Curs 10 - Antibiotice Și Chimioterapice

Curs 10 – Antibiotice și chimioterapice © Costi Platon
ANTIBIOTICE ȘI CHIMIOTERAPICE
Antibioticele sunt substanțe naturale produse de diverse microorganisme, cu efect
antimicrobian asupra agenților biologici patogeni, pentru on și animale
Chimioterapicele antimicrobiene sunt substanțe semisintetice sau sintetice, cu efect
selectiv inhibitor asupra agenților biologici patogeni pentru on și animale.
Totalitatea microorganismelor sensibile la un antibiotic sau chimioterapic reprezintă
spectrul antimicrobian al acestuia. Spectrul antimicrobian inițial al antibioticelor și
chimioterapicelor s-a îngustat în timp prin dezvoltarea rezistenței diferitelor bacterii.
Antibioticele și chimioterapicele antimicrobiene pot acționa asupra microorganismelor
patogene bactericid sau bacteriostatic. Acțiunea bactericidă constă în intoxicarea ireversibilă a
germenilor microbieni la concentrații minime inhibitorii și poate fi:
- Bactericidă absolută – afectează germenii atât în stare de repaus cât și în vaza de
multiplicare: ex. Polimixinele;
- Bactericid degenerativă – afectează germenii numai în faza de multiplicare: ex:
penicilinele, cefalosporinele sau aminoglicozidele;
Acțiunea bacteriostatică constă în inhibarea multiplicării germenilor: sulfamide, tetracicline,
cloramfenicol, macrolide;
Aminoglicozidele pot avea și un efect postantibiotic antimicrobian, caracterizat prin
menținerea efectului la concentrații minime subinhibitorii.
Mecanismele de acțiune la nivelul celulei bacteriene sunt:
o Acțiune asupra peretelui celular ( inhibarea sintezei peptoglicanului care intră în
constituția peretelui bacterian );
o Acțiune asupra membranei citoplasmatice ( modifică bariera osmotică a membranei
bacteriilor gram-negativ care pierd constituienții citoplasmatici );
o Inhibarea sintezei proteice ribozomale;
o Acțiune la nivelul aparatului nuclear;
Reacțiile adverse produse de antibiotice și chimioterapice se pot clasifica astfel:
o Reacții adverse toxice care apar mai ales la supradozare:
▪ Efecte ototoxice: aminoglicozidele, vancomicina;
▪ Leziuni renale: aminoglicozidele, vancomicina, polimixinele;
▪ Efecte neurotoxice cu convulsii: benzilpenicilina la doze mari;
▪ Icter produs de sulfamide, rifampicină, eritromicină;
▪ Toxicitate hepatică: tetraciclinele;
▪ Toxicitate sanguină cu anemie aplastică: cloramfenicol și sulfamide;
o Reacții alergice: penicilinele, cefalosporinele, clindamicina și sulfamidele
antibacteriene. Alergia se manifestă prin erupții cutanate, inflamații ale mucoaselor,
febră, eozinofilie, soc anafilactic;
1
o Reacții adverse bacteriologice apar datorită perturbării echilibrului florei bacteriene

și constau in:
▪ Dismicrobism intestinal manifestat prin enterite stafilococice și candidoze;
▪ Colită pseudomembranoasă : colonizarea intestinului cu Clostridium
dificile;
▪ Bacterioliză masivă apare în cadrul utilizării dozelor mari de antibiotice și
poate duce la șoc, colaps ( în cazul sifilisului cu doze mari de penicilină
apare reacția Herxheimer datortiă endotoxinelor eliberate de Treponema
palidum );
Antibioticele se pot asocia cu chimioterapicele doar în infecții grave având ca scop lărgirea
spectrului de acțiune, potențarea efectelor antibacteriene, întârzâierea instalării rezistenței. Situația
cand este necesară această asociere:
▪ Infecții acute, severe cu germeni neidentificați;
▪ Infecții severe multibacteriene ( 2 – 3 germeni );
▪ Potențarea efectului antimicrobian ( TBC );
▪ Obținerea vindecării și sterilizării în boli transmisibile grave sau
cronicizate: pestă, bruceloză, tularemie;
1. PENICILINE
Penicilinele sunt antibiotice naturale sau de semisinteză care au nucleu comun acidul 6-
aminopenicilinamic. Acesta este format dintr-un inel tiazolidinic și un inel beta-lactamic.
Mecanismul acțiunii antibacteriene este bactericid degenerativ, penicilinele fiind active numi
în faza de proliferare a germenilor.
Reacțiile adverse provocate de peniciline sunt:
o Reacții alergice. Penicilinele au potențial alergizant foarte mare. Manifestările
alergice cele mai frecvente sunt reprezentate de urticarie și eritem cutanat. Riscul
de apariție a reacțiilor alergice este crescut în următoarele condiții:
▪ Administrarea la persoanele cu antecedente alergice:
▪ Benzilpenicilina are capacitate antigenică foarte mare;
▪ Procainbenzilpenicilina eliberează procaina cu potențial alergizant crescut;
▪ Ampicilina este puternic sensibilizantă: erupții cutanate;
▪ Administrarea pe tegumente și mucoase crește riscul alergizant;
▪ Administrarea parenterală prezintă cel mai mare risc de declanșare a
reacțiilor adverse;
▪ Terenul alergic și astmul bronșic sunt factori favorizanți;
o Reacții adverse toxice:
▪ Convulsii la doze mari ( în special pentru peniciline );
▪ Hepatite ( oxacilina );
▪ Nefrită ( meticilina );
2
▪ Hemoragii ( carbenicilina- efect antiagregant plachetar );

▪ Granulocitopenie ( meticilina, nafcilina );
o Efect iritant local:
▪ La administrarea i.v. poate apărea flebita locală;
▪ La administrarea i.m. apare durerea locală;
o Reacția Herxheimer – apare în primele zile de tratament cu penicilină a sifilisului
și se manifestă prin febră, frison, mialgii, artralgii, reactivarea leziunilor sifilitice.
Evoluția poate fi letală. Pentru a evita această reacție se începe tratamentul cu doze
mici de peniciline
o Favorizarea suprainfecțiilor după administrare orală a penicilinelor cu spectru larg
ca urmare a modificării florei intestinale în cazul administrării orale
1.1. Peniciline naturale cristalizate injectabile

BENZILPENICILINA
- Este inactivată de acidul clorhidric din stomac, de aceea administrarea se face doar i.m.;
- Spectrul antimicrobian este relativ îngust și cuprinde coci gram pozitiv și coci gram-
negativ, bacili gram-pozitiv, spirochete , treponema și actinomicete;
- Reacțiile adverse produse de benzilpenicilină sunt: convulsii ( mai ales la administrare
intrarahidiană ), sensibilizare după administrări repetate, în contact cu tegumentele și
mucoasele; reacții alergice: șoc anafilactic, boala serului, astm bronșic; anemie hemolitică
( în cure prelungite); nefrită interstițială și necroză tubulară; dureri la locul administrării;
- Este de elecție în :
▪ Infecții cu pneumococ;
▪ Infecții cu streptococ hemolitic;
▪ Endocardită lentă cu streptococ viridans;
▪ Actinomicoă, gangrenă gazoasă, tetanos, difterie, scarlatină;
▪ Lues
▪ Administrare i.m. profund: adulți: 1 – 2 MUI/zi în infecții moderate sau 2 –
20 MUI/zi în infecții grave;
- Probenecidul crește efectul antimicrobian al penicilinei G;
PROCAINBENZILPENICILINA
- Sare cristalină a benzilpenicilinei cu procaina care se folosește în suspensie apoasă;
- Administrată i.m. se absoarbe lent de la locul administrării fiind un preparat retard;
- Utilă în tratamentul infecțiilor ușoare sau moderate cu germeni sensibili la penicilina G:
▪ Faringite streptococice și scarlatină 600.000 UI/zi o dată, timp de 10 zile;
▪ Uretrită gonococică necomplicată i.m. 4,8 MUI/zi;
▪ Sifilis recent 1200000 UI/zi timp de 10 zile;
3
o Prepararea suspensiei se face imediat înaintea administrării ( apă distilată sau ser
fiziologic ). Administrarea se face i.m. profund;
BENZATINBENZILPENICILINA
- Sare cu caracter retard utilizată ca suspensie apoasă;
- Spectrul antimicrobian este identic cu al penicilinei G, dar se utilizează pe infecții cu
germeni foarte sensibili ( realizează concentrații plasmatice joase dar prelungite );
- Local la nivelul administrării i.m. produce durere, noduli, indurații ( mai ales la masă
musculară redusă );
- Contraindicată administrarea în următoarele cazuri:
▪ Infecții cu germeni puțin sensibili;
▪ Infecții grave care necesită doze mari de benzilpenicilină
▪ Antecedente alergice
▪ Copii sub 3 ani sau mai mari, dacă au masă musculară redusă;
- Se administrează în:
▪ Faringită streptococică și scarlatină 1.2 MUI o singură injecție;
▪ Profilaxia infecției streptococice la bolnavii cu reumatism poliarticular acut
1,2 MUI o dată pe săptămână;
▪ Sifilis 2,4 MUI i.m. la intervale de 4 – 5 zile ( două doze în sifilisul primar
seronegativ; 3 zile în sifilisul primar seropozitiv; 5 doze în sifilisul secundar
recent și cel tardiv );
- Prepararea suspensiei se face imediat înaintea administrării iar aceasta se face i.m. profund
cu ac gros;
1.2. Peniciline orale

FENOXIMETILPENICILINA
- Se administrează oral ca sare de potasiu sub formă de comprimate sau ca sare a benzatinei
sub formă de sirop;
- Alimentele scad absorbția, preferabil ca administrarea să se facă pe stomacul gol;
- Spctrul antimicrobian este asemănător cu penicilina G, dar concentrațiile plasmatice reduse
permit utilizarea ei numai în infecții ușoare și medii cu germeni foarte sensibili;
- Indicată în: faringite, otite, sinuzite mai ales la copii;
- Adulțo 400000 – 1000000 UI/kg/zi la 4 – 6 ore
- Nou-născut: 50000 ui/kg/zi în 2 – 3 prize;
- Sugar, copil < 6 ani 50000 – 200000 UI/kg/zi în 4 prize;
- Copil peste 6 ani 1 – 10 mil UI/zi la 4 – 6 ore
-
4
1.3. Peniciline antistafilococice

OXACILINA
- Biodisponibilitate orală mică ( aproximativ 33 % ) datorită absorbției intestinale reduse
- Spectrul antimicrobian este asemănător benzilpenicilinei cu următoarele deosebiri:
▪ Sunt active pe stafilococi secretori de btalactamază
▪ Pe ceilalți germeni ( coci gram pozitivi și negativi, bacili gram pozitivi,
treponeme) activitatea antimicrobiană este slabă;
▪ Staphiloccocus aureus și stapyloccocus epidermidis sunt rezistenți la toate
penicilinele, cefalosporinele, streptomicină, tetraciclină, meticilină, de
aceea doar penicilinele antistafilococice pot trata aceste infecții;
- Se administrează oral sau injectabil. Adulți oral 2 – 3 g/zi ( uneori se poate crește până la
6 g/zi) în 4 – 6 prize; nou născut 20 – 30 mg/kg/zi ( până la 100 – 200 mg/kg/zi ) în 4 prize.
Administrarea orală se face de preferință pe stomacul gol.
- i.m. sau i.v. la adulți 2 – 12 g/zi fracționat la 4 – 6 ore iar la copii 100 – 300 mg/kg/zi
- soluția se prepară imediat înainte de administrare cu apă distilată sterilă
- nu se asociază cu alte medicamente în aceeași seringă.
CLOXACILINA
- biodisponibilitate orală mai mare decât oxacilina
- se administrează oral sau i.m. ca sare sodică în infecții stafilococice. Adulți 250 – 500 mg
la 6 ore
- copii cu greutate mai mică de 20 kg doza este de 50 mg/kg/zi
DICLOXACILINA
- biodisponibilitate bună după administrare orală ( 50 – 85%)
- administrare orală sau i.m. sau ca sare sodică în infecții stafilococice
- adulți și copii mari 250- 500 mg la 6 ore
- copii cu greutate mai mică de 20 kg 25 mg/kg/zi
NAFCILINA
- absorbția este incompletă și inegală din intestin
- în infecții de gravitate medie se administrează i.m. 500 mg la 4 – 6 ore
- în infecții severe se administrează i.v. lent sau în perfuzie 500 mg – 1 g la 4 ore
- la copii dozele sunt 25 mg/kg i.m. la 12 ore
- nou născuți 10 mg/kg la 12 ore
5
1.4. Peniciline cu spectru larg

Spectrul antimicrobian cuprinde:
▪ Coci gram pozitivi ( cu excepția stafilocoului penicilinazopozitiv )
▪ Coci gram negativi
▪ Bacili gram negativi
Cocii gram pozitivi prezintă o sensibilitate mai mică decât la benzilpenicilină. O parte din
bacilii gram negativi, inițial sensibili la ampicilină au devenit rezistenți : Klebsiella , enterobacter,
Serratia, Proteus vulgaris, Pseudomonas. Sunt active după administrare orală. Nefiind distruse de
acidul clorhidric din stomac.
AMPICILINA
- Absorbția se realizează în intestin cu biodisponibilitate de aproximativ 60 %. Absorbția
este redusă dacă administrarea se face pe stomacul plin ( scade cu 30 % )
- Se elimină renal sub formă activă, concentrația în urină este mare, eficace terapeutic
- Spectrul antimicrobian este larg, comun penicilinelor
- Reacții adverse:
▪ Reacții alergice manifestate prin erupții cutanate
▪ Aparat digestiv: epigastralgii, diaree, disbacterioză intestinală și candidoză
▪ Rar poate apărea colita psuedomembranoasă cu Clostridium difficile
- Este indicată în:
▪ Meningite bacteriene acute la copii
▪ Sinuzite, otită medie, bronșite cronice acutizate
▪ Uretrită gonococică
▪ Infecții urinare cu germeni sensibili: colibacili și Proteus mirabilis
▪ Infecții biliare cu colibacili sensibili
▪ Medicația de alternativă în febra tifoidă și paratifoidă
▪ Gastroenterită salmonelozică neinvazivă
- Administrarea se face oral sau injectabil ( i.m. sau i.v. ):
o Oral adulți 2 – 4 g/zi în 4 prize; copii 100 – 200 mg/kg/zi în 3 – 4 prize; nou-născuți
50 – 100 mg/kg/zi în 3 – 4 prize
o Injectabil în afecțiuni severe adulti 4 – 12 g/zi în 4 prize, copii 200 – 400 mg/kg/zi
în 4 prize
AMPICILINĂ + SULBASTAM
- Sulbactamul este un inhibitor de beta-lactamază cu eficacitate redusă dacă se administrează
singur
- Sunt rezistente toate enterobacteriaceele, care produc beta-lactamază de tip I: Enterobacter,
Serratia, Pseudomonas și unii stafilococi
6
- Reacțiile adverse sunt asemănătoare celor produse de ampicilină

- Asocierea este indicată în:
▪ Infecții ale tractului respirator
▪ Infecții ginecologice, avort septic
▪ Infecții gastrointestinale
▪ Infecții ale pielii și țesuturilor moi, osteoartrite
- Asocierea se face în raport de 2/1
- Comprimatele se administrează de 4 ori pe zi iar injectabil i.m. sau i.v. administrarea se
face la 6 ore
AMOXICILINA
- Biodisponibilitate mare comparativ cu ampicilina
- Se administrează oral i.m. sau i.v.
- În infecții ușoare și medii se administrează astfel:
▪ Adulți 250 – 500 mg la 8 ore
▪ Copii sub 2 ani: 62,5 mg la 8 ore
▪ Copii 2 – 10 ani: 125 mg la 8 ore
- În cazuri grave se administrează doze mari : 2 – 4 g/zi în 3 prize
- În enterocolite 1 – 2 g/zi , gonoree 3 g/zi în doză unică
- Otită medie la copii ( 2- 10 ani ) 750 mg de 2 ori /zi timp de 2 zile
AMOXICILINĂ + ACID CLAVULANIC

- Acidul clavulanic este un inhibitor al betalactamazelor produse de stafilococi și de bacilii
gram-negativ, în asociere cu amoxicilina lărgește spectrul antimicrobian al acesteia
- Asocierea se face în raport de 2/1 sau 4/1
- Comprimatele pentru adulți ( 875 + 125 ) se administrează la 8 ore sau la 12 ore
- Pulberea suspensie pentru copii contine 156,25/5 ml, sau 312 mg/5 ml sau 475 mg/5 ml și
se administrează la 8 ore sau la 12 ore
1.5. Peniciline active pe pseudomonas

- Bacterii gran-pozitiv ( coci și bacili )
- Bacili gram negativ inclusiv Pseudomonas aeruginosa ( piocianic )
CARBENICILINA
- Nu se absoarbe după administrare orală, de aceea se administrează i.m. sau i.v., nu trece în
LCR prin meningele neinflamat
7
- Reacțiile adverse sunt:

▪ Reacții alergice ( erupții cutanate );
▪ Accidente hemoragice, la doze mari și în caz de insuficiență renală ( are
acțiune antiagregantă plachetară);
▪ Hepatice: creșterea transaminazelor, hepatită;
▪ Renale: nefrită interstițială;
▪ Convulsii la doze mari;
- Indicația principală este tratamentul infecțiilor cu Pseudomonas, pneumonii, infecții
respiratorii, meningite, abcese cerebrale, arsuri infectate, infecții cutanate, infecții urinare
- În infecții grave se asociază frecvent aminoglicozide ( gentamicina ) pentru creșterea
eficacității și întârzâierea apariției efectului
- Se administrează ca sare sodică i.m. sau i.v. în doze de 100 – 600 mg/kg/zi:
▪ Infecții sistemice severe cu Pseudomonas sau anaerobi , la adult 20 – 40 g
/zi fracționat la 4 – 8 ore ;
▪ Infecții urinare cu Pseudomonas 50 – 100 mg/kg/zi;
▪ Infecții sistemice cu enterobacter, Proteus 200 mg/kg/zi în 4 prize;
- Nu se asociază aminoglicozidele în aceeași seringă sau perfuzor:
- Avem și preparate cu administrare orală: carindocilina și carfecilina
TICARCILINA
- Proprietăți asemănătoare carbenicilinei fiind indicate în:
▪ Septicemii, infecții ale pielii și țesuturilor moi;
▪ Infecții urinare cu bacili gram-negativ inclusiv enterococ;
▪ Infecții respiratorii, intraabdominale și pelviene;
- i.v. 3 g la 4 ore sau 4 g la 6 ore;
- în insuficiență hepatică se administrează o dato/ziâse poate asocia cu acid clavulanic
PIPERACILINA
- Este mai activ pe Pseudomonas , Enterococi și Klebsiella;
- Reacțiile adverse sunt asemănătoare carbenicilinei cu avantajul că produse mai rar
hipokaliemie și accidente hemoragice;
- Indicată în infecții intraabdominale, pulmonare, urinare, ginecologice, ale pielii , oaselor și
articulațiilor, infecții gonococice;
- i.v. 125- 300 mg/kg/zi fracționat la 4 – 6 ore ( nu se vor depăși 2 g pe doză );
- în insuficiența renală se mărește intervalul dintre doze la 8 – 12 ore
- se asociază cu tazobactamul
8
AZLOCILINA
- este indicată în infecții grave cu Pseudomonas: infecții pulmonare, infecții urinare,
septicemii la bolnavii neutropenici imunocompromiși
- se asociază frecvent cu aminoglicozidele;
- se administrează i.v. 2 – 5 g la 8 ore, funcție de gravitate
1.6. Peniciline active pe Enterobacteriaceae

MECILINAM
- Nu se absoarbe după administrare orală, se administrează i.m. sau i.v.
- Spectrul antimicrobian este îngust și cuprinde bacterii gram-negativ în special
Enterobacteriaceae,; sunt rezistențe speciile de Proteus, Serratia, Pseudomonas,
Bacteroides
- La concentrații obisnuite efectul este bacteriostatic, dar la concentrații mari realizate în
urină este bactericid;
- Reacțiile adverse sunt asemănătoare penicilinelor, inclusiv reacțiile alergice caracteristice;
- Indicat în infecții urinare cu germeni sensibili;
- Se administrează i.m. sau i.v. în perfuzii în doză de 5 – 10 mg/kg la 6 – 8 ore timp de 7 –
10 zile
PIVMECILINAM
- Este esterul mecilinamului care se absoarbe din intestin și prin hidroliză eliberează în
organism mecilinam;
- Oral 200 – 400 mg de 3 – 4 ori pe zi în infecții urinare; 1,2 – 2,4 g ( fracționat în 4 prize )
ăn salmoneloze timp de 2 săptămâni ( pentru purtători tratamentul se prelungește la 4
săptămâni );
TEMOCILINA
- Nu se absoarbe după administrare orală;
- Administrată i.m. sau i.v. are distribuție bună în țesuturi, nu în LCR, epurare renală în
formă activă;
- Indicată în infecții cu bacterii gran-negativ aerobe sensibile. Se administrează ca sare
sodică i.m. sau i.v. lent, perfuzie i.v. în doză de 1 – 2 g la 12 ore
9
2. CEFALOSPORINE
Sunt antibiotice cu structură beta-lactamică, având ca nucleu de bază acidul 7-
aminocefalosporanic.
Cefamicinele sunt antibiotice naturale și semisintetice cu același nucleu de bază, dar cu radical
metoxi în poziția 7. Oxacefalosporinele sunt antibiotice semisintetice care conțin un atom de
oxigen în locul atomului de sulf. Carbacefemele sunt antibiotice seisintetice care au în structură o
grupare metilen în locul atomului de sulf.
Toate cefalosporinele au distribuție bună în țesuturi și în lichidele biologice dar diferă între
cele în funcție de gradul de difuziune în lichidul cefalorahidian.
Eliminarea este predominant renal
Mecanismul de acțiune este bactericid prin fixare pe proteinele membranare specifice
Reacțiile adverse comune cefalosporinelor sunt:
o Reacții de hipersensibilizare: erupții cutanate, urticarie, bronhospasm și șoc
anafilactic încrucișate cu penicilinele;
o Reacții hematologice: neutropenie, trombocitopenie, rar hemoliză, sângerări,
tulburări de coagulare cu scăderea concentrației de protrombină;
o Nefrotoxicitatea mai intensă la cefaloridină și este potențată la asocierea cu
aminoglicozidele;
o Hepatotoxicitatea: creșterea transaminazelor, fosfatazei alcaline, produc litiază
biliară reversibilă;
o Convulsiile apar în cazul folosirii unor doze mari la sugar și copil;
o Reacțiile adverse gastro-intestinale: grețuri, vărsături, colită pseudomembranoasă
cu Clostridium difficile, cu Candida sau stafilococi;
o Reacții locale: flebită, durere la administrare i.m.
Cefalosporinele sunt antibiotice de rezervă, utile în cazul în care antibioticele clasice nu
sunt eficace terapeutic. Indicațiile diferă în funcție de clasa din care fac parte:
o Generația I : infecții cu bacterii gram-pozitiv rezistente la peniciline: infecții
respiratorii, ale pielii țesuturiloe moi, infecții urinare;
o Generația a II a: infecții cu bacterii rezistente la peniciline și cefalosporine din
generația I: în infecții ORL, bronhopulmonare , sistemice;
o Generația a III a : în cazuri grave : infecții nosocomiale cu bacili gran-negativ
multirezistenți ; septicemii, meningite cu Haemophylus influenzae , penumococ,
meningococ
o Generația a IV a : exclusiv în infecții nosocomiale și infecții grave, de multe ori
asociate cu aminoglicozide
Prezintă intoleranță la alcool, apariția efectului de tip disulfiram. Rezistența se instalează
prin:
10
o Modificarea PBP
o Inactivare prin beta-lactamaze
2.1. Cefalosporine parenterale din generația I

CEFALOTINA
- Absorbția i.m. este rapidă și completă, difuziune bună în țesuturi, redusă în LCR;
- Spectrul antimicrobian este asemănător benzilpenicilinei și cuprinde în plus stafilococul
penicilinazosecretor;
- Este inactivată de stafilococii rezistenți la meticilină;
- Reacțiile adverse sunt comune cefalosporinelor, în doze mari de 6 g/zi produc deprimare
medulară sau nefrită interstițială;
- La administrare i.v. poate produce tromboflebită locală ( pentru a evita se diluează în 20 –
30 ml ser fiziologic sau apă distilată );
- Administrare i.v. lent sau în perfuzie și i.m.; adulți 0,5 – 1 g la 4 – 6 ore se poate crește în
cazuri grave la 12 g pe zi;
- Copii 100 mg/kg fracționat în 4 prize la 6 ore
CEFAZOLINA
- Inactivată după administrare orală;
- Este asemănătoare cefalotinei;
- Administrare i.m. sau i.v. adulți 500 mg – 2 g la 6 – 12 ore funcție de gravitatea infecției
( nu se depășesc 6 g/zi );
- Copii 25 – 50 – 100 mg/kg/zi fracționat la 6 – 12 ore;
2.2. Cefalosporine din generația a II a

CEFAMANDOL
- Spectrul antimicrobian cuprinde:
▪ Coci gram pozitiv: pneumococ, streptococ, stafilococ auriu, epidermidis;
▪ Bacili gram negativ, colibacili: K. Pneumoniae, Proteus mirabilis,
Citrobacter, Providencia, Haemophylus influentaze;
- Sunt rezistenți : stafilococul rezistent la meticilină, listeria, Pseudomonas:
- Reacțiile adverse sunt comune cefalosporinelor;
- Administrarea i.m. sau i.v. lent în perfuzie, adulți 500 mg – 1 g la 4 – 6 ore. În infecții
grave se poate crește la 12 g/zi;
11
- Copii 50 mg/kg/zi în 3 – 4 prize;

- La sugari și copii mici 30 – 100 mg/kg/zi
CEFUROXIMA
▪ Bacili gram-negativ inclusiv unele tulpini rezistente la E. Coli, Klebsiela,
Enterobacter, Citrobacter, Providenția;
▪ Bacili gran-negativ anaerobi inclusiv Bacteroides fragilis;
▪ Coci gram-pozitiv : streptococi, pneumococi, stafilococi;
- Reacâiile adverse sunt comune cefalosporinelor;
- Oral 500 mgde 2 ori/zi în infecțiile aparatului respirator și 125 mg de 2 ori/zi în infecțiile
urinare;
- Adulți i.m. sau i.b. 750 mg de 3 ori/zi, în infecții grave se poate crește la 1,5 g de 3 ori/zi;
CEFOXITINA
▪ Coci gram-poxitiv: pneumococ;
▪ Coci gram-negativ: gonococ;
▪ Bacili gram-negativ: Escherichia coli, Proteus mirabilis;
▪ Bacterii anaerobe: Bacteroides fragilis, Criptococus perfringens;
- Reacții adverse comune cefalosporinelor
- Adulți 1,m, sau i.v 1 – 2 g la 8 ore;
- Copii 20 – 40 mg/kg la 6 – 8 ore;
- Nou născut 20 – 40 mg/kg la 12 ore în prima săptămână de viață și la 8 ore la 1 – 4
săptămâni
2.3. Cefalosporine parenterale din generația a III a

CEFOTAXIMA
- Nu se absoarbe oral, difuziune bună în țesuturi, în urechea medie, ochi și LCR
▪ Bacili gram-negativ cu rezistență multiplă;
▪ Coci gram-pozitiv : streptococ, stafilococ;
▪ Coci gram-negativ: gonococ, meningococ;
▪ Bacili gram-pozitiv
- Pseudomonas aeruginosa este rezistent;
12
- Reacțiile adverse sunt frecvente cefalosporinelor cu frecvență mai mare a sângerărilor prin
hipovitaminoză K, suprainfecții cu bacterii rezistente sau Candida, colită
pseudomembranoasă;
- Indicat în infecții grave: septicemii, endocardite, meningite ( nu cu Lysteria
monocytogenes );
- Adulți: 1 – 2 g/zi la interval de 8 – 12 ore, la nevoie se poate crește la 12 g/zi;
- În infecții urinare 2 g/zi. În meningite 6 g/zi la 8 ore;
- Sugari și copii mici 50 – 100 mg/kg/zi;
- Nou-născut 50 mg/kg/zi;
CEFTRIAXONA
- Inactivă pe cale orală, distribuție bună în țesuturi, incluv în LCR, concentrațiile active se
mențin 24 de ore ( o administrare pe zi );
- Spectrul cuprinde : coci gram-pozitiv, coci gram-negativ, bacili gram-negativ;
- Este bine suportată. Rar poate produce tulburări dispeptice, reacții sanguine ( leucopenie,
trombocitopenie, anemie hemolitică), tulburări hepatice, erupții cutanate, dureri la locul
injectării i.m. foarte rar tulburări de coagulare, șoc anafilactic;
- Indicată în meningite, infecții urinare și respiratorii severe, infecții ale oaselor și
articulațiilor, pentru profilaxia chirurgicală;
- i.m. sau i.v. 1 – 2 g într-o singură priză sau la 12 ore. În infecții grave se poate crește la 4
g/zi
- în gonoreea necomplicată o singură doză de 250 mg i.m.;
- în profilaxia chirurgicală 1 g cu ½ - 12 ore înainte de intervenție;
- la copii 50 – 75 mg/kg; în cazuri grave 100 mg/kg
CEFOPERAZONA
- inactivă oral, nu trece în LCR, se elimină prin bilă;
- reacțiile adverse sunt comune cefalosporinelor și în plus produce: hemoragii, frecvent
produce diaree, reacții de tip disulfiram la asociere cu alcool;
- indicat în infecții cu bacili gram-negativ, asocierea cu aminoglicozidele în infecții cu
Pseudomonas;
- adulți 1 – 2 g i.m. sau i.v. la 12 ore. În infecții grave se poate ajunge pînă la 9 g/zi
CEFTAZIDINA
- inactivă oral;
- spectrul antimicrobian este asemănător cefotaximei cu două deosebiri: este cea mai activă
cefalosporină din generația a III a activă pe Pseudomonas aeruginosa; eficacitate mai slabă
pe cocii gram-pozitiv:
13
- produce reacții adverse alergice, diaree, greață, vomă;

- se poate asocia cu vancomicina, clindamicina, aminoglicozidele la bolnavii
imunocompromiși;
- i.m. sau i.v. 1 g la 8 – 12 ore, în infecții grave 2 g la 8 ore;
- la copii 30 – 50 mg/kg la 8 ore ( cel mult 6 g/zi );
2.4. Cefalosporine parenterale din generația a IV a

CEFEPIMA
- Absorbție orală redusă;
- Spectrul antimicrobian cuprinde : bacili gram-negativ, coci gram-negativ, coci gram-
pozitiv;
- Sunt rezistenți majoritatea anaerobilor și Listeria monocytogenes;
- Rezistența se instalează mult mai lent;
- Reacțiile adverse cele mai frecvente sunt: cefalee, grețuri, erupții, diaree;
- Contraindicate asocierea cu imipenem și polimixina B ( efect antagonist);
- Indicat în monoterapie în infecțiile urinare, ale pielii, țesuturilor moi, septicemii,
neutropenii însoțite de febră; în infecțiile grave cu Pseudomonas aeruginosa asociate cu
peniciline, cefalosporine, chinolone;
- În infecții intraabdominale se asociază cu metronidazol sau clindamicină;
- i.v. 0,5 g – 1 g – 2 g la 12 ore; i.m. 0,5 – 1 g la 12 ore;
2.5. Cefalosporine orale vechi

CEFALEXINA
- Activă după administrare orală, având o biodisponibilitate medie pe această cale;
- Spectrul cuprinde bacterii gram-pozitiv și unii bacili gram-negativ
- Adulți 0,5 – 1 g de 3 ori pe zi, copii 50 – 100 mg/kg/zi la 8 ore
- În induficiența renală se mărește intervalul între administrări
CEFACLOR
- Absorbție orală bună, scăzută în prezența alimentelor;
- Spectrul antimicrobian cuprinde: coci gram-pozitiv, coci gram-negativ, bacili gram-
pozitiv, bacili gram-negativ;
- Indicații: infecții respiratorii, ORL, urinare
- Adulți oral 750 mg/zi la 8 ore, copii și sugari 20 mg/kg/zi în 2 – 3 prize
14
2.6. Cefalosporine orale noi

CEFIXIMA
- Biodisponibilitate orală medie;
- Spectrul antimicrobian este larg cu activitate redusă pe stafilococi;
- Reacțiile adverse sunt comune cefalosporinelor
- Indicații: infecții urinare necomplicate, otită medie, amigdalite , faringite cu Streptococus
pyogenes, bronsită acută și cronică
- Oral 400 mg/zi în 1 – 2 prize, copii 8 mg/kg/zi
CEFTIBUTEN
- Absorbție orală bună, eliminare renală netransformată;
- Asemănător cefiximei dar cu activitate mai slabă pe penumococ;
- Indicații: infecții respiratorii, otite, infecții urinare, enterite, gastroenterite la copii cu bacili
gram-negativ;
- Oral 400 mg/zi în doză unică
CEFETAMET
- Absorbți orală bună;
- Spectrul asemănător cefiximei cu următoarele deosebiri: este mai eficacepe bacilii gram-
negativ, mai slab activă pe stafilococi:
- Indicat în infecții respiratorii ORL, infecții urinare ( inclusiv gonococi );
- Doza recomandată 500 mg la 12 ore;
CEFPODOXIMA
- Se administrează oral ca ester și eliberează substanța activă;
- Are spectrul antimicrobian și indicațiile asemănătoare cu cefixima;
- Oral adulți 100 – 200 mg la 12 ore;
- Doze mai mari în infecții ale pielii 400 mg la 12 ore;
- Copii 8 mg/kg/zi în 2 prize;
3. CARBAPENEMI
Sunt antibiotice β-lactamice, a căror structură chimică diferă de cea a penicilinelor. Spectrul
antimicrobian este foarte larg și cuprinde bacterii gram-pozitiv și gram-negativ aerobe și anaerobe.
15
IMIPENEM
- Nu se absoarbe după administrare orală:
▪ Coci gram-pozitiv;
▪ Coci gram-negativ;
▪ Bacili gram-negativ
▪ Anaerobi
- Mecanismul de acțiune este bactericid, este rezistent la majoritatea betalactamazelor, poate
dezvolta rezistență Pseudomonas;
- Reacțiile adverse sunt: digestive, hepatice, erupții cutanate, la doze mari peste 4 g/zi și în
prezența insuficienței pot apărea convulsii
- Indicat în infecții nosocomiale cu germeni gram-negativ, infecții în care sunt suspectate
bacterii aerobe și anaerobe sau Pseudomonas ( se poate asocia cu aminoglicozide );
- i.v. în perfuzie ( 1g dizolvat în 200 ml apă ) sau i.m. în suspensie;
- dozele sunt de 0,5 g de trei ori pe zi sau 1 g de 4 ori pe zi la bolnavii imunocompromiși și
în infecții cu Pseudomonas aeruginosa
MEROPENEM
- asemănător imipenemului și care prezintă avantajele: este stabil la acțiunea
dihidropeptidazei ( se poate administra singur ), nu produce convulsii și se poate folosi în
meningitele produse de pneumococi, meningococi ( 2 g la 8 ore );
- administrare i.v. sau i.m. în perfuzii scurte 0,5 – 1 g la 8 ore
ERTAPENEM
- asemănător cu imipenemul fiind indicat în : infecții 9 intraabdominale, ale tegumentelor,
ale tractului urinar, pelviene ) moderate sau severe cu germeni sensibili; penumonie,
septicemie în doză de 1 g o dată/zi, în perfuzii i.v. lentă ( minim 30 minute ) sau i.m.
-
4. MONOBACTAMI
Sunt antibiotice beta-lactamice cu nucleu betalactamic monociclic. Sunt activi pe bacili
gram negativi aerobi, incluzând și Pseudomonas aeruginosa
AZTREONAM
- Inactiv dupăa administrare orală deoarece este inactivat de flora intestinală;
- Realizează concentrații active în țesuturi: plămâni, bilă, peritoneu, lichid cerebrospinal;
- Spectrul cuprinde: bacili gram-negativ aerobi;
16
- Mecanismul este bactericid, împiedică sinteza peretelui bacterian;

- Este rezistent la majoritatea beta-lactamazelor produse de bacili gram-negativ aerobi; se
poate instala rezistența pentru Pseudomonas;
- Reacțiile adverse : digestive, hepatice, erupții cutanate, dureri la locul injectării i.m. , flebite
la locul injectării i.v. :
- Indicat în infecții cu bacili gram-negativ ( septicemii, infecții urinare, pelviene,
intraabdominale, respiratorii ), infecții nosocomiale cu bacili gram-negativ rezistenți la alte
medicamente;
- Se poate asocia cu alte antbiotice în infecții polimicrobiene;
- Doza 2 g la 12 ore, în infecții cu Psuedomonas aeruginosa 2 g la 8 ore, infecții urinare 0,5
g la 12 ore;
-
5. MACROLIDE, AZALIDE, SINERGISTINE

Macrolidele cuprind în moleculă un inel lactonic legat prin legături glicozidice de structuri
zaharice. Azalididele sunt o subgrupă a macrolidelor care se diferențiază de acestea prin prezența
unui grup aminometil la inelul lactonic. Sinergistinele au o structură chimică complexă formată
din două molecule dintre care una este o lactonă monociclică iar cealaltă este un depsipeptid.
Spectrul antimicrobian cuprinde: coci gram-pozitiv, bacili gram-pozitiv, coci gram-negativ,
Mycoplasme, Chlamidii, Rickettssii, Treponeme, Actinomicete.
Macrolidele din generația a II a au unele avantaje față de cele din prima generație, respectiv
față de eritromicină ( prototipul grupei ):
- Au spectru antimicrobian superior eritromicinei, excepție făcând roxitromicina și
diritromicina (au spectru asemănător);
- Difuziunea tisulară este mai bună;
- Timpul de înjumătățire este mai lung;
ERITROMICINA
- Antibiotic natural din culturi de Streptomyces erythreus;
- Este inactivată de sucul gastric ( se administrează preparate enterosolubile ); alimentele
reduc absorbția;
- Difuzează bine în țesuturi cu excepția lichidului cefalorahidian;
- Are efect bacteriostatic sau bactericid funcție de concentrație;
- Spectrul antimicrobian comun grupei: coci gram-pozitiv, coci gram-negativ, bacili gram-
pozitiv, Mycoplasma pneumoniae, treponema palidum, Rickettssii, Chlamidii;
- Reacțiile adverse produse sunt: digestive ( greață, vomă, diaree, anorexie), rar fenomene
alergice, rar aritmii cardiace, foarte rar hepatită colestatică, la doze mari produce
hipoacuzie tranzitorie;
17
- Contraindicații: insuficiență hepatică și renală;

- Utilizată ca antibiotic de elecție în:
▪ Pneumonie cu Mycoplasma pneumoniae;
▪ Difterie pentru eradicarea bacilului la purtători;
▪ Tuse convulsivă;
▪ Penumonie cu Chlamidia trachomatis la sugari;
▪ Forme grave de enterocolită cu Champylobacter jejuni;
- Reprezintă medicație de alternatică la pacienții sensibili și alergici la penicilină, în infecții
cu germeni sensibili inclusiv pentru profilaxia recăderilor în reumatismul poliarticular acut;
- Rezultate bune se obțin și în tratamentul topic în acneea vulgaris
- Administrare: eritromicina propionat 250 – 500 mg la 6 ore cu o oră înainte sau 3 ore după
masă; copii 40 – 80 mg/kg/24 ore; eritromicina lactobionat ( în infecții grave precum
pneumonia ) 0,5 – 1 g la 6 ore, perfuzabil în volum mare ( pentru a reduce tromboflebita
locală );
- Interacțiuni medicsmentoase: crește toxicitatea pentru teofilină, carbamazepină,
ergotamină, anticoagulante orale, bromocriptină, ciclosporină;
- Administrarea concomitentă cu ergotamina sau derivați vasocontrictori înrudiți produce
ischemie gravă; cu terfenadina crește riscul aritmiilor cardiace
JOSAMICINA
- Absorbția orală este superioară eritromicinei, metabolizarea hepatică duce la metaboliți
activi;
- Proprietățile sunt asemănătoare eritromicinei;
- Se administrează oral 1,5 – 2 g/zi în 3 – 4 prize;
- În cazuri grave se poate crește la 3 g pe zi;
- Copii 35 – 500 mg/kg/zi în 3 – 4 prize;
SPIRAMICINA
- Antibiotic asemănător eritromicinei;
- Adulți, oral 6 – 9 MUI/zi în 2 – 3 prize;
- i.v. perfuzie lentă 1,5 MUI la 8 ore;
ROXITROMICINA
- macrolidă semisintetică stabilă la acțiunea acidului clorhidric cu absorbție crescută în
intestin;
- particularitate: penetrabilitatea ridicată în macrofage și leucocite ceea ce ii crește
eficacitatea pe germenii intracelulari;
- proprietățile sunt asemănătoare eritromicinei;
18
- se folosește în infecții ale aparatului respirator, urinar, genital, piodermite și alte infecții
cutanate cu germeni sensibili;
- dozele uzuale la adulți : 300 mg de 2 ori/zi; lacopii 2,5 – 5 mg/kg
DIRITROMICINA
- biodisponibilitate orală redusă, scăzută în prezența alimentelor;
- se biotransformă în eritromicină activă, se concentrează în țesuturi realizând concentrații
plasmatice mai mari decât cele plasmatice. Metabolizarea hepatică duce la formarea unui
metabolit activ mai ales pe Haemophylus;
- spectrul este asemănător cu eritromicina, dar mai activă pe Mycobacterium avium,
helicobacter pylori, mai activă decât eritromicina pe Legionela, Chlamydia
- este de 2 ori mai activă pe hemofili decât eritromicina
- are aceleaasi indicații terapeutice cu eritromicina, dar este utilă și în infecții cu
Mycobacterium avium intracelulare prezente în stadiile terminale ale SIDA
- adulți 250 – 500 mg la 12 ore;
- copii 15 mg/kg/zi în 2 prize la 12 ore;
AZITROMICINA
- biodisponibilitate orală medie, scăzută în prezența alimentelor;
- se acumulează în țesuturi și se eliberează lent;
- se acumulează și în eritrocite și macrifage;
- realizează concentrații mari în spută, plămâni, amigdale, sinusuri, stomac, organele
genitale feminine și prostată;
- este activă fașă de eritromicină și pe unele bacterii gram-negativ: Haemophylus
influentzae, Moraxela catarhallis, Legionela, Neisseria;
- poate produce tulburări gastrointestinale minore;
- ocazional a dus la creșterea transaminazelor, icter colestatic, erupții cutanate, cefalee,
amețeli;
- adulți, oral 500 mg/zi prima doză apoi 250 mg/zi 4 zile sau 500 mg/zi timp de 3 zile;
- în uretrită cu Chlamidia și infecții cu transmitere sexuală o doză unică 1 g/zi
- interacțiuni: cu medicamentele biotransformate sub influența CYP450: warfarina, teofilina,
midazolam etc.
19
6. LINCOSAMIDE
CLINDAMICINA
- Biodisponibilitate orală mare; realizează concentrații active în tractul respirator, lichidul
pleural, țesuturi moi, oase, lichid sinovial, prostată;
- Concentrații mari realizează în leucocite polimorfonucleare, în macrofagele alveolare, în
abcese;
- În ficat și bilă realizează concentrații de 2 – 3 ori mai mari decât cele plasmatice ; difuziune
slabă în LCR și creier:
- Este bacteriostatic la doze obișnuite, bactericid la doze mari;
- Spectrul antimicrobian; majoritatea bacteriilor gram-pozitiv ( pneumococ, streptococ
piogen, streptococ viridans, stafilococ auriu ); anaerobi patogeni, protozoare;
- Este un antibiotic de rezervă deoarece produce colită pseudomembranoasă, scaune diareice
cu mucus și sânge , colici abdominale și febră. Fenomenul apare deoarece favorizează
suprainfecția intestinală cu tulpini rezistente de Clostridium dificile;
- Alte reacții adverse: diaree banală, erupții cutanate;
- Rar produce reacții hematologice ( leucopenie și trombocitopenie ), afectare hepatică,
glosită, stomatită, vaginită;
- Antibiotic de primă alegere în infecții grave cu anaerobi: pulmonare, pelvine, abdominale,
septicemii grave; în infecții mixte cu aerobi și anaerobi se asociazpă frecvent gentamicina;
- Antibiotic de alternativă în actinomicoze, infecții streptococice la bolnavii alergici la
benzilpenicilină și cefalosporine;
- Urilă în tratamentul infecțiilor stafilococice cu stafilococi sensibili. Local se utilizează în
acnee vulgară și rozacee
- Oral se folosește clorhidratul iar injectabil fosfatul; oral 150 – 300 mg la 6 ore, în infecții
grave 450 mg la 6 ore, local soluție 2% în acnee
LINCOMICINA
- Antibiotic lincosamidic natural produs de Streptomyces lincolnesis;
- Absorbție incompletă în tubul digestiv și difuziune bună în țesutul osos;
- Activă pe coci și bacili gram-pozitiv: penumococ, streptococ piogen și viridans, stafiloco
auriu, clostridium tetanii;
- Utilizare restrânsă în infecții stafilococice osoase, peritonite datorită reacțiilor adverse mai
grave comparativ cu clindamicina
- Oral 500 mg la 6 – 8 ore; i.m. 600 mg la 12 – 24 ore, perfuzie 600 mg la 8 – 12 ore;
20
7. AMINOGLIZOCIDE
Sunt antibiotice naturale sau produși de semisinteză cu structură aminoglicozidică și care
prezintă asemănări structurale cu unele polizaharide din capsula și peretele celulelor bacteriene.
Toate aminoglicozidele au absorbție orală redusă, deoarece pH-ul intestinal predomină forma
ionizată neabsorbabilă. Dipă administrare orală se elimină integral prin scaun.
Absorbția este completă dupăa administrare i.m. cu realizarea unor concentrații plasmatice
maxime în aproximativ o oră după administrare . Difuziunea în țesuturi este bună, mai puțin în
LCR, difuzează în lichidele biologice: pleural, pericardic, ascitic, sinovial, secreții bronsice.
Mecanismul de acțiune este bactericid, pătrund în celulele bacteriene prin difuziune și
transport activ, inhibând sinteza proteică bacteriană.
▪ Bacili gram-negativ aerobi;
▪ Coci gram-pozitiv: stafilococi;
▪ Mycobacterium tuberculosis;
Acțiunea antimicrobiană scade în prezența puroiului deoarece o parte din moleculele de
antibiotic se leagă de acizii nucleici eliberați prin liza celulară; în condiții anaerobiozei locale este
inhibat mecanismul activ care transportă antibioticul în interiorul celulei bacteriene.
Sunt antibiotice cu indice terapeutic mic cu concentrația plasmatică eficace terapeutic
apropiată de cea toxică. Principalele reacții adverse sunt oto- și nefrotoxicitatea. Ototoxicitatea se
manifestă prin leziuni cohleare și vestibulare. Amikacina și kanamicina produc mai ales tulburări
vestibulare. Tobramicina produce atât tulburări cohleare cât și vestibulare. Netamicina are cel mai
redus efect ototoxic. Leziunile cohleare se manifestă prin tinitus, senzație de înfundare a urechilor,
urmată de surditate. Leziunile vestibulare se manifestă prin cefalee, greață, vomă, tulburări de
echilibru, nistagmus.
Sunt antibiotice indicate în infecții grave cu bacili gram negativ aerobi sensibili ( inclusiv
în meningite ), rezistenți la alte antibiotice mai puțin toxice. Se folosesc frecvent asociate cu alte
antibiotice mai puțin toxice. Se folosesc frecvent asociate cu alte antibiotice pentru lărgirea
spectrului antimicrobian și pentru efectul sinergic:
o În infecții grave cu Pseudomonas se asociază cu carbenicilina sau alte peniciline
sau cefalosporine active pe acest germen;
o În infecții cu enterococ se asociază cu benzilpenicilina, ampicilina sau
vancomicina;
o În infecții grave cu stafilococi penicilinazo-pozitiv se asociază cu oxacilina;
o În infecții grave cu Klebsiela și infecții pneumococice nosocomiale se asociază cu
o cefalosporină;
o În infecții cu Bacteroides fragilis se asociază cu cloramfenicolul, clindamicina,
ticarcilina, metronidazol
21
7.1. Aminoglicozide din generația I a
STREPTOMICINA
- Absorbție digestivă redusă cu eliminare integrală prin scaun;
- Spectrul antimicrobian cuprinde bacili gram-negativ, bacilul Koch uman, coci gram-poitiv
(stafilococi), coci gram-negativ ( meningogoc );
- Rezistența bacteriană se instalează lent pentru bacilul Koch ( 30 – 60 zile ) și rapid pentru
escherichia coli ( 3 – 4 zile )
- Toxicitatea este relativ mare:
▪ SNC : lezarea perechii a 8 ade nervi cranieni cu tulburări vestibulare:
amețeli, tulburări de echilibru, tulburări auditive;
▪ Nefrotoxicitate redusă;
▪ Reacții alergice cutanate însoțite de febră, prurit;
▪ Ochi: scotoame prin afectarea nervului optic;
- Indicată în special în tratamentul tuberculozei în polimedicație;
KANAMICINA
- Spectrul cuprinde bacili gram-negativ , coci gram-pozitiv, bacilul tuberculos;
- Este ineficace pe Pseudomonas, pneumococ, streptococ piogen și viridans, Enterococ,
anaerobi;
- Produce ototoxicitate până la surditate ireversibilă, are acțiune curarizantă;
- Indicată în infecții grave cu stafilococ ( bronhopenumonie, abces pulmonar, endocardită,
septicemie )infecții cu bacili gram-negativ;
- Oral pemtru pregătire intervențiilor pe colon;
- Local pentru profilaxia și tratamentul infecțiilor oculare;
- Adulți i.m. 15 mg/kg/zi la 8 – 12 ore. Nu se depășesc 1,5 g pe 24 de ore;
- Nou-născut 7,5 mg/kg în 2 – 4 doze, sugar 5 – 15 mg/kg/ zi în 2 – 4 doze
NEOMICINA
- Absorbție orală redusă cu acțiune limitată la nivel intestinal;
- Spectrul antimicrobian este asemănător streptomicinei;;
- Are oto-toxicitate și nefrotoxicitate mare care nu permit administrarea sistemică;
- Este utilizată în infecții digestive cu germeni sensibili, pentru pregătirea intervențiilor pe
colon, comă hepatică, local în piodermite, impetigo, furuncule, eczeme infectate, arsuri și
plăgi infectate;
- Preparatele de uz topic asociază neomicina, acitracina și polimixina B sulfat;
22
- În infecții digestive la adult 1 – 2 g /zi, la copii 50 mg/kg/zi fracționat la 6 ore; pentru

pregătirea preoperatorie pe colon 4 g/zi timp de 2 –3 zile; în coma hepatică 4 – 8 g/zi;
SPECTINOMICINA
- Spectrul antimicrobian cuprinde germeni gram-pozitiv și gram-negativ pe care acționează
bacteriostatic;
- Produce : amețeli, erupții cutanate, urticarie, febră, frison;
- Este utilizată exclusiv în tratamentul gonoreei la bolnavii alergici la penicilină și în cazul
gonococilor penicilinazo-pozitiv;
- Gonoree 2 g o singură injecție i.m.
7.2. Aminoglizocide din generația a II a

GENTAMICINA
- Absorbția din tubul digestiv este neglijabilă. Circulă în sânge nelegată de proteinele
plasmatice, eliminarea renală în formă nemodificată;
- Spectrul antimicrobian cuprinde bacili gram-negativ, coci gram-pozitiv;
- Este ototoxică, producând tulburări vestibulare și nefrotoxică. Pentru evitarea acestor
fenomene este recomandat să nu se depășească concentrațiile maxime de 10 – 12 mcg/ml;
- Indicată în infecții grave cu germeni gram-negativi sensibili ( bronhopulmonare, urinare,
meningite, digestive, hepatobiliare). În infecții urinare se alcalinizează urina ( pH mai mare
de 7 ) pentru a crește eficacitatea;
- Se asociază cu carbenicilina în infecții cu Pseudomonas; ampicilina în infecții cu colibacili
sau Proteus; cefalosporine în infecții cu Klebsiella; benzilpenicilina sau ampicilina în
endocardita cu enterococi rezistenți la streptomicină;
- Administrare i.m. sau i.v. perfuzie lentă. Doza este de 80 mg la 12 ore iar în cazuri grave
80 mg la 8 ore timp de 7 – 10 zile;
- La bolnavii cu meningită pe lângă administrarea sistemică se administrează intrarahidian
4 mg o dată;
TOBRAMICINA
- Spectrul antimicrobian este asemănător gentamicinei, dar cu activitate mai intensă pe
pseudomonas și Serratia și mai redusă pe ceilalți germeni gram-negativ. Efectul este
sinergic cu ampicilina sau benzilpenicilina pe enterococ;â
- Are nefrotoxicitate mai redusă;
- Se administrează i.m. sau i.v. perfuzie, doza la adult fiind 3 – 5 mg/kg/zi împărțită ăn 3
prize în infecții sistemice cu germeni sensibili;
23
- Pentru efect local, în infecții ale ochiului cu bacterii sensibile, se utilizează sub formă de
soluție oftalmică 0,3 % sau unguent oftalmic 0,3 %;
7.3. Aminoglicozide din generația a III a

AMIKACINA
- Derivat semisintetic al kanamicinei, eficace pe multe tulpini de enterobacteriaceae
rezistente la gentamicină și tobramicină;
- Spectrul antimicrobian cuprinde bacili gram-negativ: Proteus, Pseudomonas, Serratia,
Enterobacter, Nocardia;
- Ototoxicitatea este mai mare producând mai ales leziuni cohleare;
- Nefrotoxicitatea este mai redusă;
- Se folosește în infecții cu bacili gram-negativ rezistenți la gentamicină și tobramicină; se
asociază cu chimioterapice specifice în infecții cu Mycobacterium tuberculosis,
Mycobacterium avium, Mycobacterium fortuitum;
- Administrare : adulți i.m. sau i.v. 15 mg/kg/zi la 8 – 12 ore. Nu se depășesc 1,5 g/zi iar
durata tratamentului 7 – 10 zile;
- Nou-născut doza inițială 10 mg/kg apoi 7,5 mg/kg la 12 ore
NETILMICINA
- Este un derivat semisintetic al sisomicinei cu spectru antibacterian larg;
- Are proprietăți asemănătoare gentamicinei fiind activă pe tulpinile rezistente la
gentamicină și tobramicină;
- Este mai puțin oto-și nefrotoxică decât alte aminoglicozide;
- Administrarea se face oral, în infecții nosocomiale cu germeni gram-negativ și infecții ale
bolnavilor imunocompromiși;
- Local se utilizează în infecții cu germeni sensibili , ale ochiului și anexelor sale ca soluție
oftalmică 0,3%.
ISEPAMICINA
- Derivat al gentamicinei rezistent la enzimele bacteriene inactivatoare;
- Este indicat în infecții urinare cu bacili gram-negativ. Se utilizează asociat cu alte
antibiotice în septicemii, infecții respiratorii , abdominale;
- i.m. sau i.v. 15 mg/kg/zi în 2 prize;
24
8. GLICOPEPTIDE
VANCOMICINA
- Se absoarbe limitat din intestin și se elimină prin scaun;
- Mecanismul este bactericid prin inhibarea consolidării peretelui celulei bacteriene, inhibă
și sinteza ARN citoplasmatic;
- Are efect ototoxic, ireversibil numai la doze mari; nefrotoxicitate la doze mari;
- La administrare rapidă sau în soluție concentrată se poate produce reacție anafilactoidă
trecătoare: ” sindrom on roșu”;
- Alte reacții adverse rar semnalate: anemie, neutropenie, erupții cutanate, reacții
anafilactice, stop cardiac;
- Antibiotic de rezervă utilizat în:
▪ Infecții cu stafilococi rezistenți la meticilină;
▪ Infecții cu penumococ rezistent la peniciline și cefalosporine;
▪ Endocardite date de streptococi;
▪ Profilactic în intervenții cardiovasculare sau ortopedice;
▪ Oral la bolnavii cu diaree și colită produse de Clostridium difficile;
- Adulți: i.v. 1 – 2 g/zi fracționat la 6 – 12 ore;
- Copii i.v. 25 – 40 mg/kg/zi ; sugari 15 – 30 mg/kg/zi
TEICOPLANINA
- Nu se absoarbe după administrare orală; spectrul este asemănător vancomicinei cu reacții
adverse mai mici;
- Indicații asemănătoare vancomicinei;
- Administrare i.m. sau i.v.
- În infecții moderate doza de atac este de 400 mg la 12 ore iar doza de întrețnere 200 – 400
mg o dată pe zi;
- În infecții severe doza de atac este 400 – 800 mg la 12 ore iar doza de menținere 400 mg o
dată pe zi;oral în infecții cu Clostridium difficile 200 mg de 2 ori pe zi sau 500 mg o dată
pe zi
9. ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG

9.1. Tetracicline
Absorbția tetraciclinelor se face în stomac și duoden. Alimentele ( mai ales lactatele ),
medicamenteleantiacide cu Ca, Mg, Al, Fe formează chelați mai ales cu tetraciclinele din prima
generație și scad biodisponibilitatea orală a acestora.
Mecanismul de acțiune este bacteriostatic, spectrul antimicrobian este larg și cuprinde:
25
▪ Coci gram-pozitiv;
▪ Bacili gram-pozitiv;
▪ Bacili gram-negativ;
▪ Spirochete ( Treponema, Leptospira );
Reacțiile adverse produse de tetracicline sunt:
o La nivelul aparatului digestiv: iritație gastrică, ulcere esofagiene, disbacterioză
intestinală, stomatită, iritație perianală cu suprainfecții;
o La nicel hepatic: infiltrarea grasă a ficatului;
o La nivel renal: afectarea toxică a rinichiului; diabet insipid nefrogen;
o Fotosensibilizare;
o La nivel de oase și dinți se acumulează și formează chelați de tetraciclină cu
colorarea în brun a dinților;
o La nivel de SNC: minociclina produce frecvent reacții toxice vestibulare,
manifestate prin greață și vertij;
o Flebită locală la administrare i.v.
Tetraciclinele sunt contraindicate în insuficiența renală ( cu excepția doxiciclinei ), la femei
însărcinate, copii mai mici de trei ani, asocierea cu peniciline
9.1.1. Tetracicline din prima generație
TETRACICLINA
- Biodisponibilitatea orală bună, scăzută la asocierea cu alimente ( mai ales produse lactate)
și medicamente care conțin calciu, magneziu și fier, antiacidele alcalinizante;
- Realizează concentrații active în lichidul peritoneal, pericardic sinovial și în secreția
sinusului maxilar și bilă;
- Se acumulează în țesutul reticuloendotelial, oase, dentită, smalț;
- Spectrul antimicrobian este larg specific grupei;
- Indicații de primă alegere sunt bruceloza, holeră, riskettsioze, infecții cu Chlamydia,
pneumonii cu Mycoplasma;
- Indicații de alternativă: tularemie, gonoree ameobioză intestinală, actinomicoză, acenn
(doze mai mici administrate timp mai îndelungat );
- Adulți oral 2 – 4 g/zi în 4 prize egale, în gonoree urogenitală 2 g/zi în 4 prize timp de 5
zile;
- La infecții genitale cu Chlamidia durata este de cel puțin 3 săptămâni;
- La tineri în acnee vulgară 1g/zi minim 6 luni;
- Copii, după apariția dentiției definitive 25 – 50 mg/kg/zi în 4 prize:
ROLITETRACICLINA
- Derivat al tetraciclinei, solubil în apă la pH neutru eliberând prin hidroliză tetraciclina;
26
- Indicat exclusiv în infecții grave cu germeni sensibili;

- Dozele uzuale 150 mg la 12 ore sau 75 mg/24 ore i.v.;
- Poate fi administrată intrapleural, intraperitoneal, intraarticular, intravezical sau în
cavitățile abceselor;
DEMECLOCICLINA
- Ansorbție digestivă medie, eliminare nebiotransformată predominant prin urină;
- Profilul este asemănător tetraciclinei;
- Reacțiile adverse sunt specifice grupei dar cu o incidență a disbacteriozei intestinale
redusă;
- Frecvența mai mare de apariție a diabetului insipid ( reversibil ) deoarece împiedică
acțiunea vasopresinei la nivelul tubilor renali;
- Prezintă cel mai mare risc de reacții fototoxice;
- Administrare orală în doză de 300 mg la 12 ore;
9.1.2. Tetracicline de a doua generație
DOXICICLINA
- Absorbție bună, puțin influențată de alimente, lapte cationi bivalenți sau trivalenți. Fierul
scade absorbția doxiciclinei;
- Liposolubilitate mare, realează o distribuție tisulară bună;
- Realizează concentrații plasmatice mari în țesutul bronșic, pulmonar, secrețiile respiratorii,
ovar, miometru;
- Spectrul este asemănător tetraciclinei cu deosebirile;
▪ Cocii gram-pozitiv sunt sensibili la concentrații mici de medicament iar
numărul tulpinilor rezistente este redus;
▪ Bacilii gram-negativ aerobi, gonococi este mai activă;
- Indicată în episoadele acute ale bronșitelor cronice, deoarece este foarte activă pe
stafilococ, penumococ; penumonii atipice; sinuzite, infecții pelviene, prostatită cronică;
- Profilactic o doză pe zi pentru efitarea diareei călătorilor produse de Escherichia coli;
- Oral 200 mg/zi o singură priză în prima zi, apoi 100 mg/zi o priză la 24 de ore. Copii mai
mari de 7 ani 4 mg/kg în prima zi apoi 2 mg/kg la 24 de ore
MINOCICLINA
- Absorbție completă, foarte pușin influențată de alimente, lapte, cationi bivalenți sau
trivalenți;
27
- Difuziune bună în țesuturi, concentrații mari în secrețiile traheobronșice, țesutul pulmonar,

secreții sinuzale, amigdale;
- Spectru asemănător tetraciclinei;
- Reacțiile adverse sunt comune tetraciclinelor dar prezintă în plus:
▪ Toxicitatea vestibulară este mai mare: greață, tinitus, amețeli ;
▪ La sugari poate produce bombarea fontanelei iar la adulți hipertensiune
intracraniană;
▪ La administrarea prelungită poate produce pigmentarea pielii, unghiilor, a
sclerei;
- Indicată în infecții stafilococice grave, penumonii, infecții cu anaerobi, infecții
meningococice, acnee rebelă ( pătrunde în derm );
- Adulți oral 200 mg inițial apoi 100 mg la 12 ore;
- Copii peste 8 ani inițial 4 mg /kg apoi 2 mg/kg la 12 ore;
9.2. AMFECOLI
Se încadrează substanțe naturale, cloramfenicolul și substanțe de sinteză triamfenicol cu
utilizare terapeutică restrânsă din cauza reacțiilor adverse grave: deprimarea măduvei
hematoformatoare ireversibil. Spectrul antimicrobian este larg.
CLORAMFENICOL
- Produs natural obținut din Streptomyces venezuelae cu absorbție bună orală:
- Cloramfenicolul palmitat pentru administrare oralăatinge concentrații plasmatice mai joase
iar cloramfenicolul sodiu succinat administrat i.v. atinge concentrații plasmatice după 1 –
2 ore de la administrare;
- Are liposolubilitate mare și difuziune bună în țesuturi inclusiv în LCR;
- Mecanismul de acțiune este bacteriostatic;
▪ Bacili gram-negativ;
▪ Coci gram-negativ
▪ Coci gran-pozitiv;
▪ Riscketti;
- Gravitatea reacțiilor adverse produse de cloramfenicol este mare:
o Reacșii hematologice: anemie aplastică, leucopenie, agranulocitoză,
trombocitopenie, fenomene ireversibile;
o La nivelul aparatului digestiv: diaree, vărsături, hemoragii intestinale, enterită
stafilococică severă ( diaree și hipotensiune), pe mucoase produce glosite,
stomatite, limbă neagră;
o Tulburări neuropsihice: nevrită optică, confuzie mintală, delir
- Fenomene toxice de tip ” sindrom cenușiu ” apar la concentrații plasmatice de 40 – 200
mcg/ml. Riscul este mare la nou-născuți și se manifestă prin anorexie, vomă, diaree cu
28
scaune verzi, cianoză, colorarea cenușie a pielii. Moartea survine la 3 zile după debutul
simptomelor;
- Nu se fac serii repetate de tratament și se fac examene hematologice cu oprirea
tratamentului la semne de depresie medulară;
- Este antibiotic de rezervă, în cazuri grave fără alternativă: febră tifoidă, meningite,
penumonii cu Haemophylus influentzae, abcese cerebrale, septicemii abdominale, tifos
exantematic, bruceloză;
- Adulți 2 – 4 g/zi copii 50 – 75 mg/kg/zi în 4 prize la 6 ore;
- Doza totală la adult nu trebuie să depășească 25 g pentru o cură de tratament mai mică de
14 zile;
TIAMFENICOL
- Analog cloramfenicolului;
- Are avantaje: realizează concentrații mari în urină și bilă iar riscul anemiei aplastice este
mic
10. ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE

10.1. Polimixine
Au structură lipopeptidică, au toxicitate sistemică mare ( nefrotoxicitate, neurotoxicitate,

paralizia musculaturii striate ) de aceea se utilizează doar sistemic în infecții foarte grave cu bacili
gram-negativ.
POLIMIXINA B
- Mecanism de acțiune bactericid absolut;
▪ Bacili gram negativ;
▪ Pseudomonas aeruginosa la concentrații mari;
- Reacții adverse de tip toxic, potențial nefrotoxic mare;
- Efecte neurotoxice manifestate prin vertij, tulburăru de vedere;
- Produce paralizia musculaturii striate cu oprirea respirației, are efect iritant slab local cu
apariția durerii la administrare i.m.
- Contraindicații: miastenia gravis, asociere cu alte deprimante ale plăcii motorii (curarizante
aminoglicozide ); insuficiență renală;
- Indicații: oral în dispepsii colibacilare la sugari și copii, în otita externă, ulcere corneene,
infecții oculare;
29
- Ca aerosoli în infecții traheobronșice cu bacili gram-negativ;

- Sistemic numai în infecții grave în asociere cu cotrimoxazol;
COLISTINA
- Absorbție după administrare orală foarte redusă, nu se absoarbe prin mucoase;
- Se acumulează în membranele celulare, nu trece în creier și LCR;
- Spectrun antimicrobian asemănător polimixinei ;
- Efectele adverse asemănătoare polimixinei dar mai reduse ca intensitate și frecvență;
- Pentru utilizarea orală și topică se folosește sulfatul de colistină:
▪ Oral în gastroenterite și pregătire pentru infecții chirurgicale;
▪ Topic în instilații articulare și oftalmice, spălături vezicale, injecții
intraarticulare și pleurale;
▪ Pentru utilizare i.m. sau i.v. se folosește metansulfonatul de sodiu în infecții
severe: septicemii, endocardite;
- Oral adulți și copii peste 12 ani: 1,5 – 3 MUI la 8 ore; copii peste 12 ani 1 MUI la 8 ore;
- Local sub formă de comprese, pulverizări, instilații, injecții intraarticulare, intrapleurale
soluții cu 1 MUI și 20 – 50 ml ser fiziologic;
- i.m. adulți 60000 – 150000 UI.kg de 2 – 3 ori pe zi:
- în insuficiența renală se reduc dozele cu 35 – 50 %
10.2. BACITRACINA
- Antibiotic natural produs de Baccilus subtilis;
- Spectrul antimicrobian cuprinde coci gram-pozitiv, bacili gram-negativ și coci gram-
negativ precum și Treponema palidum;
- Are acțiune bactericidă de tip degenerativ:
- Se utilizează exclusiv local deoarece are nefrotoxicitate mare;
- Mecanismul de acțiune este bactericid prin impiedicarea formării peretelui bacterian;
- Rezistența bacteriană se instalează lent;
- Are nefrotoxicitate crescută;
- Se utilizează local sub formă de unguente ( pentru aplicare locală sau pe piele: eczeme
infectate, ulcer cutanat infectat, plăgi traumatice și chirurgicale infectate ), pulberi sau
soluții ;
- Preparatele locale conțin asocieri de bacitracină polimixină și/sau neomicină.
11. CHINOLONE ANTIBACTERIENE

Sunt antibacteriene de tip bactericid comun pentru toate chinolonele. Spectrul antibacterian
este diferit în funcție de generația din care face parte:
30
o Chinolone vechi ( acidul nalidixic ) au spectru antibacterian îngust, care cuprinde

doar unii bacili gram-negativ aeronbi;
o Cinolonele noi, fluorochinolonele au spectru larg care cuprinde: coci și bacili gram
pozitiv, bacili gram-negativ aerobi, bacterii anaerobe, Chlamidii, Mycoplasme,
Ureaplasme ;
11.1. Chinolone din generația I

ACIDUL NALIDIXIC
- Absorbție digestivă cu biodisponibilitate bună. Este metabolizat la acid hidroxinalidixic
mai activ. Eliminarea este renală și realizează în urină concentrații mari;
- Spectrul antimicrobian cuprinde bactewrii gram-negativ. La concentrații mici este
bacteriostatic față de coci gram-negativ ( gonococ , meningococ ) coci gram-negativ;
- Efectul antibacterian este mai intens la pH acid 5 – 6 ; rezistența se dezvoltă repede;
- Reacțiile adverse produse sunt:
▪ Aparat digestiv:grețuri, vărsături, diaree, dureri abdominale;
▪ SNC: cefalee, amețeli, tulburări vizuale, diplopie, manifestări psihotice,
convulsii, hipertensiune intracraniană;
▪ Aparat respirator: deprimarea respirației;
▪ Reacții alergice: erupții cutanate, fotosensibilizare;
- Este contraindicat în sarcină, alăptare, copii până la pubertate, deficit de G-6-PDH (produce
anemie hemolitică ), epilepsie, insuficiență renală și hepatică avansată;
- Indicat exclusiv în infecții urinare acute, cronice, recidivante cu germeni sensibili,
pielonefrite, nefrite interstițiale, litiază renală infectată, cistite, uretrite;
- Profilactic preoperator și postoperator pentru nefrectomie, cistectomie, ureteroplastie,
uretroplastie;
- Asocierea cu nitrofurantoina, tetraciclina, cloramfenicolul este contraindicată;
- Cu anticoagulantele orale crește riscul hemoragiilor;
- Adulți oral 1 g de 4 ori pe zi la 6 ore, timp de 5 – 14 zile. Se poate continua cu 0,5 g la 6
ore;
- Copii mai mari de 3 luni 30 mg/kg/zi în 2 prize; infecții severe se poate crește șa 60
mg/kg/zi în 4 prize zilnice;
11.2. Fluorochinolone
Administrare oral au biodisponibilitate bună; realizează concentrații mai mari decât cele
plasmatice în rinichi, prostată, ficat, plămâni, bilă și oase. Trece în LCR mai ales când meningele
este inflamat. Spectrul antibacterian este larg și cuprinde:
▪ Coci gram-pozitiv: streptococul este mai puțin sensibil;
31
▪ Chlamidii;
▪ Mycoplasme;
▪ Micobacterii;
Mecanismul de acțiune bactericid prin inhibarea ADN girazei bacteriene, rezistența se instalează
lent, cu frecvență redusă;
Reacțiile adverse sunt rare, fluorochinolonele fiind bine suportate:
▪ Aparat digestiv: greață, vomă, diaree ;
▪ SNC: convulsii, delir, halucinații;
▪ Reacții alergice: erupții cutanate, pruriginoase , fotosensibilizare, urticarie,
edem angioneurotic, reacții anafilactice;
▪ Sânge: leucopenie, euzinofilie;
▪ Alte reacții adverse ( rare ): cristalurie, hematurie, nefrită interstială,
insuficiență renală acută;
▪ Eroziuni și leziuni al nivelul cartilajelor de creștere;
Fluorochinolonele sunt indicate în tratamentulinfecțiilor cu germeni sensibili:
o Infecții urinare necomplicate și complicate inclusiv Pseudomonas;
o Prostatită bacteriană;
o Infecții cu Neisseria gonorrhea ( o singură doză administrată rezolvă aceste infecții
în proporție de 100 % );
o Infecții gastrointestinale: diareea călătorului, gastroenterite, disenterie bacilară,
febră tifoidă;
o Infecții pulmonare: bronșite cronice, penumonii nosocomiale;
o Osteomielită cronică;
o Infecții ale pielii cu bacili gram-negativ;
o Tuberculoză pulmonară : ofloxacină, ciprofloxacină;
CIPROFLOXACINA
- Biodisponibilitate orală medie, realizează concentrații mari în rinichi, prostată, parenchim
pulmonar, mucoasa bronșică;
- Proprietățile generale ale fluorochinolonelor;
- Oral la mese doze înntre 250 – 750 mg de 2 ori pe zi:
▪ Infecții urinare necomplicate 100 – 250 mg de 2 ori pe zi timp de 3 – 4 zile;
cele complicate 100 – 500 mg la 12 ore timp de 7 – 14 zile;
▪ Infecții digestive 500 mg de 2 ori pe zitimp de 5 zile;
▪ Febră tifoidă 500 mg la 12 ore timp de 7 – 14 zile;
▪ Osteomielită 750 mg la 12 ore timp de 2 luni;
▪ Infecții cutanate complicate 750 mg la 12 ore timp de 10 zile;
▪ Infecții nosocomiale grave , perfiuzii i.v. lente timp de 30- 60 minute 100-
400 mg la 12 ore
32
OFLOXACINA
- Biodiponibilitate orală 100 %, realizează concentrații tisulare mari trecând inclusiv în
LCR;
- Oral 200 mg la 12 ore; în infecții grave doza se crește la 600 – 800 mg/zi;
- În perfuzie i.v. 200 – 300 mg de 2 ori pe zi;
PEFLOXACINA
- Biodisponibilitate orală bună ( 95 – 100 % ), difuziune bună în țesuturi;
- Oral 400 mg de 2 ori pe zi în timpul meselor;
- i.v. în perfuzie se folosesc aceleași doze;
- în insuficiența hepatică se crește intervalul dintre doze la 24 – 48 ore;
ENOXACILINA
- indicată în infecții urinare și respiratorii cu germeni sensibili;
- se administrează oral 300 – 400 mg la 12 ore;
FLEROXACINA
- realizează concentrații plasmatice și tisulare superioare altor chinolone;
- indicată în infecții c germeni sensibili 400 mg o dată/zi;
LOMEFLOXACINA
- 400 mg o dată pe zi;
- Frecvența reacțiilor de fotosensibilizare este mai mare;
NORFLOXACINA
- Oral 200 – 400 mg la 12 ore;
LEVOFLOXACINA
- Uzual 250 – 500 mg pe zi în doză unică; infecții complicate 500 mg la 12 ore;
- i.v. 500 mg în perfuzie de 1 – 2 ori pe zi;
33
12. SULFAMIDE ANTIBACTERIENE

Spectrul antimicrobain al sulfamidelor este larg și cuprinde:
o Coci gram-pozitiv: spretococ, penumococ;
o Coci gram-negativ: gonococ, meningococ;
o Bacili gram-pozitiv: Clostridium tetanii;
o Bacili gram-negstiv: Brucela, Escherichia coli, Haemophhlus influentzae,
Klebsiella, Proteus, Salmonela, Shigella;
o Chlamidii;
o Micoplasme;
o Actinomicete, Nocardia;
o Protozoare: toxoplasme, plasmidii;
La concentrații obișnuite sunt bacteriostatice, la concentrații mari sunt bactericide. Acțiunea
bacteriostatică este împiedicată de purină și timină, de prezența puroiului și a țesuturilor necrozare.
Reacțiile adverse produse de sulfamide sunt relativ frecvente, favorizate de folosirea dozelor mari
în administrare prelungită:
o SNC: astenie, cefalee, amețeli, nevrite;
o Aparat digestiv: intoleranță gastrică, greață, vomă;
o Aparat excretor: cristalurie, hematurie, colici și obstrucție renală ( se vor folosi
cantități mai mari de apă );
o Sânge: cianoză, methemoglobinemie, tulburări de coagulare;
o Reacții alergice: febră, erupții cutanate, edem angioneurotic, fotosensibilizare,
vasculite alergice;
Contraindicațiile absolute:
o Alergii la sulfamide;
o Insuficiență renală și hepatică;
o Nou-născuți ( în prima săptămână);
Precauții: tratamentul prelungit necesită control hematologic
Interacțiuni medicamentoase:
o Cresc efectul și toxicitatea pentru: anticoagulante orale, sulfamide antidiabetice,
metotrexat datorită inhiniției metabolizării;
o Antagonizează acțiunea antibacteriană a sulfamidelor: acidul folic, acidul p-
aminobenzoic, procaina;
o Cresc toxicitatea renală a sulfamidelor prin favorizarea precipitării lor substanțele
care acidifiază urina;
Utilizarea sulfamidelor este de obicei restrânsă datorită reacțiilor adverse toxice și alergice relativ
frecvente. Sunt utilizate în tratamentul infecțiilor urinare ( asocierea trimetoprim-suflametoxazol);
34
în nocardioză reprezintă medicație de elecție. Ca medicație de alternativă în infecții ci Chlamidia

trachomatic, infecții biliare și respiratorii.
Salazosulfapiridina este indicată în rectocolita ulcerohemoragică cronică. Sulfamidele locale sunt
utilizate în conjunctivite și infecții oculare superficiale cu germeni sensibili și pentru profilaxia
plăgilor ( sulfadiazina argentică).
12.1. Sulfamide utilizate sistemic

SULFAFURAZOL
- Absorbție bună în tubul digestiv, difuziune bună în țesuturi mai redusp în LCR,
metabolizare în produși acetilați fiins solbili în urină ( prezintă risc mic de cristalurie );
- Indicată în pielită și pielonefrită acută;
- Medicament de elecție în nocardioză;
- Contraindicații: la nou-născuți (în prima săptămână), gravide cu o săptămână înainte de
termen, insuficiență renală și hepatică gravă;
- Oral, adulți 2 – 4 g la 4 – 6 ore inițial, apoi 0,5 – 1 g la 4 – 6 ore;
- Copii 150 mg/kg/24 de ore divizat în 4 – 6 prize
SULFAMETOXAZOL
- Se absoarbe bine oral, prezintă risc mare de cristalurie;
- Are difuziune bună în țesuturi, atingând concentrații active în LCR;
- Spectrul este specific sulfamidelor iar în terapie se utilizează frecvent asociat cu
trimetoprim;
- Adulți oral 2 g la 12 ore inițial apoi 1 g la 12 ore;
- Copii, inițial 40 mg/kg la 12 ore și apoi 20 mg.kg la 12 ore;
- Se menține diureza la 1 – 2 l pe 24 de ore și eventual se alcalinizează urina dacă tratamentul
durează mai mult;
SULFAMETOXIDIAZINA
- Absorbție bună din tubul digestiv, difuziune bună în țesuturi, mai puțin în LCR;
- Indicat în infecții cu germeni sensibili la nivelul aoaratului excretor, biliar, respirator,
infecții în sfera ORL;
- Adulți, oral 1 g inițial apoi 500 mg o dată pe zi;
35
12.2. Sulfamide intestinale

FTALILSULFATIAZOL
- Absorbție redusă din tubul digestiv, nerealizând concentrații plasmatice active după
administrare orală;
- Indicat în infecții digestive acute, inclusiv în dizenteria bacilară;
- La purtători cronici de bacili dizenterici pentru eradicarea germenilor intestinali;
- Pentru sterilizarea tubului digestiv, preoperator și postoperator;
- Adulți oral 1 g la 4 – 6 ore; copii 0,5 g la 4 – 6 ore
12.3. Sulfamide utilizate local

SULFACETAMIDA
- Indicată în conjunctivite și infecții oculare superficiale ca sare sodică, soluție 10 – 30 %
(1 – 2 picături la 2 – 3 ore );
- Nu este iritantă;
- Contraindicații administrarea la persoanele alergice ( produce sensibilizare );
SULFADIAZINA ARGENTICĂ
- Utilizată sub formă de cremă 1 % pentru profilaxia și tratamentul plăgilor;
- Acționează atât prin sulfamidă cât și prin argintul eliberat;
MAFENID
- Spectru asemănător sulfamidelor dar cu unele avantaje: este mai activ fașă de anaerobi și
pe unele tulpini sulfamidorezistente, iar acțiunea antimicrobiană nu este antagonizată de
acidul p-aminobenzoic;
- Soluție oftalmică 5% sau cremă 10 %;
- Utilizată pentru profilaxia infecțiilor arsurilor;
- Poate produce reacții alergice și acidoză sistemică ( dacă este aplicată pe suprafețe întinse);
12.4. TRIMETOPRIM
- Absorbție digestivă bună și rapidă, realizează concentrații mari în lichidul pleural, umoarea
apoasă, secreție prostatică, vaginală, bilă, expectorație;
- Concentrația urinară este de 100 de ori mai mare decât cea plasmatică;
- Spectrul antimicrobian asemănător sulfamidelor acționând bacteriostatic;
- Produce grețuri, vărsături, diaree, stomatită, erupții cutanate;
36
- Se folosește asociat cu o sulfamidă cu acțiune sinergică raportul optim 1:5 ( trimetoprim –

sulfamidă );
- Avanatajul asocierii este acțiunea bactericidă și spectrul mai larg;
- Asocierile sunt indicate în:
▪ Infecții urinare cu germeni sensibili și mai ales pentru profilaxia infecșiilro
recurente la femei ½ comprimat seara la 2 zile;
▪ Dizenterie bacilară constituie medicația de primă alegere la copii;
▪ Salmoneloze
▪ Nocardioză;
▪ Otite cu Haemophylus influentzae
▪ De primă alegere în pneumonia cu Pneumoniae carinii, la bolnavii
imunodeprimați se face tratament profilactic cu 2 cpr de 2 ori/zi;
- Asociații:
o Sulfametoxazol + trimetoprim = cotrimoxazol, biseptol ( 5:1 ):
• Cpr: 400 mg + 80 mg
• Cpr 800 mg + 160 mg
• Sirop 200 mg + 40 mg / 5 ml
o Sulfamerazin + trimetoprim = berlocombin
• Suspensie 40 – 60 /5 ml
o Sulfametrol + trimetoprim = linaprim
• Cpr 100 mg + 20 mg
• Cpr 400 mg + 80 mg
• Cpr 800 mg + 160 mg
• Suspensie 200 mg + 40 mg/ 5 ml
• Soluție perfuzabilă 3,2 mg + 0,64 mg/ml flacon de 250 ml
13. NITROFURANI
NITROFURANTOINA
- Absorbție crescută din tubul digestiv, iar concentrațiile sanguine și tisulare sunt reduse,
ineficace terapeutic;
- Concentrația renală crește prin alcalinizarea urinii;
▪ Bacili gram-negativ: Escherichiacoli, Salmonella;
▪ Coci gram-pozitiv: Stafilococ auriu, Streptococ piogen;
▪ Protozoare: trichomonas vaginalis
- Are următoarele reacții adverse:
▪ Digestive: anorexie, greață, vomp, colici, diaree;
37
▪ Reacții alergice: erupții cutanate, prurirt, edem, sindrom pulmonar acut sau
cronic;
▪ Hepatice: icter colestatic;
▪ Sindrom lupoid;
▪ SNC: cefalee, amețeli, nistagmus, polinevrite, parestezii;
▪ Anemie megaloblastică;
▪ Anemie hemolitică în vaz de deficit de G-6-PDH;
- Este contraindicată în alergii, insuficineță renală, deficit de G-6-PDH, ultimul trimestru de
sarcină, copii mai mici de 1 an, nu se asociază cu acid nalidixic;
- Indicații terapeutice: infecții urinare acute, cronice, recidive cu colibacili, trichomoniază;
- Administrare orală 50 sau 100 mg de 4 ori pe zi, durata tratamentului de 1 – 2 săptămâni;
profilactic la adult 50 – 100 mg o dată pe zi seara timp de 8 luni;
- La copii mai ameri de 1 an duza curativă în infecție renală este de 0,75 mg - 1,25 mg/kg de
4 ori pe zi
FURAZOLIDON
- Absorbție scăzută după administrare orală, ineficace pentru efect antibacterian;
- Spectrul cuprinde bacili gram-negativ, coci gram-pozitiv, protozoare;
- Reacțiile adverse sunt asemănătoare nitrofurantoinei;
- Nu se asociază cu alcool ( efect de tip disulfiram ), cu IMAO ( produc hipotensiune
arterială);
- Indicațiile terapeutice ale furazolidonului sunt:
▪ Enterite, enterocolite, toxiinfecții alimentare;
▪ Infecții digestive cu germeni sensibili;
▪ Tricomoniază, giardioză;
▪ Dispepsii la sugar;
- Adulți 100 mg de 4 ori pe zi;
- Copii mai mici de 1 an: 8 – 16 mg de 4 ori pe zi;
- Copii 1- 5 ani: 25- 33 mg de 4 ori pe zi;
- Copii peste 5 ani: 50 mg de 4 ori pe zi;
NIFUROXAZID
- Spectrul antimicrobian cuprinde bacili gram-negativ;
- Reacțiile adverse sunt : tulburări digestive, reacții alergice;
- Indicat în diareea acută de cauzp bacteriană;
- Administrare orală astfel:
▪ Adulți 800 mg/zi;
▪ Copii peste 2 ani și jumătate 600 – 800 mg/zi
▪ Copii între o lună și 2 ani și jumătate: 220 – 600 mg/zi
38
- Doza zilnică totală se împarte în 2 – 4 prize, iar durata tratamentului este de aproximativ 7
zile;
14. CHIMITERAPIA ANTIMICROBIANĂ ACTIVĂ ÎN

TUBERCULOZĂ, LEPRĂ ȘI MICOBACTERII ATIPICE
14.1. Chimioterapia activă în tuberculoză
Micobacteriile sunt caracterizate prin prezența lipidelor la suprafața celulei bacteriene.

Mycobacterium tuberculosis și Mycobacterium avium produc tuberculoza, Mycobacterium leprae
produce lepra, Mycobacterium avium și alte micobacterii atipice produc boli mai rare la om.
Tuberculoza apare prin infecția cu Mycobacterium tuberculosis care se transmite pe cale
respiratorie. Tuberculoza poate fi primară, reactivată, pulmonară sau extrapulmonară.
Medicamentele antituberculoase sunt substanțe naturale , de semisintezp sau de sinteză active
în infecțiile pulmonare și extrapulmonare produse de micobacterii. Se aplică întotdeauna
polichimioterapie sub supraveghere strictă medicală. Medicația de primă alegere o constituie
antituberculoasele majore. Durata tratamentului este în general de 6 – 8 luni iar schemele sunt
diferite:
o Tratament continuu 6 zile pe săptămână sau 7 zile în primele 2 luni;
o Tratament intermitent 3 zile din 7 în următoarele luni;
Monitorizarea tratamentului se face în baza examenului bacteriologic. Pentru micobacteriile
rezistente la care primul tratament nu are efect se adaugă antituberculoasele minore.
Profilaxia tuberculozei active se face în cazurile:
o Pozitivarea tetului la tuberculină;
o La persoanele aflate în contact cu bolnavii suferinzi de tuberculoză activă;
o Bolnavii de tuberculoză veche și risc de reactivare ca urmare a unui tratament
imunodepresiv, antineoplazic, intervenții chirurgicale
14.1.1. Chimioterapice antituberculoase majore

IZONIAZIDA
- Biodisponibilitate orală crescută, circulă liber nelegată de proteinele plasmatice;
- Este activă pe micobacterii aflate în faza de multiplicare;
- Reacțiile adverse produse sunt:
▪ Afectare hepatică cu apariția hepatitei după 1 – 2 luni de tratament;
▪ Nevrită periferică se asociază piridoxină 10 mg zilnic;
▪ Nevrita optică, dermatite, anemie;
39
▪ Tulburări SNC: amețeli, ataxie, colvulsii, euforie, agitație, insomnii ,

tulburări psihice:
▪ Tulburări digestive: uscăciunea gurii, constipație;
▪ Reacții alergice: erupții cutanate, febră, sindrom reumatoid, sindrom lupic,
anemie, trombocitopenie;
- Schemele de tratament:
▪ Continuu 5 mg/kg ( maxim 300 mg/zi ) în priză unică la distanță de mese;
▪ Intermitent: bisăptămânal 10 mg/kg;
▪ Pentru profilaxie o singură doză 300 mg/zi fără asociații la adulți, iar la copii
5 – 10 mg/kg/zi;
- Interacțiuni medicamentoase:
▪ Antiacidele care conțin ioni monovalenți, bivalenți, trivalenți scad absorbția
izoniazidei;
▪ Acidul aminosalicilic crește concentrația plasmatică:
▪ Asocierea cu rifampicina crește riscul hepatotoxicității;
▪ Asocierea cu etionamida crește riscul tulburărilor psihice;
▪ Asocierea cu fenitoina duce la creșterea concentrației plasmatice a acesteia
( supradozarea fenitoinei );
RIFAMPICINA
- Absorbție orală aproape completă, distribuție foarte bună;
- Realizează concentrații mari în plămân, ficat, bilă, urină;
▪ Micobacterii: Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium kansassii,
Mycobacterium leprae;
▪ Coci gram-pozitiv: streptococ piogen, Staphylococcus epidermidis;
▪ Bacili gram-pozitiv: Clostridium dificile;
▪ Coci gram-negativ: Neisseria gonorrheae, Neisseria meningitidis;
▪ Bacili gram-negativ: Legionela
▪ Chlamidii;
- Mecanismul de acțiune este bactericid, rezistența se dezvoltă repede prin apariția unei
mutații
- Reacțiile adverse produse de rifampicină sunt:
▪ Efecte toxice hepatice: hepatită cu icter;
▪ Aparat digestiv: greață, vomă, dureri abdominale;
▪ Reacții alergice: prurit, erupții cutanate, febră;
▪ SNC: oboseală, somnolență, cefalee, ataxie;
- Efect imunodepresiv moderat în special pentru imunitatea mediată celular: colorează urina
în roșu;
- Contraindicații : insuficiență hepatică, insuficiență renală, primul trimestru de sarcină
(primele trei luni );
40
- Se utilizează în tuberculoza pulmonară și extrapulmonară;

- Se asociază cu alte antituberculostatice majore;
- Doza uzuală este de 10 mg/kg ( aproximativ 600 mg ) zilnic sau 3 zile pe săptămână într-
o singură priză, la distanță față de mese;
- În cazuri grave se face perfuzie lentă 10 mg.kg.zi;
- Rifampicina datorită efectului inductor enzimatic, scade efectele medicamentelor
metabolizate hepatic: anticoagulante, beta-adrenolitice, contraceptive orale, diazepam,
digitalice, sulfamide hipoglicemiante, antiaritmice;
- Crește toxicitatea izoniazidei;
ETAMBUTOLUL
- Absorbție bună, trece bariera hematoencefalică, trece prin placentă dar nu trece în laptele
matern;
- Mecanismul este bacteriostatic, foarte activ me Mycobacterium tuberculosis și mai puțin
activ pe Mycobacterium kansassii;
- Reacții adverse produse:
▪ Nevrită optică;
▪ Tulburări digestive, anorexie;
▪ Reacții alergice cutanate;
▪ Tulburări SNC: cefalee, amețeli, confuzii;
- Dozele recomandate sunt de 25 – 30 mg/kg/zi ( nu se depășesc 1,5 – 2 g/ zi) de 3 ori pe
săptămână;
- Se administrează oral într-o singură priză zilnică;
PIRAZINAMIDA
- Absorbție orală aproape completă, distribuție bună inclusiv în LCR;
- Acțiune bactericidă, rezistența se dezvoltă rapid în urma utilizării în monoterapie;
- Realizează sterilizarea leziunilor tuberculoase;
▪ Efect toxic hepatic: hepatită, icter, rar necroză hepatică;
▪ Creșterea acidului uric în sânge;
▪ Tulburări digestive: greață, vomă, anorexie;
▪ Reacții alegice: erupții cutanate, febră, fotosensibilizare;
- Contraindicații: sarcină, gută, bolnavi cu porfirie, diabetici;
- Doze de 30 – 40 mg.kg.zi de 3 ori pe săptămână;
STREPTOMICINA
- Absorbție digestivă redusă, difuziune redusă în țesuturi și LCR;
41
- Mecanismul acțiunii este bactericid. Nu poate eradica tuberculoza;

- Spectrul antimicrobian cuprinde: bacili gram-negativ, coci gram-pozitiv, coci gram-
negativ, bacilul Koch uman, micobacterii atipice;
- Toxicitate sistemică este relativ mare, dependentă de durata tratamentului:
▪ SNC: lezarea perechii a 8 a de nervi cranieni, cu tuburări vestibulare,
amețeli, tulburări de echilibru, tulburări auditive;
▪ Nefrotoxicitate redusă;
▪ Reacții alergice: erupții cutanate, febră, prurit, eozinofilie;
▪ Ochi: scotoame prin afectarea nervului optic;
- Este un antituberculos major, alternativă pentru etambutol;
- Doza recomandată 20 mg/kg ( fără a depăși 1 g ). Administrare zilnică sau intermitent;
14.1.2. Chimioterapice antituberculoase minore
ETIONAMIDA
- Absorbție orală incompletă;
- Rezistența se dezvoltă rapid;
- Reacții adverse frecvente care impun oprirea tratamentului:
▪ Hepatice: icter și creșterea transaminazelor;
▪ Tulburări neurologice și psihice: polinevrite, convulsii;
▪ Erupții cutanate;
▪ Ginecomastie;
▪ Hipotensiune ortostatică;
- Medicație de alternativă în tuberculoză, oral , adulți 0,5 mg – 1 g/zi iar la copii mai mici
de 10 ani 15 – 25 mg/kg
ACIDUL AMINOSALICILIC
- Absorbție digestivă rapidă, nu realizează concentrații în LCR;
- Are efect bacteriostatic cu eficacitate redusă;
- Produce ititație gastrică, hepatită, reacții alergice, leucopenie;
- Oral 8 – 12 g/zi fracționat în 3 – 4 prize la mese;
CICLOSERINA
- Absorbție orală bună, concentrații active în LCR;
- Spectrul antimicrobian larg cu mecanism bactericid;
- Produce frecvent reacții adverse toxice neuropsihice: hiperactivitate motorie, convulsii,
depresie, psihoze;
42
- Antituberculos minor; oral 500 mg – 1g /zi în două prize;
CAPREOMICINA
- Absorbție orală redusă, se administrează i.m.;
- Reacții adverse frecvente: afectare toxică renală, tulburări vestibulare, pierdere de
electroliți;
- În formele grave de tuberculoză se administrează inițial ( 2 – 4 luni ) 1 g zilnic, apoi 1 g de
2 – 3 ori pe săptămână;
RIFABUTIN
- Derivat al rifampicinei;
- Se utilizează pentru profilaxia infecției diseminate cu Mycobacterium avium la bolnacii cu
SIDA în stadiu avansat;
- Reacțiile adverse: tulburări digestive, erupții cutanate, trombocitopenie, hepatită, artralgii,
mialgii;
14.2. Chimioterapice active în lepră

Lepra este o infecție cronică, granulomatoasă, care atacă pielea și nervii periferici, produsă de
Mycobacterium leprae.
Poate să apară la orice vârstă, dar frecvența cea mai mare se înregistrează în copilărie. Se
transmite prin contact direct iar perioada de incubație este de 3 – 5 ani.
Boala clinică se manifestă astfel:
o Lepra precoce sau nedefinită;
o Lepra tuberuloidă;
o Lepra lepromatoasă:
DAPSONA
- Absorbție lentă și completă din tubul digestiv;
- Utilizată exclusiv în tratamentul leprei;
▪ Sanguine: hemoliză la doze mari, methemoglobinemie;
▪ Tulburări nervoase: insomnie, nervozitate, tulburări psihice;
▪ Tulburări digestive: greață, vomă, anorexie;
▪ Dermatită alergică;
43
- Tratament cu durată de 2 ani în lepra multibacilară 100 mg dapsonă + 50 mg clofazimină

+ 600 mg rifampicină o dată pe lună;
- Tratament cu durată de 6 luni în lepra paubacitară: 100 mg dapsonă/zi + 600 mg
rifampicină o dată pe lună.
CLOFAZIMINA
- Absorbție orlă bună cu acumulare în țesutul gras subcutanat;
- Acțiune bacteriostatică;
- Reacții adverse:
▪ Colorarea pielii și a lexiunilor leproase în roșu-brun;
▪ Uscăciunea pieloo;
▪ Fotosensibilizare;
▪ Erupții acneiforme;
▪ Tulburări gastrointestinale: crampe, diaree
- Administrarea se face oral în asociere cu dapsona;
14.3. Chimioterapice în infecții cu micobacterii atipice

Mycobacteriile atipice produc la on infecții cu localizări diferite:
o La nivel pulmonar: Mycobacterium kansasii, Mycobacterium avium,
Mycobacterium chelonae:
o La nivel ganglionar: Mycobacterium scrofulaceum;
o La nivelul pielii și al țesuturilor : Mycobacterium fortuitum, Mycobacterium
ulcerans
Grupele de medicamente active sunt:
o Carbapenemi: imipenem:
o Macrolide: claritromicina, azitromicina;
o Aminoglicozide: streptomicina, tobramicina, amikacina;
o Tetracicline: doxiciclina, minociclina;
o Sulfamide antibacteriene ;
o Fluorochinolone: ciprofloxacina, ofloxacina;
o Antituberculoase: izoniazida, etambutolul, rifampicina, rifabutina, ansamicina;
44

Curs 10 - Antibiotice Și Chimioterapice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 10 - Antibiotice Și Chimioterapice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 10 – Antibiotice și chimioterapice © Costi Platon

o Reacții adverse bacteriologice apar datorită perturbării echilibrului florei bacteriene

▪ Hemoragii ( carbenicilina- efect antiagregant plachetar );

1.1. Peniciline naturale cristalizate injectabile

1.2. Peniciline orale

1.3. Peniciline antistafilococice

1.4. Peniciline cu spectru larg

- Reacțiile adverse sunt asemănătoare celor produse de ampicilină

AMOXICILINĂ + ACID CLAVULANIC

1.5. Peniciline active pe pseudomonas

- Reacțiile adverse sunt:

1.6. Peniciline active pe Enterobacteriaceae

2.1. Cefalosporine parenterale din generația I

2.2. Cefalosporine din generația a II a

- Copii 50 mg/kg/zi în 3 – 4 prize;

2.3. Cefalosporine parenterale din generația a III a

- produce reacții adverse alergice, diaree, greață, vomă;

2.4. Cefalosporine parenterale din generația a IV a

2.5. Cefalosporine orale vechi

2.6. Cefalosporine orale noi

- Mecanismul este bactericid, împiedică sinteza peretelui bacterian;

5. MACROLIDE, AZALIDE, SINERGISTINE

- Contraindicații: insuficiență hepatică și renală;

7.1. Aminoglicozide din generația I a

- În infecții digestive la adult 1 – 2 g /zi, la copii 50 mg/kg/zi fracționat la 6 ore; pentru

7.2. Aminoglizocide din generația a II a

7.3. Aminoglicozide din generația a III a

9. ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG

- Indicat exclusiv în infecții grave cu germeni sensibili;

9.1.2. Tetracicline de a doua generație

- Difuziune bună în țesuturi, concentrații mari în secrețiile traheobronșice, țesutul pulmonar,

10. ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE

Au structură lipopeptidică, au toxicitate sistemică mare ( nefrotoxicitate, neurotoxicitate,

- Ca aerosoli în infecții traheobronșice cu bacili gram-negativ;

11. CHINOLONE ANTIBACTERIENE

o Chinolone vechi ( acidul nalidixic ) au spectru antibacterian îngust, care cuprinde

11.1. Chinolone din generația I

12. SULFAMIDE ANTIBACTERIENE

în nocardioză reprezintă medicație de elecție. Ca medicație de alternativă în infecții ci Chlamidia

12.1. Sulfamide utilizate sistemic

12.2. Sulfamide intestinale

12.3. Sulfamide utilizate local

- Se folosește asociat cu o sulfamidă cu acțiune sinergică raportul optim 1:5 ( trimetoprim –

14. CHIMITERAPIA ANTIMICROBIANĂ ACTIVĂ ÎN

Micobacteriile sunt caracterizate prin prezența lipidelor la suprafața celulei bacteriene.

14.1.1. Chimioterapice antituberculoase majore

▪ Tulburări SNC: amețeli, ataxie, colvulsii, euforie, agitație, insomnii ,

- Se utilizează în tuberculoza pulmonară și extrapulmonară;

- Mecanismul acțiunii este bactericid. Nu poate eradica tuberculoza;

14.1.2. Chimioterapice antituberculoase minore

- Antituberculos minor; oral 500 mg – 1g /zi în două prize;

14.2. Chimioterapice active în lepră

- Tratament cu durată de 2 ani în lepra multibacilară 100 mg dapsonă + 50 mg clofazimină

14.3. Chimioterapice în infecții cu micobacterii atipice

S-ar putea să vă placă și