ARGUMENT

Cătina albă, “uzina vie”, cum i-au spus modernii, este cunoscută şi folosită,
probabil, de mii de ani, pentru însuşirile sale tămăduitoare. Căci durerile fizice au însoţit
omul din toate timpurile şi el a încercat să le calmeze, la inceput instinctiv, apoi tot mai
conştient. Natura i-a pus la îndemână o bogată “colecţie” de plante a căror acţiune variată
nu putea să-i scape. Printre aceste plante cu siguranţă a figurat, la un moment dat şi
cătina. Medicina empirică, apoi cea modernă, cu deosebire cea „naturistă”, i-au precizat
componentele cu rol important pentru sănătatea omului: vitaminele, sărurile minerale,
hidraţii de carbon, acizii organici,etc.
Aliata medicinii, industria farmaceutică, ca şi industria alimentară n-au întârziat
să transfere aceste componente în produse utile: ulei (ce conţine de 10 ori mai mult
caroten decât morcovul) cu acţiune în tratarea unor afecţiuni ale pielii, pastile de
vitamine, infuzii şi decocturi cu utilizare în afecţiunile gastrointestinale, renale, hepato-
biliare, stări febrile,etc.
Despre valoarea fructelor de cătină s-a scris mult şi cu entuziasm, cu deosebire în
ultimii 50 - 60 de ani, dar despre planta “arbustul” care le produce, maipuţin.

  1 
 CUPRINS
ARGUMENT.....................................................................................................................1

INTRODUCERE……………………………………………………………………..…..….3
CAPITOLUL I - IMPORTANŢA CATINEI…………………………………...………….…..4
1.1. Conotaţii spirituale şi culturale alecătinei.
1.2. Cătina albă în medicinatibetană
CAPITOLUL II - ORIGINEA ŞI ARIA DE RĂSPÂNDIRE ACĂTINEI…………………13
2.1. Cătina albă “plantăpionieră”
2.2. Clasificareabotanică
2.3. Denumiri populare alecătinei
CAPITOLUL III - PARTICULARITĂŢILE BIOLOGICE ALESPECIEI…………………..19
3.1. Descrierea botanică(morfologică)………………………………………………19
3.1.1. Sistemulradicular………………………………………………………….….20
3.1.2. Tulpina………………………………………………………………………..21
3.1.3. Mugurii floralimasculi……………………………………………………….21
3.1.4. Frunzele………………………………………………………………...…….22
3.1.5. Fructul………………………………………………………………..…….22
3.1.6. Sămânţa………………………………………………………………….….23

3.2. COMPOZIŢIA BIOCHIMICĂ A FRUCTELOR DECĂTINĂ

CAPITOLUL IV - ACTIUNEA FARMACOLOGICA A CATINEI……………………….25
CAPITOLUL V - PRODUSE FARMACEUTICE SI DERMATOCOSMETICE PE BAZA
DE CATINA.........................................................................................................27
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………..54
 

  2 
 INTRODUCERE

Fig. 1. Cătina o plantă indigenă foartecunoscută

Cine trăieşte pe ţărmul Mării Negre, în specialpe braţul Sf.Gheorghe, sa îşi petrece
acolo vacanţele, cunoaşte tufele de cătină cu creşterile lor adesea bizare, cu frunziş alb-
argintiu şi ciorchini de fructe portocalii lucitoare, care-ţi iau ochii. În munţi, pe malurile
pietroase ale pâraielor în zonele deluroase , luncile de râurlor este destul de comuna.
Deşi creşte natural, numai în aceste zone ea este o plantă indigenă, cunoscută
practic de toată lumea. În restul ţării este prezentă pe taluzul drumurilor sau plantată în
grădini şi parcuri ca plantă decorativă (fig. 1.).
În ultimul timp cătina albă este readusă puternic în discuţie ca o plantă excepţională cu
puteri miraculoase.Se poate spune că fructul de cătină – un fruct sălbatic al unei specii
deosebite este redescoperit.
Cătina este multifuncţională, cu beneficii ecologice, economice şi sociale putând fi
considerată una din resursele esenţiale de reabilitare a mediului ecologic.
Secolul XXI reprezintă era schimbărilor, iar tehnologiile biologice vor avea o mare
recunoaştere. Acest fapt va determina dezvoltarea plantaţiilor în zone aride, a produselor
bazate pe cătină, a studierii mecanismului de fixare a azotului, dezvoltarea studiilor
sistematice asupra tehnologiei de cultură şi a echipamentului de colectare a fructelor şi
frunzelor de cătină, extragerea şi procesarea, dar şi tehnologii avansate de congelare rapidă şi
separare.

  3 
 CAPITOLUL I
IMPORTANŢA CATINEI

Cătina albă este considerată una dintre cele mai valoroase specii de arbuşti
fructiferi din flora spontană. Domeniile de aplicare sunt extrem de vaste, obţinându-se
efecte spectaculoase în medicina umană(fig. 2.) şi veterinară, zootehnie, cosmetică,
agricultură, microbiologie, industrie alimentară,silvicultură.

Fig. 2. Preparate cosmetice şi farmaceutice dincătină

Este folosită în arhitectura peisageră ca plantă ornamentală datorită frunzişului

deosebit de frumos şi a fructelor galben portocalii ce rămân pe plantă şi în timpul iernii,
este o plantă care participă la realizarea legăturilor spirituale şi culturale întreoameni.
Cercetările întreprinse în ţară şi străinătate au evidenţiat că frunzele, fructele şi lăstarii de
cătina conţin o serie de substanţe biologic active cu rol esenţial în reglarea
metabolismului. Fructele de cătină sunt apreciate ca nişte polivitamine naturale întrucât
sunt bogate în principalele vitamine (A, B1, B6, C, E, F, K, P).
Conţinutul în vitamina C al cătinei întrece nu numai toate speciile de fructe
indigene, ca spre exemplu coacăzul negru, ci chiar şi citricele ( lămâia) de peste 10 ori.
Doar fructele de măceş pot depăşi uneori, în funcţie de condiţiile zonale cantitatea la 100
g substanţă proaspătă. În zonele cele mai înalte de munte, soiurile de cătină pot avea
peste 1.500 mg/100 g, depăşind considerabil maceaşa în conţinutul în vitaminaC.
. Vitamina E se găseşte în uleiul de cătină în cantităţi de peste 200 mg % , cu mult mai
mult decât orice specie pomicolă, mai mult chiar decât soia ( 120 mg % ), porumb ( 100
mg % ) şi floarea soarelui (100 mg %).

Uleiul de cătină conţine de zece ori

mai mult caroten decât morcovul şi

  4 
 are acţiune bactericidă, uşor
narcotică şi sedativă (fig.3.).
Datorită conţinutului ridicat în
vitamine, asociat cu numeroase
microelemente care se găsesc în
fructele de cătină, au făcut ca
utilizarea acestora în industria
alimentară să fie deosebit devariată.
Fig. 3.Diferite tipuri de uleiuri şi arome, extrasedin catina
Planta contribuie la mărirea fondului forestier prin combaterea eroziunii solurilor
degradate ( datorită înrădăcinării excepţionale, emiţând drajoni până la 24 m depărtare
de trunchi), ajută la ameliorarea solului întrucât asimilează azotul atmosferic direct din
rădăcini prin intermediul nodozităţilor ce se formează printr-o simbioză cu ciupercile
Actinomycete.

Fig.4.Aplicaţiiale cătinei în industria alimentară (sucuri, siropuri, dulceţuri,

peltea)
Ghimpii lungi şi rigizi au făcut ca aceasta specie să fie folosită pentru garduri
impenetrabile, putând fi folosită la împrejmuirea plantaţiilor pomicole în locul gardurilor de
sârma. Este deosebit de valoroasă şi ca plantă meliferă. Poate fi folosită cu succes în furajarea
animalelor conferind acestora o vigoare deosebită. Utilizările cătinei sunt multiple, iar
domeniile de aplicare sunt în continuăcrestere

  5 
 Fig. 5. Aplicaţii ale cătinei în industria alimentară (bomboane, băuturi
alcoolice,nectar)

1.3. Opinii privind diferite utilizări alecătinei

Atât pe plan mondial cât şi în ţară s-a scris foarte mult despre vocaţia cătinei şi
utilizarea acesteia. Există realizări, se fac strategii, acţiunile sediversifică.
În continuare o să citez câteva expresii, experienţe sau puncte de vedere publicate,
care vor contribui la realizarea imaginii de ansamblu, a ceea ce înseamnă utilizarea
cătinei. Consider că sunt informaţii necesare tuturor celor care doresc să lucreze cu
această plantă:
“Cătina este un fruct salvator în topul donatorilor de vitamina C pe timp de
război şi vremuri grele”.
Dr.Hörmann – unul din pionierii cătinei (1941) a numit fructele de cătină “cel
mai mare furnizor de vitamina C naturală”.Ca rezultat a cercetărilor sale, constatând
din consumarea timp de mai multe zile de cantităţi foarte reduse sau mai mari de
vitamina C a spus următoarele: ” Sintetizând aş putea să declar că după umplerea
organismului cu vitamina C şi o alimentaţie bogată cu suc de fructe de cătină, am
constatat o creştere importantă , subiectivă şi obiectivă a forţei corporale, spirituale şi
fizice.”
“Cătina ca elixir de viatmina C, doza zilnică recomandată este de 20 g fructe întregi
de cătină, acesta însemnând aproximativ două linguriţe, sau 50bobiţe”.
„La un simpozion internaţional despre cătină se raporteză că delegaţiile Chinei
la jocurile olimpice şi alte întreceri sportive de performanţă au în bagaje preparate de
cătină, ca mijloace de stimulente permise”.

  6 
 *
Tot ce astăzi, înseamnă într-un cuvânt “ boala lipsurilor nu prezintă adesea o
lipsă exterioară” scria în 1943 E.O.Eckstein şi rămâne în actualitate, el însuşi afectat de
oboseală şi slăbiciune inexplicabilă.” Prin utilizarea cătinei în timpul unor efoturi fizice
şi psihice mari, capacitatea de autoapărare a corpului creşte şi scade predispoziţia spre
infecţii. Cătina serveşte atât în prevenirea cât şi în terapia unor boli precum şi în
perioada deconvalescenţă”.
“Un astronaut, care ia parte la un zbor în spaţiul ruso-mongol, raporteză unui
corespondent că la bordul staţiei trebuie să realizeze experimente cu preparate de cătină
“ în condiţii casnice “. Se trage concluzia că produsele din cătină regenereză bine
capacitatea la efort a omului şi poate fi astfel de real folos în zborurile spaţiale de lungă
durată”.
Mai ales în perioadele reci şi cu puţină lumină, această plantă care nu solicită
“nimic din pământ şi foarte mult din lumea luminii” , deci primeşte hrană cosmică,
înglobează puterea soarelui şi o cedează organismului, poate să contribuie la fortificarea
puterii vieţiinaturale”.
“În timpul războiului din Afganistan, armata rusă confiscă aproape în întregime
recolta de cătină lituaniană. Ea s-a folosit printre altele la prepararea unguentelor
pentru soldaţii răniţi – probabil la tratarea arsurilor datorate brandurilor. Şi victimele
radiaţiilor de la Cernobâl cu leziuni ale pielii şi mucoaselor, au fost tratate cu preparate
pe bază decătină.”
Cătina se recomandă mai ales mamelor în timpul alăptării datorită puterii
vitaminizante şi a suportabilităţii bune. Desigur, ea este recomandată şi pentru copii în
perioada de crştere, ca o completare ideală de hrană cu conţinut în polivitamine, cu costuri
multreduse.
Este demn de menţionat şi suportabilitatea neobişnuit de bună a vitaminei C din
cătină de către majoritatea persoanelor cu hipersensibilitate clară la citrice. Aceasta este
cu atât mai uimitor, întrucât fructele bogate în acizi au o valoarea ph –ului de 2.5-
3.0 şi conţin 30-40 g acizi totali sub formă de acid tartric/kg.
Prin cercetări, s-a stabilit că în comparaţie cu măceşele, acidul ascorbic conţinut
poate fi mai bine utilizat de organism datorită unei oxidări mai reduse la nivelul tractului
digestiv. În afară de acesta, cătina posedă o serie de alte substanţe cu acţiune
protectoare asupra mucoaselor sensibile din gură, esofag, stomac şiintestin.
Cătina “ întrece cu mult conţinutul în vitamina C al citricelor, dar nu produce

  7 
hipersensibilitate caacestea”.
Cătina este un produs natural, uşor suportabil şi fără acţiune secundară, favorabil
ca preţ şi cu gust plăcut, care asigură o bună protecţie împotrivainfecţiilor.
Datorită fructelor sale decorative, care prin culoarea lor roşie portocalie bucură
sufletul, ramurile de cătină înviorau camerele de locuit din cenuşia Olandă ‚’’ ca o
podoabă şi bucurie pe timpuliernii’’.
Botanistul elveţian J.K.Bauhin scria în secolul al XVII lea că “ fructele de cătină
prin gustul lor acru, vindecă răul de mare şi gustul rău din cerul gurii, îţi umplu gura de
salivă şi alungă febra şi setea’’. Bauhin menţiona şi acţiunea purificatoare şi antidiareică
acătinei.
În Italia, frunzele şi lemnul de cătină erau folosite în scop medicinal, ca
hemostatice.În afară de acestea, multă vreme lemnul a fost folosit în strungărie, iar fructele
drept colorant. Deja cu secole în urmă se recomanda şi practica plantarea cătinei pentru
fixarea solului, pe taluzele montane sau pe nisipuri. Pe multe văi alpine tufele de cătină
erau folosite ca protecţie naturală în împrejmuirea grădinilor şi viilor şi de aproape 300 de
ani este frecventă utilizarea ramurilor cu fructe ca podoabe de cameră.
În nordul îndepărtat, mai ales în Finlanda şi Laponia, unde cătina creşte până la 66
grade latitudine nordică, fructele acesteia sunt apreciate din cele mai vechi timpuri ca un
fruct rar, proaspăt şi ca o sursă nepreţuită de vitamine naturale. Ele sunt folosite printre
altele ca băuturi şi marmelade şi servesc ca şi condiment acid şi ingredient la preparatele
dinpeşte.
În fosta RDG se îndemna şi s-a încercat stăvilirea importului decitriceşi
folosirea sucului de cătină la conservarea păstrăvului şicrapului.
În Siberia fructele de cătină erau folosite pentru prepararea unui vin de culoare
galbenă, cu o aromă deosebit de fină.
În Tibet, cătina avea o întindere naturală uriaşă, planta utilizată anterior numai
pentru protecţia solului şi apei precum şi ca lemn de foc, a ajuns în secolul XIII prin
intermediul budismului ca element fundamental în medicina tibetană , iar ştiinţa despre
puterea vindecătoare a cătinei a pătruns şi înMongolia.
În secolul XIX, farmacologul mongol Losang Que-Pei a pus bazele unei opere de
120 de capitole sitetizată din medicina tibetană, care conţine şi multe reţete pe bază de
cătină, printre altele pentru tratarea bolilor de plămâni, stomac, intestin, ficat, fiere, boli
femeieşti, dureri reumatice şi edeme alearticulaţiilor.

  8 
 1.4. Conotaţii spirituale şi culturale alecătinei.
Ce leagă estul Elveţiei de deşertul Gobi?

Descoperită ca băutură tonică pentru un copil din teatru, cătina a devenit un simbol
pentru membrii teatrului de dans Rigolo din laudul Toggenburg din estul Elveţiei şi a dat
numele său producţiei pentru un jubileu de 20 ani (1998) intitulat “ Cătina – dansul vieţii “ .
Cătina a devenit un simbol pentru naştere şi pentru întreaga existenţă (fig. 6.).
„Nisipul şi ţepii nu se întâlnesc numai în natură, ei sunt şi în viaţa omului un simbol
pentru procese, care se află în contradicţie şi totuşi se completează reciproc unele pe altele.
Nisipul poate fi simbolul trecutului, dar şi al eternităţii, iar ţepii atât pentru durere şi suferinţă,
cât şi pentru transformare şi renaştere”.
ftiesa „Cătina” creează din calităţile împrumutate şi dau contrastul intens cu ambele
elemente nisip şi ţepi şi le leagă de formule rituale de dans şi mişcare, precum şi de
cunoaşterea profundă din miturile şi culturile omenirii în pelegrinările ei.

Fig. 6. Cătina – simbol pentru naştere şi întreaga existenţă

Şi Rigolo călătoreşte în Mongolia, „Cătina”, devine aşa cum presupune existenţa acestei
plante,întruchiparea căutării rădăcinilor interioare spre graniţe externe. Existenţa vieţii pentru
un teatru de dans constă tocmai în preferinţa pentru o viaţă nomadă. De ani în şir iurtele şi
corturile nomade îi însoţesc pe Rigolo în turnee şi ei se simt puternic atraşi de cântecele cu o
tonalitate înaltă, cu rădăcini străvechi.
Ceea ce până acum a fost în mod intuitiv inspirat în artă şi viaţă îşi găseşte
corespondenţă în realitate în vara anului1996 când ansambul face o expediţie de 4 săptămâni
în deşertul Gobi. Improvizaţiile de dans, de ore în şir pe nisipul fierbinte al deşertului,
cântecele împreună cu nomazii şi întâlnirile cu oamenii pământului, devin surse de inspiraţie

  9 
şi întâlnirea cu tine însuţi.
“În depărtările deşertului Gobi, Rigolo învaţă pentru prima dată să transpună cătina în
dans”. După întoarcerea în Elveţia începe aici prin filme, concerte, recitaluri, reprezentaţii şi
oferte culinare, o pregătire intensă pentru spectacolul „cătina”. Şi astfel, în „ftalais Lumiere”
într-un cort mare din ramuri de salcie inspirat din orientalul Mudhif, se trezeşte la o nouă viaţă
această lume de pe scena de nisip. Cântăreţii şi muzicanţii mongoli însoţesc ca oaspeţi
ansamblul, iar o bucătăreasă serveşte specialităţi din bucătăria nomadă. Aici nu are loc numai
un spectacol de dans, ci este creat, printr-o operă de artă comună, un mic univers, în care
reprezentările înprumutate, mitic-arhaice creează o atmosferă nouă, în afara timpului şi fac
din mişcare un adevărat dans al vieţii. Totul este un omagiu adus străvechii plante a lui
Saturn, cătina care se trage din sărăcie şi duritate, dar care reprezintă esenţa forţei vieţii şi
creşte spre lumină.

1.5. Cătina albă în medicinatibetană

Fructele de cătină erau foarte apreciate de către vechii lama şi denomazi.

Utilizarea cătinei în limba tibetană darbu(star-bu), care are în total 14 denumiri
diferite, este cunoscută încă din cele mai vechi lucrări de medicinătibetană.

Referitor la cătină găsim în medicina clasică tibetană din secolul al VIII lea
lucrarea ” Djud-shi „ a renumitului medic Yuthog Yontan Gonpo în care sunt prezentate
mai mult de 300 de preparate medicinale din cătină, singură sau în combinaţie cu alte
plante, minerale sau chiar alimente, prelucrată ca suc sau ca extracte, sub formă de
pulberi sau pilule,ca untură sau lichior,în formă de plasturi, comprese alifii şipaste.
Medicul tibetan Dr. Yeshe Donden, care a fost mai mult de două decenii medicul
lui dalai Lama în Dharamsala, a descris importanţa deosebită a uleiurilor şi grăsimilor în
viaţa de zi cu zi în Tibet. Printre multele proprietăţi miraculoase în condiţiile vegetaţiei
din zona respectivă erau, apreciate în medicina naturală împotriva răcelii şi epuizării,în
anemii, scăderea capacităţii de rezistenţă fizică şi psihică, precumşi împotriva procesului
deîmbătrânire.
O acţiune deosebită a uleiului şi grăsimilor de cătină este înregistrată în
prevenirea palorii aspririi şi umezirii pielii. Tibetanii beau mai ales mult „ghee” , o untură
purificată şi pielea lor adesea lucioasă ca uleiul se explică prin următorulobicei:
Imediat după naşterea unui copil, se aducea un beţişor pe care se încrusta litera

  10 
 dhih litera primordială din Manjushri, învăţătura lui Buddha. Beţişorul era înmuiat într-
o pulbere galbenă, asemănătoare moscului şi apăsat apoi pe limba copilului, asfel ca
această literă să se imprime pe limbă, iar el să aibă un suflet luminat şi o limbă
înţeleaptă. În plus copilul primeşte înaintea laptelui matern o linguriţă de untură topită
cu un pic de melasă sau miere de albine, prin care se favorizează formarea oaselor şi
grăsimii.
Pielea feţei celor mai mulţi tibetani este deosebit de netedă şi are o strălucire
sănătoasă, naturală. În Tibet un copil este demn de plâns, dacă are faţa palidă şi puţin
lucioasă, căci aceasta demonstrează că are părinţi săraci care nu i-au putut trata cu
untură dupănaştere.
Este menţionată de asemeni şi în tratamentul special în deranjamente de stomac,
îmbolnăvirea căilor respiratorii, boli femeieşti şi chiartumore.
Cătina se prezintă ca un medicament blând, cu acţiune de neutralizare şi
moderare, care se recomandă atât în „boli reci” cât şi în „boli calde”. În caz de răceală ea
produce încălzire, reduce mucusul, curăţă plămânii şi acţionează în general prin
dezintoxicare, ajută expectoraţia în caz de tuse, îmbunătăţeşte pofta de mâncare şi
fortifică funcţiile vitale. În caz de fierbinţeală ea acţionează în mod suplimentar în
reducerea febrei, setei şiinflamaţiilor.
Darul divin al lăcomiei este strâns unit cu elementul „vânt” prin ură „fierberea”
devine mai puternică, iar neştiinţa provoacă deranjarea (supărarea)„gelului”.
Medicina tibetană se bazează pe wie, pe trei esenţe cosmice: „vântul” sau „aerul”
„fierberea”şi „gel” (bagdan). Aceste trei esenţe pot fi înţelese ca principii subtile ale
substanţelor respective şi corespund treimii spiritualităţii, putere dătătoare de energie şi
organimului purtător alomului.
Cele trei esenţe cosmice (tridosha) trebuie să se găsească pe cât posibil în
armonie unele cu altele. O dereglare a echilibrului lor este interpretată în medicina
orientală ca principală cauză de declanşare a unor boli. O astfel de dereglare poate să
apară atunci când una din esenţe „clocoteşte” şi se revarsă, aceasta înseamnă că pătrunde
peste o altă esenţă pe care o invadează. Medicina orientului îndepărtat nu are de aceea
dreptscopsătratezesimtomeleexterioare,ci„corpuldublu”câmpuldeenergiefină,cepenetrează
corpul fizic- se concentrează în zona de dezechilibru şi acţionează asupra cauzei care l-
aprodus.
Materia purtătoare, în care se introduce substanţa tămăduitoare, se numeşte în
tibetană menta sau „calul medicinii” pentru înlăturarea mucusului „gelului”şilimfei.

  11 
 În “Dsejchar Migczan” o carte de referinţă a Tibetului vechi, a plantelor
tămăduitoare, care a fost descoperită în secolul al XIX lea, într-o istorie a medicinii
mongole, este descrisă acţiunea cătinei în mod sintetic. Cătina are un gust întăritor şi
catifelat, ea acţionează prin bagdan, tămăduitor prin plămân şi gât. De aceea
concentratul este folosit ca aşa numitul ”sângele inimii împăratului”. Se pot utiliza şi
sâmburii, care descompun răul, subţiază sângele şi vindecă „bagdanul”. Ultimul enunţ
este deosebit de emoţionant, căci în Tibet fructele de cătină în mod evident, nu erau doar
pur şi simplu fierte , sucul obţinut era concentrat şi era deja cunoscută puterea
tămăduitoare a uleiului din fructe şi dinsâmburi.
Khanda-extrasul gros de ulei, nu era utilizat numai pentru reglarea mucusului, ci
şi pentru a vindeca aşa numitele umflături ale sângelui ,precum hematomele,hemoragii, la
videcarea femeilor în caz de acumulări de sânge, dereglări de menstruaţie. El ajută în
tatamentul proceselor inflamatorii şi infecţioase, se menţionează mai ales ca stimulator al
activităţii mucoaselor de către uleiul de cătină prin acţiunea benefică asupra tumorilor
esofagiene, stomacale şi inflamării sângerânde aapendicului.
În Siberia fructele de cătină erau folosite pentru prepararea unui vin de culoare
galbenă, cu o aromă deosebit de fină.
În China, cătina avea o întindere naturală uriaşă, planta utilizată anterior numai
pentru protecţia solului şi apei precum şi ca lemn de foc, a ajuns în secolul 13 prin
intermediul budismului ca element fundamental în medicina tibetană , iar ştiinţa despre
puterea vindecătoare a cătinei a pătruns şi înMongolia.
În secolul al XIII lea, farmacologul mongol Losang Que-Pei a pus bazele unei
opere de 120 de capitole sitetizată din medicina tibetană, care conţine şi multe reţete pe
bază de cătină, printre altele pentru tratarea bolilor de plămâni, stomac, intestin, ficat,
fiere, boli femeieşti, dureri reumatice şi edeme alearticulaţiilor.
Mica lucrare „Ontsar godon derdzod” un tipic Zhory din comoara de ştiinţă şi
experienţă a mediului mongol Lama Chogyanitso, a devenit foarte populară şi în Buryat.
Ea conţine mai mult de 500 de reţete verificate, iar cătina numită aici Shasarghana,
acoperă un loc important căci ea îndepărtează gelul şi puroiul din plămâni,usucă şi
întăreşte mucoasa şi are o acţiune reglatoare a schimbului desubstanţe.

  12 
 CAPITOLUL II
ORIGINEA ŞI ARIA DE RĂSPÂNDIRE ACĂTINEI
Din punct de vedere geologic această specie datează din terţiar. Centrul de
greutate al ariei de răspândire se află în Asia Centrală, de unde s-a extins şi spre Europa
(fig. 7.). Probabil că această plantă străveche a migrat spre noi înainte sau după
glaciaţiune, adică în urmă cu 17000 de ani. În ambele zone de raspândire întâlnite astăzi

în Europa, în nord pe ţărmul mării şi în sud în zona montană, strâns legate între ele se
poate recunoaşte că înainte trebuie să fi existat o legătură cu zonacentral-asiatică.

Fig. 7. Răspândirea naturală a cătinei înEurasia

Răspândirea naturală a cătinei are loc în Eurasia în două cordoane evidente
extinse ca mărime . Ea mai este prezentă în mod evident în zona maritimă europeană în
statele limitrofe Marii de Nord şi Est. În Europa sunt cunoscute trei subspecii din H.
Rhamnoides (fig.8.).
➢ Nord-vestul Frantei, sud-estul Angliei, Belgia şi Olanda, ţarmul german la
marea Nordului şi de EST, Lituania, Estonia, Finlanda şi Norvegia şi o
răspândire incomparabil mai mare a speciilor continentale ca un cordon
interior.
➢ Pirinei, Alpi (până la Dunăre, Bordensee, zona de sud a văii Rinuluişi
Lech), Carpaţi, Caucaz, Pamir, Altai, Baikal până la Platoul Tibetului cu
Mongolia şi spre China.(Cătina posedă asemănări cu arbuştii din
regiunile tropicale şi subtropicale o dovadă a originii saleasiatice.)
H.Rhamnoides
ssp.rhamnoides
H.Rhamnoides
ssp.carpatica
H.Rhamnoides ssp.fluviatilis

  13 
 Fig. 8. Răspândirea cătinei înEuropa
În cărţile vechi despre plante, legat de areal, cătina este menţionată destul de rar şi
sumar. Lucrarea de enciclopedie a plantelor (Tabernaemontanus - 1731) îi menţionează
prezenţa cătinei numai în zona Basel, pe Rin, Chur lângă Augsburg, precum şi ţărmul
olandez.

La noi în ţară cătina se găseşte în stare naturală indeosebi în zona subcarpaţilor

din Muntenia şi Moldova, începând de la râul Olt până la valea Bistriţei. În acest
perimetru s-a instalat în lungul râurilor, pe versanţii învecinaţi însoriţi urcând până amari
înălţimi. Hotarul estic al cătinei este situat pe valea râului Siret. Cea mai mare densitate,
cătina o are în bazinulBuzău.

Râurile în lungul cărora cătina creşte în mod deosebit sunt: Olt, Argeş, Dâmboviţa,
Ialomiţa, Teleajăn, Cricovul dulce, Cricovul sărat, Prahova, Buzău, Râmnicul Sărat,
Milcov, Putna, Trotuş, Bistriţa şiSiret.

Fig. 9. Răspândirea cătinei înRomânia

  14 
 2.4. Cătina albă “plantăpionieră”

Cătina albă este o plantă pionieră prin faptul că este puţin pretenţioasă şi creşte
acolo unde alte plante nu pot sau nu mai pot vegeta. După ce le-au pregătit solul, ea poate
să dispară, aceasta datorită pretenţiilor deosebit de mari faţă de hrana cosmică adică soare
şi lumină. Această caracteristică explică ce s-a întâmplat cu cătina în drumul său spre vest
o dată cu modificarea condiţiilor climatice prin care arborii de răşinoaseşi foioase sau
putut răspândi pe soluri pe jumătare acoperite, cătina foarte iubitoare de lumină şi foarte
sensibilă faţă de umbră a pătruns din zonele interioare spre zonele de limită ale litoralului
şi ale regiunii montane, pe solurile unde plantele abia dacă au condiţii decreştere.
Cătina, care de fapt pretinde “totul de la lumină şi nimic din sol”, se remarcă, din
fericire, printr-o capacitate incredibilă de adaptare faţă de condiţiile de sol şi climă, ceea
ce îi uşurează creşterea pe anumite terenuri sau ocuparea acestora. Vastele ţinuturi înalte,
din Tibet până la 5000 m, gerurile siberiene de lungă durată nu o afectează aproape de loc
şi este rezistentă şi faţă de perioadele lungi de secetă. Fructele sale pot fi mai mari sau
mai mici, sferice, ovale sau cilindrice şi-şi pot modifica compoziţia biochimică, care se
exteriorizează în culoare diferită de la galben la portocaliu sau roşuintens.

Cătinei i se spune şi “Poliploid”, aceasta înseamnă o înmulţire prin modificarea

locului cromozomilor, prin care se măreşte puterea de rezistenţă şi capacitatea de
concurenţă. Această specie pionieră este favorizată şi de sistemul său radicular,precum şi
de simbioza cu micorizele (fig.10.).
Cătina este un arbust de formă arborescentă înzestrat cu ţepi, cu ramuri sărace
îndreptate în sus, care în funcţie de ecotip şi zonă ajunge la 1-6 m înălţime şi posedă o
serie întreagă de particularităţi botanice. Astfel, este dioică, cu exemplare care poartă
flori femele şi exemplare mascule. Exemplarele femele, fecundate cu ajutorul vântului,
poartă fructe şi rodesc la interval de doi ani.. Ele sunt numite şi fructe aparente, care stau
pe ramuri adesea în ciorchini deşi, strâns alipiţi deacestea.
Tufa de cătină este uşor de recunoscut după portalul bizar specific , configuraţia
plantei şi forma frunzei este asemănătoare cu cea a salciei, pe de o parte, pe de altă parte,
se caracterizează prin lignificarea creşterilor anuale spre un vârf ascuţit cuspini.
Deosebit de caracteristic este sistemul radicular. Cătina posedă una sau mai multe
rădăcini principale adânc-ramificate, dar şi o reţea bogată deasă şi foarte superficială de
rădăcini, care formează “rădăcinile secundare” , cu ajutorul cărora se poate întinde până

  15 
 la 12 mîmprejur.
Prin rădăcinile adventive cătina se
înmulţeşte şi îndeseşte permanent.
Concomitent are loc o puternică ancorare în
sol. Prin aceasta tufa de cătină poate asigura
ancorarea solului şi fixareaacestuia.
Fig. 10. Sistemul radicular alcătinei ciuperci de rădăcină.
În sistemul radicularalcătinei se găsesc
nodozităţi brune sub formă de gale,care sunt produse de o ciupercă din familia
Actinomycetelor. Acestea pot lega azotul liber din aer şi să-l facă accesibil pentru cătină,
contribuind la o imbunătăţire substanţială a fertilităţii solurilor. Această convieţuire simbiotică
contribuie la caracterul de specie pionieră a cătinei, care nu munai că accesibilizează solul,
dar îl şi îmbunătăţeşte. Astfel cătina poate fi plantată ca plantă ruderală în locuri sterile,
precum în cazul recultivării unor terenuri( de exemplu în haldele părăsite de cărbune).

2.5. Clasificareabotanică

Din punct de vedere botanic acest arbust pionier nu a fost sistematizat multă
vreme, atăt în ţările Asiatice, cât şi în Europa. În cărţile vechi de plante este rar menţionat
şi puţin descris, el este denumit în general Rhamnus, dar el nu aparţine familiei
Rhamnacae. Izolat îl întâlnim sub numele de Oleaster germanicus, care de fapt vine de la
numele Oleaster al unei forme arbust sălbatice a arborelui deulei.
Între timp cătina a fost încadrată în familia Eleagnacee. În afară de cătină cu
subspeciile ei, mai aparţin acestei familii de plante o serie de specii asiatice de “Sălcii de
ulei” (Eleagnus) probabil un strămoş al cătinei şi în America de nord specii din genul
Shepherdia (numite de indieni- Boabelebivolului).

Plecând de la genul mai sus amintit “rhamnoides” (asemeni unei cruci de spini),
naturalistul suedez Linnè, a inclus acest nume în denumirea plantei, pe care în 1753 o
botează Hippophaerhamnoides.
Van Soest distinge în 1952 ambele provenienţe europene pe care le difernţiază în
două subspecii şi anume H. Rhamnoides subspecia rhamnoides pe ţărmul mării şi H.
Rhamnoides subspecia fluviatilis, din zona Alpilor, în speţă a râurilor dinAlpi.

  16 
 În România Ţopa Emil director al grădinii botanice din Iaşi în 1960 a identificat
şi subspeciacarpatica.
Botanistul finlandez Rousi a realizat apoi în 1971 o clasificare clasică cu trei
subspecii europene ( la speciile maritime şi de Alpi) se adaugă şi Hippophae carpatica şi
şase specii asiatice, care sunt identificate după anuarul lor şi ale căror denumiri înscrise
deja pe o hartă corespunzătoare invită la o călătorie în orient (tabelul nr. 1). Dinspre vest
spre est călătoria merge din H. Caucasia şi H. Turkestanica spre mongolica , sinensis,
yunnanensis şigyantsensis.
Deja din secolul XIX s-au mai descoperit încă doua specii de cătină în estul asiei
Centrale H. Salicifolia Don(după numele descoperitorului D. Don) în sudul Himalayei,
fără spini, frunze mai late şi poate ajunge până la înalţimi de 11 m şi H. Tibetana
Schlechut( după numele Schlechtendal) în înaltul platou Tibetan până la înălţimi de 5000
m, un arbust de talie mică cu spini reduşi şi fructe de mărime redusă, care prin virtutea lor
miraculoasă au jucat un rol important în medicina popularătibetană.
După publicaţii chinezeşti mai recente în provincia tibetană Dulongdesching
creşteocătină“regelearborilor”înaltăde17m,cuundiametrumediulamijlocde2,0
m. Dimpotrivă există un reprezentant de H. Tibetana, care creşte pe versantul nordic al
vârfului Tschomolungma (Everest) la o altitudine de circa 5000 m uneori înalt de doar 10
cm şi un diametru mediu de 1cm.
După răspândirea lor tibetanii distingeau următoarele specii de cătină albă H.
Rhamnoides Gyantsensis, H. Salicifolia şi H. Tibetana care sunt împărţite în soiuri albe şi
soiuri negre. Specia albă este descrisă ca având o mare putere de creştere şi mulţi ţepi şi
fructe galbene deosebit de acre. Specia neagră, probabil un arbust din zonele înalte din H.
Tibetana are o creştere mai slabă şi fructe miciroşiatice.
O explicaţie a numelui de Hippophae este mai puţin clară decât clasificarea
botanică. Ca traducere din limba greacă hippo – cal şi phao – lumină, a condus în general
la traducerea “păr de cal lucitor”, ceea ce face din întregul arbust „un spin de cal
lucitor”.
Unele însemnări antice consemnează existenţa cătinei în populaţiifoarte extinse
(junglă). Cu mulţi ani în urmă, Î.H., caii grav răniţi în războaie erau abandonaţi. S-a
observat că aceştia se vindecau foarte repede şi căpătau vitalitate cu o blană sclipitoare
atunci când păşteau prin jungla decătină.

  17 
 2.6. Denumiri populare alecătinei
Cătina este cunoscută în diferite zone ale globului sub foarte multe denumiri
populare, care în general sunt legate de zonă, surprind întotdeauna locul, prezenţa
spinilor, culoarea fructelor sau efectul acestora laom.

În România este cunoscută sub denumirea de : cătină albă, cătină albă de râu,
cătină de râu, cătină ghimpoasă, cătină albastră, dracilă, cătină roşie, iar în judeţul
Buzău, în localitatea Cătina poartă numele de “fructele maiciidomnului”.
În ţările nordice , cătina a fost apreciată ca Arborele de ulei al Nordului iar în
Germania, se numeşte SANDDORN, iar ca denumiri populare: salcie de nisip, spin de
mare, spin de ţărm, spin de pe Rin, spin de Haff, spin de izlaz, spin de luncă, spin
dureros, spin de foc, tufă de corali, porumbar roşu sau fructulfazanului.
Acţiunile sale miraculoase menţionează în secolul al XVI lea că din fructe se
obţine un leac împotriva dizenteriei. Deoarece acidul din fructe duce la golirea
intestinului ele au fost numite drastic de catre olandezi “fructecăcăcioase”.
Limba rusă cunoaşte 23 de nume diferite în dialect pentru cătină. Numele oraşului
din Uzbekistan (Dzbidda) înseamnă cătină. Alte denumiri precum arbustul ţepos sau
tufişul de salcie pleznitoare sunt legate de caracteristicile sale botanice. Numele rusesc
Oblepicha înseamnă că fructele sunt strâns lipite deramuri.
Numele englezesc ‚’’Sea Buckthorn’’(spinul caprei maritime) este ceva mai
original - fanii cătinei naturale îl păstrează aşa, fiind înpotriva asocierii
cu‚”Backgeruch”(miros deţap).

  18 
 CAPITOLUL III
PARTICULARITĂŢILE BIOLOGICE ALESPECIEI

3.3. Descrierea botanică(morfologică)

Hipophae rhamnoides ( 2n = 24 ) denumită cătină albă sau cătină de râu face parte
din Ordinul Eleagnales,fam.Eleagnaceae.
Este o specie care se prezintă sub forma unui arbust cu ţepi puternici, cu flori

unisexuat dioice, având formula florală: K4-2CoA4G1-. Are un port înalt de 1.5 – 3.5 - 4 m
iar în condiţii favorabile poate lua forme arborescente de 8-10 m înalţime şi un diametru al
trunchiului de peste 15 cm.
În literatură sunt semnalate exemplare foarte mari, cum de asemeni în zone aride şi
cu soluri foarte sărace şi climă aspră, la altitudini mari poate creşte şi sub formă de tufă
joasă aproape târâtoare.
Exemplarele distribuite grupat cu acelaşi sex au aceleaşi însuşiri ereditare cu cele
ale exemplarului iniţial din care au provenit pe cale vegetativă. Spaţiul ocupat de o grupă
este mic. Extinderea se face centrifug. Umbrirea favorizează degarnisirea şi copleşirea de
alteexemplare.
Centrul cătinişului este mai bine pregătit pentru a rezista acţiunii factorului
nefavorabil, de aceea cătinişurile au formăconvexă.
Grupa clonală (G.C.) – reprezintă totalitatea descendenţilor veniţi de la un subiect
pe cale vegetativă (acelaşi sex). Grupa clonală concretă – este o parte din grupa clonală
care au însuşiri fenotipice comune(vigoare,productivitate).
Caracteristicile biometrice ale unei grupe clonalesunt:
zona periferică = zona tânără, 1-3 ani şi cu înălţimea de
1m;
zona de mijloc = 4-10 ani, cu înălţimi de 1-2 m, foarte
productivă; zona centrală = mai mare de 10 ani, cu
înălţimi mai mari de 2m.
Cătina este o specie precoce ce intra repede pe rod din anul 3 de la plantare şi poate
atinge vârste între 7 -30 -50 ani, funcţie de condiţiile ce i seoferă.
La noi în ţară durata de viaţă biologică a cătinişurilor este între 18 – 20 ani.

  19 
 3.3.1. Sistemulradicular

Sistemul radicular – la cătină este foarte bine dezvoltat, cu rădăcini trasante ce pot
ajunge pănă la 20 – 24 m lungime , fapt ce conferă bune calităţi în consolidarea solurilor
puţinstabile.
La plantele în vârstă de 5-6 ani sistemul radicular ajunge pe orizontală la 4-6 m, iar
la plantele mature depăşeşte de 3 ori proiecţiacoroanei.
Pe solurile nisipoase masa principală a rădăcinilor se întâlneşte între 0.5 – 1 m.
Adâncimea de pătrundere a rădăcinilor este în funcţie de sexul plantei. La plantele mascule
rădăcinile laterale se întind până la aproximativ 4 m , comparativ cu cele femele care ajung
doar la 1 m, iar în adâncime tot plantele femele se extind mai mult, pâna la 2.8 m. Masa
principală a rădăcinilor orizontale este cuprinsă la plantele mascule între 0.30 – 2.7 m iar la
plantele femele între 0.30 – 2.8m.
Cătina are tendinţa de a emite de la baza tulpinii două rădăcini principale ce cresc
diametral opus, comportându-se diferit funcţie de poziţia terenului. Pe versanţi, una din
rădăcini se dezvoltă pe linia de cea mai mare pantă şi are totdeauna lungimea cea mai mare
şi grosimea aceeaşi pe toată lungimea ei. Această particularitate de geotropism negativ,
permite extinderea din aproape înaproape în mod natural, începând de la poalele
versantului către vârf, unde de regulă eroziunea este maiintensă.
Pe teren plan rădăcinile au cam aceeaşi dezvoltare fiind puternicramificate.
Sistemul radicular superficial al cătinei este foarte bine dezvoltat, cu rădăcini
trasante ce pot ajunge până la 20-24 m lungime. Pe rădăcinile secundare, cătina formează
nodozităţi de azot ce pot ajunge de mărimea unei alune. La o plantă tânără greutatea unei
nodozităţi variază între 1-8.83 g, iar la cea matură între 0.19 – 3.2g.
Nodozităţile apar ca hipertrofii rotunde( fasole), ovale ( trifoi) sau ramificate (
mazăre, lucernă ) în acele locuri unde s-au fixat bacteriile aparţinând speciei Rhizobium
leguminosarum. Bacteria fixatoare de azot din aer, trăieste în simbioză cu rădăcinile
plantelor din familiile Leguminosae, Betulaceae, Eleagnaceae , planta gazdă folosind
compuşii minerali cu azot, iar bacteria – glucidele pe care le sintetizeazăgazda.

  20 
 3.3.2. Tulpina

Tulpina – este potrivit de deasă şi ramificată, prevăzută cu mulţi ţepi puternici,

rigizi şi foarte ascuţiţi. Există G.C. care au ţepi mai lungi şi mai moi, sau chiar fără
(inermis). Scoarţa este netedă, de culoare brun – verzuie , care cu timpul se închide la
culoare şi se exfoliază sub formă deritidom.
Lăstarii de 1 an au numeroşi peri solzoşi stelaţi, cenuşiu-argintii, iar cei de 2 ani au
scoarţa de culoare verde închis.La exemplarele femele lujerii sunt deschişi la culoare şi
mugurii mici şi rar dispersaţi, prevăzuţi cu doi solzi.La exemplarele mascule lujerii sunt
mai mici, mugurii mari şi prevăzuţi cu mai mulţisolzi.
Scoarţa exemplarelor bătrâne este rugoasă şi negricioasă, diametrul tulpinii variază
funcţie de specie şi condiţiile de mediu, de câţiva centimetri până la 20-30 cm. Portul
acestei specii este influenţat în mare măsură de condiţiile de mediu. Dacă o întâlnim în
locuri adăpostite cu sol suficient de fertil, se prezintă ca un arbore de 5-6 m înălţime. Pe
terenuri mai puţin fertile, pe stânci golaşe, în zone joase şi în locuri aride se prezintă ca tufe
scunde, puternicramificate.

3.3.3. Mugurii floralimasculi

Mugurii florali masculi sunt mai lungi, de 10-13 cm şi groşi de 3-5 mm, uşor
depărtaţi de ramură, cu suprafaţa vălurată, acoperiţi cu solzi de culoare cafeniu – arămie, cu
reflexe roşietice. Plantele femele au muguri mici şi groşi, aproape lipiţi de ramură, acoperiţi
parţial de solzi de culoare cafenie. Acestea, în timpul înfloritului, capătă o nuanţă albă
strălucitoare datorită creşterilor vegetative , pe când la exemplarele mascule creşterile încep
dupăînflorit.
Mugurii florali sunt muguri micşti, care pe lângă inflorescenţe au un mugure
vegetativ ce se transformă în lăstar. Diferenţierea mugurilor florali are loc pe aproape toată
lungimea ramurei de rod, mai puţin în parteasuperioară.
Arbustul înfloreşte în lunile martie-aprilie, înainte de a înfrunzi, înaintea alunului şi
a cornului. Floarea rezistă la temperaturi negative de-3,7°C.
Din mugurii florali bărbăteşti apar inflorescenţe ce poartă 4-5 flori foarte mici,
unele cu receptacul scurt cu două sepale valvate şi 4 stamine cu filamente scurte. După
trecerea perioadei de înflorire, florile masculecad.
Florile femele sunt mici , abia se văd cu ochiul liber , se deschid concomitent cu

  21 
 detaşarea frunzelor şi sunt aşezate câte 10-12 flori în raceme scurte, bracteate, scurt
pedunculate. cu receptacul evident alungit ovoid, cu două sepale foarte mici, stil şi
stigmatcilindric.

Înfloritul durează o săptămână, polenizarea fiind făcută de vânt şi de insecte, în

special de albine. În urma fecundării, florile femele se transformă în fructe ce acoperă ca un
manşon ramurile. Cătina începe să fructifice la 2-5 ani după plantare anual, dar abundent
doar o dată la 2 ani. Pe măsură ce planta înaintează în vârstă fructifică maiintens.

3.3.4. Frunzele

Frunzele – sunt mici, dispuse altern, scurt peţiolate, cu limbul îngust lanceolat, lung
de 2-6 cm, cu marginea întreagă şi numai nervura mediană evidentă, pe ambele feţe ale
limbului, dar mai puţin pe cea superioară. Are perişori solzoşi stelaţi, de culoare cenuşiu-
argintie, până la cenuşiu- arămie.

3.3.5. Fructul

Fructul – este o drupă falsă, (fig. 11) ce ia naştere din dezvoltarea receptaculului ce
devine cărnos, luând aspectul unui pericarp. Fructele prezintă un peduncul scurt de câţiva
mm, cu ajutorul căruia sunt prinse puternic de ramuri, au o formă ovoidă sau globuloasă,
uneori prezentând la capătul exterior un mic mucron. La exterior sunt acoperite de o
epidermă pieloasă elastică şi rezistentă în prima parte a maturării. Pe suprafaţa acestei
epiderme se poate observa prezenţa unor peri solzoşi de culoare maideschisă.

Fig. 11 Detaliu de fructe

Fructele sunt de formă globular-ovoidă, cu diametrul de 6.2-12.3 mm şi o greutate

cuprinsă între 0.25-0.72 g. Culoarea predominantă a fructelor este portocalie cu treceri spre
galben, limoniu, mai rar apar fructe de culoare roşietică. Pulpa este de culoare portocalie

  22 
 sau galbenă , suculentă, cu aspect granulos ce lasă pete deulei.
Fructele au un miros plăcut şi aromat, dar nu se consumă cu plăcere în stare
proaspătă, fiind foarte acre şi astringente dar cu un conţinut bogat de ulei în pieliţă şi
seminţe, de unde şi expresia “Cel mai puternic fruct în uleidumnezeesc”.

3.3.6. Sămânţa

Sămânţa de cătină, care de fapt este adevăratul fruct al cătinei (fig. 12), se găseşte
câte una , foarte rar două, în interiorul pseudofructului. Este mică, alungită, tare, de formă
ovoidă şi culoare brun-cafenie până la brun-negricioasă, acoperită de o spermodermă
groasă, alcatuită dintr-un tegument lignificat şi două cotiledoane mari, semicirculare.
Capacitatea de germinaţie se păstrează 2 ani, iar repausul seminal are loc în fruct , încât
sămînţa poate încolţi imediat după extragere.

Fig. 12 Detaliu seminţe

Perioada de creştere şirodire.
Într-un ciclu ontogenetic cătina parcurge o serie de etape a căror apariţie şi durată
sunt determinate în principal de factorii genetici şi ecologici, provenienţa materialului
săditor şi agrotehnică.
Perioada de creştere intensivă – începe din anul II de la plantare şi se caracterizează
printr-o creştere susţinută a sistemului radicular şi a tulpinii şi se desfăşoară timp de 4-5
ani, interval în care planta se garniseşte cu ramuri de schelet şisemischelet.
Perioada de creştere si rodire – este scurtă, de 2-3 ani şi se manifestă odata cu
apariţia primelor fructe, realizându-se producţii de 3-12to/ha.
Perioada de plină rodire - , durata acesteia este strâns dependentă de agrotehnică.
Se caracterizează prin producţii mari de fructe ce pot depaşi 25to/ha.
Perioada de declin - după aproximativ 18-20 ani de la plantare producţia de fructe

  23 
 scade, devine neânsemnată cantitativ, plantele încep să se usuce parţial iar apoi intotalitate.

Fazele de vegetaţie şifructificare

În zona temperată în ciclul anual de viaţă se disting două perioade: perioada de
repaus si perioada devegetaţie.
Perioada de repaus începe odată cu schimbarea culorii si căderea frunzelor şi are loc
în condiţiile ţării noastre în lunaoctombrie.
Repausul adânc (obligatoriu ) durează până în luna ianuarie – începutul lunii
februarie, după care plantele trec în repausul facultativ, după care ies numai când
temperatura ambiantă devine favorabilă ( temperatura constantă de peste 5° C timp de 6-8
zileconsecutiv).

Faze decreştere
Perioada de vegetaţie se evidenţiază prin umflarea mugurilor primavara foarte
devreme , sfârsitul lunii martie începutul lunii aprilie, urmând la interval foarte scurt
dezmuguritul. Urmează apoi o perioadă de 30-45 de zile până la începutul
creşteriilăstarilor.
Încetarea vegetaţiei este marcată de căderea în masă afrunzelor.

Fazele defructificare
Diferenţierea mugurilor de rod are loc către sfârşitul verii şi se continua până
toamnatârziu.

a. Înfloritul şi legareafructelor.
Cătina înfloreşte la sfârşitul lunii martie si începutul lunii aprilie când temperatura
medie diurnă este de 12-15° C şi se desfaşoară pe o perioadă de 14-15 zile. Plantele
mascule înfloresc mai devreme în timp ce la plantele femele înfloritul are loc concomitent
cu detaşarea frunzelor. Înfloritul simultan al florilor femele şi mascule asigură cele mai
mari producţii defructe.
Polenizarea se face cu ajutorul vântului şi insectelor. La sfârşitul perioadei de înflorit,
florile mascule cad iar cele femele evoluează cu formarea zigotului apoi alfructelor.

b. Creşterea şi dezvoltareafructelor.
Perioada de creştere a fructelor este de 180-200zile.

  24 
 c. Maturareafructelor.
Maturarea fructelor în condiţiile ţării noastre are loc la sfârşitul lunii iulie începutul
lunii august. În jurul acestei date fructele capată culoarea specifică biotipului, seminţele
sunt complet formate, capabile să germineze. În continuare culoarea pieliţei şi a pulpei se
intensifica, fructele cresc în volum, iar la sfârşitul lunii septembrie începutul lunii
octombrie ajung la maturitatea optimă. De la intrarea în pârgă până la completa maturizare
în compoziţia chimică a fructelor au loc transformari substanţiale. Substanta uscată creşte
cu peste 60%, substanţele grase se triplează, iar acidul ascorbic se mareşte cu50-60%.
După depăşirea acestei faze, conţinutul în vitamina C scade brusc spre 50% şi cu
aproximativ 75% în februarie-martie.

3.4. COMPOZIŢIA BIOCHIMICĂ A FRUCTELOR DECĂTINĂ

Din punctul de vedere al compozitiei biochimice coarța contine hidroxitriptamine, acid
oleic, acid palmitic, serotonină, tanin și acizi tanici, vitaminele B1, B2, C, PP.

  25 
 

Substanţe chimice în specii şi subspecii la familia decătină

(Dupa WEN Xinfeng–2003)
Caracter Greutatea Procentul Vitamina Zahăr Aminoacizi Totalacizi Cantitatea Cantitatea
Sp.&Subsp. a 100 de suc(%) C(mg/100 (mg/100 liberi (mg/100 de ulei din de ulei din
fructe mg) ml) (mg/100 ml) ml) seminţe fruct
H.salicifolia 19 76.6 1729.0 10.3 264.0 8.3 7.59 4.91
ssp.sinensis 18.3 79.1 1289.0 6.8 83.6 6.2 9.57 2.38
ssp.yunnanensis 14.5-16.5 78.1-79.2 1129.1 6.0 106.5-109.5 4.3
H.rhamnoides

ssp.turkestanica 18.5-49.5 79.5-80.8 472.9 7.1 120.0-122.5 3.3 8.04 22.57

ssp.mongolica 20.8-21.5 78.2-79.1 383.3 7.4 101.1-105.5 3.8 7.46 16.28
sp.caucasia - - 45.0 - - - - -
ssp.carpatica - - 124.8 - - - - -
ssp.rhamnoides - - 204.3 - - - - -
ssp.fluviatilisvan - - 800 - - - - -
ssp.Litangensis - - - - - - - -
Gyant
sense

ssp. goniocarpa - - - - - - - -
H.gyantsensis 6.0-6.5 32.0-33.5 23.4 3.7 65.5-68.0 2.2 5.97 20.32
ssp. Stellatopilosa - - 3.8 2.1 - 1.6 - -
H.neuroc

ssp.neurocarpa 4.5 - 3.5 2.1 666.6 1.6 5.62 34.26

H.tibetana 40 82.5 159.0 8.9 76.4 3.8 14.57 15.26
 

CAPITOLUL IV
ACTIUNEA FARMACOLOGICA A CATINEI

Acțiune farmacologică: aport important devitamine, antidiareic, este o polivitamină

naturală.Antiinflamator, astringent, tonifiant.
Extern: Limitează procesul inflamator, strângețesuturile și ajută la cicatrizare. Scoarța
are efectantibiotic, antiinflamator, astringent și cicatrizant,atât intern cât și extern.
Se poate folosi la următoarele afecțiuni:afecțiuni cardiace (curăță arterele),
afecțiunibucale diverse, avitaminoză, cancer, colesterolîn exces, colite, dermatoze, diaree,
diverse dureriextern, dizenterie, faringite, gastrite, hemoroizi,herpes, icter, inflamații,
intoxicații, parkinson, rănizemuinde, reumatism, ulcere cutanate (extern),urticarie.
Precauții și contraindicații:
Atenție! Cătina albă nu se recomandăa fi utilizată de bolnavii cu colecistită
acută,pancreatită sau diaree cronică. La bărbați cătinaalbă poate provoca prostatită
adenomatoasă,iar la femei mastopatie datorită conținutului defitohormoni. În caz de astmă
bronșic și în altecazuri rare beta-carotenul care este în cantitățimari poate provoca alergie. De
asemenea nici ceicu tensiune arterială oscilantă. Este mai excitantădecât cafeaua naturală.
Preparare și administrare: scoarța.
- Scoarță uscată se va mărunții, după care se vatransforma în praf cu ajutorul râșniței de
cafea. Seva folosi:
a) Decoct din 2 lingurițe de scoarță la 250 ml apă.Se va fierbe timp de 10 minute, apoi
se strecoară.Se pot consuma intern 2-3 căni pe zi. Extern se vaface cu cantitate dublă de
plantă.
b) Praf de scoarță se va lua intern între un vârfde cuțit și o linguriță. Acesta se va pune
sub limbăpentru 10 minute, după care se înghite. Externpraful se pune pe rană apoi se
pansează.
- Tinctură: 50 g de praf de coajă se va puneîntr-o sticlă cu 250 ml alcool alimentar de
70°.
Se ține timp de 15 zile agitând des, după care sestrecoară. Se ia de 3 ori pe zi câte o
lingurițădiluată în 100 ml apă. Extern se diluează în funcțiede toleranță și se pansează.
27

 
 

Mugurii: se pot folosi de către cei care sunt învârstă, fiind considerat unul dintre
remediile careîmpiedică îmbătrânirea, mai ales dacă se folosescsub formă de tinctură câte 10
picături de 3 ori pezi în diluție cu apa. Se mai poate folosi de asemeneade către copii la
creștere.
Tinctura de muguri: se face din 50 g demuguri proaspeți culeși. Se vor zdrobi și se
vorpune apoi în 250 ml alcool alimentar de 70°. Seține timp de 15 zile la temperatura camerei
în vasermetic închis agitând des. Se strecoară apoi dupăaceastă perioadă, se filtrează și se
pune in sticluțemici.
În funcție de afecțiunea care se tratează, copiiivor lua de 3 ori pe zi câte 3-5 picături
diluate cuapă, iar adulții de 3 ori pe zi între 10 picături și 20picături (1 linguriță) de asemenea
diluate cu apă.
Frunzele: se pot folosi și uscate însă semărunțesc bine atunci când se prepară.
Compoziția chimică a frunzelor: carmol,leucocianidine, celuloză, rezine, tanin, ulei
volatil,vitamina C, săruri minerale.
Proprietăți terapeutice: frunzele au unmarcant efect de curățire a vaselor de sânge
cărorale redă și suplețea. Este remarcabil efectul lor însfera sistemului central nervos, pe care
îl stimulează,foarte eficient.
Se vor folosi sub formă de infuzie: 2 lingurițede frunze mărunțite se vor pune la 250 ml
apă. Seacoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Sepot consuma 2-3 căni de ceaiuri pe zi.
Este indicatsă se consume înainte de mese cu 15 minute.
Tinctura: făcută din praf de frunze uscate obținutecu râșnița de cafea sau din frunze
tăiatefoarte mărunt proaspete. Se vor pune 50 g defrunze uscate (praf) sau 100 g frunze
proaspete la250 ml alcool alimentar de 70°. Se vor ține timpde 15 zile închise ermetic în sticle
care se vor agitades. Se strecoară apoi ți se filtrează. Se poate luacâte o linguriță de 3 ori pe zi,
înainte de mese cu15 minute.
Praf de frunze uscate: se macină frunzele curâșnița de cafea apoi se cern. Se va lua 1
vârf decuțit de 3 ori pe zi.
Se va pune sub limbă pentru 10 minute, apoi seînghite cu puțină apă.
Unguent: praf de frunze 1 parte și untură deporc sau altă masă grasă (unt, margarină,
seu, etc)1 parte. Se va amesteca până la omogenizare. Seung locurile afectate de 2 ori pe zi.
Praf de frunze, sau frunze proaspete 50 g se vorpune în 250 ml oțet alimentar și se lasă
8 zile apoise strecoară. Se poate folosi la urticarii, bătături,mâncărimi de piele.

  28 
 

Frunzele de cătină se pot utiliza laurmătoarele afecțiuni: afecțiuni

circulatorii,afecțiuni urinare, cancer, diaree, edeme, infecțiiurinare, nevroze, reumatism,
inflamațiile splinei înspecial, tromboflebite, umflături, varice.
Fructele - Compoziție chimică: acid linoleic,linolic, arucic, carotenoide, licopen,
tocoferol,zaharuri, pectine, acizi grași esențiali, acid folicși izoramnetol, flavonoide, substanțe
tanante,substanțe minerale ca: fier, calciu, fosfor, magneziu,potasiu, sodiu, etc.
Vitaminele: A, B (întreaga gamă de vitamine Bcare a fost descoperită până la această
dată), C, D,E, F, PP, aminoacizi, etc. Putem spune că este defapt cea mai complexă
polivitamină naturală.
Cătina albă și cea roșie au proprietăți terapeuticesimilare.
Cătina conține o cantitate extrem de marede vitamina C. Din acest punct de vedere
estecomparabilă cu măceșele și conține o cantitate multmai mare de vitamina C decât
citricele.
Acțiune farmacologică: în primul rând este osursă naturală de vitamine fiind declarat
drept unpolivitaminic natural. De asemenea este indicatcelor cu demineralizări. Ajută și la
vindecareaulcerului, infecțiilor urinare și multor altor boli.
Este un energizant puternic, care dă rezultaterapide în recuperarea energiei după efort
fizicși intelectul. Scade durata de convalescențădupă boală. Proprietățile terapeutice ale
planteise adresează tuturor bolilor fiziologice legate demalnutriție, absorbție și prelucrare
defectuoase,deficiențelor de metabolism, maladiilor legate desistemul imunitar, afecțiunilor
determinate deuzură și de stres.
Este de asemenea un protector al organismuluiîn cazul radiațiilor, de aceia se
recomandă la toțicei care fac tratamente contra cancerului cu razesau chimioterapie. Tonifiant
general, are puternicăacțiune antiscorbutică, este astringent și vermifug.
Reface celula ficatului și îl vindecă de foarte multeafecțiuni. Distruge infecțiile sau le
diminueazăîn cel mai rău caz. Face imposibilă înmulțireamicrobilor patogeni. Tonifică
întregul organism,elimină sau limitează procesul inflamator, ușureazăcicatrizarea. Este și
diuretică contribuind și lacurățirea organismului de toxine. Este deosebit deutilă celor care
sufere de cancer, pentru că face maiacceptabilă chimioterapia și chiar luptă cu boala.
Fructele se pot folosi atât intern cât și extern.Pot de asemenea să distrugă viermii
intestinali.Preparatele din cătină albă (sau roșie) asociatecu orice alt medicament, îi măresc
acestuiaconsiderabil efectul, scăzând totodată acțiuneanegativă a medicamentelor de sinteză.
Cătinaeste radioprotectoare, foto-protectoare (protecțiepentru plajă), cicatrizant puternic. Are
29

 
 

efect pozitivîn cazul proastei circulații periferice. Avândefect imunomodulator, se recomandă

în cancer șiHIV (SIDA). E bună în malnutriție, în boli fiziologice.
Sucul proaspăt de cătină este un factor lipotropsefixează asupra grăsimilor, scăzând
colesterolulși reglând metabolismul cu ajutorul colinei șibetainei. Se pot pune câțiva stropi de
suc de Cătinăîn orice suc.
Ambele soiuri de Cătină albă și roșie sunt tonicegenerale, combat diferite forme de
anemie șicontribuie prin conținutul lor de vitamina C, la detoxifiereaorganismului. Datorită
bogăției de vitaminedin complexul B Cătina albă și cea roșieintervine în procesele metabolice.
Cătina este un remediu cu o valoare terapeuticăremarcabilă. Fructele, a căror culoare
variază dela galben până la roșu, se folosesc în tratamentulbolilor cauzate mai ales de carența
de vitamine.
Uleiul de Cătină este folosit ca unguent pentruvindecarea rănilor și refacerea stratului
cutanat,dar și pentru uz intern în tratarea ulcerului stomacalși al celui duodenal, având o
acțiune deosebit depozitivă în tratarea leziunilor produse prin iradieresau expunerea la soare, a
leziunilor mucoaseibucale, ale vaginului sau ale colului uterin, precumși în tratamentele
antihemoroidale.
Preparare și administrare: în primul rând sepot consuma fructe proaspete sau
congelate. Se vorlua minimum 4-5 lingurițe de 3 ori pe zi. Cu câtse vor consuma însă mai
multe cu atât va fi maivizibilă în tratament.
Suc: din fructe proaspete- se zdrobesc 800 g-1 kgde fructe și se pun cu 5 litri de apă și 1
kg de zahăr.Se fierb apoi timp de 1-2 ore, apoi se strecoară. Selasă să se răcească și se mai
adaugă 500 g miere.Se amestecă bine. Se pune în sticle de capacitatemai mică la rece. Se ia
câte 50 ml și se pune 250 mlapă. Se beau 3-4 căni din acestea pe zi. Este foarteutil după boli
de lungă durată, în convalescențăsau ca un supliment de vitamine util în toate afecțiunileunde
este nevoie de suplimente vitaminice.
Contraindicații: diabet, cei care au interdicție lazahăr sau sunt alergici la unul din
componente.
Suc de cătină în 3 variante:
Rețeta de bază pentru sirop: 1 kg fructe decătină, puțină apă, zahăr în volumele
recomandatemai jos:
Mod de preparare: fructele se spală în 2-3 ape,apoi se zdrobesc, cât se poate de bine (cel
maisimplu este să se folosească storcătorul de fructe)și se storc cu ajutorul unui tifon. Sucul
obținutse pune deoparte, iar peste resturi (semințe,coji, etc) se mai poate pune apă (cam o

  30 
 

cincimedin cantitatea totală), se amestecă, se lasă 20-30 minute și se mai storc o dată. Sucul
rezultat seamestecă la rece cu zahăr, în următoarele variante:
- Rețeta 1: 1 parte volum suc, 1 parte greutatezahăr. Exemplu: 500 ml suc și 500 g zahăr
sau250 ml suc și 250 g zahăr.
- Rețeta 2: 1 parte volum suc, 1,5 părți greutatezahăr. De exemplu:500 ml suc, și 750 g
zahăr, sau250 ml suc și 375 g zahăr.
- Rețeta 3: 1 parte volum suc și 2 părți greutatezahăr. De exemplu: 500 ml suc și 1 kg
zahăr sau250 ml suc și 500 g zahăr.
Rețeta 1 este mai acrișoară, rețeta 3 este maidulce. Majoritatea bărbaților preferă rețeta
2.
Copiii preferă rețetele 2 și 3. Doamnele preferărețeta 2. La rețetele 2 și 3 se mai poate
adăugaacid citric (sare de lămâie), după gust.
Dacă nu se bea imediat sucul de cătină seține la rece sau se adaugă 1-2 aspirine la 1
litrude suc. Dizolvarea zahărului se face la temperaturacamerei în care se prepară sucul,
pentrua se păstra vitaminele și aroma. Gustul estefoarte plăcut, seamănă cu un amestec de
caisă șiananas. Culoarea este galbenă portocalie deosebitde plăcută.
Efect: energizant, crește rezistența la efort fizicși intelectual, antigripal, întăritor al
sistemuluiimunitar, anticancerigen, cicatrizant intern șireglator endocrin prin hormonii
conținuți.
Sucul de cătină se bea sub formă de sirop,adăugând apă sau apă minerală (la 20-30
ml sirop-150-200 ml apă) în funcție de gust și de efecteleconstatate. Se poate asocia cu suc de
struguri,zmeură, afine, mere, portocale, lămâi, morcov,varză, asociate chiar 2-3-4 între ele. Se
poateasocia și cu cafeaua neagră, micșorându-i efectul șinocivitatea. Consumul exagerat de
cafea prezintăriscuri în apariția pancreatitei și hipertensiunii.
Proprietăți terapeutice:
- Siropul de cătină dilată vasele inimii și fluidificăsângele.
- Protejează pielea și mucoasele de acțiuneanocivă (contra radiațiilor folosite în
tratareacancerului).
- Ajută la vindecarea psoriazisului și zonei zoster.
- Întărește sistemul imunitar și crește rezistențala efortul fizic și intelectual.
- Biotrofic și biostimulator de excepție.
- Antioxidant eficace, evită formarea radicalilorliberi.
- Precursor al serotoninei, un hormon cerebral curol vasodilatator, care controlează
31
starea de veghesomn,răspunsul la lumină- întuneric și procesul demicțiune nocturnă.

 
 

- Depurativ de excepție, elimină urații și altesubstanțe toxice.

- Diuretic și purgativ, putând fi folosit în tratareaafecțiunilor renale.
- Mărește capacitatea de memorare șiconcentrare.
- Eficace în anemii (conține vitamine dincomplexul B), astenii și în caz de lipsa poftei
de mâncare.
- Are efect hipocolesterolemiant, scade cantitateade trigliceride din sânge.
- Se poate folosi în diabet insulino-dependentavând efecte hipoglicemiante.
- Are acțiune hepatotrofică, fiind indicat în hepatiteși ciroze hepatice.
- Indicat în tratamente geriatrice, datorităacizilor grași nesaturați cu rol în producereade
prostaglandine, cu rol în permeabilitateamembranei celulare, împiedicând îmbătrânirea
șiridarea tenului.
Se poate folosi la următoarele afecțiuni:abcese, acnee, afecțiuni cardiace, afecțiuni
dermatologice,afecțiuni hepatice, afecțiuni virale microbiene,anemie, anxietate, arsuri, arsuri
la stomac,arterită obliterantă, astenie cu stări depresivesau anxioase, astm, ateroscleroză,
avitaminoză,boli cardiovasculare, boli de circulație, bolilemăduvei osoase, bolile sistemului
neuro-endocrin,bolile sângelui, bolile splinei, bronșită, cancer,cheratoză senilă, ciroză
hepatică, cistite hemoragice,colite, colite de putrefacție, depresie,convalescență, crampe
abdominale și stomacale,dermatoze diverse, diabet, diaree, dischinezie biliară,dismenoree,
distrofie, dizenterie, dureri degât, eczeme alergice, eczeme infecțioase, enterite,epuizare
nervoasă, escare, flebite, fragilitatecapilară, furunculoză, gastrite, gingii inflamate,gripă,
hemoragii interne, hepatită acută, hepatităcronică evolutivă, herpes, hipertensiune
arterială,hipertiroidism, ihtioză, îmbătrânire prematură,imunitate scăzută, indigestie, infecțiile
gurii,intervenții chirurgicale, iritațiile alergice ale pielii,laringite, leucemii, limfoame,
menopauză, migrene,osteoporoză, pneumonie, protecția pielii împotrivarazelor ultraviolete și
a frigului, psoriazis, răceală,răgușeală, rahitism, râie, scleroză, scorbut, sensibilitatela boli,
sensibilitate la infecții, sporireapoftei de mâncare, sterilitate feminină și masculină,surmenaj,
tonifiant general, tuberculoză, tuse,ulcer stomacal, varice, zăbală, zona zoster.
- Se mai poate face un alt preparat foarte util încazul în care aveți la îndemână fructe
proaspete. Sevor spăla foarte bine fructele cu multă apă după cele-ați desprins de pe ramuri.
Se pun aceste fructe depreferință într-un vas de sticlă și apoi se vor zdrobicu mâna sau cu o
lingură de lemn. Se pun apoiîntr-o pânză mai rezistentă dacă nu aveți storcătorde fructe și prin
stoarcerea puternică se va extragesucul. După ce nu mai iasă suc din aceste fructese va pune
peste aceste fructe tot în vas de sticlăapă fiartă după răcire, cât să le acoperă și se lasătimp de
12 ore. Se strecoară apoi din nou. Semestecă apoi cu sucul obținut de prima dată și seva lăsa

  32 
 

pentru 12 ore la decantare. La suprafață seva forma o peliculă de ulei fină. Aceasta se va luacu
grijă și se pune în recipiente mici. Se va folosi laintern 3-4 picături de 3 ori pe zi sau extern se
potface cu acest ulei o serie de preparate cosmetice saudermatologice foarte eficiente.
- Fructele rămase (din care s-a stors sucul) sevor pune la uscat. Se poate apoi să se
transforme înpraf care se poate lua intern câte o linguriță de 3 oripe zi, sau se poate folosi
extern la diferite preparate(creme, unguente) în amestec cu ulei, unsoare, seu,vaselină, etc. Se
preferă însă cu ulei vegetal caz încare se va pune peste praf ulei cât să-l acoperă. Selasă 4
săptămâni. Se strecoară și se poate folosi laorice afecțiuni atât intern cât și extern.
Fructe uscate 2 lingurițe de fructe zdrobite saumăcinate se vor pune la 250 ml apă și se
vor fierbetimp de 15 minute. Se strecoară apoi. Se potconsuma 3 căni pe zi.
Praf de fructe râșnite, apoi cernut praful prin sităse va pune sub limbă pentru 10 minute,
după carese înghite cu puțină apă de 3 ori pe zi. Se ia cu30 minute înainte de mese.
Unguent: praf de fructe amestecat cu untură deporc 1:1 și omogenizat prin amestecarea
insistentăa celor două componente dă un unguent excelentpentru afecțiuni dermatologice,
deoarece conținetoate vitaminele necesare refacerii pielii. Se ungelocal în strat subțire de 2 ori
pe zi.
Tinctură din suc- se iau fructele și se zdrobesc,apoi se pun în storcătorul de fructe
(dacă aveți)dacă nu într-o pândă tare și se strâng pentru astoarce sucul. Sucul din fructe se
pune într-o sticlăîn care se va pune aceiași cantitate de alcool alimentarde 70° cât suc este. Se
pune dop și se ținela rece. În mod normal se așteaptă 15 zile apoi sepoate consuma câte o
linguriță diluată de 3 ori pezi cu puțină apă. Se poate însă consuma și imediatce s-a făcut.
Tinctură din praf de plantă. (FRUCTE) este maicomplexă pentru că la această tinctură
se folosescși semințele din fructe. De fapt se macină fructulcu râșnița de cafea cu sâmbure cu
tot. La 50 g depraf de fructe se pune 250 ml alcool alimentar de70°. Se închide ermetic și se
agită zilnic. Se ține latemperatura camerei. Se strecoară după 15 zile șise filtrează. Se pune în
recipiente mai mici. Se valua câte o linguriță de 3 ori pe zi diluată în 100 mlapă.
Vin: la 1 kg de fructe zdrobite se va pune 1 kg dezahăr și 10 g drojdie împreună cu 5
litri de apă. Sepun într-un vas timp de 7 zile agitând des. Dupăaceastă perioadă se va pune un
dop care are unfurtun de cauciuc introdus în el. Capătul furtunuluide cauciuc se pune într-un
borcan cu apă. Se lasăcât timp fermentează 5-6 săptămâni să fermenteze.
După fermentare se va scoate cu grijă uleiul dela suprafață fiind foarte util la multe
tratamente.
Vinul se trage apoi cu un furtun într-un vas mai micși se umple până la gură, să nu mai
33
rămână aer. Sepune un dop care se pune ceară sau se parafinează.

 
 

Se ține timp de 30 de zile când se mai filtrează odată luându-se de pe depunerile care s-
au așezat lafundul sticlei. Se pune în sticle și se parafineazăsau ceară. Este un vin foarte bun la
tratamente șitotuși un vin gustos. Peste fructele din vas se maipoate pune zahăr și apă și se
mai face o dată vin,însă nu medicinal ci pentru un vin de masă.
Se poate consuma ca tratament vinul obținutprima dată câte 50 ml de 3 ori pe zi. La
acest vinse pot pune și plante aromate când se pun fructeleîn funcție de afecțiuni: cimbru,
salvie, busuioc,măghiran, etc.
Se poate folosi la orice afecțiune, pentru cănu există afecțiune care să nu fie influențată
înbine în urma tratamentului cu aceste fructe saucu preparatele din ele. Având toate
vitaminele sepoate lua deci la orice afecțiune, pentru că spredeosebire de vitaminele sintetice
aceste vitamine nuse stochează în organism ca cele sintetice.
Se folosește la: afecțiuni capilare, anemie, anorexie,arsuri, arterite, astenie, astm,
ateroscleroză,avitaminoză, bronșite, cancer, calcul biliar, ciroză,cistită, constipație,
convalescență, degerături,depresie, diabet, diaree, dermatoze, herpes, hepatită,hipertensiune,
hipoaciditate, impotență,infecții oculare, infecții respiratorii, infecțiivirale, insuficiență
ovariană, leucemie, leucoree,micșorarea fluxului menstrual, parkinson, răni,radiații.
Reumatism, boli de rinichi, sida, afecțiunilesplinei, sterilitate feminină și masculină, tbcde
orice natură, tumori, urticarie, etc.

  34 
 

CAPITOLUL V
PRODUSE FARMACEUTICE SI
DERMATOCOSMETICE PE BAZA DE CATINA

Helcor Ulei de Catina 300 mg

Cutie cu 30 capsule gelatinoase.

Indicaţii: Adjuvant în tratamentul bolilor cardiovasculare, tonic general, energizant în
perioadele de efort fizic şi intelectual susţinut, ajutând memoria în stări de oboseală acută sau
cronică, reduce riscul atacurilor cerebrale.Încetineşte procesul de îmbătrânire, se recomandă
ca adjuvant în afecţiunile oculare şi hepatite cronice.Este vitaminizant, antioxidant, tonifiant,
antianemic, îmbunătăţeşte activitatea digestivă, benefic în tratamentul ulcerului gastric şi
duodenal, în tratamentul afecţiunilor coronariene şi oftalmologice.
Compozitie:Fiecare capsulă gelatinoasă moale conţine: ulei din fructe de cătină (Oleum
Hippophae) 300 mg.
Mod de administrare:Adulţi: una – două (1 – 2) capsule de trei ori pe zi, în timpul
meselor.Pentru persoanele suferinde se pot administra maxim 6 capsule x 300 mg pe zi.
Copii (peste trei ani): una – două (1 – 2) capsule pe zi, timp de o lună, în cure de două,
trei ori pe an. 35

 
 

Precauţii:A nu se administra copiilor sub trei ani.A nu se depăşi doza zilnică

recomandată!Acest produs se eliberează fără prescripţie medicală.Acest produs nu înlocuieşte
un regim alimentar variat şi echilibrat.Solicitaţi sfatul medicului dacă alăptaţi, sunteţi
însărcinată sau sub tratament medicamentos.
Producator : Helcor Romania

Elidor Sirop Fier si Catina

Prezentare: flacon 100ml;

Contine:gluconat de fier 5,2g(corespunzator la 620mg Fe activ),extract fluid
hidroalcoolic de Catina 10g,benzoat de sodiu 0,005g,sirop simplu de zahar q.s.ad. 100g.
Aport de fier sub forma de Fe+2 ,cu rol in corectarea sindroamelor anemiilor.
Mod de folosire:copii pana la 5kg:3,5ml-aprox. 1 lingurita (21mg Fe activ);copii intre
5-10kg:7ml;adulti: 15ml,dupa mesele principale.
Producator:Elidor

  36 
 

Fares Capsule Goji,afine si catina F167

Prezentare:flacon cu 60 de capsule;
Ingrediente/capsula:extract de Goji(Lycium barbarum)150mg;fructe de
maces(Cynosbati fructus)150mg;fructe de afin(Myrtilli fructus)100mg;fructe de
catina(Hippophae fructus) 100mg;
Fructele de catina alba aduc un aport important de
vitamina(C,A,B1,B2,B6,B9,D,E,P,PP)si acizii grasi esentiali.Dau rezultate rapide in
recuperarea dupa efort fizic si intelectual ,scad durata de convalescenta.Cresc rezistenta
organsimului la infectii si previn degradarea celulelor prin efectul puternic antioxidant.
Proprietati:antioxidant;tonic general;antianemic;vitaminizant,remineralizant;stimulent
imunitar;antiinflamator;scade colesterolul si tensiunea
arteriala;antiaterosclerotic;hipoglicemiant usor;
Rcomandat in:sindromul de oboseala cronica;slabiciune generala,lipsa de
energie;astenie,anemie,convalescenta;adaptare la stres;creste rezistenta la efort fizic si
psihic;reumatism;diabet zaharat;tulburari de vedere;tulburari de dinamica sexuala ,infertilitate
Mod de administrare:1-2 capsule de 3 ori pe zi,inainte de masa.Durata curei :1-3
luni,sau conform recomandarii medicului.
Producator:Fares

37

 
 

Fares Ulei de catina cu galbenele si sunatoare

Prezentare:flacon 30 ml;
Ajută la creşterea rezistenţei organismului. Favorizeză menţinerea sănătăţii pielii şi
mucoaselor
Ingrediente: ulei de fructe de cătină (Hyppophae fructus) 50%, extracte uleioase de:
flori de gălbenele (Calendulae flos) şi sunătoare (Hyperici herba) 50%.
Efect:Tonic general, antianemic, vitaminizant, imunostimulator, regenerator al
pigmentilor retinieni, antioxidant, antiinflamator, cicatrizant.
Recomandări:
-Uz intern: ulcerul gastric si duodenal, afectiuni hepatice, rectocolită ulcero-hemoragică,
anemii, astenie, afecţiuni oculare (hemeralopie, miopie, hipermetropie, glaucom, cataractă).
-Uz extern: tratamentul local al eczemelor, arsurilor, alergodermiilor, rănilor, rinite
acute şi cronice (picurat în nas), fisuri anale.
Contraindicaţii:Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la oricare din
ingredientele produsului.
Sarcină şi alăptare:Poate fi consumat de femeile însărcinate şi mamele care alăptează.
Efecte secundare şi interacţiuni:La dozele recomandate nu au fost semnalate efecte
secundare sau interactiuni medicamentoase.
Întrebuinţare:
-Uz intern: copii 3-12 ani: 5 picături, de 2-3 ori pe zi; copii peste 12 ani şi adulţi: 15-20
picături, de 2-3 ori pe zi.
-Uz extern: 5-10 picaturi se aplica local pe zona afectată.
Durata unei cure obişnuite este de 6-8 săptămâni sau la nevoie.
Producator:Fares

  38 
 

Hofigal Coenzima Q10 Forte 30 mg in ulei de catina capsule

Prezentare:cutie contine 40 de capsule

Prezentare:Produse destinate suplimentarii dietei datorita calitatilor nutritionale si
functionale ce rezulta din asocierea intre coenzima Q10, uleiul de catina si lecitina, realizand
o combinatie armonioasa cu activitate sinergica intre coenzima Q10, sursa de energie celulara
fara de care celula nu poate sa traiasca, cu proprietati antioxidante deosebite, implicata in
procesele de producere si stocare a energiei din celulele organismului pentru desfasurarea
normala a proceselor biochimice, uleiul de catina, sursa naturala polivitaminica (bogata in
vitamine A, E, C, P, intreg complexul B, carotenoizi), de microelemente bioactive (fosfor,
calciu, fier, magneziu, potasiu) si acizi grasi esentiali, precum si lecitina, substanta naturala
din grupul colinfosfolipidelor, constituient important al membranelor celulare, implicata in
metabolismul lipidelor la nivelul ficatului si un sustinator important neuronal si cardio-
vascular; materia prima activa (uleiul gras) - este obtinuta printr-o tehnologie de presare la
rece.
Compozitie:O capsula acoperita contine 30,00 mg coenzima Q10, 200,00 mg ulei de
catina (Hippophae oleum), 200,00 mg lecitina.
Indicatii:pentru completarea si normalizarea dietelor dezechilibrate (diete cu carente de
proteine, vitamine, microelemente, flavonoizi ori prin aport exagerat de lipide si glucide) in
afectiuni cardiovasculare (cardiopatie ischemica, hipertensiune arteriala, tulburari de ritm
cardiac, cardiomiopatii); pentru suplimentarea nutritionala in suprasolicitari fizice si activitati
intelectuale intense, pentru imbunatatirea capacitatii de concentrare si memorare; stres; in
sportul de performanta; profesii in medii toxice; afectiuni neurologice degenerative; afectiuni
digestive si ale glandelor anexe (ficat, pancreas); parodontopatii; osteoporoza; hipotiroidie;
obezitate; tulburari de menopauza; infertilitate; sindromul oboselii cronice; tonic excelent
pentru persoanele de varsta a treia, apatice; in curele de slabire.
39
Actiuni:antioxidanta, de imbunatatire a proprietatilor reologice ale sangelui, de crestere

 
 

a contractilitatii miocardului si a muschilor striati, antiaritmica, antiaterosclerotica, de

incetinire a procesului de imbatranire al organismului.Contribuie la intensificarea functiilor
cerebrale, este energizant celular; accelereaza tranzitul intestinal si previne senzatia
de balonare; imunomodulatorie; contribuie la mentinerea echilibrului hormonal; antianemica,
detoxifianta, de crestere a rezistentei la efort; de ameliorare a functiei reproductive;
vitaminizanta.
Administrare:60 - 120 mg(2-4capsule) de 2 ori pe zi, de preferat in cure de minimum
40 zile, de 3 - 4 ori pe an sau permanent.
Producator:Hofigal

Hofigal Coenzima Q10 Forte Plus 60 mg in ulei de catina capsule

Prezentare:cutie cu 40 de capsule;
Compozitie/capsula:60 mg coenzima Q10,205 mg ulei de catina(Hippophae oleum);50
mg lecitina si excipienti(hidroxipropilmetilceluloza,guma arabica,frcutoza,glucon delta
lactone,polietilenglicol,polivinilpirolidona K30,carbonat de magneziu,talc,vanilina)pana la
335 mg;
Produse destinate suplimentarii dietei datorita calitatilor nutritionale si functionale ce
rezulta din asocierea intre coenzima Q10, uleiul de catina si lecitina, realizand o combinatie
armonioasa cu activitate sinergica intre coenzima Q10, sursa de energie celulara fara de care
celula nu poate sa traiasca, cu proprietati antioxidante deosebite, implicata in procesele de
producere si stocare a energiei din celulele organismului pentru desfasurarea normala a
proceselor biochimice, uleiul de catina, sursa naturala polivitaminica (bogata in vitamine A,
E, C, P, intreg complexul B, carotenoizi), de microelemente bioactive (fosfor, calciu, fier,

  40 
 

magneziu, potasiu) si acizi grasi esentiali, precum si lecitina, substanta naturala din grupul
colinfosfolipidelor, constituient important al membranelor celulare, implicata in metabolismul
lipidelor la nivelul ficatului si un sustinator important neuronal si cardio-vascular.
Indicatii: pentru completarea si normalizarea dietelor dezechilibrate (diete cu carente de
proteine, vitamine, microelemente, flavonoizi ori prin aport exagerat de lipide si glucide) in
afectiuni cardiovasculare (cardiopatie ischemica, hipertensiunearteriala, tulburari de ritm
cardiac, cardiomiopatii); pentru suplimentarea nutritionala in suprasolicitari fizice si activitati
intelectuale intense, pentru imbunatatirea capacitatii de concentrare si memorare; stres; in
sportul de performanta; profesii in medii toxice; afectiuni neurologice degenerative; afectiuni
digestive si ale glandelor anexe (ficat, pancreas); parodontopatii; osteoporoza; hipotiroidie;
obezitate; tulburari de menopauza; infertilitate; sindromul oboselii cronice; tonic excelent
pentru persoanele de varsta a treia, apatice; in curele de slabire.
Actiuni: antioxidanta, de imbunatatire a proprietatilor reologice ale sangelui, de crestere
a contractilitatii miocardului si a muschilor striati, antiaritmica, antiaterosclerotica, de
incetinire a procesului de imbatranire al organismului. Contribuie la intensificarea functiilor
cerebrale, este energizant celular; accelereaza tranzitul intestinal si previne senzatia
de balonare; imunomodulatorie; contribuie la mentinerea echilibrului hormonal; antianemica,
detoxifianta, de crestere a rezistentei la efort; de ameliorare a functiei reproductive;
vitaminizanta.
Mod de administrare:60-120 mg(1-2 capsule)de 2 ori pe zi ,de preferat in cure de
minimum 40 de zile ,de 3-4 ori pe an sau permanent.
Producator:Hofigal

41

 
 

Vitaminizant cu Macese si Catina Fares

Cutie cu 60 comprimate.
Indicatii:Sustine rezistenta naturala a organismului.
Sursa de vitamina C.Este indicat in stari de debilitate fizica generala, convalescenta,
surmenaj, in prevenirea si tratarea racelii, gripei, guturaiului, a bolilor infectioase.
Contraindicatii:Atentie la diabetici!
Efecte secundare si interactiuni:La dozele recomandate nu se cunosc.
Compozitie:Zahar, extract de Macese (Fructus Cynosbati)si extract de Catina (Fructus
Hippophae) 42,5 mg, vitamina C 34 mg, ulei esential de lamaie 12,75 mg, excipienti.
Efect:Datorita ingredientelor sale bogate in vitamine, preparatul are actiune tonic
generala, vitaminizanta, revitalizanta.
Prezentarea sub forma de comprimate masticabile, dulci, cu gust placut le face deosebit
de usor de administrat copiilor mici.
Mod de administrare:Ca supliment alimentar: 1-2 comprimate masticabile de 3 ori pe
zi intre mese.
Durata unei cure este de 1-3 luni, sau in functie de recomandari.
Producator: Fares

  42 
 

Conimed S Supozitoare cu ulei de catina,ulei esential de lavanda si extract uleios

din rasina de conifere

Prezentare:10 supozitoare x 1g;Conditionat in baghete tronconice de 1g,utilizate in

aplicatii locale(intrarectal).
Produs nou natural obtinut prin procedee speciale din ulei de catina,ulei de
lavanda,extract uleios din rasina de conifere,ceara galbena de albine,DUB PP E3,excipienti.
Are in compozitie uleiul de catina bogat in vitaminele
A,B(B1,B2),C,E,F,carotenoizi,acid folic,acizi grasi nesaturati,ulei de lavanda(un calmant
deosebit),ceara galbena de albine cu efectele ei miraculoase si,nu in ultimul rand,extractul
uleios din rasina bruta de conifere,care are urmatoarele componente principale:acizi
terpenici(rezinici),abietic,levopimaric,acizi aromatici sau alifatici,acid benzoic si derivati
fenilpropanici,rezinoli,ceruri,acizi grasi,ulei volatil bogat in a si b-pinen.
Produsul are o puternica actiune antiinflamatoare,cicatrizanta,antimicrobiana,calmanta.
Produsul este un adjuvant natural cu actiune antiinflamatoare ,cicatrizanta,putand fi
folosit in sfera genitala si anorectala,in anexite acute si cronice,fibromatoza uterina,chisturi
ovariene,afectiuni ale prostatei,cistite si hemoroizi,dureri lombare.
Utilizare:La femei:aplicatii locale(intrarectal),2-4g/zi incepand cu ziua a 5-a a ciclului
mentrual,timp de 3 luni consecutive.La barbati:aplicatii locale(intrarectal),3-4g/zi in caz de
crize hemoroidale,fistule,fisuri anale.
Producator:Elzin Plant

43

 
 

TIS Tisofit Sirop cu propolis,catina,muguri de pin si salcie

Prezentare:sticla 100ml;
Formulă originală care asociază extracte bogate în componente bioactive, cu acțiune
sinergică.
Siropul este ideal pentru vitaminizarea, întărirea și fortifierea organismului, în stări
gripale.
Extractul apos de propolis, standardizat în acizi policarboxilici de tip acid cafeic, are o
structură complexă conținând principii active din propolis, solubile în apă.
Extractul de cătină conține flavone, vitamine hidrosolubile (predominantă fiind vitamina
C).
Compozitia produsului: Extracte naturale: propolis, cătină, muguri de pin, salcie
Administrare:adulti:3 lingurite/zi;copii:1-2 lingurite/zi;
Producator:TIS

  44 
 

Imunogrip junior sirop

Prezentare : flacon de 135g prevazute cu dop cu sigiliu si capac dozator cu diviziuni

de la 1 la 6ml.
Indicatii :Creste rezistenta organismului, oferind copilului tau protectie antigripala si
un aport de vitamine, minerale si oligoelemente esentiale din fructe. Efect rapid si de durata.
Gust placut.
- Creste rezistenta organismului in perioade cu risc crescut de imbolnavire;
- Asigura protectie antigripala;
- Reduce numarul si durata infectiilor respiratorii;
- Cea mai buna protectie o ofera administrarea cu cel putin o luna inainte de expunere la
virusul gripal, astfel incat raspunsul imunitar sa fie asigurat.
Actiune farmacologica :
- Imunostimulator general, nespecific.
- Antibacterian.
- Antiviral.
- Antiinflamator.
- Antialergic.
- Osteoblastic.
- Vitaminizant si aport de minerale si oligo-elemente esentiale din fructe.
Compozitie :Suc de Echinacea purpurea standardizat (min.0,25% polifenoli exprimati
in acid cafeic) 20g, macerat glicerinic din mladite de Rosa canina - Maces 20g, extracte
vegetale din fructe de: 10g, 7,5g,Vaccinium myrtillus - Afin Ribes nigrum - Coacaz negru
Rosa canina - Maces 10g, Hippophaerhamnoides - Catina 7,5g.
Mod de administrare :
45
1- 2 ani: 3ml de 2 ori pe zi;

 
 

2- 4 ani: 3ml de 3 ori pe zi;

4- 7 ani: 5ml de 3 ori pe zi;
Peste 7 ani: 5ml de 5 ori pe zi.
Produsul se administreaza, cu ajutorul capacului dozator, diluat in putina apa. Administrarea
se face intr-un ciclu de 4 zile urmate de 4 zile pauza, pentru o perioada de 4 - 6 saptamani.
Administrarea se poate face pentru o perioada de maxim 4-6 saptamani.
Atentionari: nu se administreaza concomitent cu vaccinarile (se va administra dupa 4-
6 saptamani de la efectuarea vaccinului).
Producator: Plant Extrakt

Bronchocalm X 30 capsule de zi si de noapte

Prezentare : cutie ce contine 20 capsule de 'zi'(galbene) si 10 capsule de 'noapte'

(albastre)
Compozitie:
-capsule de zi:Catina(Hippophae fructus) 0,050g/cps;Lemn dulce (Liquiritiae radix)
0,040 g/cps; Patlagina(Plantagi folium)0,040g/cps; Muguri de pin (Turiones pini) 0,050g/cps.
-capsule de noapte:Floarea pasiunii (Passiflora herba) 0,120g/cps; Ulei de fenicul
(Aetheroleum foeniculi) 0,0005g/cps; Valeriana extract (Valerianae radix extr.)0,150g/cps.
Bronchocalm de zi determina instalarea unui efect expectorant ,fluidizand secretiile
;aduce un aport de vitamine si saruri minerale.
Bronchocalm de noapte contine principii active ce duc la un somn linistit ,alinand
accesele de tuse nocturna.
Mod de administrare:
-1 cps "zi " x2/zi,dupa mesele principale,cu un pahar de apa Pisau apa plata
-1 cps "noapte "/zi,dupa cina ,cu un pahar de apa Pi sau apa plata
Producator:Pro Natura

  46 
 

Dacia Plant Canou Sirop

Prezentare:flacon 200ml;
Siropul obtinut dintr-un amestec de plante atent selectionate are rol de mentinerea
sanatatii in perioada anotimpului rece.Este realizat dupa retete traditionale, imbinand
cunostinte autohtone si ayurvedice cu cele mai recente studii asupra plantelor de leac. Contine
uleiuri estentiale care ii cresc viteza de actiune, marandu-i eficienta terapeutica.
Compozitie:infuzie (35,97%) [echinacea (Echinacea purpurea), parti aeriene (30%); soc
(Sambucus nigra), flori (17%); cuisoare (Eugenia caryophyllata), extract apos 6:1 din frunze
si muguri (12,5%); ghimbir (Zingiber officinale), extract hidroalcoolic cu 2,5% gingeroli din
rizomi (12,5%); iarba-mare (Inula helenium), radacini (12,5%); lemn-dulce (Glycyrrhiza
glabra), radacini (12,5%); catina (Hippophae rhamnoides), extract 5:1 din fructe (2,5%);
propolis, extract hidroalcoolic (0,5%)]; uleiuri esentiale (0,01)[busuioc (Ocimum
basilicum)(30%), salvie (Salvia officinalis) (30%), scortisoara (Cinnamomum zeylanicum)
(30%), cimbru-de-cultura (Thymus vulgaris) (5%), tea-tree (Melaleuca alternifolia)(5%)],
zahar invertit (pentru obtinere se foloseste zahar brut maxim 64%, apa purificata si acid
citric).
Raport plante/apa 1:10
Contribuie la
- functionarea normala a sistemului respirator si imunitar
- eliminarea senzatiei de rece (frig) din organism
- ameliorarea circulatiei sanguine
Contraindicatii: Diabet zaharat, alergie la propolis sau la produse apicole, alergie la
oricare dintre componentele produsului.
Administrare:Adulti si tineri peste 15 ani: cate o lingura de sirop de 3-4 ori pe 47
zi,

 
 

inainte de mese.Siropul poate fi administrat ca atare sau diluat in 100ml de apa (jumatate de
pahar).
A se agita inainte de administrare!
Producator:Dacia Plant

Dezinflan Gat Spray-copii peste 2 ani

Prezentare:flacon 20ml prevazut cu pulverizator special ;

Compozitie/1ml:contine ulei de galbenele 0.08ml,ulei de catina 0.1ml.
Alte ingrediente:ulei de bergamota(parfum) si ulei vegetal.
Sprayul este recomandat in cazul inflamatiilor mucoasei bucale si faringiene si pentru
ingrijirea pielii in cazul escoriatiilor,leziunilor si arsurilor cutanate.
Mod de utilizare:agitati recipientul inainte de pulverizare !
Introduceti pulverizatorul in cavitatea bucala sau pozitionati-l in zona in care pielea este
afectata.
Apasati pompa de 3 ori consecutiv(in acest mod se elibereaza aproximativ 250mg de
produs).
Produsul se va aplica de 1-3 ori pe zi.
Dezinflan poate fi administrat copiilor mai mari de 2 ani .
Copiii de pana la 6 ani trebuie sa foloseasca produsul sub supravegherea unui adult.
Producator:Silvanols LTD , Riga-Letonia

  48 
 

Cosmetic Plant Lotiune Tonica cu ulei de catina si masline

Prezentare:flacon 250 ml
Loţiunea tonică fără alcool purifică şi împrospătează tegumentul îndepărtând
impurităţile şi urmele de fard.
Conţine vitamina E, pantenol, ulei de cătină şi măsline solubilizate.
Tonifiantă, vitaminizantă şi non-grasă, îmbunătăţeşte funcţiile biologice ale pielii şi
activează circulaţia sângelui.
Mod de utilizare:Se aplică pe pielea feţei, după demachierea cu laptele demachiant-
vitaminizant cu ulei de cătină şi măsline, cu ajutorul unei dischete cosmetice îmbibate cu o
cantitate suficientă de loţiune.
Proaspătă şi curată, pielea va fi perfect pregătită pentru aplicarea cremei vitaminizante
de zi sau a celei antirid de noapte din aceeaşi gamă.
Producator:Cosmetic Plant

49

 
 

Fares Crema cu catina,galbenele si sunatoare P130

Prezentare:cutie 20g;
Ajuta la mentinerea sanatatii pielii
Compozitie: Vaselina (Vaselinum album), lanolina (Adeps lanae anhydricus), ulei de
cătină (Hippophae oleum) 10%, extract de flori de galbenele (Extractum Calendulae flos) si
sunatoare (Extractum Hyperici herba) 10%, stearina (Stearinum).
Efect: antiinflamator, cicatrizant, emolient.
Recomandari: eczeme, arsuri, iritatii ale pielii, alergodermii, rani, fisuri anale.
Contraindicatii: in caz de alergie la unul dintre componenti.
Intrebuintare:Se aplica local, de 2 ori pe zi. Nu se aplica pe rani deschise.
Pastrare:ferit de lumina, la loc uscat si temperatura mediului ambiant.
Testat dermatologic.
Avizat de Ministerul Sanatatii.
Producator:Fares

  50 
 

Ortos Sapun de toaleta cu catina si sunatoare

Prezentare:sapun solid 100g;

Nutritiv, antirid și antiinflamator.
Antiinflamator și antiseptic, are rolul de a preveni oxidarea cauzată de poluare la
nivelul pielii și îmbunătățește aspectul acesteia.
Producator:Ortos

Elmiplant Skin Moisture Lapte demachiant pentru ten uscat/sensibil

Prezentare:flacon 200 ml;

Compozitie : Extract din petale de trandafir, Iricalmin, ulei de catina, ulei de Jojoba,
ulei de masline, ulei din samburi de caise, vitamina C, vitamina E.
Administrare : Se aplica dimineata si seara, pe fata, prin masaj usor, cu ajutorul
discurilor demachiante.Pentru a finaliza procesul de demachiere, Elmiplant va recomanda
utilizarea Lotiunii tonice pentru ten uscat-sensibil. 51

 
 

Indeparteaza chiar si machiajul waterproof, curata eficient si delicat tenul, iar pielea
devine catifelata, mentinandu-si natural de hidratare.
Descriere : Laptele demachiant pentru ten uscat si sensibil are o formula blanda, non-
iritanta, conceputa pentru a asigura tenului o curatare eficienta si delicata.
Contine agenti de curatare si hidratare blanzi care sa nu usuce sau sa irite tenul.
Indeparteaza eficient chiar si machiajul waterproof, calmeaza si hidrateaza, fara a lasa
pe piele o pelicula uleioasa.
Uleiurile de Jojoba si samburi de caise ii asigura tenului hidratarea necesara, iar
complexul de vitamine format din ulei de catina si Vitaminele C si E are rol hidratant si
protector.
Suplimentul de vitamina C are rol antioxidant, previne pigmentarea pielii, conferindu-i
luminozitate.Nu irita ochii.

Tis Baby 4 You Crema pentru copii

Prezentare: tub 50ml;

Ingrediente:petrolatum,aqua,lanolin,alcohol,zinc oxide,cera alba,glycerin,Hippophae
rhamnoides,Plantago major,glyceryl stearate,sodium borate,ceteareth-
12,parfum,methylparaben,propylparaben,BHA.
Este un produs destinat pielii sensibile a copilului,prevenind eritemul fesier.Extractul de
patlagina si uleiul de catina au proprietati antibacteriene si cicatrizante.Oxidul de zinc are
efect antiinflamator.
Mod de utilizare:se aplica pe piele in strat subtire si se maseaza usor.
Producator:TIS Farmaceutic SA

  52 
 

BIBLIOGRAFIE

Bălăşcuţă N., Stănescu V., Petrovici I., Elena Stuparu, Teodora Damian –
Zonarea, selecţiaşi cultura intensivă a speciilor şi soiurilor de arbuşti fructiferi în fondul
forestier, Redacţia de propagandătehnico-agricolă;
Beldeanu E.,1975 – Cercetare privind fructificarea şi proprietăţile unor produse
primare obţinute din fructe de cătină albă – UniversitateaBraşov;
“Revista pădurilor” nr.3/1991 şi nr.2/1992, Editura Romsilva R.A., Filiala Teritorială
Sibiu.
Beldeanu C., – 1972 - Cercetări privind creşterea fructelor de cătină albă –
Buletinul Universităţii Braşov. Seria B. Economie forestieră -volXIV;
Beldeanu C., – 1974 - Cercetări privind producţia de fructe pe exemplar la
cătina albă. Revista pădurilor – Industria lemnului seria Silvicultură si Exploataţia
pădurilor nr.3;
Bondor Viorica, Georgescu Alexandra, Marchidan Al., 1977 – “Valorificarea
în scop alimentar a fructelor de cătină”,pag.8;
Botez M., Bădescu Gh. şi Botar A.,1984 - Cultura arbuştilor fructiferi, Editura
Ceres, pag.168;
BotezM.,BădescuGh.,BotarA.,1984–Culturaarbuştilorfructiferi.Editura
Ceres;
BradI.,BradIoanaL.,RaduFlorica,2002–Cătinaalbă,ofarmacieîntr-oplantă – Ed.
TehnicăBucureşti;
Brad I. şi Silva F., –1973- Valorificarea superioară a fructelor de cătină albă
Referat cu rezultate finale obţinute în cadrul programului de cercetare 16 al I.C.C.P.P.I.
Fundulea – Bucureşti, manuscris;
Bendorf Florica, Georgescu Alexandra, Marchidan Alina, 1997 –
Valorificarea în scop alimentar a fructelor de cătină albă – Îndrumări tehnică nr. 28.
Bucureşti;
Damian I. şi colaboratorii,1963 - Cercetări asupra înrădăcinării unor specii
arbustive. Lucrări ştiinţifice – Fac.de Silvicultură şi exploataţia pădurilor, Vol.IV,
Brasov;
Darmer G., 1952-Der sanddorn als wild-und Kulturpflauze, S. Hirzel Verlag(
Editura) Leipzig –R.D.G.; 53

 
 

Demetrescu I.C., 1942 - Cătina în loc de rasuri, “Revista Pădurilor”pag. 3-4;

Demetrescu I.C.,1942- Virtuţile cătinei de râu, “Revista Pădurilor”pag. 7-8;
Eugen C.Beldeanu, - Teza de doctorat – prof.dr.ing.VasileAndreescu;
Enescu V. şi Stegăroiu V., 1954 - Analiza seminţelor de cătină albă – “Revista
Pădurilor”nr.3;
Flora R.P.R.,1956 - vol.IV.Ed.Acad.R.P.R.Bucureşti;

Georgescu C.C., 1928 - Contribuţii la studiul pădurii Letea, ”Revista

Pădurilor”pag.10;
Grigorescu E., 1961 - Conţinutul în acid ascorbic al fructelor de cătină albădin
R.P.R. –Farmacia;
Grigorescu E.,1963 - Contribuţii la studiul formacognostic şi fitochimic al speciei” –
H.R.L. indigena – Teza de doctorat-Manuscris-1963;
Grigorescu E. şi Platon,1964 - Date în legătură cu valoarea vitaminică a
fructelor de H.r. din R.P.R. “Revista medico-chirurgicală “ Iaşipag.2;
Lupe, I.Z.,1963 – Să valorificăm integral fructele de cătină albă, un preţios
produs accesoriu al pădurii “Revistapădurilor”pag.8;
Manea Ştefan, Cătina şi uleiul de cătină – Editura Tridona,Olteniţa.
Marcoiu A,VăetuşT..,1973 - Metode şi procedee de recoltare, păstrare pe
termen scurt a fructelor de cătină albă – Institutul Central pentru documentare silvică –
Bucureşti, ”Manuscris”;
Mrazewski S. şi Babowska E.,1960 - Utilizarea fructelor de cătină albă în
industria alimentară în Przem –Spoz.12( traducere I.D.T. Institutul Documentare
Tehnică);
Panaitescu C. şi Podeanu Gh.,1966 - Cătina albă sursa de vitamine şi
perspective de valorificare “Documentare curentă“pag.2;
Stoica V., Marinescu I.,1973 - Cercetări în scopul valorificării pe cale chimico-
farmaceutică a fructelor de cătină albă la I.C.P.A. Bucureşti,“Manuscris”;
Studiu informativ asupra cunoştinţelor referitoare la biologia speciei H.r.,
compoziţia chimică a fructelor şi utilizarea lor.( Consiliul Naţional de Stiinţă Tehnică –
C.N.St.T) – Bucureşti1970;
Traci C.,1958 – Cultura cătinei albe(H.r.) la altitudine mai mare decât limita sa
naturală de vegetaţie ,“Revista Pădurilor” pag.4;

  54