CUPRINS

Contents
INTRODUCERE.............................................................................................................................................2
CAPITOLUL I...............................................................................................................................................18
AFECŢIUNI ŞI TRATAMETE ALE SISTEMULUI RESPIRATOR.........................................................................18
1.1. Rinitele acute..........................................................................................................18
1.2. Rinite cronice..........................................................................................................18
1.1.1. Rinita cronică hipertrofică...................................................................................19
1.1.2. Rinita cronică atrofică.........................................................................................20
1.3. Sinuzitele acute.......................................................................................................21
1.3.1. Sinuzita maxilara acuta........................................................................................21
1.3.2. Sinuzita etmoidala acuta......................................................................................22
1.3.3. Sinuzita frontala acuta.........................................................................................22
1.4. Sinuzitele cronice...................................................................................................22
1.4.1. Sinuzita maxilara cronica....................................................................................22
CAPITOLUL II..............................................................................................................................................25
PREPARATE NAZALE..................................................................................................................................25
2.1. Generalitati.............................................................................................................25
2.2 Categorii de preparate nazale...................................................................................25
2.2.1. Picături pentru nas (picături nazale) şi spray-uri nazale (aerosoli)......................25
2.2.2. Pulberi nazale......................................................................................................26
2.2.3. Preparate nazale semisolide (unguente)..............................................................26
2.2.4. Soluţii pentru spălări nazale................................................................................26
2.2.5. Creioane nazale (styli).........................................................................................26
CAPITOLUL III.............................................................................................................................................27
PICĂTURI PENTRU NAS..............................................................................................................................27
(PICĂTURI NAZALE/RHINOGUTTAE)..........................................................................................................27
3.1. Generalităţi.............................................................................................................27
3.2.Formularea picăturilor pentru nas............................................................................29
3.3. Prepararea picăturilor pentru nas............................................................................32
3.4. Condiţionarea şi conservarea erinelor....................................................................32
3.5. Caractere şi control.................................................................................................33
CAPITOLUL IV.............................................................................................................................................35
PICATURI OFICINALE ȘI MAGISTRALE........................................................................................................35
0
 4.1.Picaturi oficinale și magistrale................................................................................35
Rhinoguttae Naphazolini Hydrochloridi 0,1%..............................................................35
4.1.1. Solutio Natrii Chloridi Isotonica.........................................................................35
4.1.2. Solutio Viscosa....................................................................................................35
4.1.3. Rhinoguttae Argenti Coloidale 1%......................................................................36
4.1.4. Rhinoguttae Argenti Proteinas 1%......................................................................36
4.1.5. Rhinoguttae Ephedrini Hydrochloridum 0,5%....................................................36
4.1.6. Rhinoguttae Ephedrini Hydrochloridum 1%.......................................................36
CAPITOLUL V..............................................................................................................................................37
EXEMPLE DE PICATURI NAZALE FARMACEUTICE.......................................................................................37
CONCLUZII.................................................................................................................................................60
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................................61

1
 INTRODUCERE

De-a lungul timpului au fost folosite mai multe preparate în încercarea de a contracara
simptomele atât de supărătoare ale diverselor tipuri de rinită sau de a stopa mecanismele
etiopatogenetice intricate ale rinosinuzitelor cronice, cu sau fără polipi nazali. Pe lângă
corticosteroizii intranazali, singurul tratament topic recomandat de ghidul EPOS 2007, cu nivel
de evidenţă Ib în managementul rinosinuzitelor şi terapia de elecţie “golden standard” în rinitele
alergice, s-a apelat la ajutorul decongestionantelor, antihistaminicelor, anticolinergicelor,
diureticelor, fitopreparatelor, antibioticelor, dezinfectantelor, antimicoticelor, vitaminelor, a
toxinei botulinice, precum şi a altor preparate farmaceutice realizate din asocieri ale substanțelor
enumerate mai sus în terapia afecţiunilor rinosinusale.
De asemenea, s-au încercat diverse tipuri de desensibilizări ale mucoasei pituitare cu
capsaicină, lizin acetil salicilat sau preparate liofilizate pentru imunoterapie specifică; la nivel
nazal au fost aplicaţi diverşi hormoni sau vaccinuri.

NOȚIUNI DE RINOLOGIE
Embriologia nasului şi a sinusurilor paranazale
Nasul, a cărui schiţă apare în a şasea săptămână, este prevăzut la naştere cu toate
amănuntele anatomice şi continuă să se dezvolte toată perioada copilăriei.
Formarea embrionară a piramidei şi a foselor nazale are o strânsă legătură cu formarea
aparatului digestiv (intestinului primitiv) la embrion.
Intestinul superior este un fund de sac care nu comunică cu exteriorul iar extremitatea
cefalică a embrionului este o umflătură lipsită de orice orificiu.
Aditusul anterior sau stomodeumul este o depresiune care apare pe faţa anterioară a
extremităţii cefalice. Prin orificiul stomodeal (gura primitivă), intestinul cefalic comunică cu
exteriorul.
Cavitatea nazală se poate observa pentru prima oară la embrionul de 5,6 mm ( săptămână
a 4-a) ca placoda nazală (placoda olfactivă) care este o ingrosare a ectodermului deasupra
stomodeumului.
Stomodeumul este circumscris ulterior de 5 muguri a căror dezvoltare va da naştere
masivului facial:
unul median şi superior: mugurele frontal;
doi laterali, mijlocii şi simetrici: mugurii maxilari superiori;
doi laterali, inferiori şi simetrici: mugurii maxilari inferiori.

2
Mugurii maxilari superiori vor forma:
buza superioară;
osul maxilar superior;
bolta palatină.
Mugurii maxilari inferiori vor fuziona pe linia mediană formând potcoava mandibulei.
Orificiul bucal va apare între două planuri:
superior (alcătuit din mugurele frontal pe linia mediană şi din cei 2 muguri
maxilari superiori lateral);
inferior (alcătuit prin fuzionarea mugurilor maxilari inferiori).
În mugurele frontal se diferenţiază după săptămâna a şasea - două invaginaţii laterale,
separate una de alta - fosetele olfactive care comunică cu cavitatea nazală prin şanţurile nazale.
Din santurile nazale, prin îngroşarea şi înălţarea marginilor lor, iau naştere patru muguri
nazali (doi interni şi doi externi) care reprezintă începutul fosei nazale primitive.
Mugurii nazali interni vor forma:
dosul şi vârful nasului;
porţiunea mediană a buzei superioare;
osul incisiv şi dinţii incisivi mediani.
Mugurii nazali externi vor forma:
pereţii laterali ai foselor nazale;
regiunea etmoidală.
Oasele nazale apar in săptămâna 10-11.

Ulterior şanţurile nazale se închid ventral şi formează două cavităţi tubulare -fosele nazale,
fiecare fosă deschizându-se anterior printr-un orificiu - narina primitivă, separate între ele de un
perete median - viitorul sept nazal (care rezultă din mugurele frontal).

3
 Fosele nazale sunt cavităţi tubulare deschise doar anterior, posterior fiind separate de
conductul bucofaringian printr-un diafragm subţire care se va resorbi, lăsând un prag între fosele
nazale şi cavitatea bucală (coanele primitive).
În jurul foselor nazale se formează din mezenchimul înconjurător:
capsula cartilaginoasă a nasului; septul cartilaginos;
lama cartilaginoasă a cornetului inferior.
Cometele nazale se formează prin evaginarea cavităţilor nazale în porţiunea laterală.
Cornetul inferior rămâne separat de peretele extern al capsulei cartilaginoase printr-un spaţiu
de clivaj orizontal care se adânceşte în sens antero-posterior şi vertical (viitorul meat inferior).
Celelalte cornet apar prin fisurarea peretelui extern al capsulei în porţiunea sa superioară.
Spre vârsta de 9 luni, cornetele şi meaturile sunt individualizate şi reprezentate.

Mecanismul morfogenezei sinusurilor feţei şi craniului este incomplet elucidat.

Sinusurile iau naştere din jgheabul embrionar al infundibulului (ductus medius). Epiteliul
ductus medius va pătrunde în mezenchimul facial şi va da naştere sinusurilorparanazale.
Din meatul mijlociu, inmhdibulul, vor apare ulterior:
- sinusurile maxilare(care sunt primele care apar din săptămâna 7- 10);
- sinusurile etmoidale anterioare;
- sinusurile frontale( apar din luna a 5-a).
Dintr-o regiune asemănătoare de la nivelul meatului superior se vor dezvolta:
- sinusurile sfenoidale( apar din luna a 3-a);
- celulele etmoidale posterioare.
Pneumatizarea acestor cavităţi este un proces lent şi de durată, ele neexistând la embrion şi
nici la naştere (sinusurile încep să apară de la vârsta de un an la vârsta de 14 ani, ajungând Ia o
dezvoltare completă la 20 de ani). Excepţia o constituie celulele etmoidale anterioare care sunt
pneumatizate la naştere (restul sinusurilor paranazale nu există la naştere).

4
Anatomia nasului Nasul reprezintă partea superioară a căilor respiratorii, mucoasa nazală
fiind prima care intră în contact cu modificările aerului inspirat.
Nasul, situat în porţiunea mediană a masivului facial, este constituit din piramida nazală şi
fosele nazale.
Nasul comunică cu sinusurile paranazale care sunt nişte cavităţi pneumatice a căror mucoasă
o continuă pe cea a foselor nazale.
Limitele regiunii nazale sunt:
• superior - depresiunea subglabelară ce corespunde suturii fronto-nazale;
• inferior - linia care trece prin marginea posterioară a părţii mobile a septului nazal şi a
orificiilor narinare;
• lateral - de o parte şi de cealaltă - şanţurile nazo-palpeerale care se continuă cu
cele nazogeniene.

5
 Piramida nazală
Este o proeminenţă situată pe linia mediană a feţei, având rol de protectie a foselor nazale
dar şi rol estetic în fizionomia caracteristică fiecărui îndivid. Datorită proeminenţei sale, poate fi
frecvent sediul unor traumatisme.
Are o formă triunghiulară cu o bază situată inferior, un vârf, două fete laterale şi trei
margini. Baza prezintă două orificii narinare, despărţite de subcloazon,
Rădăcin nasului este separată de regiunea frontală prin şanţul nazo-frontal
Cele două feţe laterale prezintă o porţiune superioară fixă si o porţiune inferioară mobilă -
aripa nasului.
Piramida nazală are două margini laterale care corespund santurilor nazopalpebral şi
nazogenian şi o margine anterioară, comună, care formează dorsul nasului (dorsum nasi) şi care
se întinde de la rădăcina nasului până la vârful acestuia.
Scheletul piramidei nazale cuprinde o parte osoasă şi una fibro-cartilaginoasă.
Scheletul osos al piramidei nazale este format din: •
- oasele proprii nazale;
- apofiza ascendentă (frontală) a maxilarului superior;
- spina nazală a frontalului.
Oasele proprii nazale, în număr de două, sunt lame ososase de formă patrulateră,. mici şi
relativ subţiri, dar rezistente.
Forma nasului extern depinde mult de dezvoltarea oaselor nazale.
Oasele proprii nazale se articulează:
între ele pe linia mediană, formând împreună o streaşină cu curbura în jos şi înapoi, privind spre
fosele nazale iar la locul de unire intrând în contact cu septul nazal;
superior, cu spina nazală a frontalului;
lateral cu apofiza frontală a maxilarului.
Faţa anterioară a oaselor proprii nazale este concavă în sens vertical iar cea posterioară face
parte din cavitatea nazală şi prezintă şanţul etmoidal (sulcus etmoidalis).
Marginea inferioară, delimitează pe scheletul fără părţi moi, împreună cu incizura nazala a
maxilei, apertura piriformă a cavităţilor nazale. împreună cu părţile moi, marginile inferioare a
oaselor proprii nazale intră în contact cu marginile superioare ale cartilajelor nazale laterale.
Marginile superioare se articulează cu porţiunea nazală a frontalului, cele laterale cu
procesul frontal al maxilei iar marginile mediale se articulează cu osul nazal de partea opusă iar
superior cu spina nazală a frontalului.
Scheletul cartilaginos al piramidei nazale este format din:
• cartilajele laterale;
6
 • cartilajele aripilor nazale (cartilajele alare).
Cartilajele laterale sunt în număr de două şi au formă triunghiulară. Ele sunt aşezate simetric
de fiecare parte a liniei mediane.
Marginile mediale ale cartilajelor laterale intră în contact cu porţiunea superioară a
cartilajului septal iar marginile superioare sunt strâns unite cu marginile inferioare ale oaselor
proprii nazale. Marginile care privesc lateral şi în jos sunt unite cu cartilajele alare printr-un ţesut
fibros.
Cartilajele aripilor nazale (cartilajele alare) sunt în număr de două, simetrice şi au forma
unui jgheab cu deschidere posterioară.
Partea externă (lateral crus) a cartilajului alar formează scheletul cartilaginos al părţii
anterioare a aripii nazale. Marginea posterioară a cartilajului alar este unită de apofiza frontală a
osului maxilar prin ţesut fibros.
Partea medial a cartilajului alar (medial crus) este recurbată înapoi şi piesele respective din
dreapta şi stânga se apropie între ele pe linia mediană, formând subcloazonul septal (columela).
Subcloazonul este unit printr-un ţesut fibros de marginea inferioară a cartilajului septal.
Scheletul osteo-cartilaginos este acoperit de planul muscular format dinmuşchii nazali care
contribuie la mimica feţei:
muşchiul procerus (sau piramidal al nasului), situat la rădăcina nasului;
muşchiul nazal (cu fasciculele transversale la nivelul porţiunii medii a piramidei şi alare la
nivelul aripilor nasului);
muşchiul ridicător al buzei superioare;
muşchiul ridicător al aripii nasului, situat la nivelul şanţului nazo-genian.
Următorul plan este cel subcutanat, alcătuit dintr-o pătură de ţesut conjunctiv lax, slab
reprezentat, mai ales în partea inferioară. Planul subcutanat este acoperit de piele care este groasă
şi mobilă la nivelul rădăcinii şi dosului nasului şi subţire şi aderentă la nivelul aripilor nazale.
Pielea conţine fire de păr foarte fine şi scurte, numeroase glande sebacee şi sudoripare.

Vascularizaţia piramidei nazale

Arterele care irigă piramida nazală sunt ramuri ale arterei faciale (artera dorsală a nasului,
artera subcloazonului, artera unghiulară) şi ale arterei oftalmice (artera frontală internă, arterele
etmoidale).
Venele se varsă în vena facială şi vena unghiulară. Vena unghiulară se poate astomoza cu
vena oftalmică, tributară sinusului cavernos.
Limfaticele sunt tributare ganglionilor submaxilari şi preauriculari.
7
 Inervaţia piramidei nazale
Ramurile senzitive provin din trigemen (nervul nazal intern, ramura nazală externă, nervii
infratrohlear şi infraorbitar).
Muşchii pieloşi sunt inervaţi de facial.

Fosele nazale
Cavitatea nazală este împărţită de septul nazal osteo-cartilaginos în două fose nazale.
Fosele nazale sunt două coridoare simetrice, cu direcţie antero-posterioară, aplatizate
transversal, relativ înalte, fiind aşezate la baza craniului, deasupra cavităţii bucale, înaintea
faringelui şi înăuntrul orbitelor.
Fosele nazale communică anterior cu exteriorul prin cele două narine iar posterior comunică
cu rinofaringele prin cele două choane.
Fiecare fosă nazală prezintă două regiuni:
• una situată anterior - vestibulul nazal;
• una situată posterior - fosa nazală propriu-zisă.
a. Vestibulul nazal reprezintă partea cea mai anterioară şi inferioară a foselor nazale, având
aspectul unui conduct cu direcţie verticală, uşor turtit lateral şi cu o înălţime de aproximativ 15
mm.
Vestibulul nazal corespunde spaţiului din dreptul aripii nasului şi se întinde de la orificiul
narinar situat la baza nasului extern până la o creastă curbă, pragul nazal (limen naşi).
Este acoperit de piele care prezintă vibrizi (firişoare de păr), glande sebacee şi sudoripare şi
în parte de mucoasă nazală. Limen naşi delimitează fosele nazale prorpiu-zise de vestibulul
nazal.
b.Fosele nazale propriu-zise se întind de la limen naşi până la choane şi au o direcţie orizontală.
Fiecare fosă nazală propriu-zisă prezintă şase pereţi (superior, inferior, anterior, posterior,
extern, intern).
Peretele superior al fosei nazale (bolta cavităţii nazale) este format din:
• osul frontal (în partea anterioară);
• lama ciuruită a etmoidului (în partea posterioară).
Peretele inferior al fosei nazale (planşeul fosei nazale) este alcătuit din palatul dur care
separă cavitatea nazală de cea bucală. Acest perete este orizontal, neted şi larg şi este format din:
• apofiza palatină a maxilarului;
• lama orizontală a osului palatin.
Peretele anterior se formează prin unirea pereţilor intern şi extern şi are raport cu piramida
nazală.
8
 Peretele posterior al fosei nazale este format din:
• corpul sfenoidului, în partea superioară;
• în partea inferioară comunică cu rinofaringele prin orificiul choanal.
Peretele extern al fosei nazale este anfractuos şi prezintă trei proeminenţelongitudinale
suprapuse numite, în ordinea apariţiei spaţiale:
• cornetul inferior, os independent, cel mai bine dezvoltat;
• cornetele mijlociu şi superior care aparţin etmoidului.
Fiecare cornet prezintă o porţiune anterioară mai voluminoasă numită cap şi o porţiune
posterioară mai efilată numită coadă. Sub fiecare cornet există câte un şanţ denumit meat.
În meatul inferior (delimitat între podeaua fosei nazale şi cornetul inferior) se deschide
canalul lacrimo-nazal (la 2-3 cm posterior de capul cornetului inferior).
În meatul mijlociu (delimitat între cornetele inferior şi mijlociu) se deschid sinusurile
anterioare ale feţei (sinusul frontal în partea anterioară, sinusul maxilar în cea posterioară şi
celulele etmoidale anterioare între cele două ostiumuri).
În meatul superior (delimitat între cornetele nazale mijlociu şi superior) se deschid sinusurile
posterioare (celulele etmoidale posterioare şi sinusul sfenoidal).
Peretele intern corespunde septului nazal. Partea anterioară a septului este suplă şi mobilă,
formată din ţesut membranos şi corespunde subcloazonului.. apoi urmează septul cartilaginos
format din cartilajul pătrat, care se insinuează între componentele septului osos.
Septul nazal osos este format din:
• lama perpendiculară a etmoidului situată postero-superior;
• vomerul, situat postero-inferior
Mucoasa nazală este de tip respirator cu epiteliu pluristratificat, cilindric, ciliat.
Deci cea mai mare parte a foselor nazale este căptuşită de o mucoasă de tip
respirator.Glandele seroase şi mucoase din corion, alături de celulele mucoase caliciforme,
formează stratul de mucus de la suprafaţa epiteliului şi contribuie la producerea unei cantităţi
mari de lichid necesar saturării unui volum de 15.000 litri de aer inspirat în 24 de ore.
Mucoasa olfactivă se găseşte în partea superioară a fosei nazale pe o întinderede circa 250
mm2, ocupând partea mijlocie a peretelui superior al fosei, cornetul superior şi porţiunea
corespunzătoare a septului nazal. Are o culoare galbenă iar epiteliul mucoasei olfactive prezintă
trei tipuri de celule (bazale, de susţinere şi senzoriale). Axonii celulelor bipolare din mucoasa
olfactivă străbat lama ciuruită a etmoidului şi fac sinapsă în bulbul olfactiv cu deutoneuronul căii
olfactive.

9
Vascularizaţia foselor nazale .
Vascularizaţia arterială este asigurată de:
- ramuri ale carotidei externe prin artera maxilară internă (cu ramura sa terminală, artera sfeno-
palatină) şi artera facială (prin ramurile sale artera unghiulară şi artera subcloazonului).
- ramuri ale carotidei interne prin artera oftalmică cu ramurile sale (arterele etmoidale anterioare
şi posterioare).
Pata vasculară Kisselbach este situată la nivelul porţiunii antero-inferioare a septului
cartilaginos, la 1 cm deasupra spinei nazale. Este principalul sediul al sângerărilor nazale.
Venele anterioare sunt tributare venei faciale, cele posterioare venei sfeno-palatine iar
venele superioare (etmoidale anterioare şi posterioare) sunt tributare venei oftalmice şi prin
aceasta sistemului venos endocranian.
Limfaticele foselor nazale drenează spre ganglionii jugulo-carotidieni superiori şi ganglionii
retrofaringieni laterali. O parte din vasele limfatice, situate în partea anterioară a foselor nazale,
drenează în ganglionii submaxilari.

Inervaţia foselor nazale poate fi senzorială, senzitivă şi vegetativă.

Inervaţia senzorială
Cei 3 neuroni ai căii olfactive sunt:
- un neuron periferic (celula Schultze) din mucoasa olfactivă;
- un neuron central (celula mitrală) din bulbul olfactiv;
- un neuron cortical situat în circumvoluţiunea hipocampului şi partea anterioară a circumvoluţiei
corpului calos.
Fibrele senzitive provin din nervul trigemen prin ramurile sale (nervul oftalmic şi nervul
maxilar superior).
Nervul etmoidal anterior (ram al nervului oîtalmic) inervează partea antero-superioară a
septului nazal şi peretele extern al fosei nazale.
Nervul sfeno-palatin (ram al nervului maxilar superior) inervează cea mai mare parte a fosei
nazale prin ramura nazo-palatină (pentru sept) şi nervii nazali superiori (pentru peretele extern).
Fibrele parasimpatice urmează calea nervului vidian.
Fibrele simpatice provin din plexul pericarotidian.

10
Anatomia sinusurilor paranazale
1.3.1. • sinusul maxilar
1.3.2. • sinusul frontal
1.3.3. • labirintul etmoidal
1.3.4. • sinusul sfenoidal
1.3.1. Sinusul maxilar

Sinusul maxilar (antrul Highmore), cel mai mare dintre sinusurile feţei, este săpat în
grosimea maxilarului superior şi are o capacitate care variază între 5 - 20 cm3
Dimensiunile medii ale sinusului maxilar sunt: înălţime circa 3,5 cm; lăţime 2,5 cm;
lungime (direcţie antero-posterioară) 3,2 cm.
Prezintă şase pereţi.
Peretele superior al sinusului maxilar este subţire, uneori dehiscent şi cuprinde în grosimea
sa nervul şi vasele suborbitare. Acest perete corespunde planşeului orbitei.
Peretele medial al sinusului maxilar este mai gros în partea inferioară şi mai suţire în sus,
spre inserţia cornetului inferior şi spre partea mijlocie a peretelui. Acest perete îl desparte de fosa
nazală şi în partea superioară prezintă deschiderea sinusului în meatul mijlociu (ostiumul
sinusal). Ostiumul maxilar se deschide în partea posterioară hiatusului semilujiar din meatul
mijlociu.
Peretele inferior al sinusului maxilar este un şanţ scobit în procesul alveolar al maxilarului
în care proemină relieful rădăcinilor dentare premolar II şi molar I superior. Al doilea premolar
şi primul molar superior prezintă raporturi constante cuplanşeul sinuzal.
Peretele lateral corespunde fosei infratemporale.

11
 Peretele anterior corespunde regiunii infraorbitare şi conţine în grosimea sa gaura
infraorbitară cu nervul infraorbitar. Este peretele de abord chirurgical (fosa canină).
Peretele posterior corespunde fosei pterigopalatine care conţine artera rnaxilară, ramura
maxilară a nervului trigemen, ganglionul sfenopalatin şi plexul venos pterigoidian.
Vascularizaţia este asigurată de arterele si venele dentare superioare si sfenopalatine.
Inervaţia este asigurată de ramuri din nervul maxilar superior (nervul dentar postero-
superior).

Sinusul frontal
Sinusurile frontale, în număr de două, sunt cavităţi săpate în grosimea osului frontal, fiind
despărţite între ele printr-un sept osos subţire. Fiecare sinus frontal poate fi compartimentat la
rândul său. Cele două sinusuri frontale sunt, uneori, inegale (septul osos poate lipsi sau nu este
situat median).
Sinusurile frontale sunt în strânsă legătură cu celulele etmoidale anterioare (reprezintă de
fapt o continuare a lor între cele două tăblii ale osului frontal).
Peretele anterior al sinusului frontal este cel mai gros (grosime medie de 4 mm) şi este
format din os diploic.
Peretele posterior este mai subţire (1-3 mm) şi este format din os compact. Acest perete are
raporturi importante cu meningele, cu sinusul longitudinal şi cu partea anterioară a lobului
frontal al emisferelor cerebrale.
Peretele intern este alcătuit din septul intersinuzal.
Peretele inferior constituie tavanul orbitei (în sinusurile mai mari).
Baza (planşeul sinusului frontal) are raport direct cu celulele etmoidale anterioare
subiacente.
Sinusul frontal se deschide în partea internă a peretelui inferior, în canalul fronto-nazal, care
drenează la nivelul porţiunii anterioare a meatului mijlociu.

Vascularizaţia sinusului frontal

Arterele provin din artera etmoidală anterioară iar venele mucoasei sinusului prezintă
anastomoze cu venele pielii regiunii frontale, cu venele orbitare şi cele endocraniene.
Inervaţia este dată de ramuri din nervul supraorbitar.

Labirintul etmoidal
Celulele etmoidale se află în grosimea maselor laterale etmoidale şi formează un complex de
mici sinusuri, fiind comparate datorită arhitecturii lor, cu un fagure de miere.
12
 Fiecare masă etmoidală este aşezată între fosa nazală şi orbită şi este prezentă încă de la
naştere.
Numărul celulelor etmoidale este cuprins între 4-5 până la 15 iar capacitatea poate fi de 2-3
ml.
Partea anterioară a labirintului etmoidal are raport superior cu planşeuj sinusului frontal iar
partea posterioară are raport cu sinusul maxilar situat inferior şi cu sinusul sfenoidal situat
posterior. Una sau mai multe celule etmoidale posterioare se află în imediata vecinătate a
nervului optic (astfel se pot explica nevritele retrobulbare). Lateral, lamina papyraceea desparte
celulele etmoidale de orbită.Medial, etmoidul are raport cu cornetele mijlociu şi superior.
Celulele etmoidale se deschid în fosa nazală prin canale scurte de drenaj separate sau reunite
câte 2 - 3 la un loc. Celulele etmoidale anterioare se deschid în meatul mijlociu iar cele
posterioare se deschid în meatul superior şi meatul al patrulea (când există).
Celulele etmoidale anterioare sunt în număr de 2 - 8 iar cele posterioare în număr de 3 - 5.

Vascularizaţia Ramurile arteriale provin din arterele sfenopalatine, etmoidale anterioare şi

posterioare.
Inervaţia - este dată de ramurile nervului etmoidal anterior (pentru etmoidul anterior) şi
ramurile nervului sfeno-palatin (pentru etmoidul posterior).

Sinusul sfenoidal
Sinusul sfenoidal este săpat în corpul sfenoidului
Sinusurile sfenoide sunt în număr de două şi sunt situate înapoia foselor nazale, înaintea
apofîzei bazilare a occipitalului şi deasupra rinofaringelui.
Capacitatea medie este de 7 - 8 cm 3 iar dimensiunile medii ale sinusului sfenoid sunt: lăţime
2,5 cm; înălţime 3 cm; adâncime 2 cm.
Deşi este dezvoltat la vârsta de 7 ani, continuă să crească în volum până la pubertate.
Prezintă şase pereţi:
Peretele anterior prezintă o parte etmoidală (în raport cu partea posterioară a labirintului
etmoidal) şi o parte nazală liberă (porţiunea posterioară a peretelui superior al fosei nazale).
Orificiul de drenaj al sinusului sfenoidal se află la nivelul peretelui anterior (în partea superioară
şi laterală a porţiunii nazale, imediat înapoia cornetului superior, în meatul superior.
Peretele posterior are raport cu conţinutul fosei cerebrale posterioare.
Peretele superior (alcătuit din os compact) are raporturi cu hipofîza din şaua turcească, cu
chiasma optică cu bandeleta olfactivă şi partea antero-intemă a lobului frontal.
Peretele inferior este cel mai gros şi este în raport cu bolta rinofaringelui.
13
 Peretele intern are raport cu sinusul sfenoidal opus.
Peretele lateral (extern) are raport cu sinusul cavernos (prin lumenul căruia trec artera
carotidă internă, nervii motori III, IV, VI şi primele două rădăcini ale trigerrienului - nervul
oftalmic şi maxilar).

Fiziologia nasului şi a sinusurilor paranazale

♦Funcţiile nasului
♦Funcţiile sinusurilor paranazale
Funcţiile nasului sunt reprezentate de:
a) funcţia respiratorie;
b) funcţia olfactivă;
c) funcţia de apărare (de protecţie);
d) funcţia fonatorie;
e) funcţia neuroreflexă;
f) funcţia estetică.

a). Funcţia respiratorie constă în pregătirea aerului pentru inspiraţie. Aerul respirator se scurge
prin etajul respirator al fosei nazale cuprins între planşeul fosei nazale şi marginea liberă a
cornetului mijlociu.
Aerul inspirat suferă trei procese fizice:
• încălzire;
• umidificare;
• purificare / filtrare.
Aceste procese se realizează, la rândul lor prin:
- funcţia ciliară;
- funcţia secretorie;
- funcţia vasculo-calorică.
Funcţia ciliară asigură purificarea aerului inspirat prin:
- celulele cu cili vibratili care stabilesc în cavitatea nazală un curent vibrator ondulatoriu de
eliminare al impurităţilor.
- stratul mucos de pe mucoasa pituitară, prin înglobarea particulelor străine şi a prezentării
proprietăţilor bacteriostatice;
- vibrizii vestibulari;
• reţeaua limfatică bogată;

14
 Pentru 2/3 anterioare ale fosei nazale, cilii se deplasează dinapoi-înainte, proiectând
impurităţile spre narine iar pentru 1/3 posterioară, cilii se mişcă dinainte-înapoi, dirijând
impurităţile spre cavum. Acţiunea cililor de a îndepărta impurităţile este ajutată de direcţia
coloanei de aer inspirator şi expirator sau spontan, prin strănut.
Funcţia secretorie asigură umidificarea şi purificarea aerului inspirat prin secreţia glandelor
mucoase, celulelor caliciforme şi a transsudatului mucos. Este asigurată astfel pelicula de rnucus
necesară funcţiei ciliare.
Aerul inspirat este umidifiat prin contactul cu stratul de mucus. Rol în umectarea aerului
inspirat are şi secreţia lacrimală care se elimină prin canalul lacrimo-nazal şi care conţine lizozim
(acţiune bacteriostatică). Hipersecreţia de mucus are rol în îndepărtarea corpilor străini prin
aglutinarea lor în pulberile de aer.
Funcţia vasculo-calorică asigură încălzirea şi reglarea debitului de aer inspirat prin
variaţiile de umplere ale ţesutului venos erectil. Se produce astfel creşterea suprafeţei de contact
cu aerul inspirat şi deci, o suprafaţă mai mare de evaporare şi iradiere a căldurii.
Incălzirea şi umidifierea aerului inspirat se realizează la nivelul zonelor de contact cu
mucoasa nazală, mai ales în zona cornetului inferior, a cărui structură de tip lacuri sanguine
favorizează eliberarea de căldură.
Transferul de căldură la nivelul foselor nazale se realizează prin trei fenomene:conducţie,
convecţie şi radiaţie.
Conducţia reprezintă transferul de energie prin creşterea cineticii moleculare.
Apariţia unui gradient de temperatură în gaze determină formarea unor curenţi de convecţie
care schimbă direcţia fluxului de aer din fosele nazale apărând turbulenţe.
Radiaţia nu deţine un rol important în schimburile termice.
Suprafaţa mucoasei nazale este răcită prin evaporarea apei. Vaporii de apă condensează la
nivelul mucoasei nazale iar apa rezultată din condensarea la suprafaţa mucoasei va fi reutilizată
la umidifierea aerului inspirat impreună cu celelalte surse necesare umidifierii:
• apa provenită din glandele seroase de la nivelul mucoasei;
• apa rezultată din condensarea vaporilor din aerul expirat şi din lacrimi;
• apa provenită din transsudatul de la nivelul capilar în cazul inflamaţiilor acute.
Filtrarea aerului reprezintă funcţia de protecţie mecanică a tractului respirator inferior.
Mai important este mecanismul de îndepărtare al particulelor prin precipitare turbulentă.
Cornetele nazale, septul nazal şi peretele faringian au rolul de a încetini viteza fluxului de aer
prin fosele nazale şi de a-i schimba direcţia de deplasare. Particulele suspendate în aer nu îşi mai
pot schimba direcţia de deplasare atât de repede, deoarece se lovesc de suprafeţele obstacolelor.

15
Ele sunt înglobate în stratul de mucus şi transportate prin mişcările cililor spre faringe, de unde
vor fi ulterior înghiţite.
Mecanismul turbulenţei nazale este, deci, foarte eficient deoarece nici o particulă cu
diametrul peste 4-6 microni nu poate pătrunde în căile respiratorii.
b). Funcţia olfactivă se realizează cu ajutorul mucoasei olfactive.
Curentul de aer este dirijat în etajul olfactiv, deasupra cornetului mijlociu, în timpul
expirului sau al unui inspir forţat.
Olfacţia la om deţine rolul principal în alimentaţie (savoarea alimentelor se percepe de fapt
prin miros, declanşând reflexe digestive, gastro-secretorii pozitive sau negative).
Olfacţia este mai scăzută la copii (datorită unei pigmentaţii mai reduse a mucoasei olfactive)
şi la bătrâni (datorită unui proces de atrofie a elementelor nervoase).
Intre miros şi gust există o fină interrelaţie (pierderea mirosului poate duce la scăderea
senzaţiei gustative).
c). Funcţia de apărare (de protecţie):
• Protecţia mecanică se realizează prin reflexul de strănut.
• Protecţia bacteriologică se realizează prin lizozim, prezent în fosele nazale din lacrimile
drenate prin canalul lacrimo-nazal.
• Protecţia imunologică se realizează cu ajutorul imuhoglobulinelor tip A secretor prezente la
suprafaţa mucoasei.
d). Funcţia fonatorie a foselor nazale
Fosele nazale au un rol de cavitate de rezonanţă, ca şi cavitatea bucală. Eficienţa foselor
naziale este mai evidentă pentru sunetele cu frecvenţă joasă.
Argumentele care demonstrează rolul foselor nazale în fonaţie sunt reprezentate de
modificările calităţilor vocii în afecţiunile nazale. In cazul obstrucţiei nazale, coloana de aer este
redusă, emisia sonoră având caracterul unei rinolalii inchise sau a vocii nazonate iar dacă prin
fosele nazale trece o coloană de aer mult prea mare, apare rinolalia deschisă.
e). Funcţia neuroreflexă:
• reflexul de strănut;
• reflexul tusigen;
• reflexul nazo-laringian;
• reflexele nazo-pulmonare;
• reflexele nazo-cardiace.
f).Funcţia estetică este o funcţie importantă pentru integrarea socială a individului.
Existenţa unei dismorfii nazale poate induce probleme psihice şi sociale importante.

16
Funcţiile sinusurilor paranazale sunt următoarele:
• rol de reglator termo-higrometric pentru aerul inspirat( rol in condiţionarea aerului inspirat);
• rol de drenaj- aparatul muco-ciliar este structura fundamentală de apărare a mucoasei sinusale,
drenajul fiind asigurat prin direcţia mişcării cililor care se face dinspre cavitatea sinusală spre
ostium;
• rol de ventilaţie - ventilarea sinusurilor se realizează prin intermediul ostiumurilor; pătrunderea
aerului respirator în sinus permite efectuarea unor schimburi gazoase transmucoase;
• cavităţi de rezonanţă în timpul fonaţiei- rol în stabilirea proprietăţilor vocii (o serie de sunete
armonice ale vocii au rezonanţă sau se" amplifică la profesioniştii vocali- tenori);
• protecţia mecanică a structurilor nervoase cranio-faciale;
• creşterea ariei olfactive;
• reducerea greutăţii craniului;
• uşurarea înaintării craniului în apă.

17
 CAPITOLUL I
AFECŢIUNI ŞI TRATAMETE ALE SISTEMULUI RESPIRATOR

 
1.1. Rinitele acute 
Reprezintă inflamaţia acută a mucoasei nazale. Din punct de vedere etiologic rinitele se
clasifica în:
rinita acută banală,
rinita acută a sugarului şi nou născutului
rinita acută specifică, ale bolilor infectocontagioase
Rinita acută banală  -guturai, coriza: reprezintă una dintre cele mai frecvente boli din
patologia umană, ce apare la toate vârstele, având caracter epidemic. Boala este initial virală,
ulterior flora microbiană nazală devenind virulentă, transformând coriza în rinită mucopurulentă.
Factori favorizanţi ai rinitei acute:  cauze de obstrucţie nazală, alergia nazala, frigul,
umezeala, atmosfera poluată, schimbările bruşte de temperatură, stresul, oboseala, tutunul,
alcoolul,etc.
Simptomatologia rinitei acute banale:
-la debut se manifestă prin:cefalee, frisoane, strănuturi, astenie mialgii, secreţii nazale
apoase, obstrucţie nazală, hiposmie-anosmie.
-în stadiul următor secreţia devine mucopurulentă, iar simptomatologia generală scade în
intensitate.
Boala evoluează de cele mai multe ori spre vindecare completă. Rareori se poate
complica cu: sinuzite, otite, faringite, laringotraheobronşite, complicaţii oculare.
Tratamentul constă în administrarea de antiinflamatoare (ibuprofen, diclofenac, etc.)
antitermice (paracetamol), antalgice, antialergice, dezinfectante nasofaringiene( instilaţii nazale
de picături de vasoconstrictoare de 2-3 ori pe zi), antiseptice locale, vitaminoterapie, inhalaţii,
aerosoli. În caz de suprainfecţie se administrează antibiotic, de preferinţă după efectuarea
antibiogramei din secreţiile nazale.
Tratamentul igienodietetic presupune repaus la pat în camera aerisită, alimentaţie uşoară,
băi calde la picioare, etc.
1.2. Rinite cronice 
Reprezintă inflamaţia cronică a mucoasei nazale, evoluând de obicei pe un arbore
respirator fragil.
Clasificare:
rinita cronică banală: catarală, hipertrofică, atrofică.
18
 rinita cronică specifică din bolile infectocontagioase
rinita cronică micotică.
Rinita cronică catarală se dezvoltă prin cronicizarea unei rinite acute, în condiţiile
persistenţei factorilor favorizanţi.
Simptomatologia rinitei cronice catarale:
rinoree permanentă sau intermitentă, variabilă cantitativ;
obstrucţie nazală;
rinolalie închisă.
La consultaţia ORL, medicul constată mucoasa nazală congestionată, edematiată,
acoperită de secreţii mucopurulente.
Tratamentul medical în rinita cronică catarală constă în eliminarea secreţiilor nazale
prin musajul corect, repetat, aspirarea secreţiilor, dezinfecţie nazofaringiană cu antiseptice
locale, vasoconstrictoare, inhalaţii, aerosoli cu vasoconstrictoare, corticosteroizi, antibiotice,
mucolitice.
Tratamentul adjuvant constă în vitaminoterapie, administrarea de preparate de calciu,
vaccinare, tratament balneo-climateric (cure heliomarine,iod, ape minerale sulfuroase,
hidroterapie, etc.)
Se va efectua tratamentul tuturor focarelor infecţioase care au determinat inflamaţia
mucoasei nazale, tratamentul deviaţiei de sept nazal, polipozei nazale, adenoidectomie, etc.
 
1.1.1. Rinita cronică hipertrofică  
Este o etapă evolutivă a rinitei cronice catarale, stadiul hipertrofic fiind caracterizat de o
pituitară degenerată edematos.
Simptomatologia rinitei cronice hipertrofice constă în obstrucţie nazală unilaterală,
bilaterală sau “în bascula”, sforăit, respiraţie orală, tulburări de miros, rinoree mucoasă.
La consultaţia ORL , medicul ORL-ist observă mucoasa nazală care este congestivă,
violacee, îngroşată şi acoperită de secreţii mucoase.
Din punct de vedere anatomo-clinic rinita cronică hipertrofică se manifestă sub două
forme: difuză şi localizată.
Tratamentul profilactic: aer curat, evitarea schimbărilor bruşte de temperatură, evitarea
umezelii, a aerului uscat şi supraîncălzit, evitarea consumului de tutun şi alcool,
evitarea utilizării în exces a substanţelor vasoconstrictoare ( Bixtonim, rinofug,etc.)
Tratamentul medicamentos (pentru faza I de hipertrofie moale): vasoconstrictoare,
aerosoli cu corticoizi, vitamina PP, raze ultrascurte, infiltraţii cu hidrocortizon în cornete.
Tratamentul medicamentos este de prima intenţie în rinita cronică.
19
 Pentru faza a II a de hipertrofie conjunctivă tratamentul este exclusiv chirurgical
constând în retracţia chirurgicală a cornetului inferior prin: electrocauterizare, crioterapie,
vaporizare laser, mucotomie endoscopică cu shaverul sau prin radiofrecvenţa, turbinectomie
clasică cu foarfeca, luxarea cornetului inferior în lateral.
Preoperator sunt necesare o serie de investigaţii de laborator şi obţinerea
consimţământului informat al pacientului.
Intervenţia chirurgicală se poate face în anestezie locală sau generală.
În funcţie de metoda aplicată postoperator nasul va fi tamponat timp de 24-48 de ore.
După detamponare se va face toaletarea zilnică a foselor nazale de către medicul specialist ORL
cu aspirarea secreţiilor şi crustelor, DNF, etc. Ulterior tratamentul local se va face de 2 ori pe
săptămână până la obţinerea vindecării totale.
Efectul final al intervenţiei chirurgicale poate fi observat la mai multe săptămâni
postoperator.
 
1.1.2. Rinita cronică atrofică  
Este caracterizată de o inflamaţie cronică a mucoasei nazale ce determină atrofia
pituitarei şi a scheletului regiunii nazosinusale.
Din punct de vedere anatomo-clinic prezintă două forme:
1.Rinita cronică atrofică simplă
2.Rinita cronică atrofică ozenoasă (ozena)
Rinita cronică atrofică ozenoasă apare mai frecvent la femei, cu debut in perioada
pubertatii. Afecteaza mai des rasa galbena
In etiologia bolii au fost elaborate mai multe teorii ( anatomice, fiziologice, infectioase,
metabolice, traumatice)
Simptomatologie: obstructie nazala, senzatie de uscaciune, rinoree purulenta cronica
fetida, cacosmie initial subiectiva apoi obiectiva,cefalee.
La examinarea ORL se  observa la nivelul foselor nazale cruste de culoare verde murder,
fetide, mucoasa nazala este atrofiata, fragila; fosele nazale sint largi.
Evolutia rinitei cronice atrofice ozenoase poate fi descendenta, cuprinzind faringele,
laringele, traheea.
Tratamentul medical in rinita cronica atrofica vizeaza:
1.modificarea troficitatii mucoasei nazale prin: aerosoli cu apa de mare, apa termala, apa
iodata; aeroterapie aplicarea de substante caustice chimice( glicerina iodata 1%),
vitaminoterapie( vit. A, E, D2, PP)

20
 2. modificarea florei microbiene: pensulatii cu glicerina glucozata, aerosoli cu antibiotice,
vaccinare.
3.tonificarea starii generale: calciu, vitamine, proteinoterapie.
Tratamentul chirurgical in rinita cronica atrofica vizeaza eliminarea crustelor, combaterea
formarii lor si micsorarea calibrului foselor nazale prin interventii la nivelul septului nazal,
peretelui extern al foselor nazale sau la nivelul planseului foselor nazale.
 
1.3. Sinuzitele acute
Sinuzitele acute reprezinta inflamatia acuta a mucoasei sinusurilor paranazale.

1.3.1. Sinuzita maxilara acuta

Este o inflamatie acuta banala, difuza, a mucoasei sinusului maxilar.
In general sinuzita maxilara acuta este secundara unei rinite acute.
Simptomatologie:  
durere spontana pulsatila la nivelul obrazului, care iradiaza la nivel suborbitar, arcada
dentara,
obstructie nazala unilaterala,
rinoree mucoasa, mucopurulenta care devine purulenta,
cefalee,
fotofobie, 
hiposmie, 
febra.
Tratamentul in sinuzita maxilara acuta are ca scop dezobstruarea si decongestionarea
mucoasei foselor nazale.
Tratamentul general include:
antibiotic, de preferat dupa antibiograma, timp de 7-10 zile
antiinflamator
antalgic
antialergic
vitaminoterapie.
Tratamentul local presupune dezobstructia ostiumului sinusului maxilar si consta in mese
nazale zilnice cu substante vasoconstrictoare, aerosoli cu hidrocortizon, vasoconstrictoare.
In sinuzita maxilara  care nu dreneaza, cu dureri atroce sau daca rinoreea purulenta se
mentine dupa citeva zile de tratament, se poate practica punctia sinusului maxilar cu instilarea
intrasinusala de solutii antibiotice.
21
 1.3.2. Sinuzita etmoidala acuta
Sinuzita etmoidala acuta este inflamatia acuta a mucoasei celulelor etmoidale
Sinuzita etmoidala acuta poate apare la toate virstele
Simptomatologia sinuzitei etmoidale acute: durere intense, pulsatila la nivelul radacinii
nasului si unghiului intern al ochiului, obstructie nazala unilaterala, rinoree mucopurulenta sau
purulenta,tulburari de miros( hiposmie, anosmie), cefalee, oboseala la efort intelectual.
Tratamentul sinuzitei etmoidale acute consta in dezobstruarea si decongestionarea
foselor nazale, printr-o medicatie corespunzatoare: antibiotic,antalgic antiinflamator, aerosoli,
inhalatii, mese nazale cu vasoconstrictoare.

1.3.3. Sinuzita frontala acuta

Sinuzita frontala acuta reprezinta inflamatia acuta a micoasei sinusului frontal.

Simptomatologie: durere intensa la nivelul regiunii frontoetmoidoorbitare, cefalee,
obstructie nazala, rinoree purulenta, tulburari de miros (hiposmie, anosmie).
Tratament este comun cu cel al sinuzitei maxilare si etmoidale acute: antibiotic cu spectru
larg timp de 10-14 zile, antiinflamatorii, antialgice, vasoconstrictoare local dar si general
(pseudoefedrina).

 
1.4. Sinuzitele cronice

1.4.1. Sinuzita maxilara cronica

Sinuzita maxilara cronica reprezinta o inflamatie cronica a mucoasei sinusului maxilar cu
evolutie mai mare de trei luni.
Factorii favorizanti ai unei sinuzite maxilare cronice pot fi:
factori rinologici ( cauze de obstructie nazala cronica)
factori de mediu (poluarea): noxe, praf, fum
factori infectiosi
focare dentare ce pot determina o sinuzita maxilara odontogena
factori traumatici 
factori tumorali
imunitate scazuta din diferite cauze.
Simptomatologia sinuzitei maxilare cronice consta in:
22
 senzatia de presiune, tensiune la nivelul obrazului
durere de mica intensitate
obstructie nazala
rinoree (secretie nazala) mucopurulenta, uneori urit mirositoare
tulburari de miros
tuse matinala cu expectoratie
La examinarea ORL se constata prezenta secretiilor purulente in fosa nazala, secretii care
pot fi uneori fetide,iar  mucoasa nazala este congestive.
 

Este necesara efectuarea unor

investigatii cum ar fi:
examinare endoscopica  nazala
radiografie de sinusuri anterioare si posterioare ale fetei
examen Computer Tomograf
RMN
examen bacteriologic si micologic al secretiilor cu antibiograma
consult stomatologic si radiografii dentare daca se suspicioneaza o cauza dentara a
sinuzitei
- examen bioptic (daca este cazul)
- testari alergice
- uneori punctie sinusala
Tratamenrul profilactic este foarte important si consta in tratarea tuturor factorilor ce
determina obstrictie nazala, cum ar fi: deviatia de sept nazal, rinita cronoca hipertrofica, polipoza
nazala, etc
23
 Tratamentul curativ in sinuzita maxilara cronica este medical si chirurgical.
Tratamentul medical consta in administrarea de :
- antibiotic cu spectru larg
- dezobstruante nazale vasoconstrictoare
- mucolitice
- vitamine si minerale
- inhalatii
- aerosoli cu substante antiinflamatoare
Tratamentul chirurgical are drept scop drenarea sinusului maxilar; acest lucru se poate
face pe cale endoscopica (meatotomie medie) sau pe cale clasica in functie  de fiecare pacient.
- Preoperator trebuie efectuate urmatoarele analize :
- Hemoleucograma
- Coagulograma
- Teste hepatice
- Teste renale
- Glicemie
- Radiografie pulmonara, EKG si consult cardiologic daca interventia are loc in anestezie generala
Este foarte important de stiut preoperator daca pacientul urmeaza tratamente
medicamentoase cronice sau este alergic la vreun medicament.
Postoperator pacientul ramine tamponat nazal aproximativ 24 de ore cu tampoane nazale
speciale tip Merocel; dupa detamponare (scoaterea tamponului nazal) se va practica toaleta
zilnica a foselor nazale, cu aspiratia secretiilor si crustelor, urmata de mese nazale cu solutii
vasoconstrictoare.
Controalele ORL  postoperatorii sint obligatorii si constau in toaletarea foselor nazale, initial
zilnic, iar apoi la 3-4 zile, pina la vindecare.

24
 CAPITOLUL II
PREPARATE NAZALE

2.1. Generalitati
Mai sunt denumite şi preparate rinologice, endonazale sau erine. Sunt definite ca fiind
preparate farmaceutice lichide, semisolide sau solide, destinate administrării în cavitatea nazală
(prin instilare, pulverizare sau aplicare locală), în vederea obţinerii unui efect local (în
tratamentul afecţiunilor nasofaringiene) sau a unui efect sistemic (când se utilizează mucoasa
nazală drept cale de absorbţie a substanţei medicamentoase în sânge, aceasta având astfel o
acţiune generală).
Astfel de preparate pot conţine una sau mai multe substanţe active şi trebuie să fie pe cât
posibil, neiritante şi să nu afecteze mucoasa nazală sau cilii acesteia. Preparatele nazale apoase
sunt, în general, izotonice şi pot conţine excipienţi destinaţi, de exemplu, pentru ajustarea
vâscozităţii preparatului, pentru creşterea solubilităţii substanţelor active sau pentru stabilizarea
pH-ului şi a preparatului.
Preparatele nazale sunt condiţionate în recipiente unidoză sau multidoză, prevăzute eventual
cu un dispozitiv de administrare corespunzător, care să evite introducerea de agenţi de
contaminare. Cu excepţia cazurilor justificate şi autorizate, preparatele nazale apoase
condiţionate în recipiente multidoză conţin un conservant antimicrobian într-o concentraţie
adecvată cu excepţia cazului în care preparatul însuşi are proprietăţi antimicrobiene.

2.2 Categorii de preparate nazale

2.2.1. Picături pentru nas (picături nazale) şi spray-uri nazale (aerosoli)

Picăturile nazale şi spray-urile nazale sunt soluţii, emulsii sau suspensii, destinate instilării
sau pulverizării în cavitatea nazală.
Picăturile nazale sunt în general condiţionate în recipiente multidoză, care conţin un
dispozitiv de administrare corespunzator.
Spray-urile nazale sunt condiţionate, în general, în recipiente multidoză cu nebulizator sau
presurizate, prevăzute cu un sistem de administrare adecvat; recipientele presurizate pot fi
prevăzute cu valva dozatoare care permite administrarea medicamentului în doze unitare.
Picăturile nazale condiţionate în recipiente unidoză şi dozele unitare ale spray-urilor sunt,
în general, destinate unei acţiuni sistemice a medicamentului.

25
 2.2.2. Pulberi nazale
Pulberile nazale sunt pulberi destinate insuflării în cavitatea nazală cu ajutorul unui
dispozitiv adecvat; mărimea particulelor este aleasă astfel încât să permită localizarea lor la
nivelul cavităţii nazale. Astfel de preparate trebuie să corespundă prevederilor din monografia
"Pulberi pentru aplicaţii cutanate".

2.2.3. Preparate nazale semisolide (unguente)

Sunt preparate constituite dintr-o bază de consistenţă semisolidă în care este dispersată
substanţa activă; recipientele sunt adaptate pentru a elibera produsul la locul de aplicare. Astfel
de preparate trebuie să corespundă prevederilor din monografia "Preparate semisolide pentru
aplicaţii cutanate".

2.2.4. Soluţii pentru spălări nazale

Soluţiille pentru spălări nazale sunt, în general, soluţii apoase izotonice, cu pH=7-8, cu
acţiune antiseptică, destinate curăţirii foselor nazale; soluţii care se aplică la nivelul mucoasei
lezate sau cele utilizate înaintea unei intervenţii chirurgicale, trebuie să fie sterile. Se
condiţionează în recipiente de 50 ml şi sunt de uz extern.

2.2.5. Creioane nazale (styli)

Creioanele nazale sunt preparate solide de formă cilindrică sau conică, constituite din una
sau mai multe substanţe active ca atare sau dispersate într-o bază adecvată care se poate dizolva
sau topi la temperatura corpului ; astfel de preparate trebuie să corespundă prevederilor din
monografia Creioane.
În timpul preparării, ambalării, conservării şi distribuţiei preparatelor nazale trebuie luate
măsuri corespunzătoare pentru asigurarea calităţii lor microbiologice, recomandările în această
privinţă fiind prevăzute în capitolul "Calitatea microbilogica a preparatelor farmaceutice".

26
 CAPITOLUL III
PICĂTURI PENTRU NAS
(PICĂTURI NAZALE/RHINOGUTTAE)

3.1. Generalităţi

Definiţie
Picăturile pentru nas sunt preparate farmaceutice lichide, sub formă de soluţii, emulsii sau
suspensii destinate administrării pe mucoasa nazală. În afară de picături pentru nas, pentru
tratamentul mucoasei nazale se utilizează şi alte forme. Formele utilizate în acest scop sunt
numite medicamente rinologice. Dintre formele rinologice utilizate frecvent amintim: erine
(picături pentru nas), aerosoli, unguente, sisteme pulverulente sau sisteme bioadezive.
Denumirea de erine derivă din limba greacă de la cuvintele „en” = în „rhinos” = nas. Pe
lângă tratamentele topice pe această cale se pot administra şi tratamente sistemice.
În acest capitol al soluţiilor nazale se încadrează şi spălăturile nazale care sunt utilizate
pentru spălarea mucoasei. Spălăturile nazale trebuie să fie izotonice, cu pH 7-8, acţiune
antiseptică şi sunt condiţionate în recipiente de 50 ml.

Istoric
Pe cale nazală s-au administrat medicamente din timpuri străvechi. Primele forme utilizate
au fost inhalaţiile şi fumigaţiile utilizate de egipteni, mesopotami, şi sunt menţionate în diferite
scrieri vechi. Tot în antichitate, la greci, la romani s-au utilizat forme endonazale solide
(rinocornuri, având ca excipienţi grăsimi animale solide sau ceară). Mai târziu s-au preparat
soluţii apoase şi uleioase cu aplicaţie pe mucoasa nazală.

Avantaje
Administrarea picăturilor pentru nas prezintă următoarele avantaje:
- acţiune rapidă;
- aplicare uşoară şi rapidă;
- biodisponibilitate bună;
- posibilitatea preparării pe cale industrială utilizând tehnologii avansate;
- posibilitatea obţinerii unor soluţii cu acţiune prelungită prin utilizarea unor
excipienţi adecvaţi (excipienţi de vâscozitate ridicată).
27
 Dezavantaje
Picăturile pentru nas prezintă şi următoarele dezavantaje:
- interval scurt de contact cu mucoasa nazală;
- acţiune sistemică nedorită (în cazul trecerii substanţei active în circulaţia generală);
- posibile iritaţii locale.

Clasificare

Picăturile pentru nas se clasifică după mai multe criterii:

 După modul de formulare:
- magistrale;
- oficinale;
- industriale (tipizate).
 După gradul de dispersie:
- soluţii;
- emulsii;
- suspensii.
 După modul de condiţionare:
- unidoză;
- multidoză.
 După durata efectului terapeutic:
- acţiune imediată;
- acţiune prelungită.
 După natura solventului:
- soluţii apoase;
- soluţii uleioase;
- soluţii vâscoase (hidrofile).
 După modul de administrare:
- picături;
- spălături;
- pulverizaţii;
- inhalaţii.
 După acţiunea terapeutică:

28
 - locală (antiinflamatoare, vasoconstrictoare, antiinfecţioase);
- sistemică (parasimpatolitice, hormoni, vaccinuri).

3.2.Formularea picăturilor pentru nas

La formularea picăturilor pentru nas trebuie avut în vedere mai mulţi factori care vor fi
prezentaţi în detaliu în acest subcapitol.
O formulare necorespunzătoare poate provoca leziuni ale mucoasei nazale, respectiv a
aparatului ciliar. Pentru regenerarea epiteliului este nevoie de 7-8 zile, iar pentru creşterea cililor
de 2-3 luni.
Ţinând cont de aceste probleme picăturile pentru nas trebuie astfel formulate şi preparate
încât să corespundă următoarelor exigenţe:
- toleranţă bună locală şi sistemică;
- eficacitate;
- stabilitate fizico-chimică;
- să aibă un termen de valabilitate corespunzător;
- pH-ul sa fie cuprins între 6-7,5;
- pe cât posibil să fie izotonice.
Îndeplinirea acestor condiţii de calitate se obţine prin corelarea sau concursul mai multor
factori:
- alegerea substanţei medicamentoase şi a auxiliarilor cei mai potriviţi;
- alegerea tehnologiei potrivite pentru preparare;
- condiţionarea într-un recipient adecvat;
- ambalarea şi depozitarea corespunzătoare.
În continuare vor fi prezentate detalii legate de diferitele aspecte menţionate şi modul în
care se poate influenţa pozitiv calitatea.

Substanţe active.
Pentru administrare topică nazală se utilizează substanţe cu diferite efecte
farmacodinamice şi anume:
a. Antimicrobiene şi antivirale: din acest grup menţionăm următoarele subgrupe:
a1. antiseptice (săruri coloidale de argint, fenosept, uleiuri volatile, mentol, camfor);
a2. antibiotice (streptomicină 0,5%; cloramfenicol 0,2-05%, sulfat de neomicină etc.);
b. Vasoconstrictoare (efedrina 0,5-1%, nafazolina 0,1%, fenilefrina, adrenalina etc.);
c. vasodilatatoare (papaverina);

29
 d. antiinflamatoare steroidiene (hidrocortizon acetat, hidrocortizon hemisuccinat,
betametazon, triamcinolon etc.);
e. antihistaminice (feniramin);
f. anestezice locale (procaina, lidocaina, anestezina);
g. mucolitice (ureea);
h. vitamine (hidrosolubile şi liposolubile);
i. substanţe cu acţiune sistemică:
i1. cardiovasculare (nitroglicerina);
i2. parasimpatolitice (atropina etc.).

Substanţe auxiliare
Pentru prepararea picăturilor pentru nas se utilizează următorii auxiliari:
a. Solvenţi. Alegerea unui solvent corespunzător este dependentă de scopul terapeutic
urmărit cât şi de solubilitatea substanţelor active. Un solvent potrivit trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
- să corespundă exigenţelor calitative impuse de F.R. X sau alte stasuri;
- toleranţă bună;
- inerţie chimică şi farmacologică;
- să asigure stabilitatea substanţelor;
- să nu corodeze recipientul;
- să fie miscibil cu mucusul şi să nu influenţeze negativ mişcarea ciliară;
- să fie economic.
Conform F.R. X pentru prepararea erinelor se pot utiliza soluţii apoase, izotonice sau
uleioase de exemplu: ulei de floarea soarelui neutralizat.
Cei mai utilizaţi solvenţi sunt:
- soluţie izotonică de clorură de sodiu 0,9%;
- soluţie glucoză 5%;
- uleiuri vegetale neutralizate;
- propilenglicol în concentraţie de până la 10% (în amestec cu apă distilată);
- polietileniglicoli lichizi.
F.R. X interzice utilizarea uleiului de parafină ca solvent pentru erine din cauza riscului de
a da parafinoame.
b. Alţi auxiliari (adjuvanţi). Sunt substanţe utilizate cu diferite roluri la prepararea
respectiv conservarea picăturilor pentru nas.
30
 Dintre adjuvanţi menţionăm următoarele grupe:
b1. Agenţi de mărire a vâscozităţii: sunt utilizaţi cu scopul de a prelungii timpul de contact
a substanţei medicamentoase cu mucoasa nazală. Soluţiile simple sunt rapid eliminate din
fosele nazale în faringe, apoi sunt înghiţite creându-se chiar posibilitatea extinderii infecţiilor
în zonele învecinate.
Agenţii de vâscozitate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie hidrosolubili;
- să fie bine toleraţi de mucoasa nazală;
- să nu influenţeze negativ mişcarea ciliară;
- să fie inerţi chimic şi farmacologic.
Ca agenţi de vâscozitate se pot menţiona următorii:
- soluţie apoasă de metilceluloză în concentraţie 1-2%;
- soluţie apoasă de hidroxipropilceluloza 2%;
- soluţie apoasă de carboximetilceluloza 1-2%;
- soluţie apoasă de dextran 5-10%;
- soluţie apoasă de gelatină 0,5-1%;
- soluţie apoasă de carbopoli 0,5%.
b2. Izotonizanţi. Mişcarea ciliară este influenţată de concentraţia soluţiilor şi anume, se
produce o perturbare a mişcării administrând soluţii foarte diluate sau foarte concentrate.
Soluţiile bine tolerate sunt cele izoosmotice cu lichidele mediului intern. Când din motive de
formulare nu se poate realiza izotonia trebuie ţinut cont de următorul aspect şi anume: soluţiile
uşor hipertonice sunt mai bine tolerate decât soluţii hipotonice. Ca izotonizanţi pentru picăturile
de nas se pot utiliza: glucoza, clorura de sodiu etc.
Pentru soluţiile utilizate la spălăturile nazale izotonia este obligatorie.
b3. Agenţi de corectare a pH-ului. pH-ul joacă un rol important în menţinerea sănătăţii
mucoasei nazale, respectiv, a mişcării ciliare. pH-ul secreţiei nazale diferă şi anume:
- în funcţie de vârstă este 6,4-6,8 la adult şi 6-6,7 la copii;
- în funcţie de perioada de nictemer şi anume: mai alcalin în timpul zilei şi mai acid în
timpul nopţii;
- în funcţie de diferite alte stări fiziopatologice (îmbolnăviri, hiperventilaţie, stări de emoţie
etc.).
F.R. X prevede pentru picăturile nazale un pH cuprins între 6-7,5. Pentru ajustarea pH-ului
se utilizează diferite soluţii tampon ca de exemplu:
- soluţii tampon fosfat (fostat monosodic, fosfat disodic);
- soluţii tampon citrat (citrat de sodiu, acid citric).
31
 b4. Conservanţi antimicrobieni. Pentru a opri dezvoltarea microorganismelor pentru
formularea picăturilor nazale se pot utiliza diferite substanţe antimicrobiene ca de exemplu:
- clorură de benzalconiu 0,01%;
- clorobutanol 0,05-0,1%;
- fenosept 0,025%;
- clorură de cetilpiridiniu 0,001-0,005%;
- parabeni (nipagin, nipasol) 0,01-0,02%;
- clorocrezol 0,05-0,1% etc.
b5. Stabilizanţi. În soluţiile nazale pot avea loc diferite reacţii între componentele soluţiei
(oxidări, reduceri) mai ales când se utilizează ca solvent apa. Pentru a rezolva acest inconvenient
în cazul substanţelor sensibile la astfel de transformări putem schimba vehiculul utilizând ulei de
floarea soarelui sau se pot utiliza antioxidanţi.

3.3. Prepararea picăturilor pentru nas

F.R. X prevede ca prepararea picăturilor pentru nas să se facă prin dizolvare, emulsionare
sau suspendarea într-un vehicul adecvat (soluţie apoasă izotonică sau ulei de floarea soarelui
neutralizat) cu completare la masa prevăzută (m/m).
Regulile generale de preparare au fost amintite şi sunt cele descrise în monografiile
„Solutiones”, „Emulsiones” şi „Suspensiones”. La preparare se utilizează auxiliari necesari
(izotonizanţi, corectori de pH, stabilizanţi, solubilizanţi etc.) cu scopul de a obţine preparate
corespunzătoare calitativ cu o biodisponibilitate mare, efect terapeutic foarte bun, efecte toxice
minime şi contraindicaţii cât mai puţine sau absente.
Aparatura şi vasele de laborator necesare sunt aceleaşi care au fost utilizate la prepararea
formelor menţionate în monografiile respective.

3.4. Condiţionarea şi conservarea erinelor

Erinele se condiţionează în recipiente de sticlă incolore sau colorate în funcţie de

proprietăţile fizico-chimice a substanţelor conţinute sau recipiente de material plastic de
capacitate mică (5-10 ml) şi prevăzut cu dop picurător.
În industrie se condiţionează în diferite recipiente având două moduri de condiţionare:
- unidoză;
- multidoză.
Pentru erinele unidoză se utilizează recipiente de plastomeri cu capacitate de 0,4-0,5 ml
transparente la care umplerea şi deschiderea se face automat.
32
 Pentru erinele multidoză se utilizează:
- flacoane de sticlă incoloră sau colorată de 5-10 ml cu dop picurător;
- flacoane de plastomer cu dop picurător;
- flacoane de plastomer cu pulverizator;
- fiole cu soluţii şi pipetă nazală din plastomer pentru spălături.
În industrie flacoanele unidoză şi multidoză se etichetează având pe etichetă următoarele
indicaţii: numele produsului, seria de fabricaţie, termen de valabilitate, fabrica producătoare etc.
Flacoanele individuale se ambalează în cutii de carton care de asemenea sunt etichetate iar
pe etichetă mai pot apărea şi alte menţiuni ca de exemplu:
- „numai pentru uz nazal”;
- „nu trebuie înghiţite”;
- „se evită utilizarea prelungită”;
- „de evitat utilizarea la copiii foarte mici fără avizul medicului”.
Medicamentele rinologice lichide se ambalează în recipiente bine închise prevăzute cu un
sistem de picurare, depozitate la loc răcoros şi ferit de lumină.

3.5. Caractere şi control

Picăturile pentru nas trebuie să corespundă prevederilor din monografiile „Solutiones”,

„Emulsiones” şi „Suspensiones”.
F.R. X prevede controlul următorilor parametrii pentru soluţiile nazale:
- pH-ul picăturilor pentru nas apoase trebuie să fie cuprins între 6-7,5 iar determinarea se
face potenţiometric;
- identificarea – conform monografiei respective;
- masa totală pe recipient: se stabileşte prin cântărirea individuală a conţinutului din 10
recipiente. Faţă de masa declarată pe recipient se admit abaterile procentuale prevăzute în tabelul
2
Tabel 2.1
Masa declarată pe recipient Abaterea admisă
Până la 10 g  10%
10 g până la 25 g  5%

- dozarea: se efectuează conform prevederilor din monografia respectivă. Conţinutul în

substanţă activă poate prezenta faţă de valorile declarate abaterile prevăzute în tabelul 2.2. dacă
monografia nu prevede altfel.

33
 Tabel 2.2.
Conţinut declarat în substanţă activă Abaterea admisă
Până la 0,1%  7,5%
0,1% până la 0,5%  5%
0,5% şi mai mult de 0,5%  3%
Conservarea la temperatura camerei.

CAPITOLUL IV
PICATURI OFICINALE ȘI MAGISTRALE

34
 4.1.Picaturi oficinale și magistrale
Rhinoguttae Naphazolini Hydrochloridi 0,1%
Preparare:
Naphazolini 0,10 g
Dinatrii hydrogenophosphas 0,72 g
Natrii dihydrogenophosphas (R) 0,22 g
Natrii chloridum 0,60 g
Solutio phenylhydrargyrii boratis 0,2% 1,00 g
Aqua destillata q.s.ad 100 g
Substanţele se dizolvă în 80 g apă iar după dizolvare se adaugă soluţia de boratfenil
mercuric 0,2%, se completează cu apă la 100 g apoi se filtrează şi se ambalează în flacoane cu
dop picurător etichetate „extern”.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: vasoconstrictor local.

4.1.1. Solutio Natrii Chloridi Isotonica

Preparare :
Natrii chloridum gmma 0,90
Aqua destillata q.s.ad 100 g
Clorura de sodiu se dizolvă în apă într-un pahar Erlenmeyer la rece. După dizolvare şi
filtrare soluţia se ambalează în flacoane cu dop picurător etichetate „extern”.

4.1.2. Solutio Viscosa

Preparare:
Methylcellulosum gta 1,00
Solutio natrii chloridi isotonica gta 80,00
Solutio phenylhydrargyri boratis 0,2% gta 2,00
Aqua destillata q.s.ad 100 g
Metilceluloza se dizolvă în apă obţinându-se mucilagul respectiv, apoi se adaugă soluţia de
clorură de sodiu izotonică şi conservantul completându-se cu apă la masa prevăzută.

4.1.3. Rhinoguttae Argenti Coloidale 1%

Preparare:
Argentum colloidale gta 1,00
Aqua destillata q.s.ad 100 g
35
 Colargolul se adaugă „per descensum” peste cantitatea de apă prevăzută în prescripţie
lăsându-se 24 de ore pentru dizolvare. După dizolvare soluţia coloidală obţinută se ambalează în
flacoane cu dop picurător etichetate „extern”.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antispetic.

4.1.4. Rhinoguttae Argenti Proteinas 1%

Preparare
Argentum proteinas gta 1
Aqua destillata q.s.ad 100 g
Protargolul se adaugă per descensum peste cantitatea de apă prevăzută în prescripţie
lăsându-se 24 de ore pentru dizolvare. După dizolvare soluţia coloidală obţinută se ambalează în
flacoane cu dop picurător etichetate „extern”.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antispetic.

4.1.5. Rhinoguttae Ephedrini Hydrochloridum 0,5%

Preparare
Ephedrini hydrochloridum gmma 0,50
Solutio natrio chloridi isotonica (sol. viscosa) q.s. ad gta 100
După cântărire efedrina se pune într-un pahar Erlenmeyer sau alt vas potrivit peste care se
adaugă solventul indicat în prescripţie agitându-se până la dizolvare. După obţinerea soluţiei
aceasta se ambalează în flacoane cu dop picurător de culoare brună, etichetate extern.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: vasoconstrictor nazal.
4.1.6. Rhinoguttae Ephedrini Hydrochloridum 1%
Preparare
Ephedrini hydrochloridum gta 1,00
Solutio natrio chloridi isotonica (sol. viscosa) q.s. ad gta 100
După cântărire efedrina se pune într-un pahar Erlenmeyer sau alt vas potrivit peste care se
adaugă solventul indicat în prescripţie agitându-se până la dizolvare. După obţinerea soluţiei
aceasta se ambalează în flacoane cu dop picurător de culoare brună etichetate extern.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: vasoconstrictor nazal.

36
 CAPITOLUL V
EXEMPLE DE PICATURI NAZALE FARMACEUTICE

ALERGOROM

Compozitie:
- Substantanţa activă este cromoglicatul de sodiu. Fiecare mililitru picături oftalmice/nazale
soluţie conţine cromoglicat de sodiu 20 mg. Un mililitru picături oftalmice/nazale soluţie conţine
29 picături.
- Celelalte componente sunt: clorură de benzalconiu, fosfat disodic dodecahidrat,
dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat, polisorbat 80, sorbitol lichid necristalizabil, edetat de
sodiu dihidrat, apă purificată
Aspect:Alergorom se prezintă sub formă de picături oftalmice/nazale, soluţie. Soluţia este
limpede sau uşor opalescentă, incoloră sau de culoare gălbuie cu tentă brună, practic lipsită de
impurităţi vizibile.

Prezentare: Alergorom picături oftalmice/nazale este indicat în tratamentul simptomatic sau

profilactic al afecţiunilor oftalmice de cauză alergică şi în tratamentul rinitelor alergice sezoniere
sau perene uşoare până la moderate.
Precautii: alergie la cromoglicatul de sodiu sau la oricare dintre celelalte componente ale
Alergorom.
In caz de astm bronşic, pentru a preveni apariţia unui episod acut, tratamentul cu
Alergorom trebuie întrerupt treptat, pe o perioadă de cel puţin o săptămână.
Sarcina şi alăptarea: este nevoie de sfatul medicului pentru folosirea Alergorom in timpul
sarcinii sau alaptarii
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor: Alergorom administrat nazal nu afectează
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
37
Informaţii importante privind unele componente ale Alergorom: Una dintre componentele
Alergorom este clorura de benzalconiu.
Clorura de benzalconiu este iritantă şi poate provoca reacţii adverse la nivelul pielii.
Administrare: Doza uzuală recomandată în administrare nazală este de 1 picătură în fiecare nară
de 4 ori pe zi. După ameliorarea simptomelor, doza poate fi scăzută, prin prelungirea intervalului
dintre administrări. Se recomandă continuarea tratamentului până la dispariţia completă a
simptomelor.ratamentul profilactic al rinitei alergice sezoniere trebuie să înceapă cu 2-3
săptămâni înainte de expunerea la alergeni şi trebuie să continue pe tot parcursul sezonului.
În general, efectul tratamentului poate fi observat după 7 zile în cazul rinitelor alergice
sezoniere şi până la 4 săptămâni în rinita alergică perenă.
Reactii adverse posibile: Ca toate medicamentele, Alergorom poate provoca reacţii adverse, cu
toate că nu apar la toate persoanele.
Administrare nazală
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: iritare a mucoasei nasului, durere de cap
Cu frecvenţă necunoscută: sângerare din nas, ulceraţii ale mucoasei nasului, tuse, strănut,
insuficienţă respiratorie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente: modificări ale
gustului, durere de cap Cu frecvenţă necunoscută: inflamaţie a limbii
Pastrare: A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A nu se utiliza mai mult de 28 de zile de la prima deschidere a flaconului.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
A se ţine flaconul bine închis.

38
 AquaMaris Picaturi nazale pentru copii

Compozitie: solutia contine apa de mare cu minerale naturale, fara conservanti.

Mod de actiune si administrare: Respiratia pe nas este foarte importanta pentru cresterea si
dezvoltarea copilului,motiv pentru care ar trebui acordata o atentie deosebita igienei nazale.
Nasul uscat, impuritatile ,secretiile acumulate si inflamarea membranei mucoasei nazale
obtructioneaza fluxul aerului facand copilul sa planga ,sa oboseasca si sa devina
iritabil,impiedicand somnul linistit  si hranirea . Blocajul nazal datorat unei raceli sau alergii
poate afecta sanatatea cailor respiratorii inferioare si a urechii . Apa de mare, bogata in minerale
si oligoelemente ,ajuta mecanismul natural de autocuratare al membranei mucoasei nazale.
Utilizarea Aqua Maris pentru copii este recomandata:
 in igiena zilnica nazala;
 inainte de alaptare;
 in timpul unei alergii sau raceli;
 in cazul infectiilor urechii,pe langa terapia prescrisa de medic;
 in cazul nasului uscat datorita aerului conditionat sau camerelor incalzite prea tare;
 inaintea utilizarii picaturilor sau spray-ului nazal;
Pentru mentinerea zilnica a igienei nazale se va aplica o picatura in fiecare nara in pozitie
orizontala.
Se poate repeta procedura de mai multe ori pe zi pentru o perioada indelungata. Pentru
curatarea si indepartarea unor mari cantitati de impuritati si secretii nazale si pentru a
decongestiona blocajul nazal,aplicati mai multe picaturi in fiecare nara. Repetati aceasta
procedura pana cand impuritatile pot fi indepartate usor.

39
 Aqua Maris picaturi nazale pentru copii sunt produse din apa de mare naturala, complet
adaptate proprietatilor fiziologice ale mucoasei nazale a acesteia. Solutia nu contine conservanti
sau aditivi, nu are efecte adverse si este potrivita pentru utilizarea pe termen lung.
Aplicatorul pompei cu sistemul sau antibacterian previne contaminarea solutiei in timpul
utilizarii si a fost creat special pentru a se adapta nasului copilului.
 

40
 BIXTONIM

Compozitie:Substantele active sunt:1 ml picaturi nazale solutie contine 5 mg clorhidrat de

efedrina,0,2mg hidrocortizon,1mg clorhidrat de nafazolina. Celelalte componente sunt:mertiolat
de sodiu, etanol, clorura de sodiu, apa purificata.
Prezentare:flacon 10ml;
Bixtonim este un decongestionant nazal de uz topic ce contine clorhidrat de
efedrina,hidrocortizon, clorhidrat de nafazolina si este destinat administrarii la dulti si copii peste
3 ani.Bixtonim este utilizat in rinite acute si subacute, rinite alergice, edem postoperator al
mucoasei nazale.
Utilizarea altor medicamente: Decongestivele nazale cu nafazolina pot determina aparitia
cresterii tensiunii arteriale daca sunt folosite in timpul tratamentului cu IMAO (inhibitori de
monoaminoxidaza + medicamente folosite in depresie);
Sarcina si alaptarea:.Datele provenite din utilizarea Bixtonim la femeile gravide sau care
alapteaza sunt insuficiente. Bixtonim nu este recomandat in timpul sarcinii si la femeile care
alapteaza.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor:Bixtonim contine mertiolat de sodiu care este
iritant.Poate provoca reactii adverse cutanate locale si modificari de culoare.
Mod de administrare: Adulti:2-3 picaturi in ambele narine,de 3-4 ori pe zi. Copii peste 3 ani:1-
2 picaturi de 3-4 ori pe zi. Efectul decongestionant apare rapid. Durata tratamentului nu trebuie
sa depaseasca 3 zile.
Reactii adverse posibile: Reactiile adverse sunt clasificate dupa urmatoarele frecvente:foarte
frecvente (care afecteaza mai mult de 1 pacient din 10),frecvente(care afecteaza mai putin de 1
din 10 pacienti),mai putin frecvente(care afecteazza mai putin de 1 din 100 de pacienti),rare(care

41
 afecteaza mai putin de 1 din 1000 pacienti),foarte rare(afecteaza mai putin de 1 din 10000
pacienti),cu frecventa necunoscuta(care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Cu frecventa necunoscuta :tulburari ale sistemului imunitar:recatie alergica/de
hipersensibilitate la oricare dintre componentele Bixtonim;tulburari sistemice: tahifilaxie, adica
diminuarea rapida a efectului unui medicament dupa administrare repetata si constanta.
Daca vreuna dintre reactiile adverse se agraveaza sau daca observati orice reactie adversa
nementionata in acest prospect,va rugam sa spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului.
Contraindicatii:
 alergie (hipersensibilitate) la:clorhidrat de efedrina, hidrocortizon, clorhidrat de nafazolina sau la
oricaredintre componentele ale Bixtonim;
 risc de glaucom cu unghi inchis;
 risc de retentie urinara legata de tulburari uretro-prostatice;
 copiii sub 3 ani;
 

42
 Capsio SenOil Picaturi nazale

Prezentare: flacon 10ml;

Ingrediente: ulei de susan 99.5%,ulei de salvie 0.5%.
Compoziție: Capsio SenOil solutie uleioasa destinata ameliorarii simptomelor determinate de
mucoasa nazala uscata sau cu cruste,dupa chirurgia nazala,tratamentele nazale cu corticosteroizi,
medicatia antiacneica,raceala sau gripa, mediul foarte uscat, la varstnici, dupa radioterapie ,dupa
oxigenoterapie sau terapia cu radiatii.
Mod de actiune: Capsio SenOil spala mucoasa nazala si ajuta la minimizarea simptomelor de
uscaciune nazala si a crustelor. Uleiul de susan pur a fost de asemenea dovedit a fi superior
serului fiziologic,in hidratarea nasului uscat si iritat. Uleiul de susan contine concentratii
importante de vitamina E,fiind cel mai rezistent ulei la oxidare.
Adult: 2-4 picaturi in fiecare nara ori de cate ori este necesar;
Copii sub 12 ani : 1-2 picaturi de 2 ori pe zi.

43
Damar Malavit  picaturi

Prezentare: flacon cu picurator 30ml;

Compoziție: in compoziția sa intră plante, minerale și alți compuși biologic activi, cum ar fi:
compuși activi ai cuprului și ai argintului, mineralul malachit, acizi organici, inclusiv acid lactic,
extract purificat de rășină Mumie, rășină naturală și rășini de cedru siberian, muguri de
mesteacăn, muguri de pin, scoarță de stejar, bujor, coada-șoricelului, salvie, siminoc, mentă,
gălbenele, mușețel, obligeană, cimbrișor, apă ionizată extrasă de la mai multe izvoare minerale
vindecătoare.
Proprietăți: antiseptic, antibacterian, antiviral, antifungic, analgezic, antiedematos, dezodorizant
Proprietăți: adjuvant in acnee, amigdalită, arsuri, artroză, bronșită, bursită, candidoză genitală,
clamidioză, degerări, dureri de cap si de dinți, dureri musculare, escare, endocervită, entorse,
eroziuni ale colului uterin, febră musculară, faringită, fracturi, furunculoză, gripă, hematoame,
herpes facial și genital, hiperhidroză, igienă intimă la bărbați, infecții cu ureaplasmă, întepături
de insecte, iritații ale gâtului, laringo-traheită, leziuni minore, luxații, micoză interdigitală,
nevralgie, nevrită, otită, otolaringită, paradontoză, în perioada de înainte de întreruperea
artificială a sarcinii și de introducerea de contraceptive uterine, în perioada prenatală,
pneumonie, rinită, risc de avort spontan, scabie, stomatită, tendovaginită (cu excepția proceselor
degenerative ale țesuturilor), în tratarea rănilor, traumatisme, vaginită bacteriană, vânătăi,
vegetații veneriene, vestibulită, virusul encefalitei de căpușă, vulvovaginită.
Mod de administrare:
RINITĂ. Se picură în nări o soluție de Malavit diluat în apă plată în proporție de 1:100 de 3-4
ori pe zi timp de 10 zile.

44
SINUZITĂ. Se spală sinusurile nazale cu Malavit diluat în apă în proporție de 1:100 timp de 10
zile de 3-6 ori/zi.

MOD DE DILUARE A MALAVIT-ULUI

1ml inseamna 20 de picături, prin urmare:

Proportie Malavit Apa plata

10 picaturi 1 linguriță de ceai (5 ml)
1:10
200 picaturi 1/2 pahar ( 100 ml)
5 picaturi 1 linguriță de ceai (5 ml)
1:20
100 picaturi 1/2 pahar ( 100 ml)
2 picaturi 1 linguriță de ceai (5 ml)
1:50
40 picaturi 1/2 pahar ( 100 ml)
1 picatura 1 linguriță de ceai (5 ml)
1:100
20 picaturi 1/2 pahar ( 100 ml)
Atenționări speciale: vezi tabelul de mai sus. A se agita înainte de administrare !
Soluția diluată de Malavit își păstrează efectul terapeutic timp de 24 h.
Preparatul poate prezenta ușoare depuneri care nu ii afectează calitatea.
Este foarte important să se respecte cu strictețe concentrația de Malavit conform indicațiilor.

45
 HUMEX 100% Apa de mare 5ml

Compozitie: Apa de mare nediluata, fiziologica, sterila, natural imbogatita cu oligoelemente si

izotona.Fara conservanti.
Indicatii: Recomandata pentru igiena nazala si in caz de nas infundat. Se recomanda si in scopul
hidratarii mucoasei nazale atunci cand bebelusul este tinut intr-o atmosfera uscata sau pentru
curatarea acesteia de particule de praf, poluanti sau alergeni.
Mod de administrare: Cate 1 picatura in fiecare nara. Poate fi folosit de pana la 6 ori pe zi.
Atentie: Dupa deschidere continutul fiolei trebuie utilizat in interval de 24 de ore.
Forma de prezentare: Cutie cu 18 monodoze x 5ml

46
Nasivin 0,01% sol.naz

Forma de prezentare: Solutie nazala 0,025%, 0,01%, 0,05%; cutie x 1 fl. x 15 ml (0,025%);
cutie x 1 fl. x 10 ml (0,01%, 0,05%)
Indicatii: Tratamentul simptomatic al congestiei nazale in: rinita non-alergica, rinita alergica
sezoniera si perena, afectiuni sinuzale (prin facilitarea eliminarii secretiilor), otita medie (ca
adjuvant). Nu se utilizeaza ca tratament de intretinere.
Doze si recomandari: Adulti si copii peste 6 ani: 2-3 picatiri, in fiecare nara, de 2 ori/zi,
dimineata si seara.
Contraindicatii: Hipersensibilitate la unul din componenti. Glaucom cu unghi inchis; pacienti in
tratamentul cu IMAO; rinita uscata sau atrofica; dupa hipofizectomie transsfenoidala sau dupa o
interventie la nivel nazal sau bucal cu afectarea durei mater. Sarcina si alaptare.
Atentionari: hipertensiune arteriala, afectiuni coronariene, hipertiroidism sau diabet zaharat.
Pacienti care reactioneaza puternic la adrenergice (insomnie, vertij, tremuraturi, aritmie
cardiaca). Se administreaza maxim 3-5 zile; utilizarea prelungita si excesiva conduce la
hiperemie secundara si rinita cronica.
Reactii adverse: Locale: senzatie de arsura si iritare la nivelul nasului si gatului. In utilizare
excesiva si prelungita: uscaciunea mucoasei nazale, hiperemie secundara si o rinita iatrogena.
Generale: greata, cefalee, insomnie, bradicardie si rareori palpitatii. Izolat manifestari alergice
sistemice si tulburari pasagere ale vederii.

47
 Pinosol solutie nazala

Compozitie: Oleum pini silvestris 0,3752 g, oleum menthae piperitae 0,1000 g, oleum eucalipty
0,0500 g, thymolum 0,0032 g, azulenum 0,0020 g, tocoferolum aceticum 0,1700 g in 10 g solutie
Actiune terapeutica: O mixtura de uleiuri eterice si substante naturale pure cu efecte
antimicrobiene, in ulei vegetal. Imbunatateste micro-circulatia sanguina a membranei mucoase si
reface functiile naturale ale acesteia.
Indicatii: Preparatul se foloseste in tratamentul racelii si afectiunilor inflamatorii ale mucoasei
nazale si nazo-faringiene, precum si la pacientii ce au fost supusi unei interventii chirurgicale la
nivelul cavitatii nazale. In plus, inhalarea substantelor active poate influenta favorabil afectiunile
infectioase inflamatorii ale cailor respiratorii (laringite, traheite, bronsite). Fara recomandarea
medicului dvs., preparatul poate fi folosit numai in racelile fara complicatii. Preparatul poate fi
folosit de adulti, adolescenti si copii cu varsta mai mare de 1 an. Poate fi administrat femeilor
insarcinate sau care alapteaza.
Doze si mod de administrare: Adultii vor administra cate 2-3 picaturi de produs in ambele
narine, la inceput la interval de o ora, apoi la intervale mai mari. Pentru inhalare folositi schema
cu 2 ml din preparat adaugat la 1 litru de apa ce fierbe, de doua ori pe zi. La copii cu varsta mai
mare de 1 an: 1-2 picaturi de 3-4 ori pe zi. La copii cu varsta intre 1-2 ani: se poate folosi pentru
dispersarea preparatului pe mucoasa nazala un tampon de vata (bastonas cu capatul invelit in
vata). copiilor cu varsta sub 2 ani: nu le aplicati direct picaturile nazale datorita riscului aspiratiei
fluidului. Preparatul se administreaza in mod obisnuit timp de 5 (3-7) zile.
Contraindicatii: Pinosol nu trebuie folosit in cazul hipersensibilitatii cunoscute la preparat sau
la pacientii cu rinite alergice. Preparatul nu trebuie administrat copiilor sub 1 an. Nu se va
administra preparatul copiilor cu varsta cuprinsa intre 1 si 2 ani decat daca se va face printr-o
metoda adecvata (preparatul se disperseaza pe mucoasa nazala cu ajutorul unui tampon de vata,
apasand usor pe ambele narine).

48
Masuri de precautie: La copii sub 2 ani: exista posibilitatea (cel putin teoretic) introducerii
preparatului in caile respiratorii (laringe, trahee, bronhii) datorita inspiratiei profunde. Daca
simptomele persista sau chiar se agraveaza in timpul utilizarii preparatului, consultati medicul.
Reactii adverse: In timpul utilizarii produsului, pot aparea rareori senzatii de prurit si de arsuri
la nivelul mucoasei nazale. Va rugam sa consultati medicul referitor la continuarea administrarii
preparatului in cazul aparitiei efectelor adverse sau a altor reactii neobisnuite.

49
 Rhinoil sol.ext

Prezentare: Picături nazale, soluţie

Compozitie: 100 ml picături nazale, soluţie conţin: vitamina A palmitat 0,9 g, ulei de anason 0,8
g, ulei de eucalipt 0,7 g, ulei de mentă 0,6 g, camfor 0,15 g şi excipienţi: butilhidroxianisol, ulei
rafinat de floarea soarelui.
Grupa farmacoterapeutică: Preparate nazale, decongestionante şi alte preparate nazale de uz
topic, alte preparate nazale, combinaţii
Indicatii terapeutice: Adjuvant în tratamentul rinitelor şi rino-faringitelor acute şi cronice, în
sinuzite, în rinită cronică atrofică simplă, în ozenă, în edem postoperator al mucoasei după
intervenţii endonazale.
Contraindicatii: Hipersensibilitate la oricare din componenţii produsului. Copii cu vârsta sub 7
ani. Rino-sinuzite alergice. Astm bronşic sau epilepsie.
Precautii: Administrarea produsului la nivelul feţei sau în regiunea nazală la copii până la vârsta
de 7 ani, poate determina spasm glotic sau bronşic până la simptome asemănătoare astmului
bronşic sau chiar insuficienţă respiratorie şi moarte prin asfixie. De aceea produsul este
contraindicat la această grupă de vârstă.
A nu se administra pe cale orală.
Se va evita aplicarea la nivelul mucoasei conjunctivale.
Interactiuni: Nu sunt cunoscute.
Incompatibilităţi: Nu este cazul.
Atentionări speciale:Pentru informaţii suplimentare în privinţa utilizării produsului adresaţi-vă
medicului.
Sarcina si alăptarea:Produsul nu se administrează femeilor gravide sau celor care alăptează.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje:Produsul nu influenţează capacitatea
de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze si mod de administrare:Copii peste 7 ani

50
 Doza recomandată este de 1-2 picături, în fiecare nară, administrate sub formă de
instilaţii sau tamponament nazal de 2 ori pe zi, timp de 4 zile sau la indicaţia medicului.
Adulţi: Doza recomandată este de 2-3 picături, în fiecare nară, administrate sub formă de
instilaţii sau tamponament nazal de 3 ori pe zi, timp de 5-6 zile sau la indicaţia medicului.
Reactii adverse: La pacienţii cu hipersensibilitate la unul din componenţii produsului pot apare
reacţii alergice. La unii pacienţi poate apare o iritaţie locală.
De aceea, ca măsură de precauţie este necesară testarea sensibilităţii individuale la
substanţele active şi excipienţi.
În general alte reacţii adverse pot fi evitate în cazul administrării corecte a produsului.
Supradozaj: Supradozajul apare în special în cazul administrării accidentale a unor doze mari de
Rhinoil pe cale orală, a produsului. Simptomele care apar includ: simptome gastro-intestinale,
scăderea tensiunii arteriale, tulburări circulatorii, colaps, simptome respiratorii care pot evolua
până la asfixie, delir, etc. Supradozajul la copii, poate apare la doze inferioare la care apare la
adult.
Păstrare: A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi
sub 25°C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Ambalaj: Cutie cu un flacon din sticlă brună, prevăzut cu picurător, a 10 ml picături nazale,
soluţie.

51
 Rinofug 0,1% solutie nazala

Compozitie: 100 g solutie nazala contine clorhidrat de nafazolina 0,100 g si excipienti: clorura
de sodiu, fosfat disodic, fosfat monosodic, borat de fenilmercur, apa distilata.
Indicatii: Rinite si sinuzite acute alergice sau prin guturai (raceala comuna); rinofaringita.
Contraindicatii: Hipersensibilitate la nafazolina sau la oricare dintre componentii produsului,
rinita atrofica, copii sub 7 ani, afectiuni cardiovasculare severe.
Reactii adverse: Reactii locale:
- fenomene iritative manifestate prin intepaturi (in primele secunde dupa instilatie); congestie
nazala cu stranut, rinoree, prurit; congestia reactiva dupa incetarea efectului; ischemie locala cu
lezarea mucoasei
- rinita cronica atrofica, in cazul folosirii indelungate
- folosirea abuziva poate fi cauza de fenomene adrenergice sistemice manifestate prin:
extrasistole, tahicardie, cresteri ale tensiunii arteriale, crize de angina pectorala, tremor, cefalee,
oboseala, insomnie.
La copiii mici dozele mari provoaca fenomene de deprimare centrala, mergand pana la
coma.
Mod de administrare: Rinofug se administreaza prin instilatii nazale, cu ajutorul unui dop
picator.
Adulti: 2-3 picaturi, in fiecare nara, de cel mult 3 ori pe zi, ultima doza seara la culcare.
Copii peste 7 ani: opicatura in fiecare nara, de cel mult 3 ori pe zi, ultima doza seara la culcare.
Rinofug nu se administreaza mai mult de 7 zile consecutive.
Precautii: Rinofug nu trebuie utilizat timp indelungat, deoarece determina lezarea mucoasei prin
ischemia si favorizeaza dezvortarea unei rinite cronice atrofice. Aplicarea repetata, la intervale

52
prea scurte, duce la diminuarea efectului (tahifilaxie). Datorita riscurilor legate de efectele alfa-
adrenergice sistemice, care pot sa apara la dozele mari, este necesara prudenta la pacientii cu:
coronaropatie, feocromocitom, hipertiroidie, aritmii, arterioscleroza evolutiva, glaucom cu unghi
inchis, afectuni metabolice (de ex. diabet zaharat). Sportivii trebuie atentionati ca nafazolina,
substanta activa din Rinofugpoate provoca pozitivarea testelor de dopaj.
Sarcina si alaptarea: In lipsa datelor preclinice si clinice privind siguranta administrarii de
Rinofugin timpul sarcinii, utilizarea produsului la femeile gravide trebuie evitata. Nu exista date
privind excretia nafazolinei in laptele matern. Daca administrarea Rinofug este absolut necasara
se recomanda intreruperea alaptarii.
Forma de prezentare: Cutie cu un flacon de sticla bruna a 10 ml solutie nazala, prevazut cu dop
picator si capac cu filet.

53
 Rinonef-T sol.nazala

Compoziţie: 10 ml picături nazale, soluţie conţin clorhidrat de efedrină 50 mg, sulfat de

neomicină 50 mg şi excipienţi: hidroxietilceluloză, dihidrogenofosfat monosodic dihidrat,
monohidrogenofosfat disodic dodecahidrat, clorură de sodiu, clorură de benzalconiu, apă
purificată.
Grupa farmacoterapeutică: decongestionante nazale de uz topic, simpatomimetice combinaţii
fără corticosteroizi.
Indicaţii terapeutice:Tratamentul rinitelor acute şi cronice, produse de bacterii gram-pozitiv şi
gram-negativ sensibile la neomicină, rinitelor alergice şi edemelor apărute în urma intervenţiilor
chirurgicale endonazale.
Contraindicaţii:Hipersensibilitate la oricare dintre componentele medicamentului. Risc de
glaucom prin închiderea unghiului. Risc de retenţie urinară în cazul afecţiunilor uretroprostatice.
Copii sub 12 ani.
Precauţii: Administrarea prelungită determină tahifilaxie.
Administrarea medicamentului pe o perioadă mai mare de 7 zile poate produce fenomene
congestive ale mucoasei nazale, datorită acţiunii iritante locale.
Atenţionare pentru sportive: Sportivii trebuie avertizaţi că acest medicament conţine o substanţă
activă care poate determina pozitivarea testelor antidoping.
Interacţiuni: Nu se cunosc.
Atenţionări special: Se recomandă prudenţă la pacienţii cu hipertensiune arterială, afecţiuni
cardiace, hipertiroidie având în vedere acţiunea alfa-simpatomimetică a efedrinei.
Sarcina şi alăptarea: Rinonef-T poate fi utilizat în timpul sarcinii dacă medicul consideră
necesar. Efedrina se excretă în laptele matern. Acest medicament nu este recomandat în timpul
alăptării, datorită riscului de reacţii adverse cardiovasculare (tahicardie) la sugar.

54
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje: Rinonef-T nu influenţează capacitatea
de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze şi mod de administrare:
Copii peste 12 ani: Doza uzuală este de o picătură Rinonef-T instilată în fiecare nară de 2-4 ori
pe zi, timp de 5 zile.
Adulţi: Doza uzuală este de 1-2 picături Rinonef-T instilate în fiecare nară de 2-5 ori pe zi, timp
de 5-7 zile.
Reacţii adverse: Administrarea o perioadă îndelungată poate produce fenomene de iritaţie locală
a mucoasei nazale.
În cazul utilizării prelungite şi administrării de doze mari pot să apară cefalee, insomnie,
palpitaţii.
Supradozaj:Nu se cunosc cazuri de supradozaj cu Rinonef-T. În cazul utilizării prelungite şi
administrării de doze mari pot să apară cefalee, insomnie, palpitaţii.
Păstrare:A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi între 15 - 25ºC, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Ambalaj:Cutie cu un flacon picurător din polietilenă conţinând 10 ml picături nazale, soluţie

55
 Ser efedrinat 0,5%

Compoziţie: 100 ml picături nazale, soluţie conţin clorhidrat de efedrină 0,5 g şi excipienţi:
clorură de sodiu, clorură de benzalconiu, apă purificată
Grupa farmacoterapeutică: Decongestionante nazale de uz topic. Simpatomometice
Indicaţii terapeutice: Tratamentul simptomatic al rinitei şi sinuzitei acute, rinitei vasomotorii,
edemelor apărute în urma intervenţiilor chirurgicale endonazale.
Contraindicaţii:
- Hipersensibilitate la clorhidratul de efedrină sau la oricare dintre excipienţi,
- Rinită atrofică,
-  Glaucom cu unghi închis,
-  Boli obstructive ale tractului urinar,
-  Copii şi adolescenţi sub 18 ani.
Precauţii:Administrarea prelungită determină tahifilaxie.
Medicamentul nu trebuie administrat pe o perioadă mai mare de 5-7 zile. Administrarea
prelungită produce lezarea mucoasei prin ischemie şi favorizează dezvoltarea unei rinite cronice
atrofice.
Excipienţi: Ser efedrinat 1% conţine clorură de benzalconiu, un excipient cu acţiune iritantă care
poate provoca reacţii adverse cutanate.
Atenţionare pentru sportive: Sportivii trebuie atenţionaţi asupra faptului că efedrina pozitivează
testele antidoping.
Interacţiuni: Dacă se utilizează concomitent şi alte medicamente vasoconstrictoare, efectul
poate fi amplificat. Prin utilizarea simultană de medicamente vasodilatatoare se ajunge la

56
diminuarea efectului. Administrarea efedrinei este contraindicată la pacienţii care utilizează
inhibitori ai monoamiooxidazei sau care au utilizat aceste medicamente în ultimele 14 zile.
Medicamentele vasoconstrictoarele trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii care
utilizează antidepresive triciclice şi antihipertensive precum medicamentele blocante β-
adrenergice.
Atenţionări special: Se recomandă prudenţă la pacienţii cu hipertensiune arterială, afecţiuni
cardiace, hipertiroidie, având în vedere acţiunea alfa-simpatomimetică a efedrinei.
Sarcina şi alăptarea
Sarcină: Ser efedrinat 1% poate fi utilizat în timpul sarcinii numai la recomandarea medicului.
Alăptare:Efedrina se excretă în laptele matern. Acest medicament nu este recomandat în timpul
alăptării, datorită riscului de reacţii adverse cardiovasculare (tahicardie) la sugar.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje:Ser efedrinat 1% nu influenţează
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze şi mod de administrare:Doza uzuală este de 3-4 picături, în fiecare nară, de 3ori/zi, timp
de 4-5 zile

Reacţii adverse:
Locale: Senzaţie de uscăciune nazală
Administrarea o perioadă îndelungată poate produce fenomene de iritaţie locală mergând
până la atrofia mucoasei nazale.
Sistemice: În cazul utilizării prelungite şi administrării de doze mari pot să apară cefalee,
insomnie, palpitaţii.
Supradozaj: În cazul utilizării prelungite şi administrării de doze mari pot să apară tulburări
sistemice mai ales cardiovasculare sau nervoase: cefalee, insomnie, palpitaţii.
Păstrare: A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi
sub 25°C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor. A se utiliza în
maxim 28 zile de la prima deschidere a flaconului.
Ambalaj:Cutie cu un flacon picurător din polietilenă conţinând 10 ml picături nazale, soluţie

57
 Vibrocil picaturi nazale

Prezentare: flacon de sticla bruna , de 15 ml , prevazut cu pipeta picuratoare

Compozitie: Vibrocil conţine, ca substanţe active, un decongestionant nazal (fenilefrină) şi un
antihistaminic (maleat de dimentinden). Vibrocil este utilizat pentru ameliorarea congestiei şi
diminuarea secreţiei nazale. 100 ml picături nazale conţin, ca substanţe active, 0,250 g fenilefrină
şi 0,025 g maleat de dimentinden. De asemenea, conţin acid citric monohidrat, fosfat disodic
anhidru, sorbitol, clorură de benzalconiu, esenţă de lavandă deterpenată, apă purificată.
Indicatii: Vibrocil conţine un decongestionant nazal şi un antihistaminic. El determină
ameliorarea rapidă şi durabilă a congestiei şi diminuarea secreţiei nazale prezente într-un număr
mare de infecţii sau afecţiuni alergice ale căilor respiratorii superioare. Vibrocil nu interferă cu
activitatea cililor nazali. Vibrocil este utilizat pentru ameliorarea congestiei nazale din răceală,
rinită acută sau cronică, febra fânului sau alte rinite alergice (alergii la praful de casă, blana
animalelor etc.), rinită vasomotorie şi sinuzită. Vibrocil poate fi utilizat, de asemenea, ca
tratament adjuvant în caz de otită.
Contraindicatii :
- alergie la oricare dintre componenţii săi,
- rinită atrofică (boală a mucoasei nazale manifestată prin inflamaţia cronică a acesteia şi
formarea de cruste),
- dacă s-au utilizat sau se utlzeaza în ultimele 2 săptămâni medicamente ce conţin inhibitori ai
monoaminooxidazei (IMAO, medicamente utilizate pentru tratamentul depresiei sau al altor
afecţiuni psihice).
Precautii : Toate cele 3 forme farmaceutice Vibrocil conţin clorură de benzalconiu, un excipient
care poate determina apariţia unor reacţii alergice cutanate. De asemenea ele conţin şi sorbitoli
care reprezintă o sursă de fructoză.
-Sarcina si alaptare: Nu este recomandată utilizarea Vibrocil perioada de sarcină şi alăptare.

58
-Alte probleme medicale: boali de inimă, tensiune arterială crescută, o boală a glandei tiroide sau
glaucom.
- Asocierea cu medicamente antidepresive sau medicamente pentru tratamentul tensiunii
arteriale crescute (precum beta-blocantele).
Mod de administrare: Copii cu vârstă între 1-6 ani: doza recomandată este de 1-2 picături
Vibrocil administrate în fiecare nară de 3-4 ori pe zi. Copii cu vârstă peste 6 ani şi adulţi: doza
recomandată este de 3-4 picături Vibrocil administrate în fiecare nară de 3-4 ori pe zi.
Efecte adverse : Pe lângă efectele lor terapeutice, medicamentele pot cauza unele reacţii
adverse. Vibrocil este, de obicei, bine tolerat. Totuşi pot să apară manifestări rare şi trecătoare de
senzaţie de arsură locală uşoară sau de uscăciune a nasului.
Atentionari : A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra la
temperaturi sub 30°C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

59
 CONCLUZII

Totodata am incercat sa exemplific cateva boli care au nevoie de tratament care sa

corespunda temei alese și tratamentul administrat. Aceste substanţe provoacă o vasoconstricţie la
nivelul cornetelor nazale inferioare, dar acţionează asupra mucoasei nazale doar câteva zile ,
după care mucoasa nazală se adaptează şi nu mai reacţionează la preparat. Apare aşa-numita
rinita cronică hipertrofică medicamentoasă. De aceea, preparatele vasoconstrictoare nazale vor fi
administrate numai la indicaţia medicului ORL, pe o perioadă scurtă de timp (3-4 zile) şi doar în
faza acută a bolii. 
Soluţia: renunţarea la picături şi tratament chirurgical! Subliniez că tratamentul medicamentos 
la acest moment nu mai este eficient. Este foarte importantă renunţarea la vasoconstrictoarele nazale.
Tratamentul chirurgical include mai multe metode dar toate au ca scop reducerea dimensiunilor
cornetelor. În ultimii ani, a apărut tehnica de repermeabilizare a foselor nazale cu terapia de reducere
volumetrică prin radiofrecvenţa. Prin această metodă mucoasa nazală este protejată şi se evită
formarea crustelor post-operatorii.

60
 BIBLIOGRAFIE

1. BALOESCU C., ELENA CUREA: Controlul medicamentului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1983.
2. GRECU l., ELENA CUREA: Stabilitatea medicamentelor, Editura Medicală Bucureşti, 1994.
3. IOAN RAD : Forme farmaceutice ca sisteme disperse omogene, Suport de curs, Scoala postliceala Dimitrie
Cantemir, Tg - Mures, 2006.
4. IONESCU STOIAN P., CIOCĂNELEA V., ADAM L, BAN L, RUB-SAIDAC AURELIA, GEORGESCU
ELENA, SAVOPOL E.: Tehnică Farmaceutică, Editura II. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974.
5. IONESCU STOIAN P., CIOCĂNELEA V., ADAM L., BAN l., RUB-SAIDAC A., GEORGESCU
ELENA: Tehnică farmaceutică, Ediţia II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974.
6. LEUCUTA S.: Tehnologie farmaceutică industrială, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
7. POPOVICI ADRIANA ŞI BAN IOAN, Tehnologie farmaceutică, Editura Tipour Târgu-Mureş, 2004.
8. SIPOS EMESE, CIURBA ADRIANA, Tehnologie farmaceutică pentru Asistenţi de farmacie, 2003.
9. STANESCU V., Tehnică farmaceutică, Editura Medicală, Bucureşti, 1983.
10. http://www.boli-medicina.com/aparatul-respirator/NOTIUNI-DE-FIZIOLOGIE-BM-COM.php
11. http://www.pirasan.ro/noutati/afectiuni_respiratorii.html
12. http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/aerosoli-nazali

61