Sunteți pe pagina 1din 21

HETEROZIDE CARDIOTONICE

Heterozidele sau glicozidele cardiotonice reprezinta un grup de substante de natura vegetala folosite in tratamentul insuficientei cardiace datorita actiunii lor principale de crestere a fortei de contractie a miocardului (inotrop pozitiva). Administrate in cantitati mari sant toxice producand moartea prin oprirea inimii in sistola. Raspandire Se gasesc numai la plantele superioare,intr-un numar mare la dicotiledonate in special in familiile: Scrophulariaceae, Liliaceae, Ranunculaceae ; compusi sterolici cu actiune cardiotonica au fost identificati in secretia dermica a unor specii de Bufo (broaste) si in unii corali. Sant localizate in diferite organe ale plantelor ( radacini, scoarte, frunze, flori, seminte sau fructe ),in aceeasi planta sau in acelasi organ se pot gasi heterozide cardiotonice diferite din punct de vedere structural si a intensitatii de actiune.

Structura chimica Heterozidele cardiotonice sant constituite dintr-un aglicon sterolic de tip cardenolidic sau bufadienolidic si o catena glucidica formata din 1-5 oze.
CH3 R
3

CH3
17

CH H

13

14D

5B

10

OH

O A HO

CH

D OH O O

B H H

HO

H cardenolide

bufadienolide

Activitatea cardiotonica este conditionata de anumite particularitati structurale ale agliconului: lactona nesaturata grefata la C17 orientata in pozitia gruparea OH libera sau glicozidata grefata la C3 orientata in pozitia configuratia sterica cis- trans- cis a ciclurilor A, B, C, D ale nucleului sterolic o grupare metil, formil sau hidroximetil grefata la C10 o gupare OH grefata la C14

Catena glucidica a heterozidelor cardiotonice este constituita din oze obisnuite (D- glucoza, D- fructoza, L- ramnoza ) si oze specific prezente numai in structura anumitor heterozide cardiotonice (digitoxoza, cimaroza ).Unele oze specific pot fi acetilate ca in cazul celor din Digitalis lanata (degetelul lanos). Actiune si intrebuintari Heterozidele cardiotonice influenteaza toate functiile inimii: cresc forta de contractie a inimii (efect inotrop pozitiv ) cresc excitabilitatea miocardului (efect batmotrop pozitiv) cresc tonicitatea miocardului (efect tonotrop pozitiv ) scad viteza de conducere atrioventriculara (efect dromotrop negativ) scad frecventa cardiaca (efect cronotrop negativ)

Farmacocinetica heterozidelor cardiotonice este influentata de polaritatea moleculei care la randul ei depinde de gradul de hidroxilare al agliconului si de lungimea catenei glucidice. Un grad ridicat de hidroxilare al agliconului si un numar mare de oze in catena glucidica cresc considerabil polaritatea moleculei. Heterozidele cardiotonice nepolare (digitoxozida- cu o singura grupare OH libera pe nucleul sterolic) strabat usor membranele celulare ; ca urmare se absorb rapid si complet la administrarea orala , se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice si se elimina pe cale biliara si renala ceeace explica pe de o parte efectul lent si durabil ,iar pe de alta parte fenomenele de toxicitate cumulativa. Heterozidele cardiotonice polare (G- strofantozida ) cu 5 grupari OH libere pe nucleul sterolic strabat cu dificultate membranele celulare; ca urmare nu se absorb la nivelul tractului digestiv si se administreza numai pe cale intravenoasa.

Se fixeaza in proportie redusa de proteinele plasmatice si se elimina rapid pe cale renala avand un efect prompt de scurta durata fara reactii toxice cumulative. Heterozidele cardiotonice se folosesc in insuficienta cardiac din cadrul bolii coronariene, prin disfuctie sistolica , cu fibrilatie atriala. Fitopreparatele care contin heterozide cardiotonice se administreza pe cale orala. Se recomanda ca tratamentul sa inceapa cu o doza de atac urmata de doze de intretinere care au rolul de a asigura un nivel plasmatic eficient al heterozidelor cardiotonice. Schema de tratament trebuie individualizata in functie de datele furnizate la examenul clinic si de electrocardiograma. Reactii adverse produse de heterozidele cardiotonice Produc frecvent reactii adverse toxice de cele mai multe ori grave sau fatale care constau in : - tulburari de ritm cardiac : bradicardie accentuata (sub 60 de batai/minut), tahicardie ventriculara - tulburari gastro- intestinale : anorexie, voma,greata - tulburari de vedere: diminuarea acuitatii vizuale, vedere colorata (galben, verde, rosu, alb), ciclopegie, diplopie - tulburari neurologice si psihice: oboseala, cefalee,nevralgii, stari depresive, insomnie, halucinatii, delir Efectele adverse toxice apar in caz de supradozare, metabolizare si eliminare deficitare, hipokalemie. Incidental lor este mai mare la pacientii in varsta si la cei care au suferit recent un infarct miocardic. Heterozidele cardiotonice din Digitalis purpurea si Digitalis lanata reprezinta remediile clasice folosite in tratamentul insuficientei cardiac ; cele 2 produse nu se folosesc in fitoterapie. Digitaloidele sant glicozide cardiotonice izolate din alte specii decat cele de Digitalis. Ca si glicozidele digitalice influenteaza toate functiile inimii deosebinduse de acestea prin farmacocinetica , efectele lor fiind de durata mai scurta deoarece se absorb la nivel intestinal si se fixeaza de proteinele plasmatice in proportie mai redusa.Fitopreparatele care conditioneaza extracte cu digitaloide

au o compozitie foarte complexa continand de regula pana la 40 de heterozide cardiotonice alaturi de alti compusi extractibili odata cu digitaloidele (saponozide,flavonide ). Din acest motiv standardizarea unor astfel de preparate este foarte dificila iar administrarea lor se face cu o maxima prudenta.

Digitalis lanatae folium


Reprezinta frunzele recoltate de la specia Digitalis lanata din familia Scrophulariaceae denumita popular degetelul lanos. Compozitia chimica Contine heterozide cardiotonice cu structura de tip cardenolidic in prop. de 1 % alaturi de saponozide, antrachinone si derivati flavonici. Acestea au o structura asemanatoare celor izolate din degetelul rosu cu deosebirea ca molecula de digitoxoza legata de - glucoza este acetilata si nu poate fi scindata de catre digipurpidaza decat in urma unei hidrolize alcaline. Principalele heterozide cardiotonice sant : digitoxozida( digoxin) si lanatozida C.

OH

RO

R = ( digitoxoza)3digitoxozida R = -glucoza-acetildigitoxoza-(digitoxoza)lanatozida C Saponozidele sterolice sant asemanatoare cu cele din Digitalis purpurea folium, vitamina C , colina, acetilcolina.

Actiune si intrebuintari Heterozidele cardiotonice sant de aprox. 3 ori mai active decat cele din Digitalis purpurea . Se foloseste in tratamentul insuficientei cardiace, ateroscleroza, HTA, astm bronsic. Efectele toxice se datoreaza saracirii muschiului cardiac in K+ datorita inhibarii preluarii intracelulare a acestuia (hipokalemie). Digitoxozida (Digoxin) reprezinta medicamentul de elective in tratamentul insuficientei cardiac. Se administreaza de regula sub forma orala. Digoxin - comprimate de 25 mg -sol.injectabila 0,5 mg/ 2 ml

Lanoxin - sol. uz intern 0,05 mg/ ml -sol. injectabila 0,25 mg/ ml Lanatozida C se caracterizeaza printr-un efect cardiotonic rapid dar de durata scurta administrandu-se mai ales pe cale orala- Lanatozid C draj. 0,25 mg Desacetil lanatozida C este mai solubila in apa si se administreaza i.v. actiunea cardiotonica instalandu-se dupa 15- 20 de la administrare.

Digitalis purpurea folium


Reprezinta frunzele recoltate de la specia Digitalis purpurea din familia Scrophulariaceae denumita degetelul rosu. Compozitia chimica Contine heterozide cardiotonice cu structura de tip cardenolidic, saponozide sterolice, glicozide sterolice necardiotonice, derivati flavonici, antrachinone, acizi polifenolcarboxilici, compusi azotati, enzime. Produsul vegetal proaspat si produsul vegetal stabilizat contine 3 heterozide cardiotonice primare:

purpureaglicozida A , purpureaglicozida B si glucogitoloxozida. Acestea sant tetraglicozide a caror catena laterala este formata este formata din 3 molecule de digitoxoza si o molecula de glucoza. Glicozidele sterolice necardiotonice nu prezinta ciclul lactonic nesaturat si ca urmare nu dezvolta efecte cardiotonice. Actiune si intrebuintari Se foloseste in tratamentul insuficientei cardiac si a tahiaritmiilor supraventriculare. Derivatii flavonici si saponinele imprima p.v. o actiune diuretica; in plus saponinele datorita propietatilor tensioactive favorizeaza absorbtia heterozidelor cardiotonice. Dupa administrarea orala digitoxozida se absoarbe aproape in totalitate (95- 100%) fixandu-se de proteinele plasmatice in proportie de 90- 97% , determinand o instalare lenta a efectului,o actiune de lunga durata( 10- 21 zile) si o viteza de eliminare scazuta (t este de 200 ore ). Se elimina pe cale renala si biliara , rata zilnica de eliminare fiind de 7-10 %. Din acest motiv in timpul tratamentului se impun asa- numitele pauze digitalice. Intra in compozitia preparatului Digimerck sol.uz intern 1mg/ ml Pulberea titrata de Digitalis purpureae : 1g pulbere corespunde ca activitate la 1 mg/ digitoxozida

Adonidis herba
Reprezinta partile aeriene inflorite recoltate de la specia Adonis vernalis din familia Ranunculaceae denumita popular ruscuta de primavara sau deditei galbeni.

Compozitia chimica Contine heterozide cardiotonice cu structura de tip cardenolidic (0,2-0,5%) in special cimarozida si adonitoxozida, derivati de pregnan si glicozide flavonice.

OH OH R1O R2 R3 O O

R1 cimaroza ramnoza

R2 OH H

R3 H OH cimarozida adonitoxozida

Actiune si intrebuintari Produsul vegetal face parte din grupul celor care contin asa-numitele digitaloide avand propietati cardiotonice si diuretice. Principalele domenii de indicatie sant : insuficienta cardiaca usoara , mai ales cand este insotita de tulburari nervoase , terapia de mentinere pentru a preveni agravarea unei insuficiente cardiac, la pacientii care nu suporta digitalicele. Heterozide cardiotonice din Adonis herba sant mai putin toxice decat cele din Digitalis sp.folosindu-se in pauzele digitalice ; prezinta si o actiune coronarodilatatoare fiind folosite in angina pectorala. Este contraindicate folosirea extractelor cu Adonis herba la pacientii cu hipokalemie si la cei care urmeaza tratament cu glicozide digitalice.

Nu se administreaza concomitant cu laxative, saluretice, calciu, chinidina datorita risculuipotentarii actiunii cardiotonice si a efectelor adverse.

Convallariae herba
Reprezinta partea aeriana inflorita a speciei Convallaria majalis din familia Liliaceae denumita popular lacramioare sau margaritarel.

Compozitia chimica Contine 0,1- 0,5 % heterozide cardiotonice de tip cardenolidic cele mai importante fiind convalatoxozida si convalatoxol.

R2 OH R1O OH O O

R1 ramnoza ramnoza

R2 CHO CH2OH convalatoxozida convalatoxol

Actiune si intrebuintari Actiunea heterozidelor cardiotonice din produsul vegetal se instaleaza prompt, acestea elimanandu-se rapid din organism ceea ce explica absenta fenomenelor de toxicitate cumulativa. Se administreaza in pauzele digitalice , tulburari nervoase cardiace, scleroza coronariana, in afectiuni cardiac ale varstnicilor si in cordul pulmonar cronic.

Scillae bulbus
Reprezinta scuamele mediene ale bulbului speciei Urginea maritime din familia Liliaceae cunoscuta sub denumirea de ceapa de mare. Exista 2 varietati de ceapa de mare : alba si rosie dependent de culoarea bulbilor. Varietatea cu bulbul alb a fost folosita inca din Antichitate in tratamentul afectiunilor cardiace si a hidropiziei, cea cu bulbul rosu are de asemenea propietati cardiotonice dar in plus prezinta si o puternica actiune raticida.

Compozitia chimica

Contine heterozide cardiotonice de tip bufadienolidic in principal proscilarigenol A si scilaren A

O O OH RO

R ramnoza glucoza-ramnoza proscilarigenol scilaren A

Produsul vegetal mai contine taninuri condensate, flavone si polifructozani. Actiune si intrebuintari Scillae bulbus se numara printre produsele cu cea mai veche utilizare in terapeutica, propietatile cardiotonice ale varietatii cu bulb alb fiind mentionate in Egiptul Antic. Farmacopeea Britanica mentioneaza si o actiune expectoranta pentru extractele din Scillae bulbus. Aceasta actiune se explica prin iritarea mucoasei gastrice determinand pe cale reflexa o stimulare a secretiei bronsice.In doze mari are efect emetic. Produsul vegetal se foloseste in insuficienta cardiaca, datorita efectului cumulativ scazut este indicat si in pauzele digitalice, in insuficienta renala.

ULEIURI VOLATILE

Farmacopeea Romana ed. a X-a , defineste uleiurile volatile ca fiind amestecuri de substante volatile si lipofile cu miros aromat care apartin diferitelor clase de compusi organici (mai ales terpene si derivatii lor oxigenati). Se obtin prin antrenare cu vapori de apa, prin distilare cu apa sau prin alte procedee de extractie. Uleiurile volatile sunt produsi ai metabolismului vegetal secundar, secretati de celule specializate, de obicei amestecuri complexe de diversi constituenti chimici, in care predomina compusi din clasa terpenoidelor. Denumirea uleiurilor volatile ca uleiuri eterice sau esentiale este impropie, mai putin caracterizanta, deoarece ele nu sant formate numai din combinatii eterice si nici denumirea de esenta nu este totdeauna corespunzatoare. Raspandirea Uleiurile volatile se gasesc raspandite in regnul vegetal , practice doar in plantele superioare. Genurile capabile sa elaboreze constituent ai uleiurilor volatile apartin la aproximativ 50 de familii, dintre care principalele sant : Pinaceae, Lamiaceae, Myrtaceae, Lauraceae, Rutaceae, Compositae, Zingiberaceae. Plantele care contin uleiuri volatile (cel putin 0,1- 0,2 %), care au un miros sufficient de perceptibil sau sant pretabile la o exploatare rentabila economic, sunt numite plante aromatice. In cadrul aceleiasi familii, uleiul volatil poate fi diferit de la un gen la altul sau de la o specie la alta. Pe de alta parte , un anume principiu (borneol,camfor, tuiona) poate exista in familii indepartate din punct de sistematic. Uleiurile volatile se gasesc in toate tipurile de organe vegetale: - flori ( bergamot, tuberoza) - frunze ( majoritatea lamiaceelor,eucalipt)

scoarta ( scortisoara ) radacini ( valeriana, angelica ) rizomi (ghimber) fructe (anason, coriandru) seminte (nucsoara )

Compozitia uleiului volatil poate varia foarte mult in functie de localizare. Astfel , in cazul portocalului Citrus aurantium ssp.aurantium pericarpul fructelor proaspete se foloseste pentru a obtine uleiul de portocale sau ,,essense de Bidarade ,, ,floarea se utilizeaza pentru obtinerea de Oleum Neroli , iar prin antrenarea cu vapori de apa a frunzelor, ramurilor sau fructelor mici rezulta asanumita ,, essence de petit grain ,, ,toate trei cu compozitie si utilizari diferite. Biogeneza Sinteza si acumularea uleiurilor volatile este asociata in general cu prezenta de structuri histologice specializate , adesea localizate aproape de suprafata plantei. Astfel de structuri histologice pot fi : - celule oleifere - spatii intercelulare cu origine schizogena (Myrtaceae, Umbelliferae, Coniferae):canalele secretoare captusite cu pigmenti la fructele de umbelifere, de origine lizigena : canalele rezinifere ale coniferelor de origine schizolisigena : pungile secretoare din pericarpul frunzelor de citrice (Aurantiaceae) - peri glandulari de diferite tipuri , unii avand semnificatie taxonomica, asa cum este cazul speciilor din familia Lamiaceae sau Compositae La Lamiaceae, perii glandulari se gasesc la nivelul partilor aeriene ale plantelor si se deosebesc prin structura, marime, timpul secretiei. Din punct de vedere structural ei sant:

- peri glandulari capitati, cu una, alteori doua celule secretoare pentru glanda si un pedicel uniserat format dintr-o celula pana la cateva celule si una bazala - peri glandulari peltati , cu cap multiserat turtit, pedicel unicelular cu o celula bazala Compozitia chimica Din punct de vedere al compozitiei chimice, uleiurile volatile nu sunt substante unitare , ci un amestec complex si extrem de variabil de componenti chimici, care pot fi: hidrocarburi oxizi peroxizi alcooli aldehide cetone lactone sau acizi,

in general de natura terpenica: monoterpene (10 C), sescviterpene (15 C), diterpene (20C) ,sau de natura aromatica , de obicei derivati de fenilpropan. Dintre componentele monoterpenice frecvent intalnite in compozitia uleiurilor volatile amintim: - monoterpene aciclice : mircen, ocimen

mircen

ocimen

- monoterpene monociclice: terpinen, limonen

terpinen

limonen

- monoterpene biciclice: sabinen, pinen

sabinen

pinen

Prezenta gruparilor functionale in molecula face posibila si o alta clasificare: - alcooli : aciclici (geraniol, linalool, citronelol), monociclici (mentol,terpineol) biciclici (berneol)
OH H CH2OH H CH2OH

linalool

geraniol

citronelol

- aldehide aciclice: geranial, neral, citronelal - cetone monociclice (mentona, carvona), biciclice (camfor, tuiona)

mentona

carvona

camfor

tuiona

- esteri: aciclici (linalilacetat), monociclici (mentilacetat), biciclici (isobornilacetat) - eteri : 1,8- cineol(eucaliptol) - peroxizi : ascaridol - fenoli : timol, carvacrol
OH OH timol carvacrol

In cazul sescviterpenelor variatiile structurale sant de aceeasi ca la monoterpene, hidrocarburile, alcoolii si cetonele fiind cele mai intalnite. Au fost descrise mai mult de 100 de tipuri de schelet sescviterpenic, structurile caracteristice uleiurilor volatile sant: - hidrocarburi : bisabolen, cariofilen

bisabolen

cariofilen

- alcooli: farnesol, - bisabolol


OH HOH2C

farnesol - cetone : vetivona - esteri : cedrilacetat

- bisabolol

Compusii aromatici constitue o parte importanta a fractiunilor care compun uleiurile volatile avand un miros placut si fiind antrenabili cu vaporii de apa. Acestia pot fi de origine terpenoidica (p- cimen, carvacrol ,timol) sau fenilpropanica (aldehida anisica, anetol, eugenol, aldehida cinamica).
CHO H3CO aldehida cinamica anetol HO OCH3 eugenol

Uleiurile volatile sant lichide la temperatura ambianta, foarte volatile, nemiscibile cu apa, cu miros aromat, placut.In stare proaspata sant incolore sau colorate in nuante de albastru/verde (uleiuri cu camazulena) sau cu fluorescenta sau albastra (uleiuri cu cumarine), de rosu (uleiuri cu fenoli) sau in diverse alte nuante. Sant substante inflamabile, mirosul este aromat uneori iritant, caracteristic componentei principale a uleiului iar gustul este arzator. Calitatea uleiurilor volatile este influentata de o serie de factori: - specia producatoare - momentul recoltarii (stadiu de dezvoltare, perioada diurna ) - conditiile pedoclimatice

- zona geografica - tehnologia de extractie Rolul uleiurilor volatile in organismul vegetal Nu este definit cu precizie rolul acestora in plante fiind acceptat totusi ca ele au un rol ecologic. Uleiurile volatile sant considerate produsi de excretie rezultati in cursul perioadei de vegetatie.Datorita mirosului si gustului patrunzator resping pradatorii, reprezentand si un solvent fiziologic al rezinelor ai al altor componente solide, oleosolubile.

Actiunea si intrebuintarile uleiurilor volatile


Actiunea farmacologica a uleiurilor volatile este foarte diversa , functie de ansamblul constituentilor lor chimici si de proportia lor in amestec. Plantele producatoare de uleiuri volatile , datorita prezentei si altor principii active au in general actiuni mai complexe. Utilizarea acestor plante sau numai a uleiurilor volatile in tratamentul bolilor infectiosa si a celor psihice a fost cunoscuta mult timp sub denumirea de aromaterapie. Uleiurile volatile pot actiona direct sau indirect. Actiunea directa se realizeaza: - asupra microorganismelor patogene (bacterii, fungi, virusuri ), - prin influentarea (stimulare sau inhibare) unor functii fiziologice (hormonale, imunitare ) sau a metabolismului. Indirect, uleiurile volatile pot interveni prin modificarea unor procese biologice, cu repercursiuni in starea intregului organism.

Actiunea antimicrobiana/antifungica/antivirala
Propietatea uleiurilor volatile de a conserva produse biologice, de a inhiba dezvoltarea bacteriilor si ciupercilor este cunoscuta de mult timp.

Propietatile antimicrobiene se datoresc abilitatii unor constituenti de a distruge agentii infectiosi si de a impiedica proliferarea acestora in organismele vii/in mediul inconjurator. Acestea sant proportionale cu liposolubilitatea constituentilor lor. In Egiptul antic, obtinerea mumiilor a fost asigurata prin utilizarea d balsamuri si uleiuri volatile. In Evul Mediu se faceau fumigatii prin arderea plantelor aromatice in vederea stavilirii epidemiilor. La conservarea carnii se folosesc de mult timp condimente care, pe langa propietatile lor gustative si olfactive contribue la o mai indeulgata conservabilitate a acestor alimente. In scopuri medicinale se folosesc de asemenea de mult timp, empiric, diferite plante aromatice pentru tratarea ranilor, in vederea distrugerii / indepartarii parazitilor intestinali. Uleiurile volatile pot actiona antibacterian, antiviral sau /si antimicotic. Tinand cont de ceficientul antibacterian, potentialul antiseptic cel mai mare il prezinta fenolii, metil-eterii acestora si aldehida cinamica, urmate de alcoolii monoterpenici aldehidele monoterpenicecetonele monoterpenice eterii si oxizii monoterpenici. Componentele terpenoidice inhiba transportul de electroni, translocatia protonilor, etapele fosforilarii oxidative si alte reactii enzimo-dependente imortante pentru microorganisme. Propietatile antiinfectioase ale alcoolilor si fenolilor terpenoidici sant dependente de gradul lor de disociere; cu cat aciditatea lor este mai mare cu atat intensitatea actiunii antiinfectioase este mai mare. Fenolii terpenoidici sant antiinfectiosi cu spectru larg, ei manifestand o actiune superioara alcoolilor. Timolul ( ulei volatil de cimbru) prezinta indicele fenolic cel mai mare, el fiind mai activ decat carvacrolul sau eugenolul. Actiunea bacteriostatica a alcoolilor se manifesta la dilutii 1/800-1/2000 atat pe germeni gram pozitivi cat si gram negativi. In plus, alcoolii monoterpenici cu OH la C11 sau C10(terpinol- 4-ol, tuianol-4-ol) sunt

antiinfectiosi nu numai prin actiunea directa asupra agentilor patogeni, dar si prin stimularea sistemului imunitar. Ei au propietati bactericide si virulicide , puternice , sunt fungicide moderate. Propietatile antimicrobiene ale aldehidelor monoterpenice sant mai slabe decat in cazul alcoolilor, fiind imprimate de aviditatea structurilor nesaturate fata de oxigen care eliberat ulterior actioneaza ca antiseptic. Unele dintre uleiurile volatile cu componenti majoritari de acest tip inhiba dezvoltarea unor virusuri (virusul herpetic) sau a unor fungi (Candida). Cetonele monoterpenice (verbenona, tuiona, camfona,pulegona) sant antibacteriene, antivirale si antifungice. Astfel , activitatea antimicrobiana a uleiului volatil de Calamintha nepeta fata de o serie de bacterii si de fungi este determinata in principal de pulegona, componenta majoritara a acestui ulei. Propietatile antivirale ale cetonelor monoterpenice se manifesta asupra virusurilor herpetice, neurotrope sau papilomavirus; uleiurile volatile cu cetone nu numai ca distrug aceste virusuri dar asigura si protectia celulara fata de reinfestarea virala. Actiunea antimicrobiana a cetonelor este legata de nucleofiilia lor biologica fata de gruparile amino si tiol ale unor enzime esentiale pentru microorganismele in cauza. Blocarea activitatii acestora prin alchilare ireversibila determina o stopare a multiplicarii agentilor infectiosi respectivi Oxizii monoterpenici prezinta propietati antibacteriene, antivirale si antifungicecontribuind la desavarsirea activitatii antimicrobiene a uleiurilor volatile care contin astfel de compusi. 1,2- Cineolul sau eucaliptolul este activ fata de Staphylococcus aureus iar atunci cand in compozitia uleiului volatil se gasesc si alcooli monoterpenici prezinta o actiune antivirala, indeosebi asupra agentilor infectiosi implicati in patologia virala respiratorie. Linalool-oxidul actioneaza antiviral fata de o serie de virusuri ce determina bronseolitele nou- nascutilor sau bronsitele virale ale copiilor si adultilor.

Ascaridolul manifesta propietati antifungice in vivo si in vitro fata de moniliaze. Aldehidele aromatice sant antiinfectiosi puternici, asemanator structurilor fenolice. Spre exemplu aldehida cinamica actioneaza asupra unei game largi de bacterii (cu exceptia piocianicului), ciuperci (Candida albicans), sau paraziti avand diverse localizari (protozoare sau metazoare), iar cuminaldehida este activa asupra virusului papilomatozei si in pneumocistoze. Compusii sesquiterpenici prezinta propietati antifungice prin blocarea enzimelor fungilor respectivi. Astfel spatulenolul pe langa distrugerea fungilor favorizeaza si procesul de epitelizare si cicatrizare a zonelor afectate.

Actiunea antiinflamatoare
Propietatile antiinflamatoare sunt rezultatul mai multor mecanisme de actiune, functie de uleiul volatil si compozitia sa chimica. Aceasta actiune se manifesta diferit pentru unele uleiuri existand chiar o specificitate de organ; uleiul volatil de menta este antiinflamator la nivel intestinal si renal, uleiul provenit de la specii de Melaleuca la nivel respirator - uleiurile volatile din specii de Pinus (hidrocarburile terpenice fiind predominante ) sant antiinflamatoare prin efect cortizonic, stimuland functia corticosuprarenala prin axa hipofizo- corticosuprarenala - aldehidele monoterpenice sant antiinflamatoare atat prin actiune directa prin neutralizarea radicalilor liberi cat si indirecta prin mecanisme de reglare psiho- neuro-endocrino-imunitara - la cetonele monoterpenice actiunea antiinflamatoare este legata de gradul de ionizare si se datoreaza reducerii - globulinelor care sant implicate in faza primara a inflamatiei ; datorita propietatilor mucolitice ele sant folosite

mai ales in afectiuni in care starea inflamatorie coexista cu o secretie abundenta de mucozitati (catar respirator, otite) - hidrocarburile sesquiterpenice polinesaturate de tipul camazulenei din uleiul volatil de musetel actioneaza antiinflamator prin stimularea aparatului reticulo- endotelial - alcoolii sesquiterpenici din uleiul volatil de ghimber gingerolii sant antiinflamatori prin inhibarea activitatii prostaglandin- sintetazei, bisabololul reprezinta unul dintre compusii puternic antiinflamatori fiind folosit frecvent in preparatele cosmetice si dermatologice Efectul antiinflamator al unor uleiuri volatile este evidentiat indeosebi in cazul administarii combinate a tratamentelor clasice cu cele bazate pe inhalatii cu uleiuri volatile la pacientii cu bronsite cronice.