Cuprins

I.Generalităţi…………………………………………………………………………………………

II.Istoric………………………………………………………………………………………………...

III.Clasificarea pulberilor……………………………………………………………………….

IV.Formularea pulberilor……………………………………………………………………..

V.Reguli folosite la prepararea pulberilor……………………………………………..

VI.Operaţii folosite la prepararea pulberilor………………………………………….

VII.Tipuri de pulberi……………………………………………………………………………..

VIII.Exemple de pulberi………………………………………………………………………..
 PULBERI FARMACEUTICE

I.Generalitati

Definiţie : Farmacopeea Română ediția a-X-a ,apărută în anul 1993, definește pulberile ca
fiind preparate farmaceutice solide constituite din particule uniforme ale uneia sau mai multor
substanțe active asociate sau nu cu substanțe auxiliare, folosite ca atare sau împărțite în doze unitare ,
destinate administrării orale sau aplicate pe piele sau mucoase.

Denumirera de pulberi provine din latinescul “pulveres “ care înseamnă praf,pulbere.

O categorie aparte o constituie pudrele care sunt de uz extern şi care au un grad avansat de divizare
fiind destinate aplicării pe piele sau pe mucosae în scop terapeutic sau cosmetic.

Din punct de vedere al sistemului dispers pulberile sunt considerate sisteme disperse eterogene de solid
în gaz în care faza dispersată este atât de concentrată încât particulele se ating reciproc,dar acest
contact dintre particule este relativ datorat straturilor de aer absorbit la suprafață.

Din punct de vedere fizico - chimic pulberile pot formă dispersii grosiere, microdispersii sau dispersii
coloidale, în funcție de mărimea particulelor. Într-o pulbere particulele nu au toate aceiași mărime.
Gradul de finețe influențează absorbția și eficacitatea terapeutică a medicamentelor. De exemplu
mărimea cristalelor de cloramfenicol influențează concentrația de antibiotic din sânge, sulfamidele sub
formă de pulbere fină se absorb mult mai repede pe cale orală. Cortizonul pulverizat grosier are o
acțiune de 20 de ori mai lentă decât produsul micronizat. Acidul salicilic pulverizat grosier cauzează
hemoragii gastrice mai puternice decât produsul pulverizat fin.

O reducere prea avansată a mărimii particulelor unei pulberi duce la scăderea solubilității prin formarea
unor agregate care se dizolvă mai greu, la scăderea proprietăților reologice( de curgere) ce influențează
dozarea, divizarea, încărcarea electrostatica a microparticulelor împiedică amestecarea și uniformizarea
pulberilor.Particulele, în sine ,se definesc că fiind cea mai mică unitate a unei pulberi.

În domeniul farmaceutic termenul de pulberi indică un ansamblu de particule de același fel sau un
amestec de substanțe medicamenetoase cu sau fără substanțe auxiliare ,divizate fin,de formă
neregulată ,cu dimensiuni cuprinse între 0,5 -1000 de microni.Pulberile cu diametrul între 0,5 și 10
microni sunt numite pulberi micronizare,iar cele cu particula de sub 0,5 au proprietăți particulare su
sunt denumite pulberi coloidale.

Din punct de vedere tehnologic, gradul de finețe se alege în funcție de tipul formei farmaceutice de
administrat. Astfel, pulberile absorbante sau cele de uz intern greu solubile trebuie aduse la un grad
avansat de finețe, la fel și cele destinate unguentelor oftalmice. Pulberile solubile de uz intern pot fi
aduse la un grad de dispersie mediu. Drogurile vegetale care sunt supuse proceselor extractive trebuie
să aibă un grad de diviziune grosier.
Ca formă farmaceutică, pulberile prezintă avantaje și dezavantaje.

Administrarea sub formă de pulberi oferă multiple posibilități de asociere a substanțelor

medicamentoase și asigura o doză precisă a acestora.

Pulberile reprezintă o formă farmaceutică stabilă comparativ cu preparatele lichide deoarece reacțiile
chimice se produc foarte lent. Pulberile fiind constituite din particule de mici dimensiuni se dizolvă rapid
în fluidele corpului și de aceea rezultă o acțiune mai promptă decât în cazul altor forme solide cum sunt
comprimatele sau drajeurile.

Trecerea rapidă în soluție a pulberilor administrate oral micșorează riscul apariției de iritații ale
mucoaselor tractului gastrointestinal. Pulberile orale sunt mai ușor de înghitit putând fi amestecate cu
alimente sau lichide.

Pulberile prezintă și o serie de dezavantaje .Datorită suprafeței de contact mai mari, stabilitatea
substanțelor pulverizate este redusă deoarece acțiunea agenților externi este mai intensă. De aceea, în
anumite cazuri este necesară protejarea pulberilor sau transformarea lor în comprimate sau drajeuri. Un
alt inconvenient este reprezentat de faptul că multe substanțe medicamentoase sunt mai greu
accesibile pentru bolnavi, datorită gustului neplăcut sau acțiunii iritante asupra mucoaselor.

În sfârsit pulberile necesită pentru preparate un timp apreciabil și de aceea, când este posibil ,din
aceleași componente se prepară capsule sau comprimate.

II.Istoric