afin pot chiar inlocui insulina, mai ales daca se asociaza si cu alte plante cu actiune hipoglicemianta. Totusi, trebuie retinut ca substantele active din afin nu dau rezultate satisfacatoare in formele medii sau severe de diabet, sau in diabetul infantil. Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau congelate, cate 50-100g pe zi, in cure de 2 saptamani pe luna. Tratamentul se va face intermitent, cu pauze intre serii. Din infuzia preparata dintr-o lingura de frunze de afin la o cana cu apa se beau 2 cani pe zi timp de 10 zile. Extractul apos, preparat la rece prin macerarea a doua linguri de frunze in 250 ml apa, timp de 6 ore, se bea in cantitate de 2 cani pe zi. Pulberea din fructe uscate se ia cate jumatate de lingurita, in putina apa, de 3 ori pe zi. Frunzele de anghinare contribuie si ele la scaderea glicemiei - infuzie. Infuzia preparata din frunze de dud. Decoctul dintr-o lingura de teci de fasole maruntite. Se recomanda ca adjuvante frunzele de nuc, frunzele de salvie, frunzele de urzica si radacina de brusture, toate sub forma de infuzie, preparata dintr-o lingura de planta la o cana cu apa. Se beau 2-3 cani pe zi, exceptand radacina de brusture care se prepara sub forma de decoct, o lingura de planta la o cana cu apa, din care se beau 2 cani pe zi. Bolile de nutritie

Raspandirea bolilor de nutritie este uimitoare si lamureste influenta factorilor sociali asupra vietilor noastre. Domeniul cunoscut sub numele de sociologie a corpului investigheaza modalitatile prin care trupurile noastre sunt afectate de influente sociale. Corpurile noastre sunt profound afectate de experientele noastre sociale, ca si de normele si valorile grupurilor carora apartinem.

1. BOLILE DE NUTRITIE SI INGRIJIREA CORPULUI

Boala reprezinta modificare organica sau functionala a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afecteaza organismul; maladie, afeciune, betesug. Aparitia bolilor de nutritie in societatile occidentale coincide in mod direct cu globalizarea productiei de alimente, care s-a accentuat in ultimii 30-40 de ani. In ultimii ani o mare parte a populatiei din intreaga lume urmeaza un regim de slabire. Aceasta nu inseamna ca toata lumea incearca sa slabeasca, ci ca trebuie sa ne cream o dieta. Aceata dieta inseamna ca trebuie sa hotaram ce anume mancam, in raport cu diferitele informatii medicale de care dispunem. Adolescenta americana sufera de anorexie, o boala de origine fizica manifestata prin obsesia de a avea o silueta frumoasa care duce la un moment dat la renuntarea la hrana. Anorexia si alte boli de nutritie reflecta situatia in care femeile joaca un rol mai important in societate decat inainte, dar continua sa fie apreciate atat dupa felul in care arata, cat si dupa realizari. Bolile de nutritie sunt inradacinate in sentimentul de rusine legat de propriul corp. Femeia se simte nepotrivita si imperfecta, iar temerile ei despre ceilalti se concentreaza in parerile ei despre propriul trup.

2. SANATATEA SI MEDIUL INCONJURATOR

Mediul reprezinta natura inconjuratoare alcatuita din totalitatea factorilor externi in care se afla fiintele si lucrurile. Sanatatea noastra este in mod vadit legata de mediul inconjurator, atat la nivel local, cat si pe plan global. Nimeni nu cunoaste cu exactitate gradul in care amenintarile la adresa ecosoitemelor globale din prezent sunt legate de configuratiile de sanatate si de boala, dar anumite forme de degradare a mediului genereaza cu siguranta riscuri pentru sanatate. Protectia mediului reprezinta astfel o parte importanta a medicinei preventive. Multa vreme s-a crezut ca poluarea aerului a afectat in mod nefavorabil doar persoanele suferinde de astm sau de emfizem- in special la copii. Acum se considera ca imbolnavirea plamanilor si alte probleme respiratorii isi pot face aparitia in organismul oricarui adult atunci cand calitatea aerului scade sub o anumita limita. Ceea ce putem face in acest sens este distrugerea poluarii care este reprezentata de masina sau orientarea spre mijloace de transport nepoluante. Insa economiile moderne sunt puternic centrate pe masina si pe industrii. Va fi nevoie de schimbari sociale majore pentru a produce un mediu mai curat si mai sanatos.

3. SANATATEA SI IMBATRANIREA

Sanatate este stare a unui organism la care functionarea tuturor organelor se face in mod normal si regulat. Sanatatea reprezinta stare fizica si fiziologica normala a unui organism sanatos. Problemele ingrijirii sanatatii nu pot fi departajate de faptul ca traim intr-o societate in care exista batrani, in cadrul careia proportia de oameni in varsta de 65 de ani sau mai mult, sporeste in mod constant. Procesul de imbatranire era odinioara acceptat ca fiind o manifestare inevitabila a distrugerilor provocate de trecerea timpului. Dar, din ce in ce mai mult, imbatranirea nu mai este considerate ceva ca de la sine inteles; progresele din domeniul medicinei si ale nutritiei au dovedit ca o mare parte din ceea ce se considera odinioara ca fiind inevitabil in privinta imbatranirii poate fi contraatacat sau incetinit. In medie, oamenii traiesc pana la varste mult mai inaintate decat in urma cu un secol, ca urmare a imbunatatirilor din domeniul nutritiei, igienei si ingrijirii sanatatii.

3. 1. Efectele fizice ale imbatranirii


Batranetea nu poate fi identificata cu starea precara a sanatatii sau cu neputinta, dar varsta inaintata comporta din ce in ce mai multe probleme de sanatate. Pe parcursul ultimelor doua decenii biologii au realizat o incercare sistematica de a deosebi efectele fizice ale imbatranirii de trasaturile asociate cu maladii. Un aspect discutat il reprezinta gradul exact in care corpul se transforma o data cu imbatranirea. Efectele deficientelor suferite de pierderile sociale si economice sunt greu de separate de efectele deteriorarii fizice. Pierderea rudelor si a prietenilor, separerea de copii care traiesc in alta parte si piederea locului de munca pot cu toatele sa ceara si ele un pret fizic. Descoperirile cercetatorilor demonstreaza ca starea proasta a sanatatii si varsta inaintata nu sunt sinonime. Exista multi oameni in varsta de peste saizeci si cinci de ani care se bucura de o sanatate aproape perfecta. Imbatranirea corpului este afectata de influente sociale, dar este guvernata si de factori genetici. In general biologii sunt de acord cu faptul ca fiinta umana are o durata maxima de viata conditionata de genela sale, de aproximativ 120 de ani. Dar in acelasi timp trebuie amintit faptul ca corpul uman este programat genetic sa moara.

3. 2. Viitorul imbatranirii
Intr-o societate care acorda o mare importanta tineretii, vitalitatii si atractivitatii fizice, oamenii mai in varsta tind sa devina invizibili. Varsnicii nu au reusit sa-si redobandeasca intreaga autoritate si prestigiul care se acordau de obicei batranilor comunitatii in societatile antice. Insa datorita faptului ca au ajuns sa cuprinda un procent mai mare din populatie, oamenii in varsta au dobandit o mai mare influenta politica decat inainte.

Grupurile de activisti au inceput sa lupte impotriva varstismului (discriminarea pe baza varstei)cautand sa incurajeze o opinie obiectiva despre batranete si oameni varsnici. Varstismul reprezinta o ideologie la fel ca si sexismul sau rasismul.

4. BUNA FUNCTIONARE A CORPULUI: IMAGINI DESPRE SANATATE SI BOALA

Valoarea vietii umane reprezinta totodata valoarea fundamentala care se afla la baza dezvoltarii sistemelor de ingrijire a sanatatii in societatea moderna. Sanatatea si boala sunt termini definiti din punct de vedere cultural si social. Culturile difera din punct de vedere a ceea ce se considera ele a fi sanatos si normal. Toate culturile au cunoscut concepte despre sanatatea fizica si boala, dar cea mai mare parte din ceea ce noi recunoastem acum ca fiind medicina reprezinta urmarea dezvoltarilor din societatea occidentala de-a lungul ultimelor trei secole. In societatile premoderne, familia era principala institutie care facea fata bolii sau suferintei. Intotdeauna au existat indivizi care s-au specializat in vindecarea unor boli, folosind un amestec de remedii fizice si magice, iar multe dintre aceste sisteme traditionale de tratament supravietuiesc in culturile non-occidentale din lume. Medicina moderna a introdus o opinie despre boala care consisdera originile si tratamentul sau ca fiind fizice si explicabile in termini stiintifici. Aplicarea stiintei la diagnosticul si tratamentul medical a reprezentat caracteristica majora a dezvoltarii sistemelor de ingrijire a sanatatii. Alte caractere, strans legate de acestea, au fost acceptarea spitalului ca loc in care sunt tratate bolile grave si dezvoltarea profesiunii medicale care presupune folosirea unor coduri etice recunoscute si cu o putere sociala. Cu toate ca practica medicala pofesionala nu se imitaeza la spitale, acesta a oferit un cadru in care doctorii au fost capabili pentru prima oara sa trateze si sa studieze pacienti in numar mare, in circumstante care permit aplicarea si concentrarea tehnologiei medicale. In vremurile medievale bolile majore erau maladii infectioase cum ar fi tuberculoza, malaria si ciuma, aceasta din urma ucigand in secolul al XIV-lea un sfert din populatia Angliei si devastand intinse regiuni din Europa.

4. 1. Boala si sanatatea in tarile dezvoltate

In cadrul statelor industrializate exista deosebiri semnificative in distributia maladiilor majore. Aproximativ 70% din decesele din tarile occidentale sunt generate de cancer, maladii cardiace, infarct si bolile de plamani. Au fost realizate progrese in intelegerea originilor lor si in controlare efectelor lor, dar nici una din ele nu a fost vindecata efectiv. Fiecare boala difera de la o tara la alta, in functie alimentatie, climat, poluare si alti factori. Oamenii din sectoarele mai bogate ale societatii tind sa urmeze regimuri alimentare superioare si un acces mai mare la asistenta medicala. Conditiile de munca si saracia afecteaza de asemeni sanatatea. Programele de educatie sanitara si de prevenire a bolilor reprezinta o posibiltate de combatere a saraciei

4. 2. Boala ca stigmat: impactul S.I.D.A.


Nu toate maladiile sunt gasite frecvent printre cei mai saraci. De exemplu, anorexia este comuna tuturor claselor sociale. Acelasi lucru este adevarat si despre SIDA (sindromul imuno-deficientei autodobandite). SIDA este o boala misterioasa, despre care nu se stie de unde a aparut, devenind un risc major pentru sanatate in mai putin de 25 de ani. Ea produce distrugerea sistemului imunitar al organismului, cel suferind cazand prada unei serii intregi de maladii fatale. Nu se stie daca SIDA isi are originile in socializarea naturii, ca rezultat neintentionat al interventiei umane. S-a speculat idea ca maladia poate constitui rezultatul experimentelor cu arme de razboi bacteriologice, care au creat un virus mortal. O caracteristica distictiva a maladiei SIDA, in comparaie cu majoriatea celorlalte maladii, este aceea ca poate fi transmisa pe cale sexula. SIDA a aparut pentru prima data in America de Nord in randul grupurilor homosexuale masculine si initial s-a considerat boala a homosexualilor.

4. 2. 1. Descoperirea virusului si efectele bolii


O persoana infectata cu HIV pierde treptat sistemul imunitar o data cu celulule albe infectate astfel incat persoana infectata devine extrem de vulnerabila la alte boli precum pneumonia, infectii cu paraziti, ciuperci si alte boli simple si obisnuite. Pierderea sistemului imunitar permite formarea unui sindrom clinic (adica aparitia unei serii de boli) care se dezvolta si apoi duce la moartea individului infectat.

4. 2. 2. Ocurenta
Epidemia generata de SIDA e in continua crestere si dezvoltare. In Statele Unite, HIV a aparut intai in comunitatiile homosexualilor si in randurile oamenilor care primeau sange; apoi s-a raspandit si randul celor care foloseau droguri intravenoase si apoi mai ales prin prostitutie s-a extins in toate paturile sociale. In aceasta tara homosexualii sunt responsabili de 50% dintre cazurile de transmitere, cei ce folosesc droguri intravenoase sunt responsabili de 25%, iar barbatii care transmit HIV la femei sanatoase ocupa 10%. America are peste 400.000 de cazuri de SIDA dintre care jumatate sunt albi si o treime negrii. Momentan barbatii reprezinta 88% din persoanele infectate iar femeile celelalte 12% insa numarul de femei si copii infectati cu SIDA este in crestere, maladia ajungand sa fie principala boala care cauzeaza moartea persoanelor intre 25 si 44 de ani si a opta cauza de moarte in America. Pe o scara globala SIDA se raspandeste intr-un mod accelerat. Africa, care inainte reprezenta doar 10% din cazuri a ajuns acum la 60%. Adunate, America de Nord si cea de Sud sunt responsabile de mai putin de 20% de noi infectii, in Africa aflandu-se mai mult de 90% din cazuri. Epidemia se raspandeste acum rapid si in Asia unde infectiile au crescut cu mai mult de 100% in ultimii trei ani, Asociatia Sanatatii Mondiale fiind foarte ingrijorata intrucat aceste infectii vor creste foarte mult rata mortalitatii in Asia. Virusul din America, Europa si Africa centrala e cunoscut ca HIV-1, in celelalte parti ale lumii se gaseste HIV-2, o forma mai avansata care e capabila sa omoare mult mai usor celulele albe din sange.

5. INTERVIUL CA TEHNICA DE CERCETARE STIINTIFICA

In limba romana termenul de interviu reprezinta un neologism provenit din limba engleza, fiind utilizat deopotriva in jurnalistica si in stiintele socioumane. El are ca echivalent termenii din limba franceza entretien (conversatie, convorbire) si entervue ( intalinre intre doua sau ma multe persoane). Termenul de interviu s-a impus pe plan mondial, fiind utilizat atat de sociologii francezi cat si de cei germani, fapt ce determina utilizarea lui si de catre specialistii romani. Etimologic, cuvantul interviu semnifica intalnirea si conversatia dintre doua sau mai multe persoane.

5. 1. Interviul ca tehnica de cercetare


Definim interviul de cercetare ca tehnica de obtinere, prin intrebari si raspunsuri, a informatiilor verbale de la indivizi si grupuri in vederea verificarii ipotezelor sau pentru descrierea stiintifica a

fenomenelor socioumane. Interviul se bazeaza pe comunicarea verbala si presupune intrebari si raspunsuri. Convorebirea reprezinta elemental fundamental in tehnica interviului, in timp ce intrevederea nu constituie decat o conditie care faciliteaza transmiterea informatiilor unidirectionale: de la persoana intervievata spre operatorul de interviu. Fiind vorba despre interviu ca tehnica de cercetare in stiintele socioumane, trebuie accentuat faptul ca utiliarea acestuia in cercetarea din domeniul stiintelor socioumane trebuie sa conduca la stabilirea relatiilor dintre variabile, la testarea ipotezelor. Utilizarea interviului in cercetarea stiintifica are mai multe scopuri. In primul rand, are un scop exploator, de identificare a variabilelor si a relatiilor dintre ele. Cu ajutorul interviului se poate ajunge la formularea unor ipoteze interesante si valide. Informatiile pot ghida in continuare cercetarea fenomenelor psihologice si sociologice. In al doilea rand, interviul poate constitui instrumentul principal de recoltare a informatiilor in vederea testarii ipotezelor. In acest caz, fiecare intrebare reprezinta un item in structura instrumentului de masurare. Cel de-al treilea tel al interviului este reprezentat de recoltarea unor informatii suplimentare celor obtinute prin alte metode.

5. 2. Avantajele si dezantajele interviului


Kenneth d. Bailey prezinta avantajele interviului: Flexibilitatea, posibilitatea de a obtine raspunsuri specifice la fiecare intrebare; Rata mai ridicata a raspunsurilor, asigurata de obtinerea raspunsurilor si de la persoane care nu stiu sa scrie si sa citeasca; Observarea comportamentelor nonverbale, fapt ce sporeste cantitatea si calitatea informatiilor; Colectarea unor raspunsuri spontane, stiut fiind faptul ca primele reactii sunt mai semnificative; Asigurarea unor raspunsuri personale, fara interventia altora; Studierea unor probleme mai complexe prin utilizarea unor formulare, chestionare sau ghiduri de interviu mai amanuntite; Asigurarea raspunsului la toate intrebarile si prin aceasta furnizarea informatiilor pentru testarea tuturor ipotezelor cercetarii; Precizarea datei si locului convorbirii, fapt ce asigura compatibilitatea informatiilor.

Acelasi sociolog precizeaza o serie de dezavantaje si limite intrinseci: Costul ridicat nu numai al orelor de intervievare, dar si al celorlalte etape si momente ale proiectarii si realizarii cercetarilor pe baza de interviu; Timpul indelungat necesar pentru identificarea persoanelor incluse in esantion, pentru obtinerea acordului si desfasurarea convorbirii, uneori fiind necesare mai multe vizite la aceeasi adresa; Erorile datorate operatorilor de interviu in ceea ce priveste punerea intrebarilor si inregistrarea raspunsurilor;

Imposibilitatea consultarii unor documente in vederea formularii unor raspunsuri precise; Inconveniente legate de faptul ca se cere indivizilor sa raspunda indifferent de dispozitia lor psihica, de starea de oboseala; Neasigurarea aninomatului, fiind cunoscute adresa si numarul de telefon ale persoanelor ce urmeaza a fi intervievate; Lipsa de standardizare in formularea intrebarilor, ceea ce limiteaza compatibilitatea informatiilor; Dificultati in accesul la cei care sunt inclusi in esantion. Atat avantajele, cat si dezavantajele sunt relative, trebuie sa fie judecate in raport cu alte metode si tehnici de cercetare in stiintele socioumane si mai ales in functie de diferitele procedee si tipuri de interviu.

5. 3. Tipuri de interviu
In literature de specialitate consacrata interviului ca tehnica de cercetare se intalnesc diferite criterii de clasificare. a) din punctual de vedere al continutului comunicarii, se poate face distinctia intre interviul de opinie si interviul documenta. b) calitatea informatiilor depinde de foarte multi factori. Intre acestia se gaseste si durata convorbirii care ofera serioase garantii privind nu numai volumul informatiilor, dar si calitatea lor. Cu cat interviul este de durata mai lunga, cu atat informatiile colectate vor fi mai multe. Prin urmare interviul extensiv, chiar daca se aplica unui numar mare de personae, nu reusesrte sa puna in evidenta structurile de profunzime, asa cum se intampla in cazul interviului intensive. c) Gradul de libertate al certcetatoruluoi in alegerea temelor de investigare si in ceea ce priveste formularea, numarul si succesiunea intrebarilora determinat aparitia interviului clinic si interviul centrat. Interviul clinic este exemplul cel mai concludent pentru libertatea de schimbare a temei de conversatie si este utizat cu precadere in psihoterapie si mai putin in investigatia psihologica sau sociologica. Interviul centrat, ca tehnicca de cercetare in stiintele socioumane a fost prezentat pentru prima data in 1946 intr-un studio realizat de catre Robert merton si P.L.Kendall. Este un interviu semistructurat, in sensul ca abordeaza teme si ipoteze dinainte stabilite, dar intrebarile si succesiunea lor nu sunt prrestabilite. d) Interviurile pot fi unice sau repetate. In sondajele de opinie avem de-a face, de regula, cu o singura convorbire cu fiecare dintre persoanele cuprinse in esantion. In practica psihoterapeutica se aplica in mod repetst. Subiectul intervievat dobandeste o anumita experienta in rolul sau astfel incat convorbirea se desfasoara in alte conditii psihosociale. e) Cel mai adesea interviul se deruleaza ca o comunicare intre doua pesoane: operatorul de interviu si persoana care raspunde. In afara acestui tip de interviu personal, in cercetarea sociologica se utilizeaza si interviul de grup. Acesta din urma s-a impus in cadrul directiei de studiu al grupului mic. In lucrarea

Discutia de grup ca tehnica de intervievare J.A.Banks sustinea ca in situatia de grup, indivizii ofera raspunsuri care cred ei ca sunt asteptate de grupul lor de apartenenta, in timp ce in interviurile personale ei dezvaluie reactiile proprii. Din aceasta cauza in interviurile de grup opiniile sunt exprimate cu mai multa intensitate.

5. 4. Desfasurarea interviului de cercetare


In functie de tipul de interviu, modul de desfasurare al convorbirii dintre operatorul de ancheta si persoana intervievata prezinta anumite particularitati. Sociologii americani Roethlisberger, Dickson si Blanchet au formulat o serie de principii generale in privinta aplicarii interviului: Tot ceea ce au de spus persoanele intervievate trebuie tratat ca elemente inseparabile de contextual discursive si situational; trebuie sa se ascorde atentie atat continutului manifest, cat si celui latent Cerecetatorul va acorda atentie nu numai la ceea ce persoanele au spus, dar si la ceea ce nu au spus sau nu pot spune fara ajutorul lor Ceea ce declara oamenii intr-un interviu nu reprezinta decat indicatori, pe baza carora cercetatorul va trebui sa identifice problemele persoanelor intervievate Cercetatorul trebuie sa situeze problemele persoanelor intervievate in contextul social al desfasurarii intrevederii. Prima problema si, probabil, cea mai delicate este prezentarea operatorului de interviu astfel incat sa obtina acordul persoanelor de a fi intervievate.Pentru aceasta, operatorul de interviu trebuie: sa explice scopul si obiectivele cercetarii; sa descrie metoda prin care respective persoana a fost selectionata din esantion; sa prezinte institutia sub girul careia se face ancheta; sa asigure interlocutorului de anonimatul anchetei si de caracterul confidential al raspunsurilor. Punerea intrebarilor trebuie sa urmeze ordinea din chestionar. Ooperatorul de interviu va citi cuvant cu cuvant fiecare intrebare, dand posibilitatea persoanei intervievate de a urmari pe un alt exemplar al chestionarului formularea intrebarilor si, eventual, variantele de raspuns. Cand persoana intervievata nu va intelege interebarea, operatorul de ancheta va reciti intrebarea, dupa care se vor furniza explicatii suplimentare cu privire la acea intrebare. Astfel se incearca obtinerea de raspunsuri la toate intrebarile care sa fie cat mai complexe cu putinta. Operatorii de ancheta vor caquta sa realizeze o apropiere pozitiva de persoana intervievata, incurajand-o sa raspunda cat mai detaliat. Pentru invingerea timiditartiipersoanelor selectionate in esantion prin explicarea detaliata a principiilor anchetei sociologice, insistandu-se asupra faptului ca la interviurile vizand sondarea opiniilor nu exista raspunsuri bune sau rele. Mentinerea atentiei persoanelor intervievate se realizeaza prin abordarea in cursul convorbirii a unor teme care prezinta interes pentru cei care urmeaza sa raspunda, chiar daca acestea nu sunt direct legate de problema de studio.

Autorii mentioneaza ca in desfasurarea interviurilor de cercetare este bines a se abordeze probleme concrete. Daca in timpul interviului, din cauza oboselii, interesul persoanelor intervievate scade, se recomanda schimbarea ritmuluoi de dicutie. Kenneth D.Bailey , rezumand ideile din manualul operatorului de interviu(1969), arata ca raspunsurile nu sau nu stiu au alta semnificatie decat refuzul de a raspunde. Refuzul de a raspunde poatesemnifica atitudinea anmtiguvernamentala a subiectilor, aprecierea negative a anchetei, suspiciunea sau antagonismul( forma a contradictiei dintre grupuri si clase cu interese fundamentale opuse) in raport cu operatorul de interviu. Unele nonraspunsuri se datoreaza lipsei de timp a persoanelor intervievate sau experientei lor negative ca subiecti in cadrul altor anchete. Operatorul va trebui de fiecare data sa caute o explicatie reala refuzului de a raspunde la o intrebare sau la mai multe intrebari din interviu.

Bibliografie: Septimiu Chelcea- Metodologia cercetarii sociologice- Metode cantitastive si calitative, editura Economica, Bucuresti, 2004 Anthony Giddens-Sociologie, editura Bic all, Bucuresti, 1997

Schimbul permanent de substane i energie dintre organism i mediu se numete metabolism i constituie funcia fundamental a vieii ; ncetarea metabolismului determin moartea organismului. Pentru eliberarea energiei ce se gsete acumulat n substanele alimentare, au loc n organism reacii chimice (enzimatice), n urma crora rezult i substane ce vor fi eliberate n mediul extern. Energia intrat n organism nu se pierde, ci se transform i se ntoarce n mediu sub alte forme. Glucidele se gsesc n proporie mare n alimentele de origine vegetal (gru, porumb, orez, fructe, legume, zahr, miere), i n cantitate mai mic cele de origine animal (lapte). n alimente, se gsesc cu structur chimic diferit: unele au molecul mic, monozaharide (glucoz, galactoz), altele au molecule duble, dizaharide (maltoz, lactoz), i n sfrit altele, cu molecula cea mai mare, polizaharidele (amidon, glicogen, celuloz). Glucidele nu pot fi absorbite de organism dect n urma digestiei, care le transform n molecule nozaharide, singurele capabile s strbat bariera intestinal, s treac n snge i s ajung la ficat. Aici o parte se transform prin sintez n glicogen, ca substan de rezerv, iar o alt parte trece n circulaia general pentru a fi folosite de esuturi i organe. Glucidele intr n compoziia citoplasmei i din ele se elibereaz aproximativ 60% din totalul energiei consumat de organism (1 gram de glucoz elibereaz 4,1 calorii). Eliberarea de energie se face prin oxidarea glucidelor n citoplasm i transformarea lor pn

la ap i bioxid de carbon. La nevoie i glicogenul de rezerv din ficat poate fi transformat n glucoz (monozaharid) i trecut n snge pentru consum. Nivelul glucozei n snge este meninut constant 1-1,5 grame la litru. Cnd glucidele sunt n exces, ele se pot transforma i n grsimi i se depun ca atare n organism. Lipidele (substane grase) se gsesc n proporie mare n alimentele de origine animal (unt, slnin, carne de porc) i unele fructe (alune, nuci, msline). Ele nu pot fi absorbite n organism dect sub forma componentelor lor, adic sub form de glicerin i acizi grai. n tubul digestiv, lipidele sunt descompuse n glicerin i acizi grai, care trec n circulaia limfatic i sangvin, resintetizndu-se sub form de grsimi specifice omului. n citoplasma celular sunt oxidate pn la bioxid de carbon i ap, eliberndu-se o mare cantitate de energie : 1 gram de grsime elibereaz 9,8 calorii. Alt parte din aceste grsimi se depoziteaz ca material de rezerv n celule adipoase de sub piele sau n jurul unor organe (rinichi, intestin, etc.), de unde sunt mobilizate i folosite la nevoie. Protidele se gsesc n alimente de origine animal (carne, ou, lapte) i vegetal (fasole, mazre, linte, soia, etc.). Cele de origine animal se asimileaz mai uor n organism dect cele de origine vegetal. Protidele sunt substane fundamentale pentru buna funcionare a organismului; ele nu pot lipsi din alimentaie. Pe lng rolul lor energetic, au n special rol plastic (formator), contribuind la creterea organismului i la refacerea esuturilor distruse prin funcionarea i uzura organismului. De asemenea, ele intr n alctuirea hormonilor, fermenilor, enzimelor i anticorpilor, care au rol important n funciile i aprarea organismului. Moleculele mari de protide, sunt desfcute prin aciunea fermenilor, n diferite segmente ale tubului digestiv, n aminoacizi, singura form capabil s strbat mucoasa intestinal i s treac n snge; acetia ajung la celule i sunt folosii pentru sinteza

protidelor proprii fiine umane; prin metoda atomilor marcai s-a constatat c, n timp, toate protidele celulare sunt rennoite; alt parte din aminoacizi sunt oxidate pn la bioxid de carbon i ap, eliberndu-se energie (un gram de protide elibereaz 4,1 calorii) sau sunt folosite pentru sinteza glucidelor i lipidelor. Aminoacizii nu se depun sub form de rezerv. Apa constituie 70% din greutatea corpului unui adult, fiind repartizat n plasma sangvin, n lichidul interstiial, n limf i n citoplasma celular. n tineree, organismul conine mai mult ap; paralel cu naintarea n vrst, organismul se deshidrateaz. Omul adult are nevoie de aproximativ 2-2,5 litri de ap n 24 de ore. Fr ap un om moare n cteva zile prin deshidratare, pe cnd fr hran poate tri 35-40 zile. Apa provine din 2 surse: a) din lichidele i alimentele ingerate b) din oxidarea substanelor organice n procesul de dezasimilaie n organism, apa alctuiete partea fundamental a mediilor interne (plasma sangvin, lichidul tisular i limfa); are rol de solvent al substanelor care se absorb prin snge i limf, transport substanele dizolvate n ea la celule, din care ia produii de dezasimilaie pe care i duce la organele de excreie, (rinichi i piele); nlesnete toate reaciile chimice i oxidrile din organism, avnd rol de catalizator, i ia parte la meninerea temperaturii constante a corpului graie evaporrii prin piele. Eliminarea apei din organism se face prin rinichi (urin, aproximativ 1500 ml. n 24 de ore), i nc 1000 ml prin piele (transpiraie), prin plmni cu aerul expirat i prin intestinul gros (fecale). Srurile minerale nsoesc apa, fiind prezente n toate lichidele i celulele din organism. Ele formeaz 5% din greutatea corpului; se elimin zilnic prin urin, transpiraie i fecale i sunt nlocuite o dat cu hrana, deoarece se gsesc n toate alimentele n proporii variabile.

Srurile minerale intr n organism sub form de clorurii, fosfaii, sulfaii de sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier etc. Vitaminele sunt substane organice absolut necesare desfurrii normale a proceselor vitale n organism; ele trebuie introduse odat cu alimentele deoarece n organism nu se sintetizeaz dect vitaminele D, K i B12 . Vitaminele se gsesc numai n alimentele proaspete i lipsesc n cele conservate;au un rol important n procesele de asimilare a alimentelor, de cretere a organismului i servesc ca material pentru sinteza unor fermeni. Sunt substane catalizatoare, ne avnd nici un rol nutritiv i nici energetic. Se cunosc multe vitamine: A, B1, B2, B6, B12, C, D1, D2, E, F, H, K, P, PP. Fiecare vitamin are aciune specific, lipsa ei provocnd anumite tulburri. Relaia alimentar trebuie s cuprind att substane energetice, ct i substane plastice i catalitice necesare organismului. Glucidele din alimentaie trebuie s fie n cantitate de 300-400 grame pe zi, crescnd la cei care depun eforturi fizice pn la 500-600 grame. Necesarul de lipide este 2-3 grame pe kilocorp n 24 de ore, crescnd pn la 4-5 grame n caz de activitate fizic intens sau la cei din regiunile cu clim rece. Nevoile de protide sunt mai crescute la copii (3,5 g. pe kilocorp n 24 de ore), dect la aduli (2 g pe kilocorp n 24 de ore), deoarece la primele procese plastice (formatoare) ale organismului sunt intense. Srurile minerale i vitaminele se gsesc n alimente consumate. Pentru a asigura necesarul de vitamine este recomandabil s se foloseasc n alimentaie zarzavaturi i fructe proaspete. Nevoile alimentare sunt mai mici la oamenii de vrst naintat, deoarece i procesele metabolice la acetia sunt mai sczute.
Powered by http://www.referat.ro/

Schimbul permanent de substane i energie dintre organism i mediu se numete metabolism i constituie funcia fundamental a vieii ; ncetarea metabolismului determin moartea organismului. Pentru eliberarea energiei ce se gsete acumulat n substanele alimentare, au loc n organism reacii chimice (enzimatice), n urma crora rezult i substane ce vor fi eliberate n mediul extern. Energia intrat n organism nu se pierde, ci se transform i se ntoarce n mediu sub alte forme. Glucidele se gsesc n proporie mare n alimentele de origine vegetal (gru, porumb, orez, fructe, legume, zahr, miere), i n cantitate mai mic cele de origine animal (lapte). n alimente, se gsesc cu structur chimic diferit: unele au molecul mic, monozaharide (glucoz, galactoz), altele au molecule duble, dizaharide (maltoz, lactoz), i n sfrit altele, cu molecula cea mai mare, polizaharidele (amidon, glicogen, celuloz). Glucidele nu pot fi absorbite de organism dect n urma digestiei, care le transform n molecule nozaharide, singurele capabile s strbat bariera intestinal, s treac n snge i s ajung la ficat. Aici o parte se transform prin sintez n glicogen, ca substan de rezerv, iar o alt parte trece n circulaia general pentru a fi folosite de esuturi i organe. Glucidele intr n compoziia citoplasmei i din ele se elibereaz aproximativ 60% din totalul energiei consumat de organism (1 gram de glucoz elibereaz 4,1 calorii). Eliberarea de energie se

face prin oxidarea glucidelor n citoplasm i transformarea lor pn la ap i bioxid de carbon. La nevoie i glicogenul de rezerv din ficat poate fi transformat n glucoz (monozaharid) i trecut n snge pentru consum. Nivelul glucozei n snge este meninut constant 1-1,5 grame la litru. Cnd glucidele sunt n exces, ele se pot transforma i n grsimi i se depun ca atare n organism. Lipidele (substane grase) se gsesc n proporie mare n alimentele de origine animal (unt, slnin, carne de porc) i unele fructe (alune, nuci, msline). Ele nu pot fi absorbite n organism dect sub forma componentelor lor, adic sub form de glicerin i acizi grai. n tubul digestiv, lipidele sunt descompuse n glicerin i acizi grai, care trec n circulaia limfatic i sangvin, resintetizndu-se sub form de grsimi specifice omului. n citoplasma celular sunt oxidate pn la bioxid de carbon i ap, eliberndu-se o mare cantitate de energie : 1 gram de grsime elibereaz 9,8 calorii. Alt parte din aceste grsimi se depoziteaz ca material de rezerv n celule adipoase de sub piele sau n jurul unor organe (rinichi, intestin, etc.), de unde sunt mobilizate i folosite la nevoie. Proteinele se gsesc n alimente de origine animal (carne, ou, lapte) i vegetal (fasole, mazre, linte, soia, etc.). Cele de origine animal se asimileaz mai uor n organism dect cele de origine vegetal. Proteinele sunt substane fundamentale pentru buna funcionare a organismului; ele nu pot lipsi din alimentaie. Pe lng rolul lor energetic, au n special rol plastic (formator), contribuind la creterea organismului i la refacerea esuturilor distruse prin funcionarea i uzura organismului. De asemenea, ele intr n alctuirea hormonilor, fermenilor, enzimelor i anticorpilor, care au rol important n funciile i aprarea organismului. Moleculele mari de proteine, sunt desfcute prin aciunea fermenilor, n diferite segmente ale tubului digestiv, n aminoacizi,

singura form capabil s strbat mucoasa intestinal i s treac n snge; acetia ajung la celule i sunt folosii pentru sinteza proteinelor proprii fiine umane; prin metoda atomilor marcai s-a constatat c, n timp, toate proteinele celulare sunt rennoite; alt parte din aminoacizi sunt oxidate pn la bioxid de carbon i ap, eliberndu-se energie (un gram de proteine elibereaz 4,1 calorii) sau sunt folosite pentru sinteza glucidelor i lipidelor. Aminoacizii nu se depun sub form de rezerv. Apa constituie 70% din greutatea corpului unui adult, fiind repartizat n plasma sangvin, n lichidul interstiial, n limf i n citoplasma celular. n tineree, organismul conine mai mult ap; paralel cu naintarea n vrst, organismul se deshidrateaz. Omul adult are nevoie de aproximativ 2-2,5 litri de ap n 24 de ore. Fr ap un om moare n cteva zile prin deshidratare, pe cnd fr hran poate tri 35-40 zile. Apa provine din 2 surse: a) din lichidele i alimentele ingerate b) din oxidarea substanelor organice n procesul de dezasimilaie n organism, apa alctuiete partea fundamental a mediilor interne (plasma sangvin, lichidul tisular i limfa); are rol de solvent al substanelor care se absorb prin snge i limf, transport substanele dizolvate n ea la celule, din care ia produii de dezasimilaie pe care i duce la organele de excreie, (rinichi i piele); nlesnete toate reaciile chimice i oxidrile din organism, avnd rol de catalizator, i ia parte la meninerea temperaturii constante a corpului graie evaporrii prin piele. Eliminarea apei din organism se face prin rinichi (urin, aproximativ 1500 ml. n 24 de ore), i nc 1000 ml prin piele (transpiraie), prin plmni cu aerul expirat i prin intestinul gros (fecale). Srurile minerale nsoesc apa, fiind prezente n toate lichidele i celulele din organism. Ele formeaz 5% din greutatea corpului; se elimin zilnic prin urin, transpiraie i fecale i sunt nlocuite

o dat cu hrana, deoarece se gsesc n toate alimentele n proporii variabile. Srurile minerale intr n organism sub form de clorurii, fosfaii, sulfaii de sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier etc. Vitaminele sunt substane organice absolut necesare desfurrii normale a proceselor vitale n organism; ele trebuie introduse odat cu alimentele deoarece n organism nu se sintetizeaz dect vitaminele D, K i B12 . Vitaminele se gsesc numai n alimentele proaspete i lipsesc n cele conservate;au un rol important n procesele de asimilare a alimentelor, de cretere a organismului i servesc ca material pentru sinteza unor fermeni. Sunt substane catalizatoare, ne avnd nici un rol nutritiv i nici energetic. Se cunosc multe vitamine: A, B1, B2, B6, B12, C, D1, D2, E, F, H, K, P, PP. Fiecare vitamin are aciune specific, lipsa ei provocnd anumite tulburri. Relaia alimentar trebuie s cuprind att substane energetice, ct i substane plastice i catalitice necesare organismului. Glucidele din alimentaie trebuie s fie n cantitate de 300-400 grame pe zi, crescnd la cei care depun eforturi fizice pn la 500-600 grame. Necesarul de lipide este 2-3 grame pe kilocorp n 24 de ore, crescnd pn la 4-5 grame n caz de activitate fizic intens sau la cei din regiunile cu clim rece. Nevoile de proteine sunt mai crescute la copii (3,5 g. pe kilocorp n 24 de ore), dect la aduli (2 g pe kilocorp n 24 de ore), deoarece la primele procese plastice (formatoare) ale organismului sunt intense. Srurile minerale i vitaminele se gsesc n alimente consumate. Pentru a asigura necesarul de vitamine este recomandabil s se foloseasc n alimentaie zarzavaturi i fructe proaspete.

Nevoile alimentare sunt mai mici la oamenii de vrst naintat, deoarece i procesele metabolice la acetia sunt mai sczute.

tilizarea plantelor pentru vindecarea bolilor - Medicamente pe baza de plante, Fitoterapia moderna
Fitoterapia Fitoterapia este utilizarea plantelor pentru vindecarea bolilor o traditie in majoritatea societatilor si o terapie alternativa populara in ultimii ani . Multe medicamente din medicina moderna deriva din plantele utilizate de naturisti . Insa fitoterapeutii folosesc intreaga planta sustinand ca eficienta deplina implica utilizarea tuturor ingredientelor sale. Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare si aproape imediat ce a invatat sa scrie el a consemnat descrieri ale propietatilor curative ale acestora in tratate despre plante . Primul t ratat despre plante cunoscut a fost scris in urma cu aproape 5000 de ani de imparatul chinez Chien Nung ( sau sub auspiciile lui ). Se numea Pen Tsao si contine descrieri ale utilizarilor medicinale a peste 300 de plante . Desi textul nu a supravietuit , stim despre existenta acestei lucrari din referinte intalnite in alta parte . Prin 2000 I.Hr. , egiptenii antici utilizau plante in medicina , in cosmetica si in imbalsamare . Grecii si romanii au perfectionat cateva dintre aceste tehnici si au dezvoltat altele noi propii . Am aflat despre studiile lor din scrierile lui Hipocrat din secolul al V-lea iHr si din cartile De Materia Medica a lui Dioscoride si Naturalis Historia de 37 de volume a lui Pliniu cel Batran ( ambele din secolul I dHr ) . Traditii de utilizare a plantelor In Evul Mediu in Europa de vest existau doua traditii de fitoterapie . Una era superstitioasa : unele plante faceau parte din leacurile populare deoarece se credea ca seamana cu anumite parti ale corpului uman . De exemplu , iarba plamanului are frunze in forma de plamani si astfel era folosita pentru tratare tusei : aceasta este cunoscuta ca doctrina semnaturilor . Cealalta traditie naturista se baza pe experimente stiintifice si la inceput au fost efectuate de calugari in gradinile manastirilor . In secolul XIII , Londra a devenit un centru comercial important pentru plante si condimente ; plante medicinale originale si cvasi-originale se gaseau de vanzare peste tot. Plantele cu propietati medicinale , luate individual , erau num ite simple; combinatiile de doua sau mai multe plante erau numite medicamente. In secolele XVI si XVII , popularitatea fitoterapiei a dus la infiintarea primelor gradini botanice dedicate in principal speciilor de plante medicinale ,unde se efectuau cercetarile si invatau studentii . Prima a fost infiintata in Pisa in 1543 si a fost urmata de una din Padova in 1545. Dupa aceea raspandirea lor a fost constanta la Leiden in 1587 , Copenhaga in 1600 , Londra 1606 , Paris 1635 , Berlin in 1679 , Tokyo 1684 si Calcutta in 1787 . Multe progrese mari au fost facute in cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea , prin activitatea a doi mari oameni de stiinta suedezi , botanistul Carl Linnaeus (1707-1778) si chimistul Carl Wilhelm Scheele (1742-1786). In 1753 Linnaeus a

introdus un nou sistem de nomenclatura pentru plante : aceasta a ajutat la identificarea cu exactitate a plantelor si a deschis calea spre compilatia dintre farmacopee , carti oficiale care enumera medicamentele si descriu modul lor de preparare . Scheele a izolat din plante multi acizi organici, care de atunci sunt utililzati in medicina conventionala . Medicamente pe baza de plante In medicina moderna , aproximativ un sfert din medicamentele prescrise de medicii conventionali sunt derivate din plante . Urmatoarele sunt unele dintre cele mai cunoscute exemple . Scoarta de chinina ne da chinina , un alkaloid incolor , inodor si foarte amar utilizat pentru vindecarea malariei si a febrei . Sucul matragunei (Atropa belladonna) contine atropina , care este foarte otravitoare daca este mancata , dar este utilizata in medicina moderna ca midriatic ( dilatator al pupilei ) . Cu sute de ani in urma , cand se considera ca pupilele larg dilatate sunt atragatoare matraguna era folosita de femei in doze atent controlate in scopuri cosmetice . Dioscorea , o varietate ignama , ne da diosgenina , care este punctual de pornire pentru prepararea mai multor steroizi , inclusiv al cortizonului antiinflamator . Steroizii pot fi obtinuti mult mai usor si mai ieftin din plante decat din tesutul animal . Cornul secarei , o ciuperca ce afecteaza gramineele (in special secara ), ofera compusi utilizati pentru oprirea sanerarii la nastere si pentru atenuarea migrenei . Degetarul comun ( Digitalis ) este sursa unuia dintre medicamentele standard pentru tratarea problemelor de inima . Pervinca de Madagascar ( Catharanthus roseus ) contine alcaloizi utilizati pentru tratarea bolii lui Hodgkin si a leucemiei la copii . Macul de gradina , o floare din genul Papaver , intalnita in lanurile de grau , contine opiu , medicamnet narcotic din care se obtine morfina , un analgezic ( medicament imotriva durerii ) puternic. Genul de plante Scopolia ne da scopolamina , utilizata ca medicament hipnotic si ca antispasmodic pentru reducerea contractiilor gastrointestinale . Iarba sarpelui ( Rauwolfia serpentina ) apartine familiei merisorului ( Apocynum ) si este utilizata de mai multe secole in India in tratarea insomniei si ca sedativ pentru cei muscati de sarpe . Din 1949 reserpina , constituentul activ al ierbii sarpelui , a fost larg utilizata in medicina occidentala pentru controlul hipertensiunii si ca tranchilizant . Radacina de wourali ( Strychnos taxifera ) contine curara . Indienii din America de Sud o pun in varfurile sagetilor pentru asi paraliza vanatul , iar medicii conventionali o utlilizeaza ca relaxant pentru muschii scheletici , in timpul interventiilor chirurgicale . Fitoterapia moderna Toate aceste medicament sunt derivate din plante . Insa adevaratul naturist este cel care incearca sa vindece boli folosind plante intregi , si nu doar un constituent extras izolat . Unele leacuri ne sunt cunoscute tuturor ,si pot fi aplicate fara preparare . De exemplu sugerea cuisoarelor atenueaza durerea de dinti , iar intepaturile provocate de urizici se freaca cu frunze de macris ( Rumex ) . Fitoterapeutii cred ca multe alte plante au utilizare medicinala pot fi administrate intern fara probleme . Exemple sunt : ehinacea ,pentru accelerarea vindecarii ranilor ; semintele primulei de seara ( Oenothera ) , pentru atenuarea eczemei , a artritei reumatoide si a bolilor cardiovasculare ; usturoiul , pentru scaderea nivelului de colesterol , subtierea sangelui si ca antibiotic slab ; radacina odoleanului ( Valeriana oficinalis ) , are un efect tranchilizant usor si este utilizata pentru atenuarea tensiunii nervoase si a insomniei .

Fitoterapeutii pot sa prescrie diferite forme de ceai preparate din obtinerea unor infuzii din flori sau frunze in apa fiarta : ceaiul facut din frunze de menta , de exemplu , atenueaza indigestia si gazelle , in timp ce ceaiul facut obtinut din flori de musetel atenueaza crampele stomacale si menstruale ranile ulceroase si aftele .

Fitoterapia
Fitoterapia este utilizarea plantelor pentru vindecarea bolilor o traditie in majoritatea societatilor si o terapie alternativa populara in ultimii ani . Multe medicamente din medicina moderna deriva din plantele utilizate de naturisti . Insa fitoterapeutii folosesc intreaga planta sustinand ca eficienta deplina implica utilizarea tuturor ingredientelor sale.
Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare si aproape imediat ce a invatat sa scrie el a consemnat descrieri ale propietatilor curative ale acestora in tratate despre plante . Primul tratat despre plante cunoscut a fost scris in urma cu aproape 5000 de ani de imparatul chinez Chien Nung ( sau sub auspiciile lui ). Se numea Pen Tsao si contine descrieri ale utilizarilor medicinale a peste 300 de plante . Desi textul nu a supravietuit , stim despre existenta acestei lucrari din referinte intalnite in alta parte . Prin 2000 I.Hr. , egiptenii antici utilizau plante in medicina , in cosmetica si in imbalsamare . Grecii si romanii au perfectionat cateva dintre aceste tehnici si au dezvoltat altele noi propii . Am aflat despre studiile lor din scrierile lui Hipocrat din secolul al V-lea iHr si din cartile De Materia Medica a lui Dioscoride si Naturalis Historia de 37 de volume a lui Pliniu cel Batran ( ambele din secolul I dHr ) .

Traditii de utilizare a plantelor


In Evul Mediu in Europa de vest existau doua traditii de fitoterapie . Una era superstitioasa : unele plante faceau parte din leacurile populare deoarece se credea ca seamana cu anumite parti ale corpului uman . De exemplu , iarba plamanului are frunze in forma de plamani si astfel era folosita pentru tratare tusei : aceasta este cunoscuta ca doctrina semnaturilor . Cealalta traditie naturista se baza pe experimente stiintifice si la inceput au fost efectuate de calugari in gradinile manastirilor . In secolul XIII , Londra a devenit un centru comercial important pentru plante si condimente ; plante medicinale originale si cvasi-originale se gaseau de vanzare peste tot. Plantele cu propietati medicinale , luate individual , erau numite simple; combinatiile de doua sau mai multe plante erau numite medicamente.

In secolele XVI si XVII , popularitatea fitoterapiei a dus la infiintarea primelor gradini botanice dedicate in principal speciilor de plante medicinale ,unde se efectuau cercetarile si invatau studentii . Prima a fost infiintata in Pisa in 1543 si a fost urmata de una din Padova in 1545. Dupa aceea raspandirea lor a fost constanta la Leiden in 1587 , Copenhaga in 1600 , Londra 1606 , Paris 1635 , Berlin in 1679 , Tokyo 1684 si Calcutta in 1787 . Multe progrese mari au fost facute in cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea , prin activitatea a doi mari oameni de stiinta suedezi , botanistul Carl Linnaeus (1707-1778) si chimistul Carl Wilhelm Scheele (1742-1786). In 1753 Linnaeus a introdus un nou sistem de nomenclatura pentru plante : aceasta a ajutat la identificarea cu exactitate a plantelor si a deschis calea spre compilatia dintre farmacopee , carti oficiale care enumera medicamentele si descriu modul lor de preparare . Scheele a izolat din plante multi acizi organici, care de atunci sunt utililzati in medicina conventionala .

Medicamente pe baza de plante


In medicina moderna , aproximativ un sfert din medicamentele prescrise de medicii conventionali sunt derivate din plante . Urmatoarele sunt unele dintre cele mai cunoscute exemple . Scoarta de chinina ne da chinina , un alkaloid incolor , inodor si foarte amar utilizat pentru vindecarea malariei si a febrei . Sucul matragunei (Atropa belladonna) contine atropina , care este foarte otravitoare daca este mancata , dar este utilizata in medicina moderna ca midriatic ( dilatator al pupilei ) . Cu sute de ani in urma , cand se considera ca pupilele larg dilatate sunt atragatoare matraguna era folosita de femei in doze atent controlate in scopuri cosmetice . Dioscorea , o varietate ignama , ne da diosgenina , care este punctual de pornire pentru prepararea mai multor steroizi , inclusiv al cortizonului antiinflamator . Steroizii pot fi obtinuti mult mai usor si mai ieftin din plante decat din tesutul animal .

Cornul secarei , o ciuperca ce afecteaza gramineele (in special secara ), ofera compusi utilizati pentru oprirea sanerarii la nastere si pentru atenuarea migrenei .
Degetarul comun ( Digitalis ) este sursa unuia dintre medicamentele standard pentru tratarea problemelor de inima . Pervinca de Madagascar ( Catharanthus roseus ) contine alcaloizi utilizati pentru tratarea bolii lui Hodgkin si a leucemiei la copii . Macul de gradina , o floare din genul Papaver , intalnita in lanurile de grau , contine opiu , medicamnet narcotic din care se obtine morfina , un analgezic ( medicament imotriva durerii ) puternic. Genul de plante Scopolia ne da scopolamina , utilizata ca medicament hipnotic si ca antispasmodic pentru reducerea contractiilor gastrointestinale .

Iarba sarpelui ( Rauwolfia serpentina ) apartine familiei merisorului ( Apocynum ) si este utilizata de mai multe secole in India in tratarea insomniei si ca sedativ pentru cei muscati de sarpe . Din 1949 reserpina , constituentul activ al ierbii sarpelui , a fost larg utilizata in medicina occidentala pentru controlul hipertensiunii si ca tranchilizant . Radacina de wourali ( Strychnos taxifera ) contine curara . Indienii din America de Sud o pun in varfurile sagetilor pentru a-si paraliza vanatul , iar medicii conventionali o utlilizeaza ca relaxant pentru muschii scheletici , in timpul interventiilor chirurgicale .

Fitoterapia moderna
Toate aceste medicament sunt derivate din plante . Insa adevaratul naturist este cel care incearca sa vindece boli folosind plante intregi , si nu doar un constituent extras izolat . Unele leacuri ne sunt cunoscute tuturor ,si pot fi aplicate fara preparare . De exemplu sugerea cuisoarelor atenueaza durerea de dinti , iar intepaturile provocate de urizici se freaca cu frunze de macris ( Rumex ) . Fitoterapeutii cred ca multe alte plante au utilizare medicinala pot fi administrate intern fara probleme . Exemple sunt : ehinacea ,pentru accelerarea vindecarii ranilor ; semintele primulei de seara ( Oenothera ) , pentru atenuarea eczemei , a artritei reumatoide si a bolilor cardiovasculare ; usturoiul , pentru scaderea nivelului de colesterol , subtierea sangelui si ca antibiotic slab ; radacina odoleanului ( Valeriana oficinalis ) , are un efect tranchilizant usor si este utilizata pentru atenuarea tensiunii nervoase si a insomniei . Fitoterapeutii pot sa prescrie diferite forme de ceai preparate din obtinerea unor infuzii din flori sau frunze in apa fiarta : ceaiul facut din frunze de menta , de exemplu , atenueaza indigestia si gazelle , in timp ce ceaiul facut obtinut din flori de musetel atenueaza crampele stomacale si menstruale ranile ulceroase si aftele .

Schimbul permanent de substane i energie dintre organism i mediu se numete metabolism i constituie funcia fundamental a vieii ; ncetarea metabolismului determin moartea organismului. Pentru eliberarea energiei ce se gsete acumulat n substanele alimentare, au loc n organism reacii chimice (enzimatice), n urma

crora rezult i substane ce vor fi eliberate n mediul extern. Energia intrat n organism nu se pierde, ci se transform i se ntoarce n mediu sub alte forme. Glucidele se gsesc n proporie mare n alimentele de origine vegetal (gru, porumb, orez, fructe, legume, zahr, miere), i n cantitate mai mic cele de origine animal (lapte). n alimente, se gsesc cu structur chimic diferit: unele au molecul mic, monozaharide (glucoz, galactoz), altele au molecule duble, dizaharide (maltoz, lactoz), i n sfrit altele, cu molecula cea mai mare, polizaharidele (amidon, glicogen, celuloz). Glucidele nu pot fi absorbite de organism dect n urma digestiei, care le transform n molecule nozaharide, singurele capabile s strbat bariera intestinal, s treac n snge i s ajung la ficat. Aici o parte se transform prin sintez n glicogen, ca substan de rezerv, iar o alt parte trece n circulaia general pentru a fi folosite de esuturi i organe. Glucidele intr n compoziia citoplasmei i din ele se elibereaz aproximativ 60% din totalul energiei consumat de organism (1 gram de glucoz elibereaz 4,1 calorii). Eliberarea de energie se face prin oxidarea glucidelor n citoplasm i transformarea lor pn la ap i bioxid de carbon. La nevoie i glicogenul de rezerv din ficat poate fi transformat n glucoz (monozaharid) i trecut n snge pentru consum. Nivelul glucozei n snge este meninut constant 1-1,5 grame la litru. Cnd glucidele sunt n exces, ele se pot transforma i n grsimi i se depun ca atare n organism. Lipidele (substane grase) se gsesc n proporie mare n alimentele de origine animal (unt, slnin, carne de porc) i unele fructe (alune, nuci, msline). Ele nu pot fi absorbite n organism dect sub forma componentelor

lor, adic sub form de glicerin i acizi grai. n tubul digestiv, lipidele sunt descompuse n glicerin i acizi grai, care trec n circulaia limfatic i sangvin, resintetizndu-se sub form de grsimi specifice omului. n citoplasma celular sunt oxidate pn la bioxid de carbon i ap, eliberndu-se o mare cantitate de energie : 1 gram de grsime elibereaz 9,8 calorii. Alt parte din aceste grsimi se depoziteaz ca material de rezerv n celule adipoase de sub piele sau n jurul unor organe (rinichi, intestin, etc.), de unde sunt mobilizate i folosite la nevoie. Protidele se gsesc n alimente de origine animal (carne, ou, lapte) i vegetal (fasole, mazre, linte, soia, etc.). Cele de origine animal se asimileaz mai uor n organism dect cele de origine vegetal. Protidele sunt substane fundamentale pentru buna funcionare a organismului; ele nu pot lipsi din alimentaie. Pe lng rolul lor energetic, au n special rol plastic (formator), contribuind la creterea organismului i la refacerea esuturilor distruse prin funcionarea i uzura organismului. De asemenea, ele intr n alctuirea hormonilor, fermenilor, enzimelor i anticorpilor, care au rol important n funciile i aprarea organismului. Moleculele mari de protide, sunt desfcute prin aciunea fermenilor, n diferite segmente ale tubului digestiv, n aminoacizi, singura form capabil s strbat mucoasa intestinal i s treac n snge; acetia ajung la celule i sunt folosii pentru sinteza protidelor proprii fiine umane; prin metoda atomilor marcai s-a constatat c, n timp, toate protidele celulare sunt rennoite; alt parte din aminoacizi sunt oxidate pn la bioxid de carbon i ap, eliberndu-se energie (un gram de protide elibereaz 4,1 calorii) sau sunt folosite pentru sinteza glucidelor i lipidelor. Aminoacizii nu se depun sub form de rezerv. Apa constituie 70% din greutatea corpului unui adult, fiind repartizat n plasma sangvin, n lichidul interstiial, n limf i n

citoplasma celular. n tineree, organismul conine mai mult ap; paralel cu naintarea n vrst, organismul se deshidrateaz. Omul adult are nevoie de aproximativ 2-2,5 litri de ap n 24 de ore. Fr ap un om moare n cteva zile prin deshidratare, pe cnd fr hran poate tri 35-40 zile. Apa provine din 2 surse: a) din lichidele i alimentele ingerate b) din oxidarea substanelor organice n procesul de dezasimilaie n organism, apa alctuiete partea fundamental a mediilor interne (plasma sangvin, lichidul tisular i limfa); are rol de solvent al substanelor care se absorb prin snge i limf, transport substanele dizolvate n ea la celule, din care ia produii de dezasimilaie pe care i duce la organele de excreie, (rinichi i piele); nlesnete toate reaciile chimice i oxidrile din organism, avnd rol de catalizator, i ia parte la meninerea temperaturii constante a corpului graie evaporrii prin piele. Eliminarea apei din organism se face prin rinichi (urin, aproximativ 1500 ml. n 24 de ore), i nc 1000 ml prin piele (transpiraie), prin plmni cu aerul expirat i prin intestinul gros (fecale). Srurile minerale nsoesc apa, fiind prezente n toate lichidele i celulele din organism. Ele formeaz 5% din greutatea corpului; se elimin zilnic prin urin, transpiraie i fecale i sunt nlocuite o dat cu hrana, deoarece se gsesc n toate alimentele n proporii variabile. Srurile minerale intr n organism sub form de clorurii, fosfaii, sulfaii de sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier etc. Vitaminele sunt substane organice absolut necesare desfurrii normale a proceselor vitale n organism; ele trebuie introduse odat cu alimentele deoarece n organism nu se sintetizeaz dect vitaminele D, K i B12 . Vitaminele se gsesc numai n alimentele proaspete i lipsesc n cele conservate;au un rol important n procesele de asimilare a

alimentelor, de cretere a organismului i servesc ca material pentru sinteza unor fermeni. Sunt substane catalizatoare, ne avnd nici un rol nutritiv i nici energetic. Se cunosc multe vitamine: A, B1, B2, B6, B12, C, D1, D2, E, F, H, K, P, PP. Fiecare vitamin are aciune specific, lipsa ei provocnd anumite tulburri. Relaia alimentar trebuie s cuprind att substane energetice, ct i substane plastice i catalitice necesare organismului. Glucidele din alimentaie trebuie s fie n cantitate de 300-400 grame pe zi, crescnd la cei care depun eforturi fizice pn la 500-600 grame. Necesarul de lipide este 2-3 grame pe kilocorp n 24 de ore, crescnd pn la 4-5 grame n caz de activitate fizic intens sau la cei din regiunile cu clim rece. Nevoile de protide sunt mai crescute la copii (3,5 g. pe kilocorp n 24 de ore), dect la aduli (2 g pe kilocorp n 24 de ore), deoarece la primele procese plastice (formatoare) ale organismului sunt intense. Srurile minerale i vitaminele se gsesc n alimente consumate. Pentru a asigura necesarul de vitamine este recomandabil s se foloseasc n alimentaie zarzavaturi i fructe proaspete. Nevoile alimentare sunt mai mici la oamenii de vrst naintat, deoarece i procesele metabolice la acetia sunt mai sczute.
Denutriia Aceast boal apare ca o consecin a pierderii echilibrului dintre procesele anabolice i cele catabolice, n favoarea acestora din urm; la baz stau cauze economice, sociale, culturale i medicale. Se realizeaz un deficit ponderal de peste 15% din greutatea ideal. Forma primar a denutriiei rezult din lipsa de aport a principiilor alimentare. Este corelat actualmente cu starea de subdezvoltare a unor ntinse regiuni din Asia, Africa i America latin. In decursul istoriei au existat de asemenea perioada de foamete, pricinuite de rzboaie, secete sau alte calamiti. Denutriia secundar apare n circumstane foarte variate: n cazuri de anorexie psihic sau toxic (tabagism, tumori), n diaree cronice, hipertiroidism etc. Scder ea n greutate este un simptom fundamental. Dac se msoar pliul cutanat pe faa posterioar a braului, se constat valori sub 4 mm la brbai i sub 8 mm la femei. Denutritul mai sufer de astenie, fatigabilitate, scderea rezistenei la frig i la infecii, piele uscat, uneori edeme, ptoze viscerale. Ancheta alimentar va pune n eviden carena caloric protidic. Tocmai de aceea tratamentul dietetic este pe primul plan. ns realimentarea unui denutrit poate s pun probleme dificile. Pentru a le evita, realimentarea trebuie s se fac

progresiv, fracionat, n concordan cu particularitile fiecrui caz.

Alte boli de nutriie i metabolism Pentru a nu ngreuna citirea acestei cri, vor fi prezentate aici doar cteva date foarte sumare. - Carenele unor vitamine (A, D, C, Bx, B12, acid folie, PP) continu s ridice probleme n lumea contemporan. Exist i excese vitaminice (hipervitaminoze), de pild pentru vitaminele A, D, K. - Termenul de alcoolism11" se refer la totalitatea fenomenelor patologice, petrecute n organismul uman prin consumul abuziv de alcool. Pe lng intoxicaia acut (beia), exist o gam larg de perturbri cronice: la stomac, ficat, aparatul cardiovascular, sistemul nervos. Alcoolismul este n multe pri ale lumii un adevrat flagel. - Hipoglicemiile sunt sindroame cu manifestri clinice polimorfe, predominant neuropsihice, induse de scderea concentraiei glucozei sangvine sub limita fiziologic; la baza lor stau cauze organice (uneori chiar tumori), funcionale sa u iatrogene. Administrarea de glucoza rezolv de obicei n mod spectaculos accidentul acut, dar tratamentul definitiv se adreseaz factorilor cauzali. - Hemocromatoza este o boal cronic, de origine ereditar sau dobndit, caracterizat din punct de vedere biologic printr-o suprancrcare cu fier a organismului, iar din punct de vedere clinic prin triada simptomatic: melanodermie, hepatomegalie, diabet zaharat. Terapeutica va avea n vedere n primul rnd reducerea aportului i creterea eliminrii de fier. - Hiperuricemiile sunt boli rezultate din creterea n organism a ni velului acidului uric, produs final al metabolismului purinic. Din aceast categorie face parte guta sau podagra, cunoscut de mult vreme. Precipitarea urailor determin fenomenele articulare specifice. - Porfiriile pot fi caracterizate drept boli metabolice (enzimatice) de origine genetic sau dobndit, al cror substrat fiziopatologic l constituie acumularea n organism a unor compui porfirinici i precursori ai acestora, ceea ce determin o gam larg de manifestri (cutanate, abdominale, neuropsihice). Tratamentul este dificil i are n mare msur un aspect preventiv. - Erorile nnscute ale metabolismului. Sub acest titlu sunt reunite numeroase boli, care au la baz defecte genetice (de multe ori la nivelul unor enzime). O parte din boli sunt foarte rare. Este un capitol foarte dificil al medicinii i n perpetu schimbare. - Tulburrile metabolismului hidroelectrolitic. Cuprind mai nti tulburrile metabolismului apei, care reprezint circa 60% din greutatea corporal; pierderile se numesc deshidratri, iar strile de ncrcare excesiv cu ap poart numele de hiperhidratri. Astfel de perturbri pot suferi i diversele elemente minerale: sodiul (hipo- i hipernatremii), potasiul (hipoi hiperpota-semii), calciul (hipo- i hipercalcemii), magneziul etc. - Tulburrile echilibrului acido-bazic. Scderea pH (i, prin urmare creterea concentraiei ionilor de hidrogen n fluidele organismului) caracterizeaz starea de acidoz; dimpotriv, creterea pH (deci scderea concentraiei ionilor de hidrogen) caracterizeaz starea de alcaloz. Aceste modificri pot rezulta din perturbri metabolice ori respiratorii. Problematica bolilor de nutriie i metabolism se bucur de o atenie din ce n ce mai mare, att din partea medicilor, cit i din partea publicului larg. Pentru medicina de familie este un capitol nsemnat, deoarece apariia unora din aceste boli, evoluia, terapeutica i chiar prognosticul lor se afl sub dependena unor factori existeni n mediul familial (n primul r nd factorul alimentar). Read more: http://articole.famouswhy.ro/denutritia_si_alte_boli_de_nutritie_si_metabolism/#ixzz1ENyWRiUD

Orice functie a organismului uman se indeplineste prin consumarea unei cantitati de energie.
Aceasta energie este luata de organism din mediul inconjurator sub forma de energie care se gaseste acumulata in substantele alimentare. Pentru eliberarea energiei din acesta au loc numeroase reactii chimice din care rezulta si unele substante, pe care organismul le elimina in mediu.Energia intrata in organism nu se pierde ci se transforma si se intoarce in mediu sub alta forma.

Metabolismul
Ce este metabolismul ? Metabolismul (metabolein = a se schimba ) este functia fundamentala a vietii iar incetarea lui determina moartea organismului . El reprezinta schimbul permanent de substante si energie intre organism si mediu. Metabolismul se prezinta sub doua aspecte : metabolismul intermediar (al substantelor) metabolismul energetic

A.METABOLISMUL INTERMEDIAR

Prin metabolism intermediar se intelege schimbul de substante care se face intre organsim si mediu precum si toate transformarile pe care le sufera acestea din momentul in care ajung in organism si pana cand sunt eliminate in mediu. Fazele metabolismului intermediar : Prima faza : consta in transformarea substantelor intrate in organism in interiorul celulelor in substante organice proprii acestora . Acest proces se numeste asimilatie sau anabolism. A doua faza : este aceea in care oxigenul venit din mediul inconjurator ajunge in protoplasma si oxideaza substantele organice distrugand astfel o parte din ea,procesul numindu-se dezasimilatie sau catabolism. Ca rezultat al dezasimilatiei se elibereaza energia de care are nevoie organismul . Toate substantele care patrund in organsim au compozitie chimica diferita si roluri diferite,astfel incat metabolismul diferitelor substante nu se face la fel. Substantele care ajung in organism sunt de 3 tipuri :

-glucidele ,care ajung in organism in urma digestiei sub forma de monozaharide (glucoza,galactoza,fructoza,manoza,xiloza etc. ) iar apoi ajung la ficat.Aici o parte se transforma in glicogen ca substanta de rezerva iar o alta parte ( doar glucoza ) trece in circulatia generala ,pentru folosul tesuturilor . Degradarea glucozei in organism are loc in doua faze : anaeroba si aeroba. Faza anaeroba are loc in lipsa oxigenului , glucoza este degradata pana la acid lactic ca produs final si cu eliberare de energie :

C6H12O6 = 2CH3 CH(OH)COOH + energie

Faza aeroba are loc in prezenta oxigenului si succede faza anaeroba .In aceasta faza 1/5 din acidul lactic format in prima faza se degradeaza pana la produsi finali (CO2,H2O),iar energia eliberata reface glucoza din cele 4/5 de acid lactic ramas . Caracteristic este faptul ca ambele procese au loc lent insa pun in libertate intreaga cantitate de enrgie acumulata . De retinut ca in metabolismul lor glucidele in exces se transforma in grasimi si se depun in organsim ca atare . -proteinele , se absorb sub forma de aminoacizi care trec direct prin sange si,odata cu aceasta ajung la celulele care iau aminoacizii necesari pentru sinteza proteinelor lor.Din toti aminoacizii aflati in sange ,celulele folosesc numai atat cat este necesar pentru a produce cantitatea corespunzatoare de proteine specifice ; restul de aminoacizi este oxidat sau transformat in glucide si lipide . Aminoacizii nu se depun sub forma de rezerva . Procesul prin care se realizeaza degradarea aminoacizilor este foarte complicat .La inceputul procesului de degradare are loc dezaminarea , adica desfacerea grupului NH2 care trece in amoniac iar restul aminoacidului este oxidat pana la H2O si CO2 ,cu eliberare de energie. Metabolismul proteinelor se mai caracterizeaza si prin aceea ca in cadrul lui se formeaza compusii azotati , care nu apar in metabolismul celorlalte substante organice . Asa sunt glutamina si asparagina ,ultima ca amida a acidului aspartic -lipidele , sunt substantele de mare importanta pentru producerea energiei .Ele se absorb la fel ca si proteinele prin vilozitatile intestinale ,sub forma de glicerina si acizi grasi ,si se resintetizeaza sub forma de grasimi specifice .Ajunse in sange ele sunt distribuite la celulele tesuturilor .O parte din ele se depoziteaza in unele celule sub forma de material de rezerva ; ele poarta denumirea de grasime de rezerve si se depoziteaza in celulele adipoase din hipoderm.Existenta acestui strat adipos intervine in termoreglare .

Grasimile ce se consuma mai des sunt atat de provenienta animala cat si vegetala.Grasimile vegetale se obtin prin presarea sau prin extragere in solventi , de exemplu cu benzina. Grasimile brute contin diferite impuritati suspendate sau dizolvate de aceea grasimile vegetale sunt supuse anumitor operatii de purificare ( rafinare ) .Grasimile animale se izoleaza prin topirea tesuturilor in care sunt continute ( osanza de porc ). Lipidele organismului reprezinta cea mai importanta sursa de caldura a organismului ; ele sunt substantele termogene prin excelenta. Intocmai ca si glucidele ele sunt oxidate in celule .Produsii finali ai oxidarii sunt H2O si CO2 cu eliberarea unei mari cantitati de energie,care se transforma in caldura.

Macronutrientii (carbohidratii ,grasimile si proteinele ) pot furniza energie , dar numai in prezenta unor cantitati suficiente de micronutrienti ( vitaminele si mineralele ) capabile sa elibereze aceasta energie.Cantitatile de micro si macronutrienti de care corpul omenesc are nevoie pentru o buna functionare sunt diferite insa fiecare are o importanta specifica.Pentru a le utiliza organismul descompune aceste elemente nutritive . In principal acestea actioneaza prin intermediul digestiei un proces de continua descompunere chimica a substantelor ce patrund in organism prin cavitatea bucala

Continutul in Proteine, Glucide si Lipide al Celor Mai Consumate Alimente

ALIMENTUL-100 G
paine alba

PROTEINE
10,4

GLUCIDE
54,0

LIPIDE
2,0

paste fainoase

9,6

75,9

1,0

biscuiti

8,2

74,0

0,5

banane

1,3

13,4

0,6

cirese

1,1

18,4

0,2

curmale uscate

1,9

74,0

mere

0,3

16,9

0,4

portocale

0,8

10,1

0,2

smochine

4,3

58,0

1,3

stafide

1,5

71,0

0,6

struguri

2,1

18,4

1,7

nectar de caise

0,8

17,0

nuci

17,0

13,0

58,5

alune

17,0

7,2

62,0

fasole boabe

23,0

47,1

1,7

mazare

21,5

52,9

2,0

ardei gras verde

1,1

4,6

0,2

cartofi

2,1

19,1

0,2

castraveti

1,3

2,9

0,2

ceapa uscata

1,5

0,2

10,5

ciuperci

5,0

2,5

0,5

fasole verde

2,0

5,6

0,2

rosii

1,1

4,3

0,3

salata verde

2,0

3,0

0,3

varza alba

1,9

5,9

0,2

lapte de vaca

3,5

4,8

3,3

Iaurt

3,5

3,5

0,3

lapte praf

27,0

40,0

24,2

branza de vaci

11,0

4,0

1,7

branza de burduf

28,0

0,5

28,0

branza telemea de oaie

17,0

1,0

20,0

cascaval

25,0

1,3

27,1

carne de vaca slaba

21,0

3,5

carne de vaca grasa

18,5

16,5

carne de porc slaba

22,4

6,3

carne de porc grasa

15,0

35,0

carne de miel

18,0

20,0

carne de gaina

20,0

5,0

ficat de porc

19,0

3,0

6,0

parizer / crenvursti

10,2

26,8

pate de ficat

15,1

0,9

25,0

1 ou de gaina

7,0

0,3

6,0

crap

19,0

2,8

salau

19,4

0,9

bomboane ciocolata

7,0

56,4

34,0

glucoza

77,7

halva

13,9

47,5

32,5

miere de albine

0,5

84,5

zahar

99,9

unt

8,0

2,5

80,0

ulei de floarea-soarelui

99,9

margarina

0,5

82,0

B.METABOLISMUL ENERGETIC

Prin metabolsim energetic se intelege schimbul de energie care are loc intre organism si mediul inconjurator,precum si transformarile energetice care au loc in metabolismul substantelor.Astfel el se realizaeaza ca urmare a metabolismului substantelor organice prin care se introduce in organism energie sub forma de energie chimica ,cuprinsa in molecula acestora. In organism o parte din energia eliberata prin degradarea acestor substante este folosita in diferitele procese de sinteza sau de efectuarea a unor functii (energia calorica ,mecanica,fotonica ,electrica) , iar o alta parte este acumulata sub forma de rezerva in anumite substante (ATP,PC etc.) ,numite substante macroergice sau substante bogate in energie. In cele din urma toate formele de energie se transforma in energie calorica,ea reprezentand in organism caldura animala.Toata energia calorica din organism este eliberata prin oxidarea substantelor organice si de faptul ca pentru aceasta oxidare este nevoie de o anumita cantitate de oxigen. Necesarul de energie al unui organism se exprima in calorii. CALORIA (cal.) este cantitatea de caldura necesara pentru a ridica temperatura unui gram de apa cu un grad Celsius (14,5C- 15,5 C) , 1 cal = 4,18 joule. Toate activitatile organismului reclama cheltuieli energetice .Pentru o activitate lejera,un adult trebuie sa gaseasca in alimentatia sa zilnica cam 2500 de calorii. Aportul insuficient al alimentelor in elementele nutritive ,sau excesele alimentare sunt daunatoarea si pot provoca tulburari de sanatate.Nevoile energetice ale organismului se pot stabili in functie de cantitatea de energie consumata la efectuarea muncii prestate in conditiile respective.Ratia alimentara necesara pentru 24 de ore variaza de la om la om,in functie de regiunea geografica, ocupatia acestora , de modul de viata , precum si de particularitatile fiziologice ale organismului.O ratie alimentara trebuie sa cuprinda atat substantele energetice cat si substantele plastice si catalitice necesare mentinerii in stare normala a tesuturile.Nevoile de substante plastice ( proteine ) se stabilesc prin metoda bilantului

azotului iar cele de substanta catalitice ( vitamine ) prin anumite probe clinice (analiza ,examene radiologice etc.) Tinand seama de faptul ca nevoia de energie a organismului este direct proportionala cu intensitatea efortului depus ,ratia alimentara va fi diferita pentru diversele categorii de persoane. Astfel alimentatia organismului trebuie reglementata ca sa corespunda cantitativ si calitativ nevoilor acestuia.Pentru aceasta trebuie sa se cunoasca atat nevoile organismului cat si valoarea nutritiva a diferitelor alimente. Pentru masurarea energiei calorice produse si consumate de organsim se pot folosi metodele : metoda calorimetrica sau directa , metoda masurarii schimburilor gazoase sau indirecta. Prima metoda este greoiae si costisitoare si din acesta cauza se foloseste foarte rar. Metoda masurarii schimburilor gazoase se bazeaza pe faptul ca,pentru oxidarea unei cantitati din fiecare substanta organica ,este necesara o anumita cantitate de oxigen si se produce o anumita cantitate de bioxid de carbon ,eliberandu-se ,in aceelasi timp, o anumita cantitate de caldura. Cantitatea de caldura care se degajeaza prin consumul unui litru de oxigen poarta denumirea de coeficient caloric al oxigenului ;acesta are o valoare deosebita pentru diferitele substante alimentare.

Continutul de calorii a diverse produse alimentare ( cal/100g)

Lapte de vaca integral

65

Pateu de ficat

261

Castraveti in otet

Lapte de vaca normalizat Lapte smantanit Lapte de oaie

50

Crap

104

Gogosari in otet

15

36 113

Stiuca Salau

82 83

Banane Caise

66 57

Lapte de capra Lapte praf Branza grasa de vaca Cascaval Telemea de oaie

67 498 155 283 305

Somn Cod Macrou Oua de gaina Oua de rata

244 87 183 171 104

Capsuni Cirese Coacaze Grapefruit Gutui

50 81 54 30 65

Telemea de vaca Branzeturi topite Carne de vaca slaba Carne de vaca grasa Carne de porc slaba Carne de porc grasa Carne de oaie Carne de miel Carne de gaina Carne de pui Carne de iepure Sunca presata Muschi Tiganesc Toba

273 366 104 277 142 340 181 260 142 177 100 294 333 299

Ardei gras verde Cartofi Castraveti Ceapa Ciuperci Fasole boabe Morcovi Spanac Patlagele rosii Varza de Bruxelles Ridichii Usturoi Mazare verde boabe Pasta de tomate

17 85 19 30 35 303 45 25 20 50 23 137 72 85

Lamai Mandarine Mere Pepene galben Pepene verde Portocale Piersici Prune Zmeura Struguri Visine Coacaze Mure Pere

36 40 67 23 25 47 45 89 71 98 66 54 77 79

Pentru controlul zilnic al alimentatiei ,nutritionistul recomanda utilizarea piramidei hranei iar ca indicator al aplicarii corecte a acesteia corelarea inaltimii cu greutatea corporala.

Sa cunoastem necesitatile energetice (calorice ) ale diferitelor organisme umane in 24 de ore in functie de efortul depus : 2400 2800 kcal___________________ adult care nu depune efort fizic deosebit 3200 3800 kcal___________________ adult care depune un efort fizic mediu 4000 5000 kcal___________________ adult care depune un efort fizic intens

PIERDEREA CALORIILOR
Activitatea
Mers pe bicicleta, 10 km/h (6 mph) Mers pe bicicleta, 20 km/h (12 mph) Jogging, 9 km/h (5.5 mph) Alergat usor, 11.5 km/h (7 mph) Alergat rapid, 16 km/h (10 mph) Saritul corzii Inot, 23 m/min (25 yd/min) Inot, 46 m/min (50 yd/min)

35 kg
135 225 365 510 710 415 155 270

45 kg
160 270 440 610 850 500 185 325

70 kg
240 410 660 920 1280 750 275 500

90 kg
320 540 880 1220 1700 1000 370 650

Tennis Mers pe jos, 3 km/h (2 mph) Mers pe jos, 5 km/h (3 mph)

220 125 175

265 160 210

400 240 320

530 320 420

Se constata ca alimentatia omului modern contine un exces de calorii ,respectiv de grasimi,de produse rafinate sau concentrate (zahar rafinat ,paine alba,paste fainoase,bauturi racoritoare sintetice ) bogate in compusi energetici ,dar sarace in vitamine,saruri minerale si alte substante biologice active,esentiale pentru buna desfasurare a proceselor metabolice. Acest dezechilibru alimentar se gaseste la originea multora dintre maladiile civilizatiei actuale: boli cardiovasculare,boli gastrointestinale,diabet,obezitate s.a Cel mai adesea ,omul alege alimentele ,fara a tine seama de necesitatile organismului , atras mai ales de gustul bun pe care il produce un aliment.

RECOMANDARI : Pentru a preveni unele greseli in alimentatie trebuie sa se cunoasca :

-tendinta de a consuma paine alba in locul celei integrale duce la reducerea considerabila de vitamine si a sarurilor minerale . -preferinta pentru dulce determina o crestere exagerata a consumului de zahar rafinat excesul acestuia provocand aparitia diabetului ,obezitatii sau cariilor dentare. -supraconsumul de carne si grasimi animale alaturi de un deficit de fructe si legume favorizaeaza aparitia cancerului de colon -consumul redus de fructe si legume proaspete atrage insuficienta tuturor vitaminelor si ca rezultat imediat degradarea sanatatii. Omul contemporan ,care face un efort fizic redus sau mediu are nevoie de o alimentatie mai saraca in calorii ,dar bogata in substante biologice active,cu atat mai mult cu cat el este supus stresului si poluarii mediului. Alimentatia trebuie sa cuprinda pe langa calorii suficiente anumite cantitati de proteine digestibile : vitamine ,saruri minerale etc.In concluzie alimentatia trebuie sa fie cat mai echilibrata ,trebuie sa contina toti factorii nutritivi in cantitati si proportii conforme

DIGESTIE Sl METABOLISM - NOTIUNI ELEMENTARE


Pentru efectuarea functiilor vitale, organismul are nevoie de energie si elemente nutritive. Acestea ii sunt furnizate de alimente. Dar principiile nutritive (factorii nutritivi) se gasesc sub forma unor combinatii complexe, care nu pot fi utilizate ca atare. Este deci nevoie de transformari pana la elemente simple, pe care organismul le foloseste ca sursa energetica si plastica. Proteinele sunt principalele substante plastice, iar glucidele si grasimile, substante energetice.o5z5924ov62lou Digestia reprezinta prima etapa a transformarilor. Faramitate mecanic prin masticatie si imbibate cu saliva (bolul bucal) sunt propulsate prin esofag in stomac si intestinul subtire, unde se continua digestia inceputa in cavitatea bucala. La nivelul intestinului are loc absorbtia principiilor nutritive, resturile nedigerate trec in intestinul gros (colon) unde se definitiveaza digestia si absorbtia. in final, prin rect (anus) se elimina intermitent alimentele nedigerate (defecatia). Digestia incepe chiar in cavitatea bucala. Ea intereseaza aici numai glucidele. Fermentul denumit ptialina sau amilaza salivara, degradeaza amidonul in componenti mai simpli (dextrina si maltoza). in stomac, bolul alimentar este framantat si imbibat cu suc gastric, prin miscarile peristaltice ale acestuia. Sucul gastric contine doi fermenti importanti: pepsina si labfermentul. Pepsina transforma proteinele in compusi mai simpli, denumite albumoze si peptone. Pepsina devine activa numai sub influenta acidului clorhidric, secretat la nivelul mucoasei gastrice, care transforma pepsinogenul inactiv in pepsina activa. Labfermentul (presura) actioneaza asupra cazeinei (proteina din lapte) pe care o coaguleaza, operatie indispensabila pentru digestia cazeinei de catre pepsina. Tot la nivelul stomacului continua digestia amidonului sub actiunea ptialinei salivare. Prin pilor, alimentele astfel degradate trec in duoden, unde se desavarseste digestia sub influenta celor trei sucuri digestive prezente aici: intestinal, pancreatic si biliar. Glucidele sunt degradate sub actiunea amilazei pancreatice in compusi mai simpli numiti dizaharide (maltoza, lactoza). Acestia sunt descompusi de catre unele enzime din sucul intestinal (maltaza, lactaza etc.) in monozaharide (glucoza si fructoza) forma sub care pot fi absorbiti prin mucoasa intestinala. Proteinele sunt degradate in intestin sub actiunea tripsinei, pana la stadiul de polipeptide si chiar aminoacizi. Tripsina este transformata din forma inactiva denumita tripsinogen, in forma activa, de catre o enzima intestinala, enterokinaza. La nivelul intestinului se produce si descompunerea lipidelor. in prealabil lipidele sunt emulsionate de catre sarurile biliare secretate de ficat si depozitate in bila. Emulsionarea consta in transformarea lipidelor in particule foarte fine cu suprafata mare, care permit enzimelor denumite lipaze, sa le descompuna in glicerina (glicerol) si acizi grasi. Astfel: laptele, carnea, branza, ouale, painea, legumele, fructele si grasimile sunt transformate in compusi simpli, monozaharide (glucoza si fructoza) pentru glucide,

aminoacizi pentru proteine si acizi grasi si glicerol pentru grasimi. Dupa absorbtia la nivelul peretelui intestinal factorii nutritivi mentionati sunt transportati pe calea circulatiei sanguine si limfatice, in laboratorul central - ficatul. De aici, dupa nevoie, sunt dirijati in diferite sectoare ale organismului, fie pentru producerea de energie, fie pentru repararea tesuturilor, fie depozitate ca substante de rezerva. Pentru a fi incorporate in tesuturi si celule si pentru eliminarea resturilor neutilizabile rezultate din ardere, are loc procesul cunoscut sub numele de metabolism.Acesta cuprinde doua componente: unul de sinteza (refacerea tesuturilor din substante simple) numit anabolism si altul de descompunere, de degradare energetica, numit catabolism. Glucoza reprezinta principalul furnizor de energie pentru organism. in sange se gaseste intr-o concentratie constanta (70-110mg%). Aceasta se numeste glicemie. Variatiile mari sunt periculoase, de aceea actioneaza un sistem de reglare foarte eficace pe doua cai: - Autoreglare fizico-chimica. Glicogenul din ficat nu este o masa amorfa. Pentru a fi consumata la periferie* glucoza trebuie sa fie in prealabil fixata sub forma de glicogen. Deci glucoza utilizata de organism reprezinta fractiunea desprinsa din molecula de glicogen. Iata cum glicogenul este in permanenta sintetizat si utilizat, ritmul fiind dictat de intensitatea arderilor din organism. Acest fenomen este valabil numai pentru glicogenul hepatic nu si pentru cel depozitat in muschi. Sintetic glicogenul ia nastere din patru surse: glucoza alimentara, produsii metabolismului glucidic, proteine si lipide. in ce priveste autoreglarea, daca apare un supliment digestiv de glucoza, se va produce o sinteza crescuta de glicogen care va absorbi acest supliment. Invers, o utilizare crescuta a glucozei, va fi compensata prin accelerarea depolimerizarii glicogenului. Astfel se mentine glicemia in limitele fiziologice. - Reglarea hormonala a glicemiei. Aici intervin numerosi hormoni. Dintre acestia numai insulina are efect hipoglicemiant, ceilalti-fiind hiperglicemianti (hormonul somatotrop hipofizar, A.C.T.H, hormonii glucocorticosteroizi, tiroidieni si catecolaminele presoare (adrenalina si noradrenalina). Schematic insulina este secretata de celulele beta din insulele Langerhans din pancreas. Stimulul de secretie este hiperglicemia. Este transportata de sange, fixata de unele globuline si este inactivata la nivelul ficatului. Actioneaza accelerand transportul glucozei prin membranele celulare si activeaza unele procese metabolice (sinteza de glicogen, de proteine, de lipide etc). in concluzie cand glucoza sanguina tinde sa creasca, surplusul este transformat in glicogen. Procesul se numeste glicogenogeneza. in lipsa insulinei, glucoza nu se mai transforma in glicogen, creste nivelul in sange (hiperglicemie) iar excesul este eliminat prin urina (glicozurie) aparand astfel boala denumita diabet zaharat. Cand glicemia tinde sa scada, glicogenul este descompus si echilibrul glicemiei restabilit. Arderea glucozei la nivelul celulelor, cu eliberare de energie, se face atat in prezenta oxigenului (aerobioza) cat si in absenta acestuia (anaerobioza). in caz de aerobioza, actioneaza reactii complexe, diferite enzime, iar ciclul de desfasurare este cunoscut sub numele de ciclul Krebs. La nivelul acestui ciclu se intalnesc nu numai compusi din descompunerea glucidelor, dar si cei rezultati din degradarea proteinelor si a lipidelor. Aici are loc interconversiunea dintre metabolisme. Acesta este un mecanism biochimic adaptativ, prin care un principiu alimentar poate sa se transforme in altul, pe calea unor reactii reversibile, cu produsi intermediari comuni. Astfel pot aparea sau disparea cantitati apreciabile de glucide, lipide sau proteine. De obicei exista o predominanta a proceselor de transformare a proteinelor si mai ales a lipidelor in glucide (gluconeogeneza). Procesul de eliberare a glucozei din glicogen se numeste glicogenoliza. Ciclul Krebs este cheia de bolta a metabolismului intermediar. La acest nivel intervine in principal acidul piruvic din degradarea zaharurilor, care este un acid cetonic simplu si care este degradat in produsi finiti CO2 si H2O. in diferite reactii intervine insa si coenzima A, care da nastere acetil coenzimei A, forma activa care participa la interconversiunea metabolismelor. Acesta este procesul aerobiotic. in conditii de anaerobioza, degradarea glucidelor duce la un compus numit acid lactic, care poate fi si el oxidat mai departe, cu eliminare de energie, apa si dioxid de carbon. - Din degradarea proteinelor rezulta aminoacizi cu rol plastic, asa numite pietre de constructie pentru sinteza proteinelor proprii organismelor. Spre deosebire de lipide si glucide, aminoacizii nu se depoziteaza in organism. Celulele folosesc numai atat cat este necesar, restul sunt dezaminati, oxidati si transformati in glucoza (neoglucogeneza) sau sunt arsi cu eliberare de energie. Din degradarea proteinelor rezulta pe langa dioxid de carbon si apa si amoniac, un produs toxic. Acesta este transformat la nivelul ficatului in uree, produs mai putin toxic, care se elimina prin urina. Din metabolizarea nucleoproteinelor rezulta acidul uric, care in cazuri patologice produce hiperuricemiile, dintre care guta este cea mai cunoscuta. Proteinele sunt singurele principii nutritive care contin azot. intre cantitatea de azot ingerat si eliminat exista un echilibru (echilibru azotat, bilant sau balanta azotata). Cresterea azotului in sange (hiperazotemia) apare in boli grave renale sau extrarenale. - in ceea ce priveste grasimile absorbite de peretele intestinal sub forma de glicerol si acizi grasi, sunt ulterior transportate la tesuturi si resintetizate in grasimile proprii organismului. La tesuturi, fie intra in constitutia componentelor celulare, fie se depun ca grasimi de rezerva in tesutul adipos subcutanat sau in jurul unor organe. Din rezerve sunt mobilizate, ori de cate ori organismul are nevoie de energie. S-a vazut ca si lipidele iau parte la ciclul Krebs, prin interconversiunea metabolismelor. Prin arderea grasimilor rezulta dioxid de carbon si o importanta cantitate de energie. Pentru arderea lipidelor, organismul are nevoie de o anumita cantitate de glucide, in cursul tulburarilor metabolismului glucidelor (diabetul zaharat) apar si tulburari ale metabolismului lipidic cu formarea de compusi intermediari toxici pentru

organism, cum sunt corpii cetonici (acidul beta-hidroxibutiric si acidul acetil-acetic). De fapt acesti acizi apar si fiziologic ca stadii intermediare. Pentru arderea lor, in conditii normale, este nevoie de energie furnizata de arderea glucozei. in diabetul zaharat, glucoza nu mai poate fi arsa in totalitate pana la dioxid de carbon si apa. Astfel cei doi acizi pomeniti, nu mai pot fi degradati pana la stadiul de produsi finali (acid acetic, dioxid de carbon si apa), aparand un produs intermediar, acetona. Toti acesti produsi se numesc corpi cetonici. Cresterea lor in sange se numeste cetonemie, iar in urina-cetonurie. Acumularea acestor acizi determina aparitia acidozei, o complicatie foarte grava in diabetul zaharat. Toate aceste tulburari, apar in cea mai severa complicatie a diabetului zaharat, coma diabetica. O alta consecinta a dereglarii aportului de lipide si glucide este obezitatea, in care excesul de lipide si glucide se acumuleaza in depozite.

Important este si metabolismul lipoproteinelor. Lipoproteinele sunt complexe de lipide si proteine, cuplate, in care proportia de lipide variaza intre 50-80%. Ele . sunt reprezentate de fosfolipide, colesterol si trigliceride. in general lipidele sunt dispuse fie in tesuturi (lipide tisulare), fie circula in sange sub forma de macromolecule de lipoproteine. S-au separat patru forme majore de lipoproteine: - chilomicronii, - lipoproteine cu densitate joasa (L.D.L.), - lipoproteine cu densitatea foarte joasa (V.L.D.L.) si - lipoproteine cu densitate inalta (H.D.L.). Rolul major al lipoproteinelor este transportul lipidelor in sange. Atat acizii grasi cat si colesterolul sunt transportati sub forma esterificata (trigliceride si esteri de colesterol). La nivelul tesuturilor, trigliceridele si esterii de colesterol sunt hidrolizati rezultand acizi grasi, depozitati sub forma de trigliceride, in tesutul adipos si colesterolul liber utilizat de celule in scop structural. Cresterea concentratiei plasmatice a colesterolului sau a trigliceridelor sau cresterea asociata, deci hiperlipoproteinemia sau hiperlipidemia reprezinta o anomalie biochimica in care joaca rol factori genetici si factori castigati (stres, alimentatie, sedentarism, medicatie etc). Astazi rolul hiperlipoproteinemiilor in geneza aterosclerozei este bine cunoscut. In concluzie, rezulta ca prin digestie si metabolism, produsii finiti sunt dioxidul de carbon si apa. Procesul invers de formare a factorilor nutritivi, pornind de la dioxid de carbon si apa nu este posibil. Plantele pot sintetiza compusii organici din apa si dioxid de carbon cu ajutorul energiei solare. Acesti compusi pot fi preluati de organismul uman fie direct prin consum de vegetale, fie indirect prin consumul alimentelor animale care sau hranit cu produse vegetale.