FITOTERAPIA

As.Andreia Cicu
 Notiuni
Notiune.Scopul.
Indicatii si contraindicatii.
Avantaje , dezavantaje.
Plante medicinale notiune,recoltarea si
pastrarea ,prepararea si administrare.
Fitoterapia in afectiunele aparatului
digestiv.
Fitoterapia in afectiunile sistemului digestiv

Fitoterapia este o ramură a categoriei terapiilor

alternative şi semnifică terapia cu plante medicinale.
Este ştiinţa despre prevenirea, tratarea si tratamentul
afecţiunilor şi bolilor umane, animale şi vegetale cu
ajutorul plantelor socotite drept plante medicinale.
Scopul:fitoterapia pe lângă accepţiunea de tratament,
enunţat mai sus, implică şi conceptul de a trăi în deplină
armonie cu regnul vegetal, atât în plan fizic cât şi afectiv.
Prin administrarea unor remedii naturale, acţiunea
asupra organismului este mult mai fină, mai coerentă,
decât în cazul tratamentelor alopate contemporane
 Indicatii:
hepatite cronice;
ulcer gastric;
cardiopatie ischemica;
hipertensiune arteriala;
accidentele vasculare cerebrale;
astm bronsic;
dereglari hormonale,etc.
 Contraindicatii:
in situatii urgente medicale;
in situatii urgente chirurgicale;
in cazul bolilor infectioase grave,etc.
 Avantaje:
accesibilitatea planetelor;
actiunea blinda si lipsa efectelor adverse;
tratarea bolnavului ca un intreg;
se adreseaza oricarei grupe de virsta;
sunt usor de administrat;
durata tratamentului fiind pe perioade mai
lungi;
 Dezavantaje:
efectele se intaleaza mai lent;
nu sunt foarte eficiente in tratamentul
bolilor acute;
 Plante medicinale.
Sunt acele specii vegetale care sunt cultivate sau cresc
spontan, si prin compozitia lor chimica au proprietati
farmaceutice folosite în terapeutica umana.
Recoltarea si pastrarea plantelor medicinale. Pentru a
beneficia cât mai mult de efectele terapeutice ale
plantelor trebuie sa tinem cont de câteva lucruri foarte
importante:
- principiile active din plante se gasesc în
cantitati mici;
- principiile active se distrug usor prin fierbere
prelungita, expunere la temperaturi ridicate si lumina
solara;
- principiile active îsi pierd proprietatile curative
în timp.
Prepararea si administrarea plantelor
medicinale. Pentru obtinerea substantelor
medicamentoase din plante,se pot folosi
diferite procedee de preparare ca: infuzia,
decoctul, maceratul, baile, tincturile etc.,
care în general se bazeaza pe extractia
principiilor active, folosindu-se dizolvanti
ca: apa, vinul, alcoolul, otetul, uleiul etc.
Cele mai cunoscute si usor aplicabile metode de extragere a substantelor active din plante
medicinale sunt infuzia, decoctul si maceratul, pe baza de apa.
Infuzia de plante medicinale consta in pastrarea plantei medicinale in contact cu apa
clocotita pentru un timp relativ redus de 2-3 minute si folosirea solutiei obtinute dupa
strecurare. Cantitatea de infuzie de plante medicinale este de obicei de o lingurita la
250 ml de apa clocotita, si se utilizeaza in general flori si frunze de plante medicinale.
Decoctul obtinut din plante medicinale se obtine din materia vegetala maruntita
(aproximativ o lingura) la care se adauga apa (250 ml) si se fierbe intre 5 si 30 de
minute, dupa care se strecoara cat timp este fierbinte si se completeaza cu apa
fierbinte in cantitatea necesara, corespunzatoare cantitatii de apa pierdute prin
evaporare pentru decoctul de plante medicinale. Decoctul de plante medicinale se
foloseste indeosebi pentru obtinerea principiilor active din plante medicinale care au
un tesut lemnos ( radacini, scoarta).
Sucul proaspat obtinut din plante medicinale se utilizeaza intern sub forma de picaturi
sau extern prin aplicarea pe diferite zone ale pielii.
Maceratul de plante medicinale consta in pastrarea plantei maruntite, in contact cu apa
rece pentru un timp de 1-12 ore. Maceratul se foloseste cel mai frecvent in cazul
plantelor medicinale la care extractia principiilor active necesita timp mai lung: vâsc,
nalba, in. Maceratul se prepara la temperatura camerei, iar ceaiul obtinut prin
extractie apoasa se prepara pentru o singura zi. Se bea neindulcit sau indulcit cu
miere de albine.
Fitoterapia in afectiunile aparatulu
digestiv:
Bolile aparatului digestiv
1 - Stomatita
2 - Candidoza bucală
3 - Faringita
4 - Gastrita
5 - Constipaţia, diaree
6 - Colecistita
7 - Dischinezia biliară
8 - Colici abdominale
1 Stomatita..
Este o inflamaţie a mucoasei bucale. Papilele gingivale
se umflă şi deseori sângerează. Limba se acoperă cu un
strat de culoare deschisă care apoi devine cafeniu.
Alteori apar pe mucoasă pete albicioase. Evoluţia bolii
este de lungă durată, iar primul pas este eliminarea
factorilor iritanţi - tutun, alcool, alimente picante.
Fitoterapie
Infuzia de ceai de muşeţel - are efect dezinfectant la
nivelul mucoasei şi, de obicei, înlătură senzaţia
neplăcută a stomatitei. Se prepară o infuzie concentrată,
din 4 linguriţe la o cană de apă şi se face gargară de 3-4
ori pe zi. Tot pentru gargară se foloseşte decoctul de
coada racului şi de cerenţel.
2. Candidoza bucală
Este infecţia cu o ciupercă numită candida. Se localizează în zona
mucoaselor. În gură se formează plăci albe de diferite dimensiuni,
constituite din filamentele ciupercii, acoperind o zonă roşie,
presărată cu eroziuni şi plesnituri. În colţurile gurii se poate forma o
plesnitură adâncă, dureroasă (numită zăbăluţă). Leziunile sunt
rezistente la tratament şi recidivează frecvent. Tratamentul se face
prin badijonări cu soluţii antiseptice.
Fitoterapie
Ca şi în cazul stomatitei, gargara cu muşeţel are efect calmant şi
cicatrizant.
Mai eficientă este cura de afine proaspete. Se consumă câte o
jumătate de cană de afine, timp de o săptămână, apoi se face
pauză două săptămâni şi se poate repeta. În timul iernii se poate
face o infuzie din trei linguri de afine uscate peste care se toarnă
200 g de apă fierbinte. Lichidul se bea după mesele principale, cu
sorbituri mici, timp de o săptămână.
3. Faringita
Este inflamaţia mucoasei faringiene, inclusiv a amigdalelor. Boala
se mai numeşte şi angină şi este o infecţie cu streptococi sau
stafilococi. Debutează cu durere la înghiţit, senzaţii de înţepături şi
căldură în faringe, uscăciunea gurii. De multe ori bolnavul prezintă o
tuse seacă, obositoare.
Fitoterapie
Infuzia de muşeţel - din două linguriţe de plantă la o cană cu apă,
îndulcită cu miere de tei sau flori de câmp este considerată un
dezinfectant eficient al mucoasei farnigiene.
Ceaiul de şovârv - 2-3 căni pe zi, preparat dintr-o linguriţă de plantă
la cană este, şi el, util. Infuziile de muşeţel şi şovârv pot fi folosite
pentru gargară.
4. Gastrita

Fitoterapie
Principiile active ale pelinului îl fac eficient în mai multe afecţiuni, printre
care şi în gastritele de aciditate scăzută. Se pune o linguriţă de plantă într-o
cană de apă fiartă. Lichidul trebuie să se bea între mese, neîndulcit, cu
toate că este foarte amar.
Infuzia de gălbenele - din două linguriţe cu flori de gălbenele la o cană cu
apă se prepară o infuzie care se bea pe parcursul unei zile, înainte de
mese. Infuzia de gălbenele are efect cicatrizant şi calmant, vindecă
ulceraţiile produse pe mucoase şi distruge anumiţi microbi.
Ceaiul gastric - reprezintă o combinaţie pe care o puteţi face chiar acasă.
Are proprietăţi antiseptice, uşor astringente, cicatrizante şi de calmare a
durerilor, iar prin acţiunea valerianei, mentei şi păpădiei se calmează
spasmele ce provoacă durerile violente specifice crizelor de gastrită. Există
două formule de ceai gastric pe care le puteţi alterna.
Formula 1: flori de coada şoricelului, flori de gălbenele, flori de muşeţel,
rădăcină de valeriană, izmă-bună, păpădie.
Formula 2: flori de gălbenele, sunătoare, coada-calului, troscot, ţintaură,
anason, coriandru.
5 Constipaţia

Fitoterapie
Coaja de cruşin - are cea mai puternică acţiune laxativă. Se
foloseşte coaja veche, de cel puţin un an, ca decoct, cu o linguriţă
de coajă la o cană cu apă clocotită. Se lasă timp de 20 de minute,
apoi se fierbe, timp de o jumătate de oră. Se bea îndulcit cu miere.
Seminţele de in - au acţiune mecanică rezolvând constipaţiile
rebele. Se face o pastă din două linguriţe de seminţe, puţin zdrobite,
şi câteva linguri de apă călduţă. Se consumă după amiaza sau
seara, înainte de culcare.
Seminţele de muştar - se consumă ca atare sau înmuiate în puţină
apă, timp de o săptămână, mărind progresiv cantitatea, de la o
jumătate de linguriţă la o lingură. Nu se consumă mai mult de o
săptămână.
Ceaiul laxativ - coajă de cruşin, frunze de roiniţă, rădăcină de lemn
dulce, volbură. Se bea seara, la culcare, câte un ceai îndulcit cu
miere. În cazul constipaţiilor rebele puteţi repeta doza dimineaţa, pe
stomacul gol.
5 Diareea

Fitoterapie
Ceai de mentă concentrat - infuzie cu 2 linguriţe de plantă la o cană cu apă clocotită.
Se consumă câte 2-3 căni, neîndulcit, pe parcursul unei zile întregi.
Decoct de fructe de afine - se prepară fie decoct, dintr-o linguriţă de fructe puţin
zdrobite la o cană, fie soluţie macerată la rece, timp de 7-8 ore.
Frunze de fragi, mure şi zmeură - se face o infuzie din două linguriţe de frunze uscate
sau proaspete la o cană cu apă. Are un gust aromat, plăcut şi efect garantat.
Infuzie de frunze de nuc - se beau două căni pe zi dintr-o infuzie făcută din 2 linguriţe
de plantă la o cană.
Infuzia de petale de trandafir (cel din care se prepară şi dulceaţa) - este plăcută la
gust şi se foloseşte în diareele rebele şi cele cronice. Se pun 2 linguriţe de plantă la o
cană cu apă clocotită şi se pot bea trei căni pe zi.
Formula de ceai antidiareic: coajă de stejar, frunze de nuc, rădăcină de cerenţel,
coada-racului, răchitan, turiţă-mare, cimbrişor de câmp, izmă-bună. Turiţa-mare,
răchitanul, coada-racului, frunzele de nuc, coaja de stejar şi rădăcina de cerenţel au
un puternic efect antidiareic, iar izma-bună şi cimbrişorul calmează durerile şi au
acţiune antiseptică. Se beau 2-3 căni pe zi, de preferinţă neîndulcite.
6. Colecistita

Fitoterapie
Se vor consuma ceaiurile amare, datorită capacităţii lor de a mări
secreţia bilei.
Ceai de anghinare - preparat din patru linguriţe de plantă la 500 ml
de apă clocotittă. Are acţiune antimicrobiană şi coleretică. Se poate
bea îndulcit cu miere, în cure de o lună de zile, înaintea meselor
principale.
Decoctul de cicoare - are efect depurativ şi colagog. Decoctul se
face din 2 linguriţe de plantă mărunţită la o cană cu apă rece. Se
lasă 15 minute, apoi se fierbe la foc mic 5 minute. Se bea înaintea
meselor principale.
Ceaiul de gălbenele - are acţiune antiinflamatoare. Se bea o infuzie
preparată din două linguriţe de plantă la o cană cu apă. Se bea
fracţionat, pe parcursul unei zile întregi, cu înghiţituri mici.
7. Dischinezia biliară

Fitoterapie
Decoctul de cicoare - are efect depurativ, laxativ şi coleretic.
Stimulează funcţiile ficatului. Decoctul se face din 2 linguriţe de
plantă mărunţită la o cană cu apă rece. Se lasă 15 minute, apoi se
fierbe la foc mic 5 minute. Se bea înaintea meselor principale.
Infuzia de gălbenele - are efect sedativ local, antiinflamator,
coleretic, colagog. Se prepară o infuzie din două linguriţe de plantă
la o cană cu apă clocotită din care se bea, cu înghiţituri mici, pe
parcursul unei zile.
Infuzia de ţintaură - măreşte activitatea vezicii biliare. Se bea câte o
jumătate de cană înaintea meselor principale.
Ceaiul de levănţică - are acţiune antispasmodică, calmantă,
antiseptică. Se beau două căni de ceai pe zi, dintr-o infuzie de 2
linguriţe la o cană cu apă fierbinte.
8. Colici abdominale

Fitoterapie
Infuzie combinată de flori de tei, muşeţel şi frunze de mentă, uşor
îndulcită cu miere sau zahăr. Se bea călduţă, cu înghiţituri mici.
Formula de ceai împotriva colicilor - capsule de mac, flori de coada
şoricelului, flori de muşeţel, frunze de roiniţă, fenicul, izmă-bună,
cimbru de cultură. Plantele care intră în compoziţia acestui amestec
au acţiune antiseptică, calmantă şi antivomitivă. Astfel, muşeţelul şi
coada şoricelului, datorită uleiurilor volatile bogate în aluzen, au o
acţiune puternic antiseptică, calmând spasmele musculaturii
stomacului. Roiniţa, menta şi capsulele de mac opresc contracţiile
ce provoacă durerile, suprimă greţurile şi stimulează funcţiile
digestive. Fructele de fenicul ajută la eliminarea gazelor, iar cimbrul
şi celelalte plante uleio-eterice au proprietăţi antiseptice şi
stimulative
"Pentru a asigura o stare bună de sănătate
mananca superficial, respira adanc, fii
moderat şi menţine un interes în viaţa".
WILLIAM LONDEN