Sunteți pe pagina 1din 5

FUNDATIA ECOLOGICA GREEN

BRASOV

DIGITALIS PURPUREAE FOLIUM


- Frunze de degetel rosu -
Produs vegetal cu actiune cardiotonica

Roman (Florea) Elena Iuliana


AMF 2B

BRASOV
2011
Insuficienţa cardiacă este o stare patologică în care, în condiţiile unei întoarceri venoase
normale, inima este incapabilă să asigure un debit sanguin adecvat la necesităţile metabolice ale
ţesuturilor sau realizează un debit sanguin cu preţul unor presiuni de umplere ridicată.
Substratul insuficienţei cardiace este reprezentat de către disfuncţia sistolică sau
diastolică a ventriculului stîng. Disfuncţia sistolică se caracterizează prin diminuarea capacităţii
de golire a ventricului stâng concomitent cu creşterea volumului de sânge rezidual. Este cauzată
de scăderea numărului de fibre miocardice şi a capacităţii lor de contracţie, situaţie întâlnită în
infarct miocardic acut, cardiopatie ischemică.
Oricare ar fi cauza insuficienţei cardiace (contractilitate miocardică diminuată,
umplerea insuficientă sau supraâncărcare prin rezistenţă sau volum), tendinţa debitului cardiac de
a fi insuficient declanşează mecanisme compensatoare centrale şi periferice. Mecanismele
compensatoare centrale sunt: dilatare cardiacă, creşterea activităţii simpatice şi hipertrofia, iar
mecanismele compensatoare periferice sunt următoarele: redistribuirea debitului ventricular
stâng prin vasoconstricţie periferică.

Digitalis purpureae folium

Este unul dintre cele mai importante produse vegetale aflate în terapeutica mondială,
fiind format din frunzele recoltate atât în primul cât şi în al doilea an de vegetaţie al speciei
Digitalis purpurea ( Scrophulariceae), popular numită degetărel sau degeţel roşu.
Degeţelul roşu este o plantă erbacee, bienală sau perenă. În primul an de vegetaţie
formează o rozetă de frunze bazilare, iar în al doilea an, o tulpină floriferă care poate atinge 1 -
1,5 m înălţime. Frunzele tulpinale sunt dispuse altern; cele inferioare sunt peţiolate, iar cele
superioare sunt sesile. Florile hipogine, pentamere, gamopetale, zigomorfe sunt grupate într-un
racem unilateral. Corola, uşor bilabiată, purpurie prezintă macule roşii cu margini albe. Fructul
este o capsulă biloculară care conţine numeroase seminţe.
În scop terapeutic se utilizează frunzele recoltate în primul an şi al doilea an de vegetaţie,
precum şi frunzele tulpinale.

Frunzele de degeţel roşu sunt scurt peţiolate sau sesile, pubescente pe ambele feţe mai
pronunţat pe faţa inferioară. Limbul are o formă oval-alungită cu marginea inegal crenelată. Faţa
superioară a limbului este de culoare verde-închis, în timp ce faţa inferioară are o culoare verde
deschis datorită pubescenţei. Nervaţia este reticulată; nervurile, albicioase şi mai proeminente pe
faţa inferioară.

Compoziţia chimică

Principalele componente ale produsului vegetal sunt reprezentate de heterozide


cardiotonice cu structură cardenolidica (catena laterală este constituită dintr-o lactonă
pentaatomică nesaturată); alături de acestea, frunzele de degeţel roşu mai conţin saponozide
sterolice, glicozide sterolice, derivaţi flavonici, antrachinone, glicozide fenolice, acizi
polifenolcarboxilici, acizi organici, compuşi azotaţi, enzime.
Dependent de structura agliconului, heterozidele cardiotonice din frunzele de
degeţel roşu sunt împărţite în trei serii. Heterozidele cardiotonice aparţinând seriei A au drept
aglicon digitoxigenolul, cele aparţinînd seriei B gitoxigenolul, iar cele aparţinînd seriei E
gitaloxigenolul. Frunzele de degetel conţin patru mari grupe de componente: glicozide sterolice
cardiotonice, saponozide sterolice, glicozide sterolice necardiotonice şi alte componente.
Conţinutul total în glicozidele cardiotonice din frunzele de degtel este foarte variabil şi
depinde de mulţi factori. În frunzele proaspete acest conţinut poate avea valori cuprinse între 0,2-
0,5 %, din care glicozidele primare, dacă frunzele au fost stabilizate, pot reprezenta 70-100 %.

Frunzele proaspete, ca şi cele riguros condiţionate, conţin trei glicozide genuine, care
poartă denumirea de purpureaglicozida A, purpureaglicozida B şi glucogitaloxozida. Agliconii
sunt digitoxigenolul, gitoxigenolul şi gitaloxigenolul.

Degeţelul roşu este o plantă toxică, evitată de animale. 10 g frunze uscate sau 40 g frunze
proaspete pot provoca moartea unui adult. Pulberea de Digitalis este mai toxică de 5-10 ori decât
digitoxina, deoarece diferitele heterozide prezente în pulbere sunt sinergice şi acţiunea lor este
diversificată de substanţele “adjuvante” prezente.

În afara glicozidelor menţionate, planta mai conţine saponozide sterolice lipsite de


acţiune cardiotonică; agliconii acestor saponozide (digitogenol, digalogelol, tigogenol) au o
structură spirostanică.

Acţiune şi întrebuinţări

Produsul vegetal este utilizat în tratamentul insuficienţei cardiace şi tahiaritmiilor


supraventriculare. Derivaţii flavonici şi saponinele imprimă produsului vegetal o acţiune
diuretică; în plus, saponinele, datorită proprietăţilor tensioactive, favorizează absorţia
heterozidelor cardiotonice. La administrare pe cale orală, digitoxozida se absoarbe aproape în
totalitate ( 95-100 % ).

Digitoxozida se fixează în proporţie ridicată ( 90-97 % ) de proteinele plasmatice ceea ce


determină instalarea lentă a efectului digitalic, acţiune de durată ( 10-21 zile ) şi o viteză de
eliminare scăzută (timp de înjumătăţire de aproximativ 200 ore). Se elimină pe cale renală şi
biliară, rata zilnică de eliminare fiind de 7-10 %.

Digitoxozida cumulează mai puternic pe fibra miocardică comparativ cu alte heterozide


cardiotonice (digoxozida). Din acest motiv, în timpul tratamentului cu digitoxozidă şi, în general,
cu preparate din Digitalis purpureae folium se impun aşa – numitele pauze digitalice în care se
administrează produse conţinînd heterozide cardiotonice cu risc scăzut de cumulare cum sunt
cele din Convallariae herba, Adonidis herba sau Strophanti semen.

Digitoxozida este frecvent impurificată cu gitoxozidă care este inactivată la administrare


orală.Prezenţa gitoxozidei în preparatele care condiţionează digitoxozidă nu este admisă.
Digitoxozida este indicată în tratamentul cronic al insuficienţei cardiace.

La monografia Digitalis purpureae folium, Farmacopeea Română ed.a X-a prevede


verificarea anuală activităţii cardiotoxice, care poate scădea în timp, prin conservare
necorespunzătoare. În cazul produselor vegetale care conţin glicozide cardiotonice, determinarea
cantitativă şi standardizarea se face printr-o metodă biologică care stabileşte, de fapt, acţiunea
cardiotoxică (exprimată pe cord sănătos ) şi nu pe cea cardiotonică ( care se manifestă doar
asupra cordului insuficient ).

Mod de utilizare

La monografia Digitalis purpureae folium, Farmacopeea Română ed.a X-a prevede, ca


atunci când se prescrie Digitalis folium să se folosească pulberea titrată de digitală Digitalis
purpureae folium pulvis titratus sau cantitatea corespunzătoare de comprimate de digitală. Sub
denumirea de pulbere titrată, farmacopeea descrie o pulbere obţinută prin pulverizarea fără
reziduu a frunzelor de Digitalis purpureae, aduse la o umiditate de cel mult 3% şi cu o activitate
cardiotoxică corespunzătoare la 10 U.I./g.

În cazul administrării sub formă de infuzie, Farmacopeea Română ed.a X-a prevede
tratarea produsului vegetal direct cu apă clocotită pentru ca acest contact brusc cu apa fierbinte
să inactiveze enzimele, înainte ca acestea să poată acţiona hidrolitic.

Frunzele de digitală se administrează mai ales sub formă de tinctură 1:10 ( 1 U.I./g ),
macerate ( 0,5 % ), pulbere titrată ( 0,1-0,75 g ).

Pulberea titrată de frunze de Digitalis purpureae L. (1 g pulbere titrată corespunde, ca


activitate, la 1 mg digitoxozidă) intră în compoziţia preparatului DIGITALIS ® -comprimate
100 mg; 1 comprimat este echivalent cu 5 picături de soluţie DIGITALIN ®.