INTRODUCERE

Pulberile sunt preparate farmaceutice solide alcătuite din particule uniforme ale uneia sau
mai multor substanţe active, asociate sau nu cu substanţe auxiliare şi care sunt folosite ca atare
sau divizate în doze unitare.

Pulberile sunt printre cele mai vechi forme de administrare a medicamentelor, iar
preparările de pulberi şi împărţirea lor în doze constituie una dintre cele mai uzuale operaţiuni
din officina (ocupând 20-25% din totalul formelor prelucrate).
Aceste preparate provin din substanţe chimice sau produse vegetale aduse la un grad de
diviziune corespunzător pentru a asigura omogenitatea şi a facilita administrarea.
Dintre operaţiunile cele mai importante pentru obţinerea pulberilor enumerăm:
pulverizarea, cernerea şi amestecarea.
Pulberile se pot administra pe cale orală sau se pot aplica pe piele sau pe mucoase
(pudrele). Sub aspect fizico-chimic, pulberile sunt definite ca sisteme disperse heterogene de
substanţe solide în mediu gazos, caracterizate prin structură solidă şi prin sisteme capilare
închise de particulele substanţei solide. Gradul de fineţe al pulberilor este dependent de forţele
de coeziune intermoleculare rezultate din structura substanţelor care se iau în lucru şi de modul
de preparare.
Din punct de vedere static, pulberile sunt conglomerate de particule cu stare de agregare
solidă, de forme şi dimensiuni caracteristice, din cauza forţelor de adeziune care acţionează
asupra particulelor cât şi datorită spaţiilor capilare închise între particulele conglomeratelor. În
funcţie de umplerea cu aer a spaţiilor capilare, pulberea se poate caracteriza printr-o afânare mai
mică sau mai mare.
O mare importanţă prezintă forma particulelor pulberii, care determină proporţia
volumelor dintre substanţa solidă şi aerul interpus între particule.
Astfel:
• formele sferice, sferoide şi de plăcuţă a particulelor sunt optime pentru
împachetarea densă, compactă;
• formele aciculare sau de bastonaş se vor dispune neordonat, rezultând o masă relativ
spongioasă, poroasă.

-1-
 • în cazul ideal al pulberilor homodisperse proporţia particulelor solide exprimate în
volum procentual este de maxim 74%, iar spaţiile de umplere cu aer de 26%;
• în cazul pulberilor polidisperse (situaţia cea mai obişnuită în practică), proporţia
particulelor solide poate fi mai mare.
Din punct de vedere cinetic, pulberile prezintă unele asemănări fizice cu lichidele,
deoarece au un caracter mobil, fluid determinat de mărimea, forma, umiditatea şi
capacitatea de adeziune a particulelor.
Suprafeţele comune de contact dintre particule se pot deplasa după capacitatea de
frecare şi adeziunea existentă.
Acest caracter mobil al pulberilor se evidenţiază în cazul operaţiunilor de: amestecare,
transvazare, divizare şi ambalare.
Din punct de vedere fizico-chimic pulberile pot forma, în funcţie de mărimea
particulelor, natura lor şi acţiunea reciprocă cu mediul de dispersie:
• dispersii grosiere;

• dispersii macroeterogene;

• macrodispersii;

• dispersii coloidale;

-2-
 Cap. I AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE PULBERILOR CA FORMĂ
MEDICAMENTOASĂ

Într-o pulbere, în mod obişnuit, particulele nu au aceeaşi mărime ci ele pot fi de la

ordinul micrometrilor până la dimensiuni de ordinul milimetrilor,

prezentând o mare distribuţie granulometrică.

Gradul de fineţe şi mărimea particulelor sistemului dispers reprezentat de pulberi,

dimensiunea particulelor substanţelor medicamentoase a căpătat o mare importanţă în
cadrul noii ramuri biofarmacia, care a relevat influenţa esenţială a gradului de dispersie a
unei pulberi asupra resorbţiei şi eficacităţii terapeutice a unor substanţe medicamentoase.
De exemplu:

• griseofulvina mărunţită ultrafin (micronizată cu o suprafaţă specifică de 1,3-1,6

m2/g) permite vindecarea unor micoze ale pielii, folosind doar jumătate din doza utilizată
(în cazul griseofulvinei standard);
• fenotiazina mărunţită la 1-2 µm a avut o activitate antihelmintică superioară în
experimentele pe ovine, în comparaţie cu fenotiazina uzuală;
• cloramfenicolul influenţează în funcţie de mărimea cristalelor concentraţiile
sanguine proprii la aproape toate speciile de animale. S-a constatat că, diferitele feluri de
cloramfenicol sunt deosebite ajungându-se la concluzia că rata absorbţiei acestui
medicament este influenţată de raportul dintre suprafaţa cristalului utilizat şi masa
acestuia;
• sulfamidele sub formă de pulberi foarte fine se resorb mult mai repede în cazul
administrării orale. în cazul sulfadiazinei de exemplu, doza se poate reduce semnificativ în
cazul administrării de pulberi micronizate cu un diametru egal cu 1/350 din dimensiunea
uzuală a particulelor;
• cortizonul cu o mărunţire grosieră va avea o acţiune de 20 de ori mai lentă decât cel
fin micronizat;

-3-
 • acetatul de medroxiprogesteron folosit micronizat (cu o suprafaţă specifică de
7,4m2/g) şi nemicronizat (1,2 m2/g) a avut o rată de eliminare renală a metaboliţilor de
2,23 ori mai mare în cazul produsului micronizat faţă de cel nemicronizat;
• acidul acetilsalicilic poate produce hemoragii gastrointestinale în
funcţie de mărimea particulelor administrate. Astfel s-a constatat că acidul acetilsalicilic
administrat în particule grosiere (1680µm) determină hemoragii gastrointestinale mult mai
frecvent şi mai puternice decât acelaşi medicament pulverizat fin (125µm);
• glicodiazinul obţinut sub formă de pulbere (cu suprafaţa de 2,46 m2/g) a determinat
o scădere a glicemiei de 1,5 - 2 ori comparativ cu pulberi având 0,26 şi 1,07 m2/g ca şi
suprafaţă specifică.
Dacă în general un grad de dispersie avansat al pulberilor este avantajos pentru
resorbţia şi eficacitatea produselor medicamentoase există şi situaţii când nu se indică
mărimea redusă a particulelor pulberilor.
Astfel:
• nitrofurantoina cu particulele de 10 µm după administrare poate provoca vertij şi
vomă.
• sulfatul de bariu, adus sub formă de particule foarte fine poate provoca iritaţie
stomacală (datorită granuloamelor ce se formează);
• sulful coloidal fin pulverizat poate fi absorbit masiv ducând la intoxicaţii.
Pulverizarea avansată poate duce chiar la schimbarea activităţii unor
medicamente.

De exemplu:

• hidroxipropiofenorta utilizată ca substanţă inhibantă a hormonului gonadotrop,

printr-o pulverizare foarte fină capătă calităţi estrogenice.
Din punct de vedere tehnologic, reducerea prea avansată a mărimii particulelor unei
pulberi poate duce la anumite inconveniente:
• scăderea solubilităţii prin formarea unor agregate care se dizolvă greu;
• modificarea proprietăţilor reologice ale pulberilor, ceea ce influenţează exactitatea
dozării în cazul comprimării, divizării, etc.;
• absorbţia umidităţii este favorizată fiind proporţională de obicei cu gradul de
pulverizare;

-4-
 • stabilitatea substanţelor se reduce mult în funcţie de fineţea pulverizării. De aceea,
luând în considerare punctele de vedere enunţate, gradul de fineţe ai pulberilor se va
alege:
În funcţie de tipul formei farmaceutice de administrare.
De exemplu pulberile:
• cu rol absorbant şi de uz intern greu solubile se vor aduce la un grad ridicat de
fineţe;
• de uz intern solubile se vor aduce la un grad de diviziune mediu (sub formă de
pulberi semifine);
• destinate unguentelor oftalmice tip suspensie se vor aduce la un grad de diviziune
ridicat (10-20µm);
• destinate unguentelor dermice dimensiunea particulelor poate fi mai mare (60-
100µm);
• în cazul drogurilor vegetale, destinate de a fi supuse unor procedee extractive, se
va alege o dimensiune grosieră.
• în cazul preparării unor aerosoli cu resorbţie transpulmonară sub formă de
aerosuspensii, mărimea particulelor este esenţială (aprox. 5µm).

Avantaje:
Administrarea sub formă de pulberi oferă multe posibilităţi de asociere a
substanţelor medicamentoase şi asigură o dozare relativ precisă a acestora. Cele mai
importante calităţi sunt:
• permit obţinerea unui amestec intim şi omogen a două sau mai multe componente;
• stabilitatea acestei forme farmaceutice este mai mare, comparativ cu preparatele
lichide, unde reacţiile chimice dintre componente se pot produce mult mai rapid;
• dizolvarea rapidă în fluidele corpului (a pulberilor fine solubile) şi o acţiune mai
promptă decât în cazul altor forme solide (comprimatele sau drajeurile);
• micșorarea iritației mucoasei tractului digestiv datorită trecerii rapide în soluţie a
pulberilor pentru uz oral;
• substanţele aduse sub formă de pulbere permit o extracţie superioară a principiilor;
• sunt mai uşor de înghiţit şi amestecat cu furajele pulberile de uz oral;

-5-
 • pulberile de uz intern pot fi amestecate înainte de ingerare cu lapte, ceai, apă sau
alte lichide potrivite administrării;
• datorită suprafeţei mărite de contact facilitează acţiunea terapeutică.
Dezavantaje
Sunt reprezentate în principal de:
• alterarea mai uşoară a principiilor activi sub acţiunea agenţilor atmosferici şi a
microorganismelor acest fapt determinând o stabilitate şi conservabilitate mai redusă
(datorită suprafeţei de contact mari);
• gustul neplăcut şi efectul iritant pentru mucoase, care determină condiţionarea
multor pulberi în comprimate şi drajeuri.

-6-
 Cap.II CLASIFICAREA ŞI PROPRIETĂŢILE PULBERILOR

Cap. II.1 CLASIFICAREA PULBERILOR

Pulberile se clasifică după:

Compoziție:

• pulberi simple, constituite dintr-o singură substanță sau drog;

• pulberile compuse (sau amestecuri) constituite din două sau mai multe substanţe
active sau droguri.

Acestea se pot clasifica la rândul lor în:

• pulberi cu substanțe puternic active sau toxice;
• pulberi cu substanțe higroscopice și delicvescente;
• pulberi cu substanțe eutectice;
• pulberi cu săruri și apă de cristalizare;
• pulberi cu extracte;
• pulberi cu substanțe oxido-reducătoare;
• pulberi cu chimioterapice;
• pulberi cu antibiotice(Fig. II.1.1);
• pulberi cu substanțe colorante, etc.;

Fig. II.1.1 Pulberi cu antibiotice

-7-
 Lekomycin A (Lek), Conține: lincomicină și gentamicină.
Amoxicilav 62,5% (Lek), Conține: amoxicilină.

Mod de întrebuinţare:
Pulberi de uz intern, care se administrează pe cale orală (Fig.II.1.2); pulberi de uz
extern, care se aplică pe piele sau mucoase(pudrele) sau cu scop dezinfectant (Fig.II.1.3);

Fig. II.1.2 Pulberi orală Fig. II.1.3 Pulbere dezinfectantă solubilă

Mod de dozare:
• pulberi nedivizate (nedozate), presupun cântărirea cantităţii prescrise şi eliberarea
ca atare, o singură dată;
• pulberi divizate (dozate), presupun pregătirea, cântărirea cantităţilor prescrise şi
împărţirea în numărul de doze solicitat; Astfel:
- dozarea prin metoda divizată în care se cântăreşte cantitatea prescrisă şi se împarte,
folosind fie o linguriţă de dozat pulberi, fie presărând pe cartele doze cât mai egale, fie
modelând pulberea într-o formă geometrică ce mai apoi se împarte egal.
Această metodă se poate folosi numai pentru substanţele aparţinătoare grupului
Anodina.
Eroarea admisă în această situaţie este 8-15%.
- dozarea prin metoda dispensată impune cântărirea fiecărei doze în parte. Este o
metodă precisă şi se aplică la toate substanţele din grupa Separanda şi Venena. Acest mod
de dozare este mult mai riguros, dar operaţiunea necesită timp mai îndelungat.

Natura prescripţiei:

• pulberi oficinale, preparate după indicaţiile farmacopeei;

-8-
• pulberi magistrale, preparate după indicaţiile reţetei;
• pulberi tipizate, preparate de industrie.
Gradul de fineţe:
• pulberi coloidale (impalpabilis);
• pulberi extrafine, care trec prin sita Nr. IX;
• pulberi foarte fine (subtillissimus), care trec prin sita Nr. VIII;
• pulberi fine (subtilis), care trec prin sita Nr. VII;
• pulberi mijlocii, care trec prin sita Nr. VI;
• pulberi groscioase (grossus), care trec prin sitele Nr. IV-V.
Origine:
• pulberi de natură minerală;
• pulberi de natură vegetală;
• pulberi de natură animală;
• pulberi din produşi de sinteză.
Cap. II.2 PROPRIETĂȚILE PULBERILOR

Pulberile pot fi considerate sisteme disperse în care faza dispersată este atât de
concentrată încât particulele se ating reciproc, dar acest contact este destul de relativ.
Particulele componente pot fi deplasate relativ uşor, de aceea se vorbeşte de
„curgerea pulberilor”. Pulberile sunt constituite din particule solide, fine, care îşi
păstrează caracterele proprii. Particulele individuale pot diferi ca formă şi dimensiuni.
Prin particulă se înţelege: unitatea cea mai mică a unei pulberi, particulele care nu
pot fi micşorate ulterior decât prin ruperea legăturilor cristaline sau moleculare sunt
denumite particule primare.
Particulele pot fi: substanţe individuale sau substanţe amorfe. În pulberi se pot găsi
agregate de particule care iau naştere din particule individuale(prin procese ca: sinterizarea
sau creşterea cristalelor).
De asemenea, se mai pot găsi şi aglomerate constituite din mai multe particule
asociate la care forţele de legătură sunt de natură diferită (sarcini electrice, adeziune,
frecare etc.).
Spre deosebire de agregate, aglomeratele pot fi uşor desfăcute prin cernere, triturare
sau agitare. În general, un sistem pulverulent este constituit atât din particule primare cât şi

-9-
din agregate şi aglomerate, cu dimensiunile particulelor diferite (a căror limită maximă este
100µm). Forma şi dimensiunile unei particule sunt dependente de procesul prin care au fost
obţinute şi de forţele intramoleculare de coeziune.
Proprietăţile specifice pulberilor sunt:
• proprietăţile dimensionale, forma, dimensiunea şi mărimea suprafeţei specifice
influenţând calitatea produselor medicamentoase. Deoarece cel mai adesea forma
particulelor este neregulată nu este posibilă precizarea unei mărimi absolute a particulelor,
pentru aceasta folosindu-se aşa-numitul "diametru echivalent al particule”;
• proprietăţile superficiale; la suprafaţa particulelor se găseşte un câmp de forţe ce
atrag vaporii sau gazele determinând absorbţia acestora.
Absorbţia vaporilor de apă este importantă mai ales în cazul substanţelor higroscopice sau
a celor care se descompun în prezenţa apei. Pulberile fine (cu suprafaţă specifică mare) pot
absorbi cantităţi apreciabile de apă, ceea ce poate influenţa nefavorabil stabilitatea şi
conservabilitatea preparatelor.
În funcţie de tipul lor, aceste forţe pot fi: de natură fizică (Van der Waals) şi de
natură chimică (chemosorbţia).
• proprietăţile reologice, curgerea pulberilor poate fi asemănată cu comportarea
fluidelor, care prezintă capacitatea de deformare plastică. Curgerea este influenţată de:
forma şi mărimea particulelor, de coeziunea dintre particule şi de gradul de umiditate.
• proprietăţile farmaceutice, cele mai importante sunt cele care pot influenţa dozarea
corectă, conservabilitatea, stabilitatea şi eficacitatea, care la rândul lor pot influenţa
promptitudinea efectului terapeutic.

- 10 -
 •

Cap.III PREPARAREA PULBERILOR

În prepararea pulberilor se folosesc o serie de operaţiuni generale de tehnică

farmaceutică (uscare, mărunţire, pulverizare, cernere, clasarea, amestecare şi dozare).
 Uscarea pulberilor
Indiferent de natura lor, substanţele (cu unele excepţii) se pulverizează mai bine dacă
sunt uscate. Modul cel mai simplu de uscare este expunerea la aer liber (în cazul
substanţelor care nu sunt influenţate de factorii externi). În acest scop, substanţele se întind
în strat subţire, pe coli de hârtie sau plăci de sticlă, într-un spaţiu ferit de umiditate. Pentru
a grăbi procesul de uscare, substanţa se amestecă din când în când, iar încăperea se
ventilează.
Substanţele termostabile se pot usca la: etuvă, dulapurile şi camerele uscătoare,
radiaţiile calorice. În cazul în care substanţele sunt termolabile se poate apela la
exicatoarele simple sau cu vid.
Umiditatea materialelor poate fi legată prin:

• forţele capilare, în microcapilarele materialului cu un diametru mai mic de

10 5 mm, se formează discuri concave, deasupra cărora tensiunea de saturaţie fiind mai
scăzută produce condensarea vaporilor. Îndepărtarea apei legate în acest fel este dificilă,
deoarece temperatura necesară evaporării trebuie să fie suficient de mare (astfel ca să
asigure ca tensiunea de saturaţie a capilarelor să depăşească tensiunea de vapori a aerului
ambiant;
• absorbţie (prin forţe Van der Waals şi forţe electrostatice);
• osmoză, mai ales în cazul substanţelor cu caracter coloidal având proprietăţi de
gelificare;
• mecanică, formată din apa condensată în capilarele şi suprafaţa porilor.
Factorii care influenţează uscarea:
La uscarea unei substanţe solide şi compacte trebuie să se ţină seama de :
- viteza de difuziune internă a apei în material;

- 11 -
 - viteza vaporizării la suprafaţă.
Relaţia lui Dalton exprimă legătura între viteza uscării, cantitatea de lichid vaporizat
în unitatea de timp şi factorii care influenţează vaporizarea, după relaţia:
S (F  f )
V K
P
unde:
- V - viteza de vaporizare (numărul de molecule gazoase volatilizate în unitatea de
timp) exprimată în kg/h;
- K - constantă (dependentă de natura substanţei de uscat şi condiţiile de lucru)
- S - suprafaţa de vaporizare, exprimată în m2
- F - tensiunea vaporilor saturaţi la temp. la care se află suprafaţa substanţei de uscat,
exprimat în mm Hg
- f - tensiunea vaporilor existenţi în atmosfera de deasupra substanţei de uscat, în
mmHg
- P - presiunea ambiantă totală.
Din relaţia de mai sus se pot preciza factorii cu care se poate interveni practic pentru
mărirea vitezei de vaporizare: încălzirea (creşte valoarea lui F), prin curent de aer (reduce
valoarea lui f), mărind diferenţa F-f, prin reducerea presiunii P cu ajutorul unui dispozitiv
de reducere a presiunii.
Diferenţa F-f mai poate fi mărită şi prin utilizarea substanţelor deshidratante
(silicagel, oxid de calciu, clorură de calciu, pentaoxid de fosfor etc.).
În realizarea practică a operaţiei de uscare este foarte importantă durata uscării
exprimată cu ajutorul relaţiei:

G (u 1  u 2 )
T
AxUxS
unde:
- G - cantitatea de substanţă ce rezultă din uscare, exprimată în kg
- u'-u3 - diferenţa dintre umiditatea iniţială şi finală a materialului raportată la un kg
substanţă uscată, exprimată în kg
- A – coeficient
- U - viteza de uscare, în kg/m2 h
- S - suprafaţa totală a materialului, în m2

- 12 -
 Viteza de uscare este factorul cel mai important în acest proces umiditatea
descrescând continuu, pe măsură ce materialul se usucă.
Practic în prima jumătate a timpului de uscare, materialul cedează circa 90% din
umiditatea lui, iar la jumătatea a doua, restul de 10%, punctul de trecere între cele două
perioade fiind denumit punct critic, iar umiditatea materialului în acest moment umiditatea
critică.
În practică nu se caută realizarea unei uscări complete (care teoretic nici nu este
posibilă) ci se urmăreşte atingerea umidităţii de echilibru (a cărei valoare diferă după
natura substanţei considerate), cu alegerea metodei de uscare pe lângă cunoaşterea acestui
parametru se va avea în vedere grosimea stratului de substanţă, amestecarea materialului pe
timpul uscării, starea higrometrică a aerului etc.
În industria de medicamente uscarea se realizează cu ajutorul uscătoarelor.
În imaginile de mai jos(Fig. III.1) sunt redate diferite tipuri de uscătoare.

Fig. III.1 Diferite tipuri de uscătoare industriale.

- 13 -
 Oricare ar fi procedeele de uscare, acestea au dezavantajul de a folosi căldura, care
influenţează negativ calitatea pulberilor. în cazul în care uscarea se realizează la
temperaturi inferioare lui 0°C, datorită congelării fazei lichide din pulberi, riscurile unei
alterări sunt eliminate, substanţele active putându-se păstra în starea lor originară.
Această tehnică modernă de uscare poartă denumirea de criodesicare.
Schema principiului criodesicării este redată în Fig. III.2.

Fig. III.2 Schema principiului criodesicării.

 Mărunțirea si pulverizarea
Se realizează prin metode galenice sau, în industria medicamentelor, prin operațiile de:
- tăiere, cu ajutorul foarfecilor sau a dispozitivelor de tăiere. Produsele vegetale
friabile ca: frunzele, florile, ierburile se umezesc înainte de mărunțire, prin stropire cu apă,
pentru a deveni mai flexibile si pentru a nu se sfărâma după care se usucă imediat;
- raderea si răzuirea cu ajutorul răzătoarelor;
- sfărâmarea sau concasarea cu ajutorul concasoarelor;
- dezintegrarea cu ajutorul dezintegratorului si a morilor;
- pulverizarea si porfirizarea cu ajutorul mojarelor sau morilor.
Pentru a se putea caracteriza gradul de mărunțire se apelează la termenul de grad de
mărunțire.
Gradul de mărunțire(n) este dat de raportul:
D
n
d
unde:
D = dimensiunea medie inițială a produsului, anterior mărunțirii;
d = dimensiunea medie finală, la sfârsitul operațiunii de mărunțire.

- 14 -
  Cernerea şi clasarea pulberilor
Această operaţiune este necesară pentru a se obţine particule de mărime egală,
randamentul operaţiunii fiind influenţat de: construcţia sitei, condiţiile de lucru,
proprietăţile materialului şi grosimea stratului de cernut, împărţirea produsului pulverizat în
fracţiuni cu domenii înguste ale mărimii particulelor (cu limitele inferioare şi superioare
cunoscute) determinând clasarea sau sortarea pulberilor.
 Amestecarea pulberilor
Amestecarea are ca scop omogenizarea cât mai uniformă a tuturor
componentelor dintr-un amestec compus, în executarea acestei operaţiuni ţinându-se cont
de proporţia componentelor şi de proprietăţile lor fizico-chimice.
În farmacie amestecarea se face de obicei în mojar sau în cutii rotunde sau cilindrice
care conţin bile şi se porneşte de la componentele cu grad de mărunţire fin şi cu mărimea
particulelor cât mai unitară, respectându-se următoarele reguli practice:
- pulberile să aibă acelaşi grad de fineţe;
- adăugarea componentelor se face în ordinea descrescândă a greutăţii lor
- la cantitatea cea mai mică de substanţă se adaugă o cantitate egală din cea
următoare şi apoi, treptat, se adaugă şi restul, continuându-se amestecarea până la o
dispersie cât mai omogenă;
- în cazul unor densităţi diferite, substanţele se adaugă în ordinea descrescândă a
densităţii;
- timpul de amestecare este în funcţie de cantitatea de substanţe şi posibilităţile de
uniformizare (pentru cantităţi de pulberi de peste 10g, acestea trebuind să fie cernute);
- uniformitatea amestecului este bună când la apăsarea pulberii cu pistilul, suprafaţa
rămâne netedă şi uniformă;
- amestecarea se execută într-un mojar cu o capacitate de 4-5 ori mai mare decât
volumul pulberii;
- o uniformizare optimă a unui amestec de pulberi cu grad mare de fineţe necesită
circa 15 minute.
În cazul unor substanţe puternic active care se pot administra sub formă de pulberi se
va recurge la diluarea cu ajutorul unor pulberi inerte în proporţie de 1:10; 1:100 sau 1:1000,
mai rar obţinându-se aşa numitele pulberi titrate, care permit să se realizeze o dispersare
mai uşoară a medicamentelor în doze foarte mici.
Cel mai adesea la astfel de diluări este folosită lactoza, zaharoza,
- 15 -
amidonul, glucoza sau pulberea de lemn dulce etc.
 Dozarea pulberilor
Sunt situaţii când pulberile se administrează în mai multe doze.
Divizarea pulberilor se face, aşa cum s-a văzut, conform indicaţiilor medicului de pe
ordonanţa medicală.
Pulberile care conţin substanţe puternic active sau toxice se vor doza şi diviza pentru
administrare prin cântărire riguroasă. Pentru evitarea erorilor rezultate din pierderile de
pulberi prin aderenţă s-a propus siliconarea platanelor şi a recipientelor.
Metodele de divizare a pulberilor de la Anodina sunt:
- divizarea prin apreciere vizuală, prin compararea dozelor sub formă de
conuri cu ajutorul cartelelor de divizat pulberi, care sunt confecţionate din celuloid,
colorate şi elastice, având imprimate cercuri concentrice, gradaţii etc.
Formarea conurilor de pulbere care prezintă doze unitare este influenţată de:
- forma particulelor şi sistemul capilar dintre particule (în general, particulele
sub formă de ace şi lamelare nu permit o curgere uniformă a masei pulberii), acesta
prezentând dimensiuni dependente de gradul de tasare, având ca rezultat obţinerea unor
doze care nu au o formă strict conică;
- modul de executare a divizării.
Datorită acestor factori variabili, aprecierea egalităţii dozelor de pulbere este dificilă
şi analizele efectuate la persoane cu puţină experienţă în această operaţie pun în evidenţă
erori semnificative.
Pentru a micşora erorile, se impune cântărirea cantităţii de pulbere prealabil divizării
pentru 5 maxim 10 doze.
- divizarea după volum se efectuează cu ajutorul unor dispozitive reglate în
prealabil la un volum egal cu doza unitară (Fig.III.3).

- 16 -
 Fig. III.3 Dispozitiv de dozare apulberilor după volum.
Un dispozitiv simplu de diviziune după volum este linguriţa de divizat la care
volumul de pulbere este reglabil, excesul fiind eliminat prin intermediul unei pârghii
acţionată de un arc.
Multe dintre aceste dispozitive pe lângă dozare mai efectuează simultan şi ambalarea
dozelor între două folii de material plastic (care se derulează de pe cei doi cilindri) care,
prin intermediul a două valţuri de închidere, sudează foliile şi închide pachetul, un cuţit
detaşând în final pachetele unul de celălalt.
Aceste metode de divizare sunt supuse erorilor legate de precizie, datorită faptului că
indică greutate - volum, aderenţă, încărcare electrică a particulelor, compresibilitate etc.
poate fi variabil la aceeaşi substanţă.
 Eliberarea pulberilor
Eliberarea pulberilor se face în ambalaje de hârtie, folii etc. a căror confecţionare este
foarte simplă, denumirea, calea de administrare (intern, extern) şi modul de administrare se
va trece obligatoriu pe ambalaj (Fig. III.4).

Fig. III.4 Eliberarea pulberilor individual și instalație industrială de eliberat flacoane

cu antibiotic.

Pulberile se pot elibera şi în capsule (amilacee, operculate). în industria farmaceutică

operaţiunile de uscare, mărunţire, pulverizare, cernere şi ambalare sunt executate cu
ajutorul unor instalaţii speciale, de mare capacitate (Fig. III.5)

- 17 -
 Fig. III.5 Aspect dintr-o secție de prelucrare și eliberare a pulberilor medicamentoase

Cap. III.1 PULBERILE PENTRU UZ EXTERN

Acestea sunt preparate de uz extern având în conţinut una sau mai multe substanţe
medicamentoase asociate cu diferite substanţe ajutătoare, care se aplică pe piele şi
mucoase. Pulberea cu grad avansat de fineţe şi rolul de: a absorbi secreţiile; a răcori; a usca
(sicativ); a exercita o acţiune locală: antiseptică, antiinflamatorie, antimicotică, etc.

Cap. III.1.1 Substanțele auxiliare

Substanţele auxiliare care se folosesc la prepararea pudrelor trebuie să îndeplinească

o serie de condiţii, cele mai importante fiind:
- o bună toleranţă;

- un grad avansat de fineţe (particule sub 100µm);

- compatibilitate cu medicamentele asociate;

- indiferenţă fizico-chimică şi stabilitate.

- 18 -
 Substanţele active cele mai frecvente sunt: antisepticele, acidul salicilic, sulfamidele,
antibioticele, antimicoticele şi vitaminele, ca baze de pudre cel mai frecvent folosite
cunoscându-se:
Amidonul natural obţinut cel mai adesea din cariopsele plantei Triticum aestivum sau
din cariopsele plantei Zea mays (Amylum maydis - amidonul de porumb) sau amylum
solani (amidonul de cartofi), obţinut din tuberculii de Solanum tuberosum şi amidonul de
orez (Amylum orhyzae).
Amidonul este inert fiziologic, incolor, absoarbe apa şi lichidele hidrofile, are o bună
capacitate de curgere şi alunecare. Se utilizează în pudre în asociere cu componente
organice. Datorită dezavantajelor (umectarea rapidă, dificultatea de sterilizare, atacul rapid
al microorganismelor) s-a trecut la utilizarea derivaţiilor de amidon care sunt sterilizabili şi
resorbabili:
- ANM (Amylum non mucilaginosum) - produs rezultat din reacţia dintre amidon şi
tetrametilacetilen diuree, când se obţine o pulbere albă. Pulberea este rezistentă la acţiunea
vaporilor de apă în timpul sterilizării prin autoclavare şi prezintă un grad de degradare
fermentativă mult diminuat;
- Amidonurile sterilizabile sunt cele mai moderne amidonuri. Modificate prin diferite
esterificări au stabilitate superioară la încălzire chiar şi în prezenţa apei;
- Caolinul (H2AI2Si2O8 H20) pulbere albă care se poate aduce la granulaţie extrem de
fină. Prezintă bună capacitate de absorbţie şi mare putere de aderare şi acoperire. Folosirea
lui reclamă sterilizarea;
- Talcul(talcum) are bună capacitate de aderare şi de absorbţie a secreţiilor grase, dar
are dezavantajul că nu poate lega apa. Este uşor de impurificat, de aceea este necesară
sterilizarea. Se utilizează în pudre care se aplică pe pielea intactă. Este contraindicată
utilizarea talcului pe plăgi deschise, deoarece particulele cristaline de talc produc iritare de
durată a ţesuturilor, cu apariţia aşa numitelor granuloame de talc;
- Oxidul de zinc (ZnO) este o pulbere amorfă care absoarbe atât apa cât şi uleiurile,
are capacitate de curgere moderată, nefiind adeziv. Este un dezinfectant şi un astringent
slab, împrumutând apei pH alcalin;
- Bioxidul de titan (TiO2 )are mare capacitate de acoperire, este foarte alb, având bună
capacitate de curgere şi de aderare. Este indiferent din punct de vedere clinic şi conferă
dispersiilor apoase pH neutru.

- 19 -
 - Aerosilul are bună capacitate de curgere, împrăştiere, absorbţie bună a apei şi
uleiurilor, chiar şi în cantităţi mari.
- Stearatul de aluminiu {[CH3(CH2)16 - COO]3Al} alături de stearatul de zinc şi
stearatul de magneziu este folosit pentru a spori capacitatea de aderare a pudrelor.
Alegerea şi asocierea unor componente auxiliare pentru a obţine baze de pulberi cât mai
corespunzătoare depinde de scopul terapeutic urmărit şi de locul aplicării. Pudrele puternic
absorbante nu se aplică pe suprafeţe care secretă cantităţi mari de fluide deoarece se pot
forma cruste tari.
Uneori unele medicamente pot fi aplicate pe piele ca atare fără alte adaosuri. Cea mai
modernă administrare a pulberilor este sub formă de aerosoli.

Stearat de zinc stearat de magneziu

- 20 -
 Cap.IV CONTROLUL PULBERILOR

Controlul calităţii pulberilor include:

 controlul organoleptic, unde se verifică gustul, mirosul şi aspectul.
Gustul se verifică punând pe limbă o mică cantitate de pulbere. În cazul substanţelor
toxice sau cu un gust puternic amar sau acru se va prepara o soluţie de 0,10g în100 ml apă
în care se va îmbiba o fâşie de hârtie de filtru, aceasta atingându-se cu limba.
Mirosul se controlează mirosind de la 2-4 cm o pulbere cu suprafaţa de 20 cm2
(aproximativ 2g).
 controlul omogenităţii care se face prin examinare cu lupa (x4,5).
 controlul mărimii particulelor care se poate efectua prin diferite metode:
- metoda microscopică, cu micrometre oculare etalonate adaptate la microscop;
- metoda cernerii;
- metoda sedimentarii;
- metoda difracţiei razelor X;
- metoda condometriei, cu ajutorul contorului Coulter.
 controlul suprafeţei specifice care se face prin metodele:
- fricţiunea gazelor sau a fluidelor de suprafeţe, prin străbaterea unei probe
compactate poros, sau procedeul de permeabilitate;
- absorbţia luminii prin iradierea unei suspensii sau procedeul fotometric, preparată
din pulberea cercetată într-un fluid transparent;
- adsorbţia de ioni sau molecule de către suprafeţe.
 controlul variaţiei de greutate, acest control în farmacopee se face individual
pentru pulberile nedivizate şi divizate.

Pentru pulberile nedivizate se admit următoarele variaţii:

Limita (g) Eroare admisă (%)
5 ±3
10 ±2,5

- 21 -
50 ±2
100 ±1
peste 100 ±0,5

pentru pulberile divizate:

Limita (g) Eroarea admisă (%)
0,2 ±15
0,5 ±12
1,0 ±10
peste 1,0 ±8

pentru pulberile din officina:

Cantitatea (g) Eroarea admisă(%)
până la 0,20 ±15
0,21 - 0,50 ±12
0,51- 1,0 ±10
1,01 - 5,0 ±7,5
5,01 - 10,0 ±4
10,01 - 50,0 ±2
50,01 - 100,0 ±1
peste 100 ±0,5
 controlul chimic al pulberilor include:
- reacții de identificare a componentelor;
- determinări cantitative a principiilor activi.
În cazul pulberilor nedivizate substanța activă se determină pe cantitatea de pulbere
menționată în monografia din farmacopee, fiind admise următoarele variații de la cantitatea
de substanță activă prescrisă:

Substanța activă (g) Eroarea admisă (%)

până la 0,10 ±10
de la 0,11 - 1,0 ±6
de la 1,01 - 5,0 ±5
de la 5,01 - 10,0 ±4
- 22 -
peste 10,0 ±3

În cazul pulberilor divizate se utilizează un amestec de cel puțin 5 doze, din care se
ia în lucru cantitatea prevăzută si se raportează la greutatea prescrisă, admițându-se
variațiile:

Substanța activă/doză Eroarea admisă (%)

până la 0,10 ±10
peste 0,’0 ±5

- 23 -
 Cap.V CONSERVAREA PULBERILOR

Pulberile simple şi compuse sunt supuse aceloraşi alterări ca materiile prime.

În farmacie, pulberile se prepară la nevoie, conservându-se în flacoane bine închise,
ferit de lumină şi umiditate. F.R. indică pentru unele pulberi sicative (oxidul de calciu),
silicagelul. Pulberile pot fixa, de asemenea, dioxid de carbon sau alte gaze prezente
întâmplător în atmosfera locului de păstrare, apărând modificări ale proprietăţilor fizico-
chimice.
Oxigenul atmosferic asociat cu prezenţa luminii(reacţii fotochimice) şi a
temperaturilor ridicate poate provoca degradări importante ale substanţelor active prin
reacţii de oxido-reducere.
Pulberile compuse pot pierde în timp din calităţile lor de omogenitate. Substanţele cu
greutate specifică mai mare se vor stratifica în partea inferioară a ambalajului, aceasta
reclamând o nouă operaţiune de cernere.
Higroscopicitatea pulberilor.
Pulberile sunt influenţate de umiditatea atmosferică. Conţinutul de vapori de apă din
atmosferă poate fi exprimat dependent de umiditatea relativă sau absolută.
Pulberile higroscopice sunt cele care absorb umiditatea din aer. Substanţele solide au
structură internă datorită existenţei de pori, canale sau fisuri.
Apa din atmosferă poate influenţa substanţele din punct de vedere fizic sau chimic.
Dintre substanţele care absorb umezeala din aer cele mai importante sunt:bromurile;
clorurile; iodura de sodiu; nitritul de sodiu; pepsina; piperazina; fenobarbitalul; sulfatul de
sodiu şi de magneziu; fosfatul de sodiu; etc.
Higroscopicitatea depinde de umiditatea relativă a aerului care este raportul dintre
greutatea vaporilor de apă conţinuţi într-un anumit volum de aer şi greutatea maximă
posibilă la aceaşi temperatură. Substanţele anorganice au capacitatea de a adsorbi apa
reversibil.

Majoritatea substanţelor macromoleculare leagă apa la suprafaţa externă şi internă şi,

parţial, în spaţiile micelare. Prin absorbţia apei, pulberile devin umede, scade capacitatea de
curgere şi stabilitatea. Unele substanţe higroscopice au capacitatea de a absorbi cantităţi
- 24 -
mari de vapori, transformându-se în produse lichide. Acestea sunt denumite pulberi
delicvescente.
Un fenomen opus delicvescenţei este eflorescenţa pulberilor când se produce
pierderea parţială sau totală a apei de cristalizare. În acest caz, tensiunea de vapori pe
suprafaţa cristalelor este mai mare decât cea a mediului ambiant. Din această categorie
enumerăm: sulfatul de aluminiu; sulfatul de sodiu; boraxul; carbonatul de sodiu; sulfatul de
zinc.

Dintre substanţele puternic active menţionăm:

- codeina (2,59% apă)

- clorhidratul de morfină (14,59% apă)

Aceste substanţe se vor menţine în condiţii corespunzător pentru a se împiedica

eflorescenţa
Amestecurile eutectice sunt asocieri ale unor substanţe care au punct de topire mai
scăzut decât a fiecărui component în parte.

Atunci când punctele de topire ale acestor amestecuri sunt mai scăzute decât
temperatura camerei, pulberile respective se umezesc sau lichefiază.
O metodă de a evita acest neajuns este prepararea pulberilor care dau amestecuri
eutectice prin adăugarea de pulberi absorbante: amidon; lactoza; fosfat de calciu;
bicarbonat şi oxid de magneziu; talc; acid silicic; etc., sau prin separarea componentelor şi
administrarea unei doze din fiecare.
Dintre substanţele care tind să acţioneze în acest fel la condiţionarea pulberilor în
farmacie enumerăm: acetanilida; acidul acetilsalicilic; amidopirina; camforul;
cloralhidratul; salolul; mentolul; fenacetina; fenolul; timolul; etc.
Încorporarea lichidelor cu pulberea se face uneori în cazul pulberilor compuse, în
cantități limitate.
Lichidul se triturează cu o cantitate egală de pulbere, apoi se adaugă restul de pulbere
în mai multe porțiuni si se continuă triturarea. În cazul în care este necesar, se poate utiliza
și o pulbere inertă absorbantă, pentru a mări capacitatea de încorporare. Tincturile si
extractele fluide pot fi supuse unui tratament prealabil. Pentru a se reduce volumul de

- 25 -
lichid se evaporă pe baia de apă până la o consistență siropoasă sau se continuă evaporarea
si triturarea cu lactoză.

CAP. V.1 PULBERI CU ADMINISTRARE ORALĂ

MODAFEN HOT DRINK 620 mg/10mg, pulbere pentru suspensie

orală/combinații

Substanță activă: combinații

Clasa: sistemul nervos, analgezice, antipiretice

Compoziție:

- substanțele active sunt: paracetamol și clorhidratde fenilefrină

- fiecare plic conține paracetamol 650 mg și clorhidrat fenilefrină 10 mg
- celelalte componente: zahăr, citrat de
sodiu, acid citric, acid tartric, suc de
lămâie, aspartan, substanțe aromatizante
naturale, amidon modificat(E1450),
curcumina(E100), propilenglicol.

Indicații:

- utilizat la adulți și adolescenți cu vârsta peste 15 ani pentru ameliorarea

simptomelor de răceală și gripă incluzândfebre, dureri de cap, dureri la nivelul
gâtului, ale articulațiilor și a mușchilor.

Contraindicații:

- alergie la paracetamol, clorhidrat de fenilefrină;

- boli renale sau hepatice grave;
- dacă TA este mare;
- diabet zaharat;
- nu se administrează copiilor și adolescenților cu vârsta mai mică de 15 ani;

- 26 -
Administrare:

- se administrează un plic x4 ori/zi la interval de 4 ore;

- conținutul fiecărui plic trebuie dizolvat într-o cană cu apă fierbinte și baut cât este
cald;

Precauții:

- dacă, consumați frecvent băuturi alcoolice sau suferiți de afecțiuni hepatice;

- insuficiență renală;
- se evită utilizarea concomitentă a altor medicamente, pentru răceală, care conțin
paracetamol;

Reacții adverse:

Sunt clasificate în funcție de frecvență: foarte frecvente, frecvente, mai puțin

frecvente, rare și foarte rare.

- erupții trecătoare pe piele și alte alergii;

- afecțiuni ale ficatului;
- vărsături, diaree, dureri de cap, amețeli, insomnie;

Prezentare ambalaj:

- pulbere de culoare alb-gălbuie spre crem, cu aromă de lămâie;

- cutie cu plicuri din hârtie 5,6,10,12 plicuri;

Condiții de păstrare:

- se păstrează la temperaturi sub 25C.

ACC 100 mg, pulbere soluție orală(20 pl.), Acetilcisteină substanță activă

Indicații:

- ACC 100 mg este un medicament recomandat pentru fluidificarea mucusului în

cazul afecțiunilor respiratorii însoțite de un mucus hipervâscos;

- 27 -
 - afecțiuni acute și cronice ale bronșitelor și plămânilor, cu secreție mucoasă
vâscoasă;

Contraindicații:

- hipersensibilitate cunoscută la acetilcisteină sau la unul dintre excipienți;

Administrare:

- adulții și tinerii de 14 ani trebuie să utilizeze conținutul a 2 plicuri x3/zi(400-600

mg/zi)
- copiii între 6-14 ani 1 plic x3/zi(300-400 mg/zi)
- copiii între 2-5 ani 1 plic x2/zi(200-300 mg/zi)

Pentru mucoviscidoză:

- copiii în vârstă de peste 6 ani 2 plic x2/zi(600 mg/zi)

- copiii între 2-5 ani 1 plic x4/zi(400 mg acetilcisteină/zi)

Cum și când trebuie administrat ACC100?

- pulberea trebuie băută după mese, dizolvată intr-un pahar cu apă, ceai sau suc;
- soluția pregătită pentru administrare trebuie băută la scurt timp după dizolvarea
pulberii granulare;
- în cazuri excepționale, soluția pregătită pentru utilizare poate fi păstrată pentru
aproximativ 2 ore datorită stabilizatorului acid asorbic(Vc)

Cât timp trebuie administrat ACC100?

- durata tratamentului depinde de severitatea afecțiunii;

- în cazul bronșitei cronice și mucoviscidozei, tratamentul trebuie utilizat o perioadă
mai lungă.
- 28 -
Compozitie:

Componenta activă: 1 plic cu 3 g pulbere conține 100 mg acetilcisteină.

Excipienți: acid asorbic(Vc), zaharină, zaharoză, aromatizanți.

Atenționări:

- ACC 100 nu este indicat la copiii sub 2 ani datorită conținutului ridicat în
componenta activă;
- poate fi administrat doar la recomandarea medicului pentru un motiv vital;

Reacții adverse:

- dureri de cap, diaree, vomă greață, erupții cutanate;

Intercțiuni cu alte medicamente:

- administrarea clorhidratului de tetraciclinătrebuie făcută separat la intervale de cel

puțin 2 ore;
- administrarea asociată de ACC 100 și preparate pentru relaxarea tusei(antitusive);

Condiții de păstrare:

- a nu se utiliza medicamentul dupa expirarea termenului de pe ambalaj.

- 29 -
Nurofen Express 400mg Pulbere
Prezentare: cutie cu 10 pliculeţe, pulbere orală;

Substanță activă:ibuprofen;
Fiecare pliculeţ conţine 400mg de substanță activă ibuprofen(sub forma de ibuprofen
lizinat);

Celelalate componente sunt :Betadex, esenţa de lamaie(care conţine substanțe și

preparate de aromatizare naturale, maltodextrina, amidon de porumb modificat și tartrazina
E102),zaharina sodică(E954), ciclamat de sodiu(E952), citrat de sodiu(E331), zahar.

Nurofen Express pulbere orală conţine ibuprofen 400mg sub formă de ibuprofen
lizinat. Ibuprofenul aparţine unui grup de medicamente denumite medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene(AINS). Aceste medicamente asigură ameliorare prin
modificare modului în care corpul răspunde la durere ,1a inflamație și la temperatură
corporala mare.

Indicații:

• simptome ale durerii uşoare pană la moderate, precum durerile de cap, durerea de
dinţi, durerile cauzate de ciclul menstrual, durerile reumatice și musculare și migrena.
• simptome de raceală și gripă, precum dureri în gât și febră;

Contraindicații: ulcer gastric, perforare sau sângerare gastrică, alergie la ibuprofen,

afecțiuni renale, hepatice sau cardiace grave, hemoragie sau perforare gastrointestinală
atunci când ați luat medicamente antiinflamatoare nesteroidiene în trecut, astm bronșic,

- 30 -
erupții cutanate, deshidratare gravă, hemoragie cerebrovasculară sau de altă sângerare
activă, dacă sunteți în ultimele 3 luni de sarcină.

Mod de administrare: Acest medicament este recomandat numai pentru utilizare pe

termen scurt. Trebuie să luaţi cea mai mică doză pentru cel mai scurt timp necesar pentru a
vă ameliora simptomele. Luaţi întotdeauna Nurofen Express pulbere orală exact așa cum v-
a spus medicul dumneavoastră.

Doza uzuală este: Adulţi și copii cu varsta de 12 ani și peste: pentru uz oral după
dizolvarea în apă. Dizolvaţi conținutul unui pliculeţ într-un pahar cu apă, amestecați și apoi
beți imediat. Puteți lua un pliculeţ pană la de 3 ori pe zi, în funcţie de necesități. Lăsați să
treacă cel puţin șase ore între doze. Nu luaţi mai mult de 3 pliculeţe într-o perioadă de 24
de ore! Nu trebuie să luaţi Nurofen Express pulbere
orală mai mult de 5 zile pentru tratarea durerii și
de 3 zile pentru tratarea febrei, cu excepţia situației în
care medicul vă spune să faceţi alt lucru.

FORTRANS – pulbere

Substanță activă – combinații

Clasa: tract digestiv și metabolism, laxative.

Indicatii:

- pregătirea colonului pentru explorările endoscopice și radiologice ale colonului,

chirurgia colonului;
- asigură o pregătire rapidă și comodă, fiind lipsit de toxicitate și având toleranță
excelentă;

Contraindicații:

- alterări grave ale stării generale(deshidratare), a afecțiunii ale colonului, ocluzie

intestinală

Administrare:

- 31 -
 - se administrează oral cu 3 ore înaintea intervenției;
- conținutul fiecărui plic se dizolvă într-un litru de apă;
- se administrează 3-4 litri soluție Fortrans în seara ce precedă explorarea sau
fracționat seara și dimineața;

Acțiune:

- administrarea orală produce lavajul intestinal, asigurând vacuitatea colonului;

- conținutul de electroliți al soluției nu produce schimbări electrolitice intestin-
plasmă;
- Macrogolul 4000 este nedigerabil, nemetabolizabil de flora intestinală;

Compoziție:

- Macrogol 4000 64g/plic

- sulfat de sodiu anhidru 5.7g/plic
- excipient(zaharinat de sodiu, arome)

Reacții adverse:

- grețuri
- vărsături
- senzație de balonare

MOVICOL 6,9 g, pulbere pentru soluție orală

Clasa: tract digestiv și metabolism-laxative osmatice;

Compoziție:

Fiecare plic de 6,9 g Movicol conține:

- Macrogol3350 5,563g
- clorură de sodiu 174,4 mg
- bicarbonat de sodiu 89,3 mg
- clorură de potasiu 23,3 mg
- aromă de lămâie

- 32 -
Indicații:

Este un laxativ destinat tratamentului constipației cronice la vârstnici, adulți,

adolescenți(cu vârste peste 12 ani) și la copii(2-11 ani).

Contraindicații:

- obstrucție intestinală, paralizie a muschilor intestinali;

- o perforație a peretelui intestinal;
- colită ulcerativă;
- boala crohn;
- alergie la oricare dintre componente;

Administrare:

- adulți și adolescenți(peste 12 ani), doza de Mavicol este de 2 plicuri x1-3/zi;

- copii între 2-11 ani 1 plic/zi;
- copii între 7-11 ani 2 plicuri /zi;

Cum se amestecă:

- se desface plicul și se toarnă conținutul într-un pahar; se adaugă 62,5ml sau un sfert
pahar de apă;
- se amestecă bine până când toată pulberea s-a dizolvat, apoi se bea;

Precauții:

- dacă suferiți de reflux gastro-esofagian ;

Reacții adverse:

- reacție alergică, care cauzează probleme respiratorii;

- dureri de stomac, zgomote intestinale;
- diaree ușoară, grețuri, vărsături;

Aceste reacții adverse se ameliorează în general dacă reduceți cantitatea de Movicol.

Nu trebuie să luați niciun alt medicament pe cale orală cu o oră înainte și o oră după
utilizarea Movicol.

- 33 -
Prezentare ambalaj:

Movicol este disponibil în cutii cu 6,8,10,20,30,40,50,60 și 100 de plicuri.

Condiții de păstrare:

- a nu se lăsa la îndemâna copiilor;

- se păstrează la temperaturi sub 25C;
- dacă nu puteți consuma toată cantitatea odată, soluția se păstrează la temperaturi
cuprinse între 2-8C;
- nu se păstrează mai mult de 24 de ore.

SMECTA – DIOSMECTITĂ

Prezentare farmaceutică: pudră în plicuri pentru suspensie orală conținând 3g

diosmectită, glucoză monohidrat 0,74g/plic, zaharinat
de sodiu 7mg/plic, vanilină 4mg/plic.

Acțiune terapeutică:

- fixează gazele digestive, reduce

hipersensibilitatea intestinală;
- normalizează tranzitul intestinal fără a interfera
cu peristaltismul și fără modificarea volumului scaunelor;

Indicații:

- diareea acută a copilului, sindromul colonului iritabil;

Administrare:

- diareea la adulți: 3 plicuri/zi

- diareea la copil: 1 plic/zi pentru 1 an;
2 plicuri/zi pentru 1-2 ani;
3 plicuri/zi peste 3 ani;

Conținutul fiecărui plic se dizolvă într-un pahar cu apă.

Reacții adverse: foarte rar constipație.

- 34 -
Contraindicații: nu prezintă.

SULFAT DE BARIU

Prezentare farmaceutică: pulbere de sulfat de bariu

medicinal(cutie cu 135g), pastă conținând sulfat de bariu
medicinal 54%.

Acțiune terapeutică:

Pulberea se folosește sub formă de suspensie:

- pentru examenul radiologic al tubului digestiv;

- pasta este utilă pentru explorarea radiologică a esofagului.

ENTEROL – 250 PULBERE – CPS.

Clasa: tractul digestiv și metabolism, antidiareice,

antiinflamatoare, antiinfectioase intestinale.

Compoziție: fiecare plic sau capsulă conține: pulbere

liofilizată de saccharomyces boulardii
282,5mg(corespunzător la 250 mg drojdie și 32,5mg
lactoză)

Indicații:

- tratamentul diareei acute infecțioase la adulți și copii;

- tratamentul și prevenirea complicațiilor digestive ale terapiei cu antibiotice: diaree,
colită, candidoză;
- prevenirea diareei asociate alimentației enterale cu debit continuu;
- tratamentul sindromului de colon iritabil;

Administrare:

- adulti – 1-2 plicuri/zi

- copii – 1plic/zi

Enterol se administrează pe cale orală:

- 35 -
 - se poate administra în orice moment al zilei;
- nu trebuie amestecat cu lichide prea calde sau careconțin alcool;
- se golește conținutul plicului în puțină apă sau chiar în hrană;

Acțiune:

- antidiareic de origine biologică;

- Sachharomyces Boulardii este o drojdie rezistentă la acțiunea sucului gastric și
intestinal, a antibioticelor și sulfamidelor;
- Sacharomyces Boulardii: inhibă în vitro și în vivo dezvoltarea boudidei albicares;
- sintetizează vitamine din grupul B: vitamina B, B2, acid pantotenic, vitamina B6
care pot fi utilizatede organism;

Reacții adverse:

- tulburari epigastrice și meteorism abdominal.

- 36 -
 -

SĂRURI REHIDRATARE ORALĂ, pulbere/combinații

Compoziție:

- pulbere conținând glucoză monohidrat 11,25g, clorură de sodiu 1,75g, bicarbonat

de sodiu 1,25g și clorură de potasiu 0,75g.

Indicații:

Soluția obținută după dizolvarea a 30g pulbere(2 plicuri) în 1000ml apă potabilă
sau ceai de mentăconține 111 mmol glucoză, 80 mmol Cl, 30 mmol HCO, 90 mmol Na și
20 mmol K. Ingerată substituie pierderea de apă și săruri la bolnavii cu diareeacută
infecțioasă, fiind utilă pentru corectarea stărilor de
dezhidratare și dezechilibru electrolitic.

Dozele necesare sunt de cca 50 ml/kg corp

în dezhidratarea ușoară(gr. I) și 80ml/kg corp în
dezhidratarea medie(gr.II).

Cantitatea se administrează în decurs de 4

ore.

Reacții adverse: - rareori vărsături

AMOKSIKLAV 2X457mg/5ml, pulbere pentru

suspensie orală/amoxicilină/acid clavulanic

Substanță activă: amoxicilină, acid clavulanic

Clasa: antiinfecțioase de uz sistemic.

Compoziție:

- o seringă gradată(5ml suspensie orală) conține 400 mg

de amoxicilină sub formă de trihidrat și 57 mg de acid clavulanic sub formă de sare
de potasiu;

- 37 -
- Excipienți: acid citric anhidru, citrat de sodiu anhidru, dioxid de siliciu coloidal,
arome.

- raportul amoxicilinp/acid clavulanic este de 7/1;

Indicații:

- infecții ORL;

- infecții ale tractului respirator;

- infecții ale aparatului urinar;

- infecții ginecologice;

- infecții cutanate și ale țesuturilor moi;

- infecții osteo-articulare;

- colecistită;

- infecții odontale.

Contraindicații:

- hipersensibilitate la amixicilină, acid clavulanic alte componente ale

medicamentului și alte antibiotice din grupul penicilinelor.

Administrare:

Doza de suspensie 457mg/5ml la copii.

- doza uzuală la copii este de 45 mg amoxicilină/kg și zi la interval de 12 ore;

- pentru administrarea suspensiei se utilizează seringa gradată 0,5 ml suspensie orală;

- diza maximă zilnică pentru acidul clavulanic este de 10mg/kg și zi, iar

doza maximă de amoxicilină este de 45mg/kg și zi.

- 38 -
 - la pacienți cu insuficiență renală severă, doza se micșorează sau intervalul de timp
se mărește.

Acțiune:

- Amoksiklav posedă un spectru larg de activitate;

- este activ atât asupra microorganismelor susceptibile la amoxicilină cât și asupra

bacteriilor;

- timpul de înjumătățire al amoxicilinei este de 78 minute iar cel al acidului

clavulanic de 60-70 minute.

Precauții: Medicamentul nu trebuie administrat la pacienții cu

monomecleozăinfecțioasă, icter colestatic.

AZRO 200mg/5ml, pulbere pentru suspensie orală

Clasa: antiinfecțioase de uz sistemic

Compoziție: 5 ml suspensie reconstituită conțin: azitromicină

200mg sub formă de azitromicină dihidrat și excipienți: pulbere
pentru suspensie orală; zaharoză; fosfat trisodic; benzonat de
sodiu; arome. Solvent pentru reconstituirea suspensiei: apă
purificată.

Indicații:

- infecții ale căilor respiratorii superioare: faringită, amigdalită, sinuzită, otită

bacteriană;

- infecții ale căilor respiratorii inferioare; bronșită acută și cronică, pneumonie

interstițială;

- boli infecțioase cu transmitere sexuală: uretrită, cervicită.

Contraindicații:

- hipersensibiliate la azitromicină sau la oricare dintre excipienții produsului;

- 39 -
 - insuficiență hepatică gravă.

Administrare:

Adulți: - pentru tratamentul bolilor infecțioase cu transmitere sexuală doza este de 1

g doză unică.

- pentru celelalte indicații doza totală recomandată este de 1,5g azitromicină,

administrându-se 500 mg/zi timp de 3 zile sau 500 mg azitromicină în prima zi și 250 mg
azitromicină în următoarele 4 zile.

Copii: - doza zilnică recomandată este de 10 mg/kg în priză unică administrată timp
de 3 zile.

- la copii cu greutatea mai mică de 45kg se va administra sub formă de

suspensie orală;

- la copii cu greutatea de peste 45kg se poate administra aceeași doză

ca la adulți;

- la copii cu greutate de până la 15 kg(sub 3 ani) doza se măsoară cu

pipeta.

- la copii cu greutatea de peste 15kg suspensia se va administra cu

lingurița dozatoare.

Instrucțiuni privind pregătirea medicamentului:

- pentru obținerea suspensiei orale se adaugă în flacoanele cu

capacitate de 15 ml și 30 ml solventul apă distilată 7,5ml și respectiv 15 ml din flacoanele

corespunzătoare furnizate în cutie de carton, rezultând o suspensie ce conține 200 mg
azitromicină pe 5 ml;

- suspensia reconstituită se păstrează maxim 5 zile la temperaturi sub 25C, în

ambalajul original.

Atenționări:

- la pacienții cu insuficiență renală ușoarănu este necesară ajustarea dozei;

- 40 -
 - se recomandă prudență, deoarece ficatul este principala cale de excreție a
azitromicinei.

Reacții adverse: anorexie, greață, vărsături, diaree, dureri abdominale, reacții alergice,
amețeli, cefalee, somnolență.

Interacțiuni cu alte medicamente:

La pacienți la care se administrează concomitent azitromicină și antiacide,

azitromicina trebuie administrat cu cel puțin o oră înainte sau 2 ore după administrarea
antiacidului.

Prezentare: Cutie cu un flacon din polietilenă cu pulbere pentru 15 ml, respectiv 30

ml, suspensie orală reconstituită, flacon cu solvent 7,5ml respectiv 15ml, o seringă pentru
administrarea orală și o linguriță dozatoare.

Se păstrează la temperaturi de sub 25C.

AMOXICILINĂ SANDOZ 125mg/5ml, pulbere

Compoziție: Amoxicillinum

Clasa: antiinfecțioase, peniciline cu spectru larg, antibiotice

Indicații:

- afecțiuni ale tractului respirator;

- infecții ale tractului genito-urinar;

- infecții ale tubului digestiv și ale cailor

biliare;

- în cazuri de endocardită și meningită.

Contraindicații:

- alergie la peniciline;

- infecții cu virus hepatic;

- 41 -
Administrare: Se adaugă în flacon apă proaspăt fiartă și răcită, până la semnul de pe
etichetă. Se agită pentru omogenizare(1-2 min.) și se completează din nou cu apă până la
semnul de pe etichetărealizându-se 60ml suspensie, care conține 1,5g amoxicilină.

- la copii 0-2 ani: ½ linguriță(65 mg) la 8 ore;

- la copii 2-10 ani: 1 linguriță(125mg) la 8 ore;

Acțiune: este un antibiotic cu spectru larg din grupa aminopenicilinelor. Acțiune

antibacteriană.

Reacții adverse:

- manifestări alergice la pacienții cu hipersensibilitate la peniciline;

- tulburări digestive: greață, vărsături, diaree;

- anemii.

Prezentare ambalaj:

Cutie x1 flacon din sticlă brună ce conține 20g pulbere pentru 60ml suspensie orală
+ 1 linguriță dozatoare.

AUGMENTIN, pulbere suspensie orala

Pulbere suspensie 457 mg (400 mg amoxicilina si 57 mg acid clavulanic)/5 ml

Indicaţii:
Infecţii ale tractului respirator superior și inferior; ale tractului genito-urinar; ale
pielii și țesuturilor moi; osteo-articulare; dentare;
alte infecţii (avort septic, infecţii intraabdominale).
Profilaxia infecţiilor asociate cu intervenţiile
chirurgicale.

Spectru: Germeni grampozitiv aerobi: Bacillus

anthracis, Corynebacterium spp., Enterococcus
faecalis, Enterococcus faecium, Listeria

- 42 -
monocytogenes, Nocardia asteroides, Staphylococcus aureus, Stafilococi coagulazo-
negativi, Streptococcus pneumoniae,etc.

Administrare:

Copii: suspensie orală 457 mg/5 ml: 2 luni-2 ani: 0,15 ml/kg de două ori/zi, 2-6 ani:
2,5 ml de două ori/zi, 7-12 ani: 5 ml de două ori/zi.

Dozele se dublează în infecţii severe. Suspensie orală 642,9 mg/5 ml: 90/6,4 mg/kg și
zi administrata fracționat în două prize, la intervale de 12 ore, timp de 10 zile.

Adulţi și copii peste 12 ani: 625 mg - 1 g de două ori/zi. Inj: Adulţi și copii peste 12
ani: 1,2 g i.v. la fiecare 6-12 ore. Copii 3 luni-12 ani: 30 mg/kg i.v. la fiecare 6-8 ore. Copii
0-3 luni: 30 mg/kg i.v. la fiecare 8-12 ore. Profilaxia chirurgicala la adulţi: 1,2 g, i.v., 3-4
doze in 24 de ore, administrarea la inducerea anesteziei. Administrarea poate fi menținută
câteva zile. In IH se administrează cu precauţie. În cazul afectării funcţiei renale, doza se
reduce în funcţie de clearance-ul creatininei.

Contraindicaţii:
Hipersensibilitate la beta-lactamine (peniciline și cefalosporine).
Antecedente de disfuncții hepatice/icter asociate cu administrarea de peniciline.
Atenționări:
Pacienţi cu disfuncții hepatice, IR, mononucleoză infecțioasa, fenilcetonurie.
Administrarea concomitentă de probenecid, alopurinol, contraceptive orale. Sarcină și
alăptare.

Reacţii adverse
Reacţii de hipersensibilitate (edem angioneurotic, anafilaxie, sindrom similar bolii
serului, vasculite de hipersensibilitate, rash cutanat, urticarie, eritem multiform, sindrom
Stevens-Johnson, necroza epidermică toxică, dermatită buloasă exfoliativă, nefrită
interstitială). Reacţii gastro-intestinale (diaree, greaţă, vărsături, indigestie, candidoza
mucocutanată, colite asociate antibioterapiei orale - inclusiv colita pseudomembranoasă și
colită hemoragică). Efecte hepatice (creşterea AST și/sau ALT, hepatite și ictere
colestatice). Efecte hematologice (leucopenie reversibilă, trombocitopenie sau anemie
- 43 -
hemolitică, prelungirea TS și de protrombină). Reacţii uro-genitale (prurit, iritație, secreţii
vaginale). Efecte SNC (agitație, ameţeli, cefalee, convulsii).

- 44 -
 CONCLUZII

Pulberile sunt cel mai des utilizate atât de adulți cât și de copii și este medicația ușor
de administrat. Se evită discomfortul provocat de metoda invazivă(tratament injectabil).
Maschează gustul neplăcut al substanțelor active prin adăugare de substanțe aromate de
fructe, motiv pentru care este acceptat cu ușurintă de copii.

- 45 -
 BIBLIOGRAFIE

• Balaci, P., Stătescu, C. (1976) - Farmacologie şi receptură veterinară, Lito. Inst.

Agr. N. Bălcescu, Bucureşti.
• Cristina R.T. - (2006) Introducere în farmacologia şi terapia veterinară. Ed.
Solness Timişoara.
• Fica, Cornelia (1970) - Tehnică farmaceutică pentru asistenţii de farmacie, Ed.
Medicală. Bucureşti.
• Grecu, I., Enescu, L. (1967) - Ghidul farmacistului practician, Ed. Medicală,
București.
• lonescu, Stoian, P., Ciocănelea, V., Adam, L., Rub-Saidac, A., Ban, I., Georgescu,
Elena, Savopol, E. (1974) - Tehnică farmaceutică, ed. a II-a rev., Ed. Did. şi Pedag.,
Bucureşti.
• Negoiţă, S., Mărăşoiu, Gh. (1962) - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti.
• Pârvu D. (1996) - Introducere în chimia suprafeţelor şi coloizilor, Ed. Eurobit,
Timişoara.
• Stănescu, V. (1983) - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti.
• Zotta V. (1985) - Chimie farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti.
• *** (1993) - Farmacopeea Română Ed. X, Ed. Medicală, București.

- 46 -