Medicina

Retet
Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina veterinar
e
a

» PILULE

PILULE

PILULE

Sunt preparate farmaceutice solide de forma sferica, cu o greutate de o,20 -

0,50 g obtinute prin modelare din una sau mai multe substante active, cu adaos de
diferiti excipienti, destinate administrarii interne. Pilulele au cunoscut o mare
popularitate in trecut, dar si-au pierdut din insemnatate in urma aparitiei
comprimatelor, a capsulelor sau a altor forme farmaceutice mai stabile, mai
comode la administrat si cu o eficacitate mai sigura. Ca preparate farmaceutice
pilulele prezinta avantajul ca ofera posibilitatea administrarii de doze unitare intr-o
forma concentrata, mascheaza gustul si mirosul neplacut, asigura o conservare
satisfacatoare a componentelor si pot fi dirijate sa actioneze in intestin daca sunt
acoperite cu invelisuri gastro rezistente. Pilulele prezinta dezavantajul ca necesita
operatii de preparare mai complicate si durata de preparare este mai mare. In plus
conservarea lor este limitata deoarece in timp pierd din umiditate si nu se mai
desfac in timp util in tubul digestiv.

Sub forma de pilule se pot prescrie medicamente lichide, moi si solide a

caror doza este foarte mica si care pot fi prelucrate intr-un amestec potrivit. Pentru
a putea obtine o masa pilulara este nevoie sa se adauge o substanta lichida, moale
sau solida. Aceste substante se numesc excipienti pilulari. Alegerea lor trebuie
facuta judicios, dependent da natura si cantitatea de substanta medicamentoasa.
Excipientii pilulari trebuie sa fie inerti terapeutic, sa asigure obtinerea masei
pilulare, sa nu reactioneze cu substantele active, sa nu mareasca volumul pilulelor,
sa asigure dezagregarea in tubul digestiv, sa favorizeze pastrarea si conservarea
pilulelor.

Dupa rolul pe care il au in obtinerea masei pilulare, excipientii se clasifica

in: aglutinanti, dezagreganti, de consistenta si diluanti.

Excipientii aglutinanti sau adezivi sunt substante care contribuie la formarea

masei pilulare: glucoza, siropul de zahar, mierea, tragacanta,glicerolatul de
amidon.

Excipientii dezagreganti contribuie la desfacerea pilulelor in organism, fie

datorita solubilitatii, fie datorita posibilitatii de a se umfla si a sparge pilulele.

Excipientii de consistenta se folosesc in cazul prelucrarii substantelor lichide

sau moi. Din aceasta grupa fac parte pulberi absorbante cum sunt pulberile
vegetale, amidon, caolin. Ei pot indeplini in acelasi timp si rol de aglutinanti dau
dezagreganti.
 Excipientii diluanti se adauga in cazul prescrierii unor cantitati foarte mici
de substanta activa, pentru a obtine pilule cu greutate corespunzatoare.

Excipientii pilulari se pot clasifica si dupa starea lor de agregare in: lichizi,
moi si solizi.

Excipientii lichizi contribuie la realizarea masei pilulare fie prin umectare fie
prin dizolvare partiala a substantelor active pentru a forma un amestec adeziv. In
acest scop se intrebuinteaza apa, alcool, glicerina, sirop, miere, mucilagii de guma
arabica, tragacanta, metilceluloza. Apa nu se foloseste cand prezenta sa provoaca
reactii intre componente.

Alcoolul concentrat nu se foloseste deoarece duce la intarirea rapida a masei

pilulare, se foloseste alcoolul diluat. Siropul simplu folosit in cantitati mari duce la
obtinerea unei mase moi. Mucilagiile de guma arabica si tragacanta dau pilule care
se intaresc usor.

Excipientii moi ( licviritie, gentiana, papadie) duc la obtinerea unor pilule

rigide ce se dezagrega greu. Se folosesc gelul de tragacanta, de metilceluloza,
drojdia de bere, vaselina sau untul de cacao.

Excipientii solizi se folosesc pentru a da consistenta unui amestec moale sau

fluid, pentru diluare, aglutinare sau dezagregare.

Pulberile vegetale folosite sunt: licviritia, radacina de alteea, radacina de

gentiana singure sau asociate cu sirop sau glicerina. Prezinta dezavantajul ca pot
absorbi substanta activa ducand la scaderea efectului terapeutic. Se mai folosesc
amidonul, faina de grau, lactoza, guma arabica, tragacanta, caolin, bentonita sau
oxidul de magneziu.
Prepararea pilulelor

Presupune mai multe faze: obtinerea masei pilulare, transformarea masei in

magdaleon, divizarea magdaleonului in pilule, rotunjirea si conspergarea pilulelor
cu pulberi.

Prepararea masei pilulare se efectueaza in mojare de portelan, prin triturare

pana la obtinerea unei mase plastice, elastice si neaderenta.

Masa pilulara astfel obtinuta se transforma intr-un cilindru subtire numit

magdaleon, pe masa pilularului, presarata cu un strat subtire de pulbere pentru a
evita aderarea.

Impartirea in numarul cerut de pilule se face cu o rigla gradata sau cu

ajutorul pilularului.

Pilularul este format dintr-o placa dreptunghiulara de lemn prevazut la unul

din capete de un dispozitiv metalic cu santuri, un cutit mobil superior cu santuri
identice care se suprapun exact peste dispozitivul cu santuri. Magdaleonul se
aseaza peste dispozitivul fix si este taiat in pilule cu ajutorul cutitului superior.
Rotunjirea se face cu ajutorul unui disc de lemn, usor scobit in interior, direct pe
placa pilularului. Acoperirea cu o pulbere inerta se face pentru a evita lipirea
pilulelor intre ele, sa le dea un aspect placut sau pentru mascarea gustului si
mirosului. Acoperirea se realizeaza odata cu rotunjirea.

Toluarea este acoperirea pilulelor cu o solutie eterica de balsam de tolu 20%.

Se agita pilulele intr-o capsula de portelan cu solutia de balsam de tolu pana la
evaporarea eterului. Se recomanda pentru protejarea contra umiditatii. Se practica
salolarea, keratinizarea si gelatinizarea, adica acoperirea cu o solutie eterica de
salol, keratina sau gelatina.

Conservarea pilulelor este satisfacatoare, totusi se prepara la nevoie.

Eliberarea se face in cutii de hartie sau material plastic.

Exemple de pilule

In FR IX nu sunt incluse monografii de pilule, in afara monografiei Pilulae

ce face referire la generalitati, preparare si conservare.

Pilule cu substante puternic active.

Rp/ Sulfat de atropina o,ooo6 g

Excipient q.s

Mf pilule nr. X D.s intern 2x1 pe zi

Pentru preparare se foloseste pulberea titrata 1: 100. Ca excipient se

foloseste glicerina si tragacanta pana la obtinerea masei pilulare plastica si
omogena, care se transforma in magdaleon si se divide in numarul cerut de pilule.
Pentru conspergare se foloseste talcul, pentru ca pilulele sa-si pastreze culoarea
alba.

Pilulele cu extracte vegetale se prepara in functie de consistenta extractului.

Consistenta extractului moale este suficienta pentru obtinerea masei pilulare. Cand
exista prescriptii cu extracte fluide in cantitati mari, acestea se evapora pa baia de
apa pana la consistenta de extract moale cand poate fi amestecat cu celelalte
componente. Pilulele ce contin extracte uscate se prepara dupa regulile generale,
folosind excipienti obisnuiti.

Pilule cu substante oxidante.

Rp./ Permanganat de potasiu 0,05 g

Caolin 0,10 g

M.f. pilule nr. X

Permanganatul de potasiu se tritureaza cu caolin si se formeaza masa

pilulara cu apa distilata. Masa se prelucreaza foarte repede deoarece devine
sfaramicioasa si nu mai poate fi transformata in magdaleon. La prepararea pilulelor
cu substante oxidante se evita contactul cu partile metalice ale pilularului.

Se mai prepara pilule cu fier, cu substante higroscopice, cu rezine, cu

substante colorante, pilule cu pulbere de digitala.

C. Avantaje. Pilulele prezintă următoarele avantaje:

- posibilitatea administrării unui tratament individualizat;

- posibilitatea administrării de substanţe medicamentoase în doze unitare;

- mascarea mirosului şi gustului neplăcut a unor substanţe medicamentoase;

- posibilitatea dirijării absorbţiei prin utilizarea unor învelişuri corespunzătoare

(gastro sau enterosolubile).
D. Dezavantaje:

- prepararea mai puţin igienică;

- nu au o prezentare estetică similară altor forme farmaceutice solide perorale.

E. Clasificare. Pilulele pot fi clasificate după mai multe criterii:

E1. După masă, formă şi volum:

- pilule propriu-zise cu diametrul de 6-8 mm, greutate de 0,2-0,3 g şi formă sferică;

- micropilule cu diametrul de 2-3 mm, greutate de 0,05 g şi formă sferică;

- boluri cu greutatea de aproximativ 5 g pentru uz uman şi până la 50 g pentru uz

veterinar, de formă sferică sau ovoidală.

E2. După efectul terapeutic:

- pilule laxative;

- pilule tonice;

- pilule sedative, antidepresive etc.

E3. După modul de preparare:

- pilule obţinute prin modelare;

- pilule obţinute prin picurare;

- pilule obţinute prin turnare;

Formularea pilulelor

Pentru obţinerea pilulelor se utilizează:

- substanţe active;
- auxiliari (excipienţi)

A. Substanţele active – pot fi diverse ca origine şi efect şi anume: substanţe

anorganice, substanţe organice de sinteză, sau de origine vegetală (uleiuri, extracte,
rezine etc.).

B. Excipienţii – sunt utilizaţi pentru obţinerea formei şi se aleg în funcţie de

caracterele fizico-chimice ale substanţelor active şi de cantităţile în care acestea
sunt prescrise.

Excipienţii trebuie să îndeplinească câteva condiţii şi anume:

- să fie inerţi chimic şi terapeutic;

- să aibă o bună conservabilitate;

- să corespundă exigenţelor pentru care au fost aleşi;

- să fie avantajoşi din punct de vedere economic.

Excipienţii utilizaţi se pot clasifica după următoarele criterii:

B1. După starea fizică:

- excipienţi lichizi;

- excipienţi moi;

- excipienţi solizi.

B2. După rolul îndeplinit:

a) Excipienţi aglutinaţi (adezivi, lianţi) – au rolul de a creşte coeziunea particulelor

şi a contribui la obţinerea masei pilulare. În acest scop se pot utiliza diferite
substanţe sau forme ca de exemplu:

a1. sirop de glucoză;

a2. sirop simplu;

a3. mierea de albine;

a4. mucilagul de metilceluloză, C.M.C. Na, Tragacanta;

a5. unguent de glicerină (conform F.R. X);

a6. polietilenglicoli;

a7. unt de cacao;

a8. excipient cu drojdie de bere care se prepară după următoarea formulă:

Drojdie de bere 100 g

Zahăr 45 g

Apă 50 g

Glicerină 30 g

Siropul preparat prin dizolvarea zahărului în apă se utilizează pentru triturarea

drojdiei. După obţinerea unei mase omogene se adaugă glicerină după care se
încălzeşte amestecul pe baia de apă, evaporând apa până la obţinerea unui
excipient de consistenţă potrivită.

a8. Sirop de Caramel. Acest sirop se prepară în următorul mod: se cântăresc 75 g

zahăr într-o mensură, după care se încălzeşte zahărul pe sita de azbest sau la altă
sursă calorică până când masa substanţei scade la 63 g. În continuare se adaugă apă
până la 100 g şi se continuă încălzirea până la omogenizare.

b) Excipienţi dezagreganţi – sunt excipienţii care în prezenţa apei îşi măresc

volumul contribuind astfel la dezagregarea pilulelor în tractul digestiv. În acest
scop se pot utiliza: amidonul, glicerina etc.

c) Excipienţi diluanţi – sunt utilizaţi în prescripţii în care substanţele active sunt

prescrise în cantităţi mici, cantitatea lor fiind insuficientă pentru a obţine pilule de
0,2-0,3 g.

d) Excipienţi adsorbanţi – sunt utilizaţi pentru prescripţiile în care sunt substanţe

lichide sau moi şi contribuie la obţinerea unei mase plastice care se poate modela
corespunzător. În acest scop se pot utiliza: pulberi vegetale, amidon, caolin etc.

e) Excipienţi consperganţi – sunt pulberi fine care sunt adăugate după rotunjirea
pilulelor şi au scopul de a împiedica aderenţa pilulelor. Ca excipienţi consperganţi
se utilizează: pulberea de licviriţie, pulberea de licopodiu, carbonat de calciu etc.

Prepararea pilulelor

Pilulele se pot prepara prin:

- modelare manuală;

- picurare;

- turnare în forme.

A. Prepararea pilulelor prin modelare manuală. Prepararea pilulelor prin această

metodă are următoarele faze:

A1. Obţinerea masei pilulare. Substanţele active fin pulverizate se triturează în

mojar cu excipienţii luaţi în lucru până la obţinerea unei mase plastice omogene
uşor de modelat. Când în formula de pilule sunt prescrise substanţe lichide
(tincturi) sau fluide, acestea se evaporă pe baia de apă. Dacă în formula prescrisă
sunt substanţe hidrofobe acestea se prelucrează prin emulsionare.

A2. Obţinerea magdaleonului. Masa pilulară este transformată într-un cilindru

subţire de lungimea cuţitului pilularului numită magdaleon. Magdaleonul se obţine
pe cadrul pilularului confecţionat din lemn, iar pentru a împiedica aderenţa
acestuia de pilular se utilizează consperganţi. Pentru substanţele colorate sau cu
miros puternic rularea magdaleonului se face pe o coală de hârtie pergaminată.
Magdaleonul se poate obţine şi utilizând presa pentru supozitoare, utilizând o
matriţă cu diametru potrivit.

A3. Divizarea magdaleonului în pilule. Magdaleonul obţinut se taie în pilule cu

ajutorul pilularului. Pilularul este compus dintr-o placă dreptunghiulară din lemn
cu anumite adâncituri: una pentru montarea cuţitului fix al pilularului şi alta pentru
rotunjirea pilulelor. Cuţitul fix al pilularului este dreptunghiular şi se montează pe
lăţimea pilularului având pe lăţimea cuţitului şanţuri semicilindrice paralele
despărţite de o muchie ascuţită. Magdaleonul se fixează pe lungimea cuţitului.
Tăierea magdaleonului se realizează cu un cuţit mobil asemeni celui fix acţionat
manual printr-o mişcare caracteristică obţinându-se astfel pilulele propriu-zise.
Pentru a obţine pilule corespunzătoare este indicat ca diametrul magdaleonului să
fie cu 1/5 mai mic decât distanţa dintre muchiile şanţurilor semicilindrice a
cuţitului.

Figura 6.22. Pilular

(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică, 2004)

A4. Rotunjirea şi conspergarea pilulelor. În urma tăierii pilulelor este necesară

rotunjirea care se realizează cu un disc din lemn. După rotunjirea pilulelor acestea
se conspergă pentru a diminua aderenţa interpilulară pe timpul conservării.

B. Prepararea pilulelor prin picurare

La mijlocul secolului al XX-lea diferiţi specialişti ca Johanson, Miller şi alţii au
pus la punct o nouă metodă de obţinere a pilulelor. Metoda constă în picurarea
masei pilulare fluide într-un lichid răcit nemiscibil cu masa astfel încât să se
realizeze solidificarea pilulelor obţinute. Pentru realizarea acestui deziderat este
nevoie de excipienţi potriviţi şi de un lichid de răcire potrivit.

Ca excipienţi hidrosolubili se utilizează: polietilenglicoli, masă gelatinoasă etc.

Ca excipienţi liposolubili se pot utiliza: ulei de cacao sau alte grăsimi hidrogenate.

Lichidul de răcire poate fi: alcoolul, apa, uleiul.

Pentru obţinerea pilulelor în acest mod este nevoie de un aparat de picurare

compus din trei părţi:

- un rezervor;

- o pâlnie de picurare;

- un vas colector.

Pentru obţinerea unor pilule corespunzătoare se impun următoarele condiţii:

- substanţa activă să fie solubilă sau miscibilă cu excipientul ales;

- natura fizico-chimică a excipientului să fie opusă lichidului răcitor;

- densitatea lichidului răcitor să fie inferioară masei pilulare;

- diametrul tubului de picurare să fie calibrat corespunzător;

- temperatura masei pilulare topite să fie doar cu câteva grade mai mult decât
temperatura lichidului răcitor.
Figura 6.23. Dispozitivul lui Sandell pentru prepararea pilulelor prin picurare
(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică, 2004)

Pilulele prin picurare se prepară în următorul mod: substanţa medicamentoasă se

dizolvă, se emulsionează sau se suspendă într-un lichid aflat într-un rezervor în
care amestecul este termostatat la temperatura necesară astfel încât masa fluidă a
amestecului să picure printr-un orificiu calibrat cu o anumită viteză în lichidul
răcitor. După solidificare pilulele se separă de lichidul răcitor şi dacă este necesar
se vor consperga.

C. Prepararea pilulelor prin turnare în tipare

Este o metodă rapidă, comodă care constă în turnarea amestecului lichid de

substanţă activă şi excipienţi în tipare de formă sferică.

În funcţie de substanţa activă se pot utiliza excipienţi:

- hidrosolubili (polietilenglicoli 400-600 etc.);

- liposolubili (unt de cacao, grăsimi hidrogenate).

Tiparele utilizate pentru turnare au formă sferică iar volumul trebuie sa fie
corespunzător pentru a obţine pilule de 0,2-0,3 g.

Cantitatea de excipient necesară se calculează cu următoarea formulă:

x = n· A – (f1s1 + f2s2+...+ fnsn)

x – cantitatea de excipient necesară;

f – factor de dislocuire;

s – cantitatea substanţei active;

n – numărul de pilule care se prepară;

A – greutatea unei pilule în grame.

D. Acoperirea pilulelor

Acoperirea pilulelor se poate realiza în două moduri:

- acoperirea cu pulberi inerte;

- acoperirea cu pelicule continue.

D1. Acoperirea cu pulberi – numită şi conspergare, a fost prezentată la prepararea

pilulelor prin modelare manuală.

În acest scop se pot utiliza următoarele pulberi:


licopodiu – pulbere vegetală fină;

pulberea de licviriţie sau de alteea sunt de asemenea pulberi vegetale fine
şi adsorbante;

amidonul – utilizat pentru pilulele lipsite de umiditate, deoarece în
prezenţa apei se transformă în cocă (o masă vâscoasă);

caolinul – utilizat pentru substanţe oxidante (permanganatul de potasiu,
nitratul de argint);

grafitul – pentru pilulele cu săruri feroase pentru a proteja substanţa de
oxidare.
D2. Acoperirea cu pelicule continue. În acest scop se utilizează soluţii cu diferite
substanţe care acoperă pilulele cu un strat fin protector dar care permite
dezagregarea. În funcţie de compoziţia peliculei avem două tipuri de pelicule:

- gastrosolubile;

- enterosolubile.

a) Acoperirea cu pelicule gastrosolubile. În acest scop se utilizează următoarele

modalităţi:

- Obducţiunea – este acoperirea pilulelor cu foiţe inerte chimic (argint, staniol).

Metoda a fost utilizată încă de Avicena (aproximativ 1000 d.Hr.);

- Tolularea – constă în acoperirea pilulelor cu o soluţie eterică de balsam de tolu

20%. Pilulele se agită circular într-o patentulă sau capsulă de porţelan până la
evaporarea eterului apoi dacă este nevoie se usucă în etuvă;

- Gelatinizarea – constă în acoperirea pilulelor cu o soluţie care conţine: gelatină

(10%), zahăr, gumă arabică încălzindu-se până la obţinerea unor pelicule
corespunzătoare.

- Acoperirea prin drajefiere – constă în acoperirea pilulelor cu un strat drajefiant

format din zahăr. Pilulele umectate cu mucilag de gumă arabică se introduc într-un
vas unde se găseşte pulberea de zahăr, lactoză, talc. Vasul se încălzeşte şi se roteşte
energic.

b) Acoperirea cu pelicule enterosolubile

Aceste pelicule se aplică pilulelor care conţin substanţe iritante pentru mucoasa
gastrică sau care se descompun în pH gastric.

În acest sens se utilizează următoarele modalităţi de acoperire:

- Acoperirea cu salol. În acest scop se utilizează o soluţie etero-alcoolică de salol

5% conţinând şi acid tanic 1,25%. Taninul are rolul de a diminua viteza de
evaporare a eterului şi de a favoriza adeziunea salolului.
- Keratinizarea – constă în acoperirea pilulelor cu o peliculă de cheratină. În acest
scop se pot utiliza soluţii de cheratină acidă 7% (în acid acetic) sau soluţie de
cheratină bazică 5% (amoniac 50 g şi alcool 45 g).

Tipul de soluţie utilizat este în funcţie de compoziţia pilulei:

- soluţie alcalină pentru pilule cu săruri alcaline, pancreatina etc.;

- soluţie acidă pentru pilule cu săruri de argint sau alte substanţe cu caracter acid.

- acoperirea cu şerlac. Pilulele se acoperă cu o pulbere conspergantă (talc) apoi se

introduce într-o capsulă care se agită circular cu o soluţie şerlac. La acoperirea a
100 g pilule se utilizează 1,5-3 g soluţie;

- acoperirea cu Zeină. Zeina este o proteină vegetală extrasă din porumb insolubilă
în apă dar solubilă în mediu alcoolic. Pentru acoperire se utilizează o soluţie de 5%
zeină cu 3% ulei de ricin;

- acoperirea cu acetoftalat de celuloză. În acest scop se utilizează o soluţie care

conţine 3% acetoftalat de celuloză dizolvat într-un amestec de acetat de etil şi
alcool 950 în cantităţi egale.
 Granule

Sunt preparate farmaceutice de forma sferica, care cantaresc o,o5 g si sunt

destinate administrarii interne. In general granulele contin substante puternic active
si toxice.

La prepararea granulelor se foloseste un excipient compus din:

Amidon 10 g

Guma arabica 20 g

Zahar 70 g

Iar ca lichid de umectare un amestec in parti egale de sirop simplu si apa.

Amidonul si guma arabica se amesteca cu zaharul pana se obtine o pulbere

fina. Substanta activa se adauga de obicei dizolvata in apa sau alcool, sau sub
forma de pulbere titrata, se adauga siropul simplu si apa pana la obtinerea unei
mase plastice omogena. Masa se ruleaza intr-un magdaleon si se taie in numarul de
granule prescris cu ajutorul unei aparaturi asemanatoare cu cea de la prepararea
pilulelor. Prepararea granulelor impune respectarea cu strictete de a obtine un
amestec foarte bine omogenizat, pentru a se asigura o dispersare cat mai buna a
substantelor active, o repartitie inegala ar putea duce la accidente. Prepararea
trebuie facuta in conditii de igiena si curatenie foarte bune, pentru a putea elibera
granulele curate si de culoare alba. Granulele sunt o forma care se prescrie mai rar
datorita prepararii mai dificile. Ele prezinta avantajul ca se pot administra usor, au
insa dezavantajul ca fiind foarte mici bolnavul are tendinta de a lua mai multe
deodata, ceea ce poate duce la accidente.
 Granulele nu trebuie confundate cu zaharurile granulate, denumite in mod
obisnuit granulate. Zaharurile granulate difera de granule prin modul de preparare,
prin faptul ca nu contin substante puternic active si au o forma vermiculara. Fata de
pilule, granulele se deosebesc prin greutatea lor si prin excipientul folosit.