UNIVERSITATEA DE NORD

BAIA MARE

LUCRAREA DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific Absolventă

Conf.univ.dr.ing. MODORAN DOREL

BAIA MARE
2007
 UNIVERSITATEA DE NORD
BAIA MARE

Valorificarea cătinei sub formă de produse şi subproduse destinate industriei

alimentare.

Coordonator ştiinţific, Candidată,

Conf.univ.dr.ing. MODORAN DOREL

BAIA MARE
2007

2
 CUPRINS
Cap. Pag.
1.Componentele bioactive ale cătinei şi influenţa acestora asupra sănătăţii
umane ........................................................ 2
1.1 Importanţa cătinei. Produse şi subproduse obţinute din cătină ................... 2
1.2 Compoziţia biochimică a fructelor de cătină şi a produselor obţinute din
cătină ............................................................................................................. 5
1.3 Acţiunile terapeutice ale cătinei asupra sănătăţii umane ..............................
1.3.1 Imunitatea ...................................................................................
1.3.2 Rezistenţa fizică şi combaterea stresului ....................................
1.3.3 Afecţiuni ale ochilor ...................................................................
1.3.4 Afecţiuni gastrointestinale .........................................................
1.3.5 Afecţiuni cerebrale şi cardiovasculare .......................................
1.3.6 Îmbunătăţirea stării de sănătate în perioada post-operatorie .....
1.3.7 Afecţiuni ale ficatului ................................................................
1.3.8 Restabilirea bunei funcţionări a organismului ...........................
1.3.9 Acţiune împotriva îmbătrânirii ...................................................
1.3.10 Acţiuni ale pielii .........................................................................
1.3.11 Protecţie împotriva radiaţiilor ....................................................
1.3.12 Afecţiuni specifice femeilor .......................................................
1.3.13 Afecţiuni specifice copiilor ........................................................
2. Tehnologii de extracţie ale uleiului de cătină ................
2.1 Clasificarea procedeelor. Avantaje şi dezavantaje ........................................
3. Tehnologia obţinerii uleiului de cătină prin extracţia cu
solvenţi .............................................................................
3.1 Descrierea procesului tehnologic de obţinere a uleiului de cătină prin
extracţie cu solvenţi ................................................................................................
3.2 Schema fluxului tehnologic ...........................................................................
3.3 Specificaţii tehnice pentru uleiul de cătină ....................................................
3.3.1 Caracteristici fizico-chimice şi microbiologice ....................................
3.3.2 Compoziţia chimică a cătinei albe …………………………………...

3
 3.3.3 Reacţii de identificare ...........................................................................
4. Rozmarin
5. Ienupăr
5.1 Materia primă
5.2 Compoziţia chimică
5.3 Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice
6. Spirulina
6.1 Compoziţia chimică a spirulinei

4
 CAPITOLUL 1.

1.COMPONENTELE BIOACTIVE ALE CĂTINEI ŞI INFLUENŢA ACESTORA

ASUPRA SĂNĂTĂŢII UMANE

Importanţa cătinei. Produse şi subproduse obţinute din cătină

Cătina albă este considerătă una dintre cele mai valoroase specii de arbuşti fructiferi
din flora spontană. Domeniile de aplicare sunt extrem de vaste, obţinându-se efecte
spectaculoase în medicina umană şi veterinară, zootehnie, cosmetică, agricultură,
microbiologie, industria alimentară, silvicultură.
Cercetările întreprinse în ţară şi străinătate au evidenţiat că frunzele, fructele şi
lăstarii de cătină conţin o serie de substanţe biologic active cu rol esenţial în reglarea
metabolismului. Fructele de cătină sunt apreciate ca nişte polivitamine naturale întrucât
sunt bogate în principalele vitamine ( A, B1, B6, C, E, F, K, P).
Conţinutul ridicat în vitamine, asociat cu numeroasele microelemente care se găsesc
în fructele de cătină, a făcut ca utilizarea acestora în industria alimentară să fie deosebit
de variată, fiind folosite singure sau în amestec cu alte fructe la prepararea de sucuri,
siropuri, dulceţuri, nectar, gem, jeleuri, gelatină, băuturi alcoolice etc.
Planta contribuie la mărirea fondului forestier prin combaterea eroziunii solurilor
degradate datorită înrădăcinării excepţionale, emiţând drajoni până la 24 m depărtare de
trunchi, ajută la ameliorarea solului întrucât asimilează azotul atmosferic direct din
rădăcini prin intermediul nodozităţilor ce se formează printr-o simbioză cu ciupercile
Actinomycete.
Maturarea fructelor are loc la sfârşitul lunii iulie- începutul lunii august. Fructele
capătă culoarea specifică biotipului, seminţele sunt complet formate, capabile să
germineze. Culoare pieliţei şi a pulpei se intensifică, fructele cresc în volum, iar la
sfârşitul lunii septembrie- începutul lunii octombrie ajung la maturitatea deplină. De la
intrarea în pârgă până la completa maturizare, în compoziţia chimică a fructelor au loc
transformări substanţiale. Substanţa uscată creşte cu peste 60%, substanţele grase se

5
triplează, iar acidul ascorbic se măreşte cu 50-60 %. După depăşirea acestei faze,
conţinutul în vitamina C scade brusc spre 50% şi cu aproximativ 75% în februarie martie.
Fructele de cătină, planta în sine constituie o provocare permanentă. Este o sursă
naturală încă insuficient exploatată, fapt ce a determinat studierea acesteia pe mai multe
planuri.
În România, cătina creşte natural şi se pare că are un conţinut de principii active de
excepţie, poate cel mai valoros din lume. De menţionat ca nicăieri în lume, soiurile de
cătină care cresc natural sau sunt ameliorate nu au o compoziţie la nivelul celei care se
găseşte în zonele subcarpatice ale ţării noastre.
Din punct de vedere economic se vorbeşte de o utilizare de 100% a fructelor şi a ceea
ce rezultă de la presare. Cele mai promiţătoare produse din cătină sunt: ulei din sămânţă,
ulei din pulpă, flavon powder, flavon capsule, vitamine extrase, componente bioactive,
fructe uscate, aditivi alimentari, extracte naturale, coloranţi alimentari naturali, acizi
naturali şi vitamina C.
Tabelul 1 prezintă o situaţie comparativă a aportului de vitamine al cătinei cu alte
specii considerate bogate în aport vitaminic.
Tabelul 1.
Aportul vitaminic al cătinei comparativ cu alte specii bogate în vitamine [4]
Conţinutul în Cătină Coacăz negru Portocale Necesar zilnic
mg/100g max
Vitamina C 450 180 50 60
Pro vitamina A 18 0,024 0,09 5,24
Vitamina K 1,28 1,24 0,004 0,08
Vitamina E 18 1,0 0,32 12

Prin procesarea fructelor proaspete sau congelate se obţin câteva produse care se pot
utiliza ca atare sau constituie la rândul lor ingrediente/materie primă. Putem exemplifica:
piure filtrat sau nefiltrat, pulpă rezultată de la zdrobire şi presare, suc de cătină cu diferite
depuneri sau suc limpede. O problemă deosebită în industria sucurilor din cătină o
constituie sedimentarea sucului în particule foarte fine de pulpă şi ulei, care lasă urme pe
sticlă sau pahar.
Fructele de cătină trebuie recoltate când sunt foarte coapte, iar după recoltare ori
prelucrate rapid, ori congelate. Cel mai bine se păstrează în miere de albine.

6
 Întrucât oxidează uşor şi astfel îşi schimbă nu numai culoarea, ci şi gustul, fructele de
cătină nu trebuie să vină în contact cu metale. Prelucrate cu atenţie, se toarnă pe cât
posibil în sticle sau pahare deschise la culoare, bine închise şi se păstrează la rece şi la
întuneric, conţinutul de vitamine rămânând nealterat chiar şi după o depozitare
îndelungată.
Principalele utilizări ale cătinei pentru industria alimentară sunt prezentate în tabelul
de mai jos:
Tabelul 2.
Principalele utilizări ale cătinei [8]
Scoarţa Frunzele Fructul Seminţele
Ulei Suc Pulpa Ulei Reziduu
Suc Ulei Reziduu
Ceaiuri x
Băuturi x
alcoolice
Produse x x
alimentare
Arome/aditivi x
Băuturi x
pentru
sportivi
Băuturi x
nutritive
Băuturi x
răcoritoare
Bere x
Hrana x x x
animalelor

1.2 Compoziţia biochimică a fructelor de cătină

şi a produselor obţinute din cătină

Fructele de cătină constituie cea mai bogată sursă de vitamina A, E, de carotenoizi

(care le dau culoarea portocalie) şi flavonoizi. Ele conţin şi cantităţi importante de
vitamine C, B1, B2, K şi P, precum şi microelemente ( K, Mg, Fe, Mn), acizi graşi

7
esenţiali, fitosteroli. În uleiul de cătină, seminţe , frunze şi scoarţă au fost izolate
numeroase elemente extrem de bune pentru prevenirea multor afecţiuni.
În tabelul 3 sunt prezentate datele obţinute prin analiza completă a fructelor de cătină
şi a sucului rezultat prin presarea la rece a fructelor (recolta1971, bazinul Vrancea).
Tabelul 3.
Indici calitativi ai fructelor şi sucului de cătină albă [3]
Caracteristici Fructe Suc
Substanţe solubile, grade refractometrice 10,3 10
Umiditate, % 80,94 88,9
Substanţă uscată, % 19,06 11,1
Aciditate totală (acid malic), % 2,33 3,50
Zahăr total, % 0,53 0,47
Zahăr reducător, % 0,47 0,42
Raport zahăr/acid 0,18 0,13
Substanţe grase, % 8,43 -
Substanţe proteice, % 2,53 0,5
Cenuşă, % 0,645 0,515
Na, mg/100g 28,00 15,60
K, mg/100g 220,00 196,00
Ca, mg/100g 120,00 39,60
Mg, mg/100g 10,80 8,24
Fe, mg/100g - -
Celuloză, % 1,80 0,24
Acid ascorbic, mg/100g 210,98 487,72

Se constată proporţia foarte ridicată de acizi şi deosebit de redusă de zaharuri.

Aceasta se reflectă într-un raport zahăr/acid cu mult mai scăzut decat la majoritatea
fructelor folosite în industria alimentară (de aproximativ 50 de ori mai mic decât în cazul
merelor). Organoleptic se percepe un gust deosebit de ’’acru’’, care face imposibil
consumul fructului sau al sucului de cătină în stare naturală.
Fructele de cătină conţin toate vitaminele necesare organismului uman: vitamine
liposolubile (A,E,F,D) instabile în mediu acid, cât şi vitamine hidrosolubile (C,K,P şi
întreg complexul B) instabile în mediu alcalin. Convieţuirea în fruct a acestor două tipuri
de vitamine, la un pH de 2-3, apare ca un paradox. Studiind fenomenul, cercetătorii au
descoperit existenţa unei membrane unidirecţionale care, atâta timp cât nu sunt distruse,
pot păstra vitaminele. Acest lucru explică de ce sucurile, gemurile şi alte preparate din
fructe de cătină albă nu sunt atât de bogate în vitamine precum fructul în sine.

8
 Conţinutul în vitamina C al cătinei întrece nu numai speciile de fructe indigene, ca
spre exemplu coacăzul negru, ci chiar citricele (lămâia) de peste 10 ori. Doar fructele de
măceş pot depăşi uneori, în funcţie de condiţiile zonale, cantitatea de 100 g substanţă
uscată. În zonele cele mai înalte de munte, soiurile de cătină pot avea peste 1500
mg/100g, depăşind considerabil măceaşa în conţinutul în vitamina C. Vitamina C din
cătină este foarte stabilă în raport cu cea din alte specii de fructe, datorită lipsei
ascorbinazei din fructele de cătină. Aceasta face ca pierderile de vitamina C prin
depozitare şi fierbere să fie mici în comparaţie cu alte fructe.
Cătina conţine 190 de principii bioactive dintre care 106 se regăsesc în uleiul de
cătină. Uleiul de cătină este cea mai bogată sursă de vitamina E, vitamina C, β-caroten,
acizi graşi nesaturaţi, aminoacizi esenţiali şi flavonoizi , cunoscută de om până în prezent.
Uleiul de cătină conţine:
• un nivel ridicat de vitamina E (în principal D-α- tocoferol) - conţinutul de vitamina E în
uleiul de cătină este de 2 ori mai ridicată decât în uleiul din germeni de grâu, de 9 ori mai
ridicată decât în cazul uleiului de porumb şi de 35 de ori mai ridicată decât în cazul
uleiului de soia.
•acizi graşi esenţial i- mai mult de 90% din totalul acizilor graşi din uleiul de cătină sunt
nesaturaţi, dintre aceştia cei mai importanţi sunt: Omega-3 (28-30%), Omega-6 (36-40%)
şi Omega-9 (17-20%)
•săruri minerale - uleiul de cătină conţine 11 din cele 14 microelemente esenţiale, are un
conţinut mai ridicat de potasiu decât de sodiu şi nu conţine elemente dăunătoare
organismului uman.
•flavonoizi – cei din uleiul de cătină sunt folositori pentru menţinerea nivelului
colesterolului din sânge în limite normale.
Vitamina E se găseşte în uleiul de cătină în cantităţi de peste 200 mg%, cu mult mai
mult decât orice specie pomicolă, mai mult decât soia (120mg%), porumb (100mg%) şi
floarea-soarelui (100mg%).
Uleiul de cătină conţine de zece ori mai mult caroten decât morcovul şi are acţiune
bactericidă, uşor narcotică şi sedativă.
Conţinutul de acizi graşi esenţiali în uleiul de cătină este de 80-95%, cei mai
importanţi fiind α - linolenic, oleic şi linoleic. Dintre carotenoizi găsiţi în fructul de cătină

9
menţionăm: α şi β- caroten, licopen, criptoxantin, zeaxantin, taraxantin şi fitofluid.
Tocoferolii majoritari sunt α şi γ. Fitosterolii includ β – sitosterol, β- amirol şi eritrodiol.
Frunzele uscate sunt de asemenea remarcabile surse de mulţi nutrienţi vitali pentru
organism. El conţin Ca, Mg, K şi P, au o valoare ridicată de β- caroten, flavonoizii
cuercetină, izoramnetin şi caemferol precum şi 24%proteine. Frunzele uscate pot fi
folosite pentru prepararea unui ceai uşor sau puternic aromat/parfumat/înmiresmat.
Se recomandă consumul fructelor de cătină numai în prima parte a zilei, consumul lor
către seară dând un efect mai puternic decât cel al cafelei.

1.3 Acţiunile terapeutice ale cătinei asupra sănătăţii umane

Primele informaţii despre utilizarea terapeutică a fructelor de cătină albă (Hippophae

rhamnoides) apar într-un tratat clasic de medicină tibetană din sec. VIII. Aceste fructe se
foloseau în alimentaţia şerpaşilor, în ascensiuni, datorită proprietăţilor nutritive de
excepţie.
Cercetările moderne au descoperit multe întrebuinţări medicinale şi nutriţionale ale
uleiului din fructe de cătină şi seminţele de cătină. În special uleiul din seminţe conţine
substanţe bioactive şi nutrienţi cu o valoare deosebită. Aproape 90% dintre acizii graşi
conţinuţi în uleiul din seminţe de cătină sunt nesaturaţi incluzând acid linolenic (Omega
3), linoleic (Omega 6), oleic (Omega 9), palmitoleic. De asemenea este foarte bogat în
vitamina E şi în vitaminele A, C, D şi K. Substanţele active în acest ulei includ caroteni,
flavonoizi, fitosteroli, serotonină, aminoacizi şi săruri minerale incluzând Fe, Zn, Ca, Se,
I foarte importante pentru sănătate.
Intern, uleiul de cătină este recomandat în tratamentul unor afecţiuni ca: ulcerul gastric
şi duodenal, diaree, urticarie, stari alergice, reumatism, afecţiuni circulatorii, hepatice,
alcoolism, anemii, astenie şi, în ultimul timp, ca remediu contra stresului. Proprietăţile
bactericide îl recomandă în infecţiile gastrointestinale şi dermice. În ultimul timp,
cercetările au stabilit că are efecte spectaculoase în oncologie (cancerul uterin, de
prostată), iar clinic a fost demonstrată acţiunea antiinflamatoare.
Graţie conţinutului bogat în vitamine liposolubile, cătina şi produsele din cătină
contribuie la creşterea rezistenţei sistemului osos, sunt utilizate în cazuri de

10
hipertiroidism, în reducerea riscului de infarct miocardic. Fructele sunt materia primă
pentru sucuri şi gemuri, dar trebuie reţinut că aceste preparate nu sunt atât de bogate în
vitamine ca fructul crud.
Fructele de cătină au o mare valoare terapeutică, astfel:
-sunt eficace în tratamentul bolii reumatismale (complexul de vitamine B);
-au acţiune diuretică, favorizând eliminarea calculilor, mai ales în gută;
-sunt reconstituante la convalescenţi, mai ales după viroze;
-în tuberculoză şi rahitism;
-în insuficienţă renală;
-în xeroftalmie şi conjunctivite;
-în reglarea circulaţiei sanguine;
-în menţinerea şi îmbunătăţirea vederii;
-ca antialergic;
-în integritatea sistemului nervos central şi a scheletului;
-în hepatite, ciroze.
Fructele de cătină albă stimulează apetitul sexual, combat infertilitatea atât la femei,
cât şi la bărbaţi, fiind considerate de către cei ştiutori o adevărată ’’ viagra’’ naturală.
Uleiul aflat în coaja boabelor este un bun stimulent imunitar, protejând mucoasele şi
pielea de acţiunea nocivă a unor radiaţii. Acest ulei este al doilea din lume, după cel de
palmier, ca bogăţie în vitamina E.
Consumat intern, în doze de 20 picături de 3 ori/zi, timp de o lună, în 2-3 cure pe an,
acest ulei este un tonifiant general, antianemic şi vitamitizant. La copii, după vârsta de 1
an, se administrează câte 5 picături, de 3 ori/zi. Doza poate fi mărită cu vârsta. Uleiul de
cătină este un foarte bun tonic vascular şi nervos, protector coronarian şi
antiarterosclerotic. Încetineşte procesul de îmbătrânire, previne apariţia cancerului (în
special cancerul pulmonar la fumători) şi îmbunătăţeşte funcţia de detoxifiere a ficatului,
asigurând troficitatea celulei hepatice.
Principalele acţiuni terapeutice ale uleiului de cătină sunt:
-În afecţiunile sistemului digestiv (ulcer gastric, enterite)- aminoacizii, acizii
organici,fenolii prezenţi în uleiul din seminţe de cătină pot influenţa compoziţia acidului
clorhidric, pot reface ţesăturile distruse şi regla secreţia sucurilor gastrice,

11
revigorarea/tonificarea splinei, reduc solicitarea ficatului şi împrospătează respiraţia,
vindecă de ulcer.
-Inamic natural al cancerului – leucocianidele şi cumarinele existente în cătină au un rol
important în asigurarea rezistenţei organismului la acţiunea cancerului, controlează şi
distrug celulele canceroase, opresc dezvoltarea factorilor ce induc cancerul şi sporesc
rezistenţa la cancer prin activarea sistemului imunitar, reduc efectele secundare. Au un
efect mai vizibil în cazul cancerului de stomac, esofagian şi ficat.
-În caz de arsuri ale pielii – prezenţa substanţelor bioactive, precum vitamina E,
carotenoizi, acizi graşi nesaturaţi în uleiul de cătină care poate activa metabolismul,
reface ţesuturile distruse, opri inflamaţia şi vindeca ulceraţiile.
-Protejarea ficatului – acizii organici (malic, oxalic) prezenţi în cătină au rol în protecţia
ficatului şi eliminarea toxinelor şi efectelor secundare produse de antibiotice şi alte
medicamente. Compoziţia fosfatidelor precum lecitina au efect în activarea
metabolismului celular, îmbunătăţirea funţionării ficatului, creşterea rezistenţei la
acumularea de grăsimi şi la îmbolnăvirea de ciroză. În plus, uleiul de cătină are un efect
protector important asupra inimii, ficatului, plămânilor şi măduvei.

Flavonoizii prezenţi în uleiul de cătină au următoarele efecte terapeutice:

-În tratamentul afecţiunilor sistemului cardiovascular – au rol în îmbunătăţirea
funcţionării inimii prin reglarea nivelului lipidelor din sânge şi înlăturarea aritmiilor.
-În tratamentul afecţiunilor cerebro- vasculare – au rol în protecţia şi îndepărtarea durerii
în cazul apoplexiilor cerebrale.
-În tratamentul afecţiunilor ficatului – protejarea ficatului prin reducerea efectelor
secundare provocate de tratamentele medicale, eliberarea toxinelor, creşterea rezistenţei
la acumularea de grăsimi şi la îmbolnăvirea de ciroză.
-Reglarea sistemului metabolic şi creşterea rezistenţei sistemului imunitar – prin
eliminarea radicalilor oxil şi reglarea funcţionării glandei tiroide.
Fructul, frunzele, coaja şi seminţele cătinei conţin peste 190 nutrienţi necesari unui
organism sănătos. Procese clinice şi studii ştiinţifice efectuate în secolul XX în diverse
ţări au confirmat valoarea medicală şi nutriţională a cătinei.

12
 În continuare sunt prezentate pe larg, efectele benefice ale principiilor active ale cătinei
în tratamentul diferitelor afecţiuni.

1.3.1 Imunitatea

Imunitatea este capacitatea şi procesul de rezistenţă al organismului uman împotriva

agenţilor patogeni dăunători organismului uman. Este importantă pentru sănătate pentru
că nu numai că asigură protecţia organismului împotriva bolilor şi durerilor, dar în acelaş
timp, conferă organismului condiţii optime din punct de vedere fizic, mental şi social.
Menţinerea sănătăţii depinde de doi factori : eliminarea patogenilor înainte ca boala să
apară (prevenirea) şi evitarea oricăror modificări patologice viitoare şi complicaţii ce pot
apare.
O serie de studii atestă efectul pozitiv al antioxidanţilor din cătină, ea fiind frecvent
indicată ca tratament asociat în cazurile de Parkinson, de scădere a imunităţii. Astfel, ea
contribuie la întărirea sistemului imunitar prin procesul de distrugere a radicalilor liberi şi
a substanţelor toxice preluate din mediu.
Uleiul din seminţe de cătină furnizează mai mult de 100 nutrienţi şi substanţe
bioactive, multe dintre aceste fiind considerate factori de creştere a imunităţii precum
acidul linoleic, vitaminele A şi E, carotenoizi, polifenoli, flavonoizi şi urme de elemente
precum Fe, Cu, Mg, Se, etc. Acest grup de factori de creştere a imunităţii bine coordonaţi
şi bine proporţionaţi reglează şi îmbunătăţesc sistemul imunitar în diferite procese şi la
anumite nivele, refac sistemul imunitar slăbit, întăresc rezistenţa organismului la boli
astfel încât previn îm mod efectiv îmbolnăvirile şi măresc viteza de refacere a
organismului.
Experimentele au arătat că uleiul din seminţe de cătină creşte imunitatea celulară,
facilitează fagocitoza macrofagelelor şi restabileşte în mod remarcabil nivelul natural de
celule canceroase.
Încă din anii ’70 studiile ştiinţifice au condus la importante descoperiri cu privire la
efectele adverse ale radicalilor liberi şi ale oxidării asupra sănătăţii. S-a descoperit că mai
mult de 80 de boli se datorează radicalilor liberi, cele mai întâlnite dintre aceste boli fiind

13
atacul cerebral, infartul miocardic, anemia infantilă, diabetul, tumorile, cataractele,
arsurile, punctele negre, ridurile, hepatite, etc.
Uleiul din seminţe de cătină este un rezervor de antioxidanţi naturali puri. Conţinutul
său bogat în flavonoizi, glicozide, fenoli, terpene, vitamina E, A, C şi urme de elemente
precum Fe, Zn, Mn, etc, ce sunt toţi antioxidanţi cu masă moleculară foarte mică ce au rol
în neutralizarea radicalilor liberi. Prin acţiunea lor combinată efectul lor este mai
puternic.

1.3.2 Rezistenţa fizică şi combaterea stresului

Fructele de cătină sunt un excelent aliment pe timpul postului. La mănăstiri, unde cătina
se găseşte din belşug – arbustul fiind folosit adesea în loc de gard – călugării consumă
aceste fructe întreg postul, dobândind o excepţională rezistenţă fizică dar şi linişte
sufletească. Explicaţia acestui efecte este că, pe lângă vitamine, boabele de cătină conţin
serotonina – un foarte bun stimulent neurotransmiţător, care fixează memoria şi combate
stresul. Nemţii au şi făcut din aceste fructe un medicament tonic cerebral, numit
Hippophan.
1.3.3 Afecţiuni ale ochilor

Betacarotenul necesar ochilor se găseşte în cătina albă din belşug, iar prin vitamina E,
numită şi ’’ a tinereţii’’, cătina albă este implicată în cele mai importante procese de
regenerare din organism.
Prin conţinutul mare de beta-caroten, acest ulei este foarte eficient în stagnarea şi
regresul diverselor afecţiuni oculare – miopie, hipermetropie, astigmatism, glaucom şi
cataractă.

1.3.4 Afecţiuni gastrointestinale

Importanţa sănătăţii aparatului digestiv nu poate fi pusă la îndoială atâta vreme cât
acesta este furnizorul nutrienţilor ce asigură funcţionarea normală a organismului.
Statisticile arată că 25% din adulţi, 32% dintre adolescenţi, 65% dintre femei şi 90%

14
dintre bătrâni suferă de afecţiuni gastrointestinale iar incidenţa acestor afecţiuni este în
creştere. Aceste afecţiuni includ ulcerul gastric şi duodenal, gastrite acute şi cronice,
diaree cronice, colite, etc.
Conţinând numeroase substanţe antiinflamatoare şi anti-ulcer efectele uleiului din
seminţe de cătină sunt directe şi evidente. Acţiunea concertată şi interacţiunea a mai mult
de 100 elemente are efecte pozitive asupra glandelor endocrine, a circulaţiei sanguine, a
imunităţii şi asupra sistemului nervos iar aceasta crează în schimb condiţii mai bune
pentru aparatul digestiv. În primul rând, uleiul furnizează un înveliş protector în interiorul
stomacului, intestinelor şi duodenului, acesta prevenind atacul patogenilor. Proprietăţile
antiinflamatoare şi anti-ulcer ale b-sitosterol-b-D-glucozidelor, betainele favorizează
vindecarea ulcerului, previn răspândirea şi opresc degradarea, β-carotenul, vitamina E,
acizii graşi nesaturaţi stimulează metabolismul celular în locul afectat şi repară leziunile
existente. În acelaş timp, uleiul din seminţe de cătină are remarcabile efecte de inhibare a
acidului gastric şi în ceea ce priveşte creşterea anormală a proteinazei gastrice, efecte ce
împiedică răspândirea ulcerului şi metastaza.

1.3.5 Afecţiuni cerebrale şi cardiovasculare

Incidenţa şi rata mortalităţii din cauza bolilor cerebrale şi cardiovasculare sunt foarte
ridicate, aceste boli fiind responsabile de moartea a peste 16 milioane de oameni în
fiecare an. Principala vinovată este arterioscleroza care este strâns legată de nivelul
ridicat al grăsimilor din sânge.
Uleiul de cătină conţine aproape 90% grăsimi nesaturate cu peste 30% acizi linolenic
şi linoleic. Nivelul ridicat de acizi graşi omega face ca uleiul din seminţe să fie adecvat
pentru reducerea riscului de apariţia al afecţiunilor cardiace. În amestec cu flavonoizii din
fructele de cătină reprezintă un puternic antioxidant ce sprijină buna funcţionare a
aparatului cardio-vascular.
Rezultate preliminare din experimentele clinice au demonstrat efectele pozitive ale
cătinei asupra compoziţiei sângelui. Uleiul din seminţe de cătină reduce în mod activ
nivelul grăsimilor din sânge şi hrăneşte vasele de sânge îmbunătăţind calitatea acestora.

15
Dintre acizii graşi nesaturaţi conţinuţi în ulei, acidul oleic reduce colesterolul, linoleic
reglează presiunea sângelui şi previne aritmia în timp ce acidul linolenic reduce presiunea
sângelui, dizolvă grăsimile acumulate şi susţin metabolismul. Împreună împiedică
aglutinarea trombocitelor şi previne trombozele.
Sitosterolii contribuie la formarea membranei celulare şi stimulează metabolismul.
Vitamina E este un antioxidant puternic, accelerează metabolismul, previne oxidarea
colesterolului la nivel limfatic, aceasta inhibând şi reducând fixarea colesterolului pe
pereţii vaselor sanguine. De asemenea previne oxidarea acizilor graşi nesaturaţi şi creşte
imunitatea.
Uleiul din seminţe de cătină are efecte de tonifiere a sistemului cerebral-cardiovascular.
Flavonoidele cresc circulaţia sanguină în arterele coronariene şi nutrienţii din sânge
alimentează muşchii inimii, scad consumul de oxigen, fortifică contracţiile musculare şi
prin aceasta îmbunătăţesc funcţionarea inimii şi oxidarea ţesuturilo la tensiune arterială
normală sau scăzută.

1.3.6 Îmbunătăţirea stării de sănătate în perioada post-operatorie

Uleiul din seminţe de cătină joacă un rol important pentru cei care au suferit operaţii
majore, au făcut chimioterapie sau au fost expuşi la radiaţii. Chimioterapia şi radiaţiile
afectează sistemul digestiv, regenerarea sângelui, funcţiile ficatului şi ale rinichilor şi
sănătatea pielii. Pacienţii pot suferii de greţuri, lipsa poftei de mâncare, proastă dispoziţie
şi mulţi pot suferi complicaţii precum uremia. De fapt mulţi pacienţi nu mor de cancer, ci
de complicaţii.
Uleiul din seminţe de cătină prin nutrienţii pe care îi conţine poate îmbunătăţi viaţa
pacienţilor prin reducerea efectelor adverse. De asemenea, îmbunătăţeşte circulaţia
sanguină şi elimină reziduurile, favorizează creşterea ţesuturilor şi evită infecţiile în
timpul operaţiilor. Pentru cei care au făcut chimioterapie, acest ulei ajută la contracararea
efectelor secundare îmbunătăţind funcţiile gastrointestinale, creşte pofta de mâncare,
restabileşte funcţionarea ficatului şi a rinichilor, menţine buna dispoziţie a pacienţilor.

16
Folosit împreună cu alte medicamente împotriva cancerului poate îmbunătăţi tratamentul
şi reduce reapariţia şi metastazele. Iradierea post-operare poate duce la arsuri ale pielii,
ulceraţii, scăderea drastică a leucocitelor şi scăderea rezistenţei la agenţii patogeni. Acest
ulei creşte capacitatea de refacere a organelor şi celulelor lezate, ajută la funcţionarea
splinei şi a coloanei vertebrale şi la regenerarea sângelui, protejează inima, splina, ficatul,
rinichii împotriva efectelor negative produse de radiaţii.

1.3.7 Afecţiuni ale ficatului

Experimentele arată ca uleiul din seminţe de cătină reduce leziunile provocate de

alcool, paracetamol, tetraclorura de carbon la nivelul ficatului. De asemenea, are
proprietatea de a preveni depunerile de grăsimi la nivelul ficatului. Aceasta datorită
creşterii metabolismului colesterolului şi grăsimilor, în acest mod reducând tulburările în
metabolismul grăsimilor la nivelul ficatului. Aceasta duce la reducerea incidenţei
cancerului şi a arteriosclerozei.

1.3.8 Restabilirea bunei funcţionări a organismului prin înlăturarea efectelor ce au

dus la o stare de sănătate precară

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a descoperit că 10% din populaţia adultă a globului

are o stare de sănătate precară caracterizată prin indicatori fizico-chimici ce par normali,
dar în realitate aceste persoane suferă de o multitudine de probleme de sănătate.
Starea de sănătate precară se referă la :
- complexul oboselii cronice datorate efortului fizic şi intelectual intens sau stresului timp
îndelungat , pecum insomnia, uitarea , somnolenţa, somnul exagerat, ameţeala, lipsa de
concentrare;
- pofta de mâncare scăzută, ameţeli, depresie şi frică, iritare, irascibilitate, frisoane, lipsa
transpiraţiei.
Aceasta este o stare critică de sănătate în care patogenii ce pot invada organismul şi pot
apare boli.

17
 Uleiul din seminţe de cătină furnizează numeroşi nutrienţi şi substanţe bioactive
necesare organismului, precum acizi graşi nesaturaţi, carotenoide, fitosteroli, aminoacizi,
vitamine şi microelemente. Acestea reglează şi armonizează glandele endocrine,
circulaţia, sistemul digestiv.

1.3.9 Acţiune împotriva îmbătrânirii

Ca şi antioxidant, luptă şi neutralizează radicalii liberi şi peroxizii şi întăreşte

imunitatea organismului. De asemenea, uleiul din seminţe de cătină este un agent eficient
ce încetineşte îmbătrânirea, lucru ce este vizibil atât în interior cât şi în exterior.

1.3.10 Afecţiuni ale pielii

Experţii au comparat uleiul din seminţe de cătină cu cele mai frecvente 5 creme pentru
piele şi au descoperit că prin conţinutul de acizi graşi, carbohidraţi, fitosteroli, fosfatide,
vitamina E şi A, uleiul din seminţe de cătină are efecte dermatologice mult mai puternice
decît compuşii similari. Aceşti compuşi se regăsesc în uleiul din seminţe de cătină
combinaţi organic într-un mod ce conferă mai multă protecţie şi nutriţie pielii.
Utilizarea cătinei albe ca remediu pentru îngrijirea pielii, cu acţiune nutritivă,
revitalizantă şi de refacere este cunoscută de secole. Uleiul de cătină albă acţionează
pentru vindecarea unor maladii ale pielii precum eritemele, uscaciunea, mâncărimile.
Capacitatea cătinei albe de a stimula regenerarea pielii s-a dovedit foarte utilă în
tratamentul arsurilor, rănilor cu vindecare lentă şi ulceraţiilor. Cătina albă are un conţinut
bogat în componente nutritive esenţiale pentru sănătatea pielii şi are ca efect încetinirea
procesului de îmbătrânire.
În cosmetică, ceara de cătină este folosită sub formă de măşti nutritive şi de refacere a
ţesutului epitelial, în diferite eczeme şi dermatite. În produsele farmaceutice se foloseşte
mai ales pentru efectul analgezic, antiinflamator, de vindecare de plăgi, ulceraţii, arsuri,
etc. Uleiul de cătină ajută în prevenirea şi tratarea ridurilor, a pielii uscate sau în cazul
îmbătrânirii premature a pielii. Produsele obţinute din ulei de cătină promovează
regenerarea celulelor din ţesuturi cu rol în vindecarea rănilor şi refacerea ţesutului celular.

18
Acţiunea de refacere se poate dataora în parte conţinutului ridicat de acizi graşi esenţiali,
carotenoizi, tocoferoli (vit E), flavonoizi şi fitosteroli, toţi fiind importanţi pentru
menţinerea sănătăţii pielii şi a organelor.

1.3.11 Protecţie împotriva radiaţiilor

Iradierea nu se limitează la cea post operatorie în tratamentul cancerului. De fapt, mulţi

oameni datorită mediului profesional în care lucrează pot fi afectaţi de radiaţii incluzând
în această categorie operatorii pe calculator, utilizatorii de telefoane mobile, personalul
medical, astronauţi, piloţi de avioane, etc.
Cătina albă creşte rezistenţa organismului la radiaţii. Vitamina E, carotenoidele,
flavonoidele, acizii graşi nesaturaţi, acidul malic şi seleniul favorizează refacerea
ţesuturilor şi celulelor afectate. Uleiul din seminţe de cătină stimulează regenerarea
coloanei vertebrale şi a sângelui şi protejază inima, splina, ficatul şi rinichii de afecţiunile
provocate de radiaţii.

1.3.12 Afecţiuni specifice femeilor

Tulburările ginecologice deranjază multe femei, dintre acestea cele mai frecvente
probleme sunt cauzate de durerile menstruale, simptomele menopauzei, anemia, cervicite,
vaginite, etc. Uleiul din seminţe de cătină furnizează nutrienţi complecşi şi are efecte
multiple asupra glandelor endocrine, sistemului circulator, nervos, imunitar şi reproductiv
prin reglarea şi coordonarea lor. De asemenea are proprietăţi antibacteriene, antifungice,
menstruale, cervicitele, vaginitele şi este benefic pentru a atenua problemele vârstei
mijlocii.

1.3.13 Afecţiuni specifice copiilor

Copiii au nevoie de un aport nutritiv complet şi echilibrat pentru a creşte puternici şi

sănătoşi. Uleiul din seminţe de cătină are un conţinut ridicat de vitamine A, E, D, K,
microelemente incluzând Fe, Zn, Ca, Cu, Mn, Se şi I care se absorb uşor fără hormoni. În

19
acelaş timp conţine o gamă variată de factori ce reglează imunitatea şi care sporesc
rezistenţa copiilor la boli şi viruşi fără a avea efecte secundare. Din acest motiv, este o
alegere înţeleaptă să adaugi ulei de cătină în dieta copiilor inclusiv a sugarilor.

Cardiotonic, medicament pentru stomac, dermatropic, antioxidant, antifungic,

antiinflamator, protector împotriva radiaţiilor, diuretic, menţinând nivelul colesterolului
în limite normale, reducând grăsimile din sânge, favorizând circulaţia sângelui şi fiind un
medicament natural, uleiul din seminţe de cătină are o gamă largă de utilizări atât intern
cât şi extern, incluzând prevenirea şi tratamentul în bolile cardiovasculare, infecţii
urinare, boli ginecologice, de piele, etc.
Nu exagerăm când spunem că uleiul de cătină este un depozit imens de remedii
naturale.

CAPITOLUL 2

2. TEHNOLOGII DE EXTRACŢIE ALE ULEIULUI DE CĂTINĂ

2.1 Clasificarea procedeelor. Avantaje şi dezavantaje

În prezent există 4 metode principale de extracţie ale uleiului de cătină: prin presare,
cu solvenţi, prin macerare (extracţie apoasă) şi cu CO2 supercritic.

Presarea (cu şurub de presiune) are un randament scăzut (aprox. 20%), dar prezintă
avantajul obţinerii de produse sănătoase, fără reziduu, printr-un tratament termic blând
(sub 60oC). Însă culoarea uleiului este închisă iar condiţiile aseptice nu pot fi garantate.

Extracţia cu solvenţi se foloseşte când se doreşte obţinerea unui randament de

extracţie al uleiului de aproape 100% (conţinutul de ulei reziduu să fie sub 2%).

20
Temperatura de extracţie este de 45-60oC. Uleiul obţinut prezintă proprietăţi atractive,
este clar, cel din seminţe are o culoare galben strălucitoare iar cel din pulpă este roşu
aprins. Dezavantajul major al acestei metode este reprezentat de reziduurile de solvent
din ulei afectează calitatea acestuia.

Extracţia apoasă (prin macerare) se bazează pe insolubilitatea uleiului în apă. Este un

proces realizat la Westfalia Separator AG în Germania şi constă în macerarea fructelor
urmată de centrifugare. Nu se extrage ulei din seminţe iar randamentul extracţiei din
pulpă este scăzut. În schimb culoarea şi aspectul uleiului sunt atractive.

Extracţia cu fluide supercritice

Extracţia cu CO2 este una din noile tehnologii dezvoltate recent, care controlează CO2
în faza supercritică între lichid şi gaz. În acest punct sunt mai uşor de extras toate
componentele din seminţele de cătină. Sunt eliminate dezavantajele menţionate la
celelalte 3 metode, această metodă fiind una cu un randament de extracţie ridicat şi fără
reziduu în ulei. Componentele seminţelor şi fructelor de cătină nu sunt afectate în cursul
acestui proces, de asemenea calitatea produsului poate fi asigurată, dar există o poluare a
mediului. Deoarece uleiul este obţinut sub presiune, CO 2-ul conţinut în ulei va fi separat
şi va juca rolul de protecţie prin separarea aerului de ulei.
Datorită caracteristicelor fizice ale CO2-ului având în acelaş timp proprietăţi de lichid
şi de gaz sub anumită temperatură şi presiune critică, viteza de extracţie a uleiului cu CO 2
supercritic creşte de 100 ori în comparaţie cu un solvent obişnuit iar randamentul
extracţiei creşte simţitor. Extracţia şi separarea diferitelor componente poate fi făcută prin
reglarea presiunii şi a temparaturii. Când presiunea şi temperatura revin la normal, CO 2
aflat acum în stare gazoasă va fi separat mai uşor de ulei.

Din compararea celor 4 metode de extracţie ale uleiului de cătină se obţin următoarele
date referitoare extracţiei şi calitatea uleiului obţinut (bogăţia în componente nutritive).
Tabelul 4.
Calitatea uleiului obţinut prin diferite metode
Metode de extracţie

21
Componente nutritive Extracţia Extracţia Presare Extracţie
cu solvenţi cu CO2 apoasă
Acizi graşi din seminţe Concentraţii similare pentru majoritatea acizilor graşi
Acizi graşi din pulpă Concentraţii similare pentru majoritatea acizilor graşi
Tocoferoli şi tocotrienoli Ridicată Cea mai Scazută -
din seminţe ridicată
Tocoferoli şi tocotrienoli Ridicată Scăzută - Ridicată
din pulpă
Carotenoide din seminţe Ridicată Cea mai Scăzută -
ridicată
Carotenoide din pulpă Cea mai Scăzută - Ridicată
ridicată
Steroli din seminţe Ridicată Cea mai Ridicată -
ridicată
Steroli din pulpă Ridicată Ridicată - scăzută

CAPITOLUL 3
3.TEHNOLOGIA OBŢINERII ULEIULUI DE CĂTINĂ PRIN
EXTRACŢIE CU SOLVENŢI

3.1 Descrierea procesului tehnologic de obţinere

a uleiului de cătină prin extracţie cu solvenţi

Mărimea unei şarje este de 21 kg ulei de cătină care se obţin din 440 kg fructe de cătină
proaspete.
Procesul tehnologic are următoarele faze:

a) Faza de preluare a produsului vegetal în vederea extracţiei

Prelucrarea produsului vegetal – fructe proaspete de cătină se face prin operaţiile de
presare, uscare, măcinare, sitare astfel:
Presarea : Fructele de cătină proaspete, după spălare cu apă într-un reactor cu sită, se
scot şi se supun presării. Se izoleazo sucul apos împreună cu substanţele hidrosolubile.
Uscarea : Turtele de cătină obţinute după presare se usucă în condiţii menjate prin
întindere în strat subţire, în curent de aer cald (45oC) timp de 24 ore.

22
 Mărunţirea : În continuare, materialul vegetal rezultat se supune mărunţirii prin
măcinare (în moara ciocane), până la dimensiuni de circa 1-3 mm.
Sitarea : După măcinare are loc o cernere prin sită pentru separarea pulberii de cătină
de eventualele impurităţi mecanice sau fragmente de cătină mai mari.

b) Faza de extracţie
Pulberea de cătină se introduce într-un extractor de capacitate mare (2000 l ) prevăzut
cu sită fină ( tip coş sită) şi se adaugă solventul ( benzina purificată ) în proporţie de 2:1
solvent/pulbere de cătină uscată (800 kg solvent pentru 400 kg turtă de cătină uscată).
Solventul din extractor se recirculă din 3 în 3 ore peste masa de cătină, timp de 32 de
ore, la temperatura de 60oC.

c) Faza de îndepărtare a solventului

După oprirea procesului şi răcirea extractului din extractor până la circa 30 oC, uleiul
extras împreună cu solventul se trece într-un vas de distilare sub vid şi se distilă timp de 3
ore pentru îndepărtarea şi recuperarea solventului. În vasul de distilare rămâne uleiul de
cătină extras, care mai conţine urme de solvent (maxim 1% determinat prin gaz-
cromatografie).
Pentru îndepărtarea urmelor de solvent din uleiul de cătină se adaugă circa 12% alcool
etilic (faţă de cantitatea de ulei) şi se continuă distilarea sub vid până când nu se mai
distilă nimic timp de 10 minute. Uleiul obţinut se analizează prin gaz-cromatografie şi
trebuie să fie lipsit total de solvent.

d) Faza de neutralizare
Pentru reducerea acidităţii uleiului la nivelul limitei prevăzute în specificaţia tehnică, se
face spălarea cu soluţie de carbonat de sodiu 20% în vasul în care se află uleiul după
îndepărtarea alcoolului etilic. Se agită uşor pentru a evita emulsionarea şi se lasă să se
separe sărurile formate de acizii graşi. Stratul uleios se trece la filtrare. Se verifică
aciditatea uleiului şi integritatea filtrelor.

23
 e) Faza de filtrare şi centrifugare
În continuare uleiul de cătină se filtrează prin filtrul nuce sub vid. Uleiul rezultat după
filtrare mai conţine ceruri în suspensie, motiv pentru care se supune unei operaţiuni de
centrifugare în condiţii optime de timp şi viteză.
Se obţine astfel uleiul de cătină de culoare portocaliu-brună cu aspect limpede-slab
opalescent (datorită unor forme fine de ceruri cu greutate moleculară mică) care la
încălzire se limpezeşte.

f) Faza de ambalare
Ambalarea se face în recipienţi de polietilenă. Produsul ambalat şi etichetat, se
păstrează în depozite cu temperatura şi umiditatea controlate conform proiectului de
specificaţie tehnică.
În aceste condiţii de ambalare şi stocare uleiul de cătină este stabil timp de 12 luni.
3.2 SCHEMA FLUXULUI TEHNOLOGIC
Fructe proaspete de cătină albă

PRESARE apa şi substanţe

Turta hidrosolubile
Turta
Aer cald
USCARE 24h, 45oC

MĂCINARE 1-2
mm
impurităţi
SITARE mecanice mari

Solvent EXTRAŢIE
În extractor cu sită

solvent
circa 10 cicluri ulei şi solvent
din 3 în 3 ore

DISTILARE ÎN VID
solvent

AMBALARE
24 finit
Produs
ULEI DE CĂTINĂ
 ulei cu urme de solvent

alcool etilic AMESTECARE

circa 12%

DISTILARE solvent rămas

şi alcool
control gaz-cromatografic pentru solvent

FILTRARE SUB VID

CENTRIFUGARE ceruri

3.3 Specificaţii tehnice pentru uleiul de cătină

3.3.1 Caracteristici fizico-chimice şi microbiologice

Uleiul de cătină conţine pe lângă trigliceride cu o compoziţie bogată în acizi graşi,

acizi graşi liberi, fosfolipide, lecitine, fitosteroli, acizi triterpenici din grupa α, β-
amirinică, vitamine liposolubile, carotenoizi.
Tabelul 6.
Caracteristici fizico-chimice şi microbiologice pentru uleiul de cătină
Nr. Caracteristici Condiţii de admisibilitate Rezultate
crt. obţinute în
anul 2006
1 Aspect lichid limpede sau slab opalescent corespunzător
la temperatura normală
2 Culoare portocaliu până la brun corespunzător
3 Miros slab caracteristic corespunzător
4 Solubilitate miscibil în orice proporţie cu eter corespunzător
etilic, eter de petrol, benzen, puţin
solubil în etanol absolut, insolubil
în apă.
5 Densitate d 0,900-0,925 0,916
6 Reziduu la calcinare, % max. 0,2 0,0794
7 Metale grele, % max. 0,002 Lipsă
8 Indice de refracţie n 1,465 – 1,475 1,4695

25
 9 Indice de aciditate max. 25 24,2
10 Indice de iod 60 – 90 63,75
11 Indice de saponificare 170 – 190 184, 5
12 Indice de peroxid max. 10,0 0,85
13 Substanţe nesaponificabile, max. 5,0 4,59
%
14 Punct de solidificare (-5oC) – (+5oC) 0
15 Conţinut în carotenoizi minim 70,0 126
totali exprimaţi în β-
caroteni mg/100 g ulei
16 Reacţii de identificare conf. Pct. corespunzător
17 Termen de valabilitate 12 luni
3.3.2 Compoziţia chimică a cătinei albe

Studiile moderne au confirmat calităţile cătinei. Fructele constituie cea mai bogată
sursă de vitamina A, vitamina E, carotenoizi şi flavonoizi. Fructul conţine mari cantităţi
de vitamina C, vitaminele B1, B2, K şi P, precum şi microelemente, acizi graşi esenţiali şi
fitosteroli.
Fructul de cătină conţine:
- substanţă uscată 15 – 20 %
- zaharuri ( în special monozaharide) 0,05 – 0,5 %
- acizi organici 1,5 – 4 %
- pectine 0,14 – 0,5 %
- polifenoli şi tananţi; flavonoide 1,8 %
- celuloză 0,9 %
- proteine 1,2 %
- ulei deosebit de complex 8 – 12 %
- β-caroten 3,5 – 10 %
- microelemente:
-fosfor 194,4 mg %
-calciu 211,8 mg %
-magneziu 186, 1 mg %
-potasiu 165, 1 mg %
-sodiu 2,8 mg %
-fier 13, 84 mg %

26
-vitamine liposolubile:
-vitamina A până la 380 mg %
-vitamina E 16 mg %
-vitamian F 8 mg %
-vitamina D 20 mg %
-vitamine hidrosolubile (cantitatea variază în funcţie de perioada recoltării de la 360-
2500 mg/100 gr. fruct):
-vitamina C
-vitamina P
-vitamina K
-vitamina B (toate vitaminele B1 - B9)
-18 aminoacizi (inclusiv toţi aminoacizii esenţiali)
Uleiul de cătină conţine:
- acizi graşi esenţiali 80 – 90 %, din care:
- oleic 1%
- linoleic 3%
- pantotenic 1,5%
- palmitoleic 1%
- erucic 1%
- succinic, malic, maleic, ascorbic, etc 1 %.
- α şi β caroten;
- licopen;
- tocoferoli (vitamina E), fitosteroli, etc.
Seminţele de cătină conţin acizi graşi nesaturaţi cum ar fi acidul linoleic şi
linolenic.
Frunzele şi scoarţa arbustului conţin în concentraţii mari şi alţi produşi precum ar
fi sitosterol şi tocoferol (vitamina F).
După cum am menţionat deja, fructul de cătină conţine atât vitamilele
liposolubile (A, E, F, D) instabile în mediu acid, cât şi vitamine hidrosolubile (B1-
B9, C, K, P), instabile în mediu alcalin. Astfel apare paradoxul ’’convieţuirii’’ în fruct
a acestor două tipuri de vitamine la un pH de 2-3. Studiind fenomenul, cercetătorii au

27
descoperit existenţa unor membrane unidirecţionale care, atâta timp cât nu sunt
distruse, pot păstra vitaminele.
Abia acum se poate întelege de ce sucurile, gemurile şi alte preparate din fruvte
de cătină nu sunt atât de bogate în vitamine precum fructul în sine.

Vitaminele hidrosolubile

- Vitamina B1 (tiamina – vitamina performanţei intelectuale), foarte importantă în

funcţiile normale ale SNC, având rol important în metabolismul glucidelor;
- Vitamina B2 (ribovlavina) – rol important în fixarea fierului în hemoglobină, în
sinteza proteinelor, în degradarea grăsimilor şi glucidelor şi la nivel tisular, ceea
ce îi conferă importanţă pentru preparatele cosmetice;
- Vitamina B3 (factor PP) – deosebit de importantă în procesele de oxido-reducere,
rol de reducere a colesterolului şi a lipidelor, de biosinteză a unor hormoni
importanţi pentru organism, important pentru industria cosmetică;
- Vitamina B4 (ac. folic) – participă la biosinteza acizilor nucleici, a hemoglobinei,
folosită în tratamentul unor forme de anemii, de cancer uterin şi în cosmetică;
- Vitamina B5 ( ac. Pantotenic sau sarea de calciu) cu rol important în numeroase
reacţii enzimatice, stimulează creşterea şi pigmentarea părului şi menţine buna
funcţionare a glandelor suprarenale;
- Vitamina B6 (piridoxina) – este indispensabilă pentru formarea anticorpilor şi
hematiilor, participă la metabolismul acizilor graşi esenţiali, activează funcţiile
enzimatice, stimulează sensibil sistemul muscular, creşte troficitatea musculaturii
şi a întregului organism;
- Vitamina B7 ( vitamina H, biotina) – stimulează buna funcţionare a ţesutului
epitalial, este utilizată cu bune rezultate şi în alopecie, împiedicând căderea
părului;

28
- Vitamina B8 (colina) – împiedică depunerea colesterolului pe pereţii arterelor,
elimină substanţe toxice din organism, scade conţinutul lipidelor din ficat,
îmbunătăţeşte memoria;
- Vitamina B9 (inozitolul) împreună cu colina participă la biosinteza fosfolipidelor,
componenta esenţială a membranei celulei nervoase şi a membranei celulare în
general;
- Vitamina B10 (PABA) cu rol important în metabolismul globulelor roşii şi în
funcţionarea normală a ţesutului cutanat;
- Vitamina B12 (cianocobalamina) – pe lângă importanţa esenţială în formarea
globulelor roşii, contribuie la menţinerea funcţiilor normale a SNC;
- Vitamina C – prezentă în cantitate mare, se găseşte împreună cu flavonoide care
sporesc efectele acidului ascorbic, stimulează sistemul imunitar şi creşte rezistenţa
faţă de bolile infecto-contagioase. Participă la activitatea multor sisteme
enzimatice, cu rol important în respiraţia celulară şi regenerarea ţesuturilor.

Vitaminele liposolubile

Uleiul de cătină utilizat atât în medicina tradiţională, cât şi modernă, pentru cele
mai variate maladii, de la boli digestive la întărirea sistemului imunitar şi la
numeroase afecţiuni ale pielii, fiind foarte bogat în principii active utile pentru
organismul uman.
Conţine acizi graşi nesaturaţi esenţiali cu rol important în producerea de
prostaglandine, care reglează permeabilitatea şi funcţia de barieră a membranei
celulare. Deficitul acestora conduce la îmbătânirea prematură a pielii, la ridarea ei.
Componentele principale ale lecitinelor sunt colina şi inozitolul, cu rol de
vitamine. Colina intră în structura membranelor celulare, iar inozitolul se găseşte în
proporţie mare în structura creierului. Ambele contribuie la degradarea grăsimilor,
împiedicând depunerea lor în ficat, reducerea nivelului sangvin al colesterolului şi a
altor lipide, transformându-le în substanţe hidrosolubile ce se elimină din organism.
Combate căderea părului. Are un efect sedativ şi creşte capacitatea de memorare.
Accelerează totodată tranzitul intestinal şi previne balonarea.

29
 Lecitinele care conţin şi fosfor – fosfolecitinele, pe baza conţinutului de fosfor
determinat, par să fie în concentraţie relativ mare. Prezintă mare importanţă
fiziologică atât pentru sistemul osos, pentru SNC, pentru sistemele enzimatice, cât şi
pentru ţesutul cutanat a cărui funcţie normală şi troficitate o menţine.

3.3.3 Reacţii de identificare

a) Identificarea vitaminelor liposolubile se realizează prin cromatografie în strat

subţire.
Reactivi: - adsorbant: silicagel;
- developant: ciclohexan – eter etilic (7:3);
- reactivi de identificare : acid sulfuric conc.
- soluţii de referinţă : β –catoten, vitamina E, vitamina D2, cloroform 0,1%
Mod de lucru: reziduul obţinut la determinarea substanţelor nesaponificabile se
dizolvă în 5 ml cloroform (soluţie cca 2%). Se aplică pe placa cromatografică câte
0,02 ml din soluţiile de referinţă şi din soluţiile de analizat. Placa se introduce în
vasul de cromatografie şi se lasă ca frontul solventului să parcurgă o distanţă de cca
15 cm. Se usucă placa la temperatura camerei şi se pulverizează cu reactivul de
identificare. Pe cromatogramă pot apărea pete corespunzătoare tuturor vitaminelor
liposolubile:
- β-caroten pete de culoare albastră Rf ~0,85-0,90;
- vitamina E pete de culoare galbenă la Rf ~ 0,8;
- vitamina D2 pete de culoare brună la Rf ~ 0,34;
Uleiul trebuie să conţină cel puţin două vitamine liposolubile. Vitamina F se
identifică prin gaz – cromatografie.

b) Determinarea metalelor grele se efectuează prin reziduu de la calcinare tratat şi

completat la 10 ml. Se compară cu 10 ml soluţie etanol (0,001 mg Pb/ml).

30
 c) Determinarea acizilor graşi prin cromatografie de gaze
Reactivi: - benzen;
- reactiv de metilare: hidroxid de tetrametilamoniu;
- etaloane de acizi graşi (sub formă de esteri metilici).
Aparatura: - cromatograf HRGC-5300;
- coloană SP- 2340, 30m * 0,32mm *0,2μm film tickness;
- detector de ionizare în flacără;
- integrator Chrom-Juet Sectra Physics
- seringă 10 μl.
Program de temperatură:
- iniţial 70oC (2 min ) cu o creştere de 5oC/minut până ce se ajunge la 180oC (20 min).
- temp. injector 220oC;
- temp. detector 230oC;
- gaz purtător hidrogen, debit 1 ml/min;
- cantitate injectată 0,2*0,6*0,2 μl (0,2 μl reactiv de metilare, 0,6 μl proba);
- raport de splitare 20:1, atenuare 102 * 23.
Mod de lucru: Se ia o cantitate de 0,1000 – 0,1500 g ulei de cătină şi se adaugă 1 ml
de benzen într-un flacon cu dop. După omogenizare, se preia în seringă un volum de 0,6
μl din reactivul de metilare. Între reactivul de metilare şi probă se lasă perne de aer cca
0,5 μl.
Proba se injectează la 220oC, cu acul fierbinte (după introducerea acului în injector, se
lasă 5 sec. Pentru atingerea temperaturii după care se injectează rapid). Pentru etaloanele
de esteri metalici ai acizilor graşi (C14-C20) se injectează direct, în cantitatea de 1 μl
folosind acelaşi program de temperatură ca şi proba.
Identifcarea esterilor metilici ai acizilor graşi se face prin compararea timpilor de
retenţie. S-au pus în evidenţă cca 10 picuri corespunzătoare acizilor graşi din uleiul de
cătină dintre care s-au identificat: acid palmitic, acid palmitoleic, acid stearic, acid oleic,
acid linoleic, acid linolenic şi acid arahic. Restul picurilor nu au fost identificaţi.
Calculul se realizează prin metoda ariilor (metoda normalizării), astfel:

31
 ACc  100
Ci  ,
A

unde: Ci este concentraţia % de esteri metilici acid gras/total esteri metilici acizi graşi;
ACi este aria de ester metilic al acidului gras i;
 A este suma ariilor tuturor esterilor metilici ai acizilor graşi din probă.

Din punct de vedere cantitativ conţinutul în acizi graşi în probă trebuie să fie de:
- acid palmitic % cca 30;
- acid palmitoleic % cca 14;
- acid stearic %cca 3;
- acid oleic %cca 30;
- acid linoleic % cca 3;
- acid linolenic % cca 2;
- acid arahic % cca 2;
- acizi neidentificaţi % cca 16.
d) Determinarea conţinutului în carotenoizi totali exprimaţi în β-caroteni
Reactivi: - benzen;
- substanţa de referinţă β-caroteni.
Mod de lucru: se cântăresc 0,3000 – 0,4000 g ulei de cătină şi se aduc cu benzene într-un
balon cotat de 100 ml. Se adduce la semn tot cu benzene. Soluţia astfel obţinută se citeşte
la un spectrofotometru în VIS măsurânde-se valoarea extincţiei la lungimea de undă de
460 ± 2nm faţă de benzene ca martori.
În paralel se fac soluţii de β-caroten în benzen de concentraţii 1; 1,5; 2; 2,5 şi 3 μg
β-caroten/ml. Se citesc tot în VIS notându-se valorile extincţiilor corespunzătoare la
lungimea de undă de 460 ± 2nm.
Se trasează curba etalon şi se determină panta. Concentraţia de carotenoizi totali
exprimaţi în β-caroteni din probă se calculează cu relaţia:

32
 E p  100  100
 mg β-caroteni/100 g ulei de cătină,
m  g  1000

unde: Ep este extincţia pentru probă;

m este panta curbei de β-caroten (0,208);
g este cantitatea de ulei de cătină luat în lucru.

4. ROZMARIN - Rosmarinus officinalis

Rosmarinus officinalis este o plantă perenă, un arbust cu frunze fusiforme şi flori

albastre sau liliachii, poate să crească şi până la 90-150 cm înălţime în condiţii de căldură
şi umiditate optimă. Se utilizează de secole datorită multiplelor beneficii. Încă din
antichitate rozmarinul se consuma pentru usurarea durerilor în colici abdominale,
atenuarea durerilor menstruale, în gută, icter, insomnie, în cefalee, pentru calmarea
nervilor, la prepararea produselor cosmetice, pentru îngrijirea pielii în calitate de
astringent sau toner pentru ten, pentru regenerarea firului de păr.

Rozmarinul are acţiune de purificare, antiseptică, antianemică, antifebrilă, diuretică

(stimulează secreţia renală şi astfel curăţă corpul de deşeuri). Calmează febra musculară,
calmează durerile digestive în cazul indigestiilor provocate de stres. Această iarbă
îmbunătăţeşte respiraţia, stimulează circulaţia sanguină şi sistemul nervos.
Cercetările ştiinţifice au arătat, că rozmarinul este un stimulent de memorie – perfect
pentru adulţii cu munca de birou şi copiii care studiază.
Consumul de rozmarin este indicat pentru îmbunătăţirea digestiei, în nevroze, în
obezitate, în afecţiuni ale ficatului, gastrită, colesterolemie, pentru profilaxia
aterosclerozei (pentru prevenirea îngroşării si rigidizării pereţilor vasculari), în astm
bronşic, în perioada de convalescenţă – redă energia şi optimismul, în edeme, în palpitaţii
ale inimii provocate mai ales de nervozitate, abuz de cafea sau tutun. Rozmarinul este un
întăritor natural, este recomandat în astenie (stare de oboseală intensă şi prelungită).
Fortifică într-un mod durabil întreg organismul, vitalizând activitatea tuturor organelor şi

33
sistemelor.

5.Juniperus communis L. (Ienupar)

5.1 Materia primă

Juniperi fructus – au diametrul de 5-10 mm, netede, de culoare neagră-albastruie sau

brună-violacee, acoperite cu un strat ceros care le imprimă un aspect mat, brumăriu.
Fructul are in vârf o adâncitură în formă de stea cu trei braţe iar la bază o codiţă (care
uneori lipseşte) înconjurată de 6 solzi mici, triunghiulari, bruni. Sub epicarpul subţire se
află mezocarpul cărnos, galben-verzui, cu trei seminţe tari, mai rar una sau două, cu
muchiile rotunjite. Mirosul este aromatic, mai pronunţat prin zdrobire, gustul dulceag
caracteristic, apoi amărui.

5.2Compoziţia chimică

Pseudobacele de ienupăr conţin 0,8-1,5 % ulei volatil, cantitate variabilă în funcţie de

provenienţa şi de factorii ecologici indirecţi (altitudine, latitudine, expoziţie, înclinaţia
terenului etc.). Uleiul volatil este format din a- pinen, camfen, cadinen, 1-4-terpineol şi
mici cantităţi din alţi alcooli sesquiterpenici, b-pinen, dipentene, mircene, iuniperina, care
este un amestec de trigliceride şi alte substanţe, iunenul, iunenolul care este 10-metil-1
metilen- 7 izopropil- 8 decalol şi alte componente în cantităţi foarte mici care diferă în
funcţie de provenienţă. Alături de ulei volatil, fructele de ienuper mai conţin cca 30 %
zahăr invertit, grăsimi, pentozane, substanţe proteice, zaharoză, acizi gliceric, glicolic,
glucuronic, 1-ascorbic, acetic, malic, formic, raşini etc.

5.3 Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice

Datorită conţinutului în ulei volatil şi în special 1-terpineolului şi iunenului, fructele

de ienupăr au acţiune diuretică, antiseptică a căilor urinare, carminativă, stomahică,

34
behică si antispastică. Doza de 0,5 g ulei volatil este suficientă pentru a creşte
considerabil diureza. Datorită acţiunii benefice prin modificarea stării inflamatorii a
căilor respiratorii, măririi şi fluidificării secreţiilor bronhice, prin efectele calmante,
produsele farmaceutice din ienuper dau rezultate bune în bronşite catarale. Uleiul volatil
apare şi el în compoziţia unor preparate antireumatice, prin acţiunea sa antialgică şi
antinevralgică.

6.SPIRULINA

Spirulina este foarte puţin cunoscută la noi , deşi în literatură este considerată a fi un
produs antic. Cred că cea mai succintă caracterizare o face V.A.Berestov când spune: ‘’
Din punct de vedere al compoziţiei chimice şi al proprietăţilor alimentare, ea –
spirulina- nu are egal în lume’’.
Utilizările spirulinei se extend de la tratamente curente la fortificarea sistemului
imunitar, la profilaxia unora dintre cele mai curente afecţiuni ale civilizaţie cum sunt cele
de inimă, cancer, diabet etc.
Spirulina este recomandată indifferent de vârstă: copii mici, preşcolari şi şcolari
(stimulează creşterea, dezvoltă memoria, inteligenţa), femei gravide (previne obezitatea,
măreşte rezistenţa fizică şi psihică), sportive (ajută la obţinerea unor rezultate de
excepţie), adulţi (prelungeşte şi susţine capacitatea de muncă fizică şi intelectuală),
vârstnici(preîntâmpină şi chiar elimină scleroza, senilitatea, diabetul).
Spirulina este o algă pluricelulară filamentală, având mai multe forme spiralate, forma
cea mai căutată este cea numită Spirulina platensis. Această algă albastră – verzuie
conţine în pereţii celulelor un polimer mucilaginous care este uşor descompus de către
sucurile digestive ale omului. Mai mult, peretele cellular al Spirulinei platensis conţine

35
alginaţi sub forma sărurilor de potasiu, polizaharide poliaminice, biocompatibile, capabile
să elimine din organismul uman sau animal radionuclidele şi elemente grele de tipul
plumbului.
Spirulina constituie de fapt un ‘’depozit’’ de substanţe biologic active necesare pentru
sănătatea omului în actualele condiţii de viaţă mai mul sau mai puţin ecologică.
Azi există tehnologii foarte diversificate pentru fabricarea spirulinei, deoarece în fucţie
de parametrii folosiţi, se pot obţine compozoţii diferite în algă. Există tehnologii care
conduc la obţinerea vitaminei B12 de până la 120 – 150 mg/kg în loc de 25 – 30 mg.
Spirulina obţinută conţine un amestec echilibrat din punct de vedere fiziologic de
albumine, hidrocarburi, vitamine, aminoacizi, micro şi macroelemente, acizi graşi
esenţiali, totalizând peste 50 de componente. Conţine numai 5% grăsimi şi 0,8%
cholesterol.

6.1 Compoziţia chimică a spirulinei

Alga Sprulina platensis este considerată un ‘’ fenomen’’ în primul rand datorită

compoziţiei chimice. Spirulina este azi obiect de atracţie OMS (Organizaţia Mondială a
Sănătăţii), FAO (Organizaţia Alimentaţiei şi Agriculturii) şi alte organisme internaţionale
şi naţionale de cercetare şi producţie.
În continuare prezint o sinteză a compoziţiei chimice a spirulinei.
Nr. Crt. Componente Valoare medie
1 Proteină brută 60 – 71%
2 Hidraţi de carbon (în special monozaharide) 16,5%
3 Celuloză brută Până la 0,9%
4 lipide 7%
5 Clorofilă α 0,8 – 1,6%
6 Ficocianină A + Aloficocianină 5 – 18%
7 Carotenoizi 4000 mg/kg
6000 mg/kg

Proteina şi aminoacizii
Arată distribuţia azotului de 13,35% în aminoacizi şi 11,36% în proteină. În compoziţia
proteinei spirulinei au fost identificaţi toţi aminoacizii necesari organismului viu.

36
 Încă din 1980, Ch. Hills a făcut o comparaţie a aminoacizilor conţinuţi în spirulină,
soia şi cu albuş de ou.
Aminoacizi Spirulina gr/100gr Soia Ou
Cantitatea gr/100gr Cantitatea gr/100gr
Isoleucină 3,3-3,9 1,80 0,67
Leucină 5,9-6,5 2,7 1,08
Lizină 2,6-3,3 2,58 0,89
Metiononă 1,3-2,0 0,48 0,40
Cistină 0,5-0,7 0,48 0,35
Fenilalanină 2,6-3,3 1,98 0,65
Tirozină 2,6-3,1 1,38 0,49
Treonină 3,0-3,2 1,62 0,59
Triptofan 1,0-1,6 0,55 0,20
Valină 4,0-4,6 1,86 0,83

În afară de aminoaciziiesenţiali enumeraţi, în proteina de spirulină se întâlnesc

aminoacizi neesenţiali: alanină 5,82%, arginină 5,98%, acid aspartic 6,43%, acid
glutamic 8,94%, glicină 3,46%, histidină 1,08%, prolină 2,97%, serină 4%. Masa conţine
acid ribonucleic (ARN) 3,5% şi acid dezoxiribonucleic (AND) 1%, substanţe
responsabile de transmiterea genelor şi sinteza proteinelor.
Hidraţii de carbon
Hidraţii de carbon constituie 16,5% din biomasa de spirulină, din care ramnoza
reprezintă peste 9%, compuşii ciclici fosforilaţi 2,5%, glucanii 1,5%, glucoaminele şi
acidul muranic 2%, iar glicogenul şi altele 1-1,5%.
Lipide
Circa 7% din biomasa Spirulinei revine lipidelor. Peste 5,7% din lipide sunt acizi
graşi. Iată cum arată compoziţia lipidelor din spirulină:
Denumirea acidului gras Cantitatea mg/kg mediu
Lauric (C 12) 229
Miristic (C 14) 644
Palmitic (C 16) 21141
Palmitoleic (C 16) 2035
Palmitolinoleic (C 16) 2565
Heptodecanoic (C 17) 142
Stearic (C 18) 353
Oleic (C 18) 3009
Linoleic (C 18) 13784
γ-linoleic (C 18) 11970

37
 α-linoleic 427
Alţii 699

Un interes deosebit îl prezintă acidul α-linoleic precursor al acidului arahidonic, care la

rândul său participă la sinteza prostaglandinelor, produse descoperite în ultimii ani şi
acreditate ca având proprietăţi deosebite.
Mertler (în 1980) şi Uolver (1995) arată că prostaglandinele sunt cunoscute ca
substanţe cu activitate antiinflamatoare şi antialergică. Astfel se justifică utilizarea
spirulinei în toate tipurile de alergii, cu rezultate spectaculoase.
Carotenoizii
Biomasa de spirulină conţine un spectru larg de carotenoizi a căror pondere este
cuprinsă între 0,3-0,4%. Pe bază de analize cromatografice au fost puşi în evidenţă
următorii:
- α carotene urme
- β carotene 1700 mg/kg
- xantofil 1000 mg/kg
- criptoxantin 556 mg/kg
- echihenon 439 mg/kg
- zeaxantin 316 mg/kg
- luteină şi euglenanon 289 mg/kg
Această cromatogramă detaliată subliniază importanţa pe care o au carotenoizii, în
primul rand β-carotenul caprecursor al vitaminei A(retinolul), formă asimilabilă în
procesul vederii şi nu numai.
Conţinutul în vitamine
Spirulina este un produs extreme de bogat în vitamine.
Vitamine Concentraţia medie mg/kg
Biotina (H) 0,4
Cianocobalamină (B12) 2,0
Acid folic 0,5
Acid nicotinic (PP) 418
Piridoxina (B6) 3,0
Riboflovină (B2) 40
Tiamină (B1) 55
Tocoferol 190

38
 Steroli
În spirulină suma sterolilor este de 300-350 mg/kg din care colesterolul 196 mg,
sitosterol 97 mg/kg, 7 dihidrocolesterol cu holestenul şi stgmasterolul sunt 32 mg/kg. Şi
aici am arătat acest amănunt deoarece este cunoscut că sitosterolul şi stigmasterolul
preîntâmpină anchilozele (ostificarea articulaţiilor).
Compuşi minerali
Conţinutul total de săruri minerale în biomasa de spirulină atinge 15%.
Concentraţia ionilor de bază:
Elemental Concentraţia mg/kg
Calciu (Ca) 1315
Fosfor (P) 8942
Fier (Fe) 580
Sodiu (Na) 412
Clor (Cl) 4400
Magneziu (Mg) 1915
Mangan (Mn) 25
Zinc (Zn) 39
Potasiu (K) 15400
Selenium (Se) 0,4
Alte elemente 57000

S-a demonstrat în ultimul timp faptul că mediul de nutriţie influenţează în mod direct
compoziţia biomasei. Aceasta a făcut să se obţină biomasă cu concentraţii dirijate în
anumite produse ca B12, acidul folic sau chiar metalele nobile, etc. Valoarea nutriţională
a biomasei de spirulină este de 85-97% în comparaţie cu cazeina, iar digestibilitatea 83-
84%.

39