1.

Extracția reactivă
Extracția reactivă reprezintă o îmbinare între procesele chimice, respectiv reacția
dintre solut și un extractant, și procesele fizice de difuziune și solubilizare a compusului
format în urma reacției chimice.
Extracția fizică necesită utilizarea unui solvent cu o miscibilitate cât mai redusă cu
solventul din soluția supusă separării, solvent care să ofere o selectivitate ridicată și inerție
chimică față de solut, în scopul diminuării pierderilor la recuperare.
Comparativ, extracția reactivă impune adăugarea în solvent a unui agent de extracție,
sau extractant, capabil să reacționeze cu solutul, formând un compus miscibil numai cu
solventul, mărind astfel fie capacitatea de reținere a acestuia, fie selectivitatea separării.
Se utilizează această modaliatate de extracție pentru:
 Separarea unor compuși anorganici,
o recuperarea și purificarea unor metale din deșeurile radioactive și din apele reziduale
o tehnica de preconcentrare și separare în chimia analitică.
 Separarea compușilor organici, în special a celor obținuti prin biosinteză (acizi
carboxilici, aminoacizi, antibiotice), datorită avantajelor oferite comparativ cu tehnicile
clasice de separare [1].

2. Extracția reactivă a antibioticelor

Antibioticele sunt metaboliți secundari elaborați elaborați de către microorganisme în
lichidul extracelular. Numeroși astfel de produși sunt separați din lichidul de fermentație, cu
sau fără, filtrarea anterioară a biomasei, prin extracție fizică, la o anumită valoare a pH-ului,
impusă de caracterul acid sau bazic al acestora (Tabelul 1).

Antibiotic Mediul suspus extracției Solvent pH

metanol+clorura de
Actinomicina Biomasă 2,5
metilen
Adriamicina Bimasă acetona Acid
Bacitracina Lichid de fermentație filtrat n-butanol 7,0
Neutru,
Cloramfenicol Lichid de fermentație filtrat Acetat de etil
alcalin
Acid clavulanic Lichid de fermentație filtrat n-butanol 2,0
Ciclohexidină Lichid de fermentație filtrat Acetonă/cloroform Acid
 Acetat de amil, acetat de
Eritromicină Lichid de fermentație filtrat Alcalin
butil
Acid fuzidic Lichid de fermentație filtrat Metil-i-butilcetonă 6,8
Grizeolfulvină Biomasă Acetat de etil Neutru
Metil-i-cetonă, acetat de
Antibiotice macrolide Lichid de fermentație filtrat Alcalin
etil
Lichid de fermentație filtrat Cloroform+s-octanol 4,5
Nizină
Lichid de fermentație nefiltrat Cloroform 2,0
Oxitetraciclină Lichid de fermentație filtrat Butanol
Lichid de fermentație filtrat Acetat de butil, acetat de
Penicilina G 2,0
Lichid de fermentație nefiltrat amil
Salomicină Biomasă Acetat de butil 9,0
Tatraciclină Lichid de fermentație filtrat Butanol
Acetat de amil, acetat de
Tilozină Lichid de fermentație filtrat
etil
Virginiamicină Lichid de fermentație filtrat Metil-i-butilcetonă acid

Antibioticelel-B-lactamice (penicilinele, cefalosporinele) reprezintă cea mai

importantă clasă a antibioticelor de biosinteză, datorită spectrului larg de acțiune
antibacteriană [2].
La nivel industrial, separarea penicilinelor din lichidele de fermentație, filtrate sau nu
în prealabil, se realizează prin extracție fizică cu acetat de butil. Extracția penicilinelor în
acest solvent decurge cu randamente maxime numai în condițiile în care aceste antibiotice se
vor găsi în soluția apoasă supusă extracției în forma nedisociată, deoarece solvenții nepolari
sau cu polaritate redusă (categorie în care intră și acetatul de butil) pot solubiliza numai
compușii nepolari.
 Extracția fizică eficientă a penicilinelor cu
acetat de butil este posibilă numai la un pH al
fazei apoase mai mic decât 2, condiții în care
viteza de inactivare chimică a acestor antibiotice
este extrem de ridicată [1]. În aceste condiţii,
extracţia reactivă apare ca o soluţie fiabilă de
separare a penicilinelor şi a antibioticelor β-
lactamice în general. La extracţia cu Amberlite
LA-2, gradul de extracţie al penicilinelor G şi V
este de 97 – 98% chiar şi la valori pH = 5 în faza
Figura 1. Influența valorii pH-ului
apoasă (fig. 1).
fazei apoase de extracției
penicilinelor

La acest pH, timpul de semiinactivare a penicilinei G este de 92 ore, pericolul

degradării chimice fiind practic îndepărtat. La extracţia reactivă, la interfaţă, se stabileşte
următorul echilibru între penicilina din faza apoasă şi amina din faza organică:
P –COO- aq + H+ aq+ Aorg  P −COOH ⋅ Aorg
Din cauza structurii voluminoase pe care o au atât penicilinele, cât şi extractantul, în
complexul rezultat în urma reacţiei ele se vor găsi în raport molar de 1:1. Extracţia reactivă a
penicilinelor cu amine este influenţată de valoarea pH-ului fazei apoase iniţiale, concentraţia
iniţială a extractantului, concentraţia iniţială a antibioticului, timpul de contact, raportul
volumic [aq]:[org]. Gradul de extracţie depinde puternic de structura antibioticului extras, în
special datorită solubilităţii acestuia, aşa cum reiese din tab.2 [3].

Tabelul 2. Gradul de extracţie al unor antibiotice β-lactamice la extracţia reactivă cu TOA în

cloroform
Rnadamentul extracției reactive %
Antibiotic
0,01 mol/L TOA 0,1 mol/L TOA
Bnezilpenicilină 92,0 92,1
Cloxacilina 96,8 96,2
Dicloxacilina 98,9 99,1
Ampicilina 23,1 71,3
Meticilina 94,6 98,5
Carbenicilina 84,4 66,8
 Amoxicilina 0,5 1,4
Epicilina 22,4 66,8
Bayercilina 98,3 97,6
Fenoximetilpenicilina 98,4 98,3
Clometacilina 97,8 98,8
Oxacilina 99,0 100

Reextracţia se realizează în soluţii apoase de carbonat sau fosfat de sodiu sau potasiu.
La reextracţia cu carbonat de sodiu, de ex., are loc următorul proces:

2P −COOH ⋅ A[org ] + Na2CO3[aq] ↔2P –COO- Na+ [aq] + A[org ] +CO2 + H2O

În general, reextracţia decurge cu randamente mari şi fără degradare antibioticelor la

pH neutru. La reextracţia penicilinei G, la valori pH = 7,2 – 7,5, pierderile totale de antibiotic,
atât în etapa de extracţie reactivă cu Amberlite LA-2, cât şi în etapa de reextracţie, nu au
depăşit 0,3%. Un agent de extracţie mai performant s-a dovedit a fi DITDA (di-izo-
tridecilamina) în butanol; gradul de extracţie al penicilinei G este de 95% (la pH = 5), iar
gradul de reextracţie (la pH = 8,5) este aproape 100%. În plus, DITDA este de 20 de ori mai
ieftin decât Amberlite LA-2. Întrucât aceşti extractanţi aminici sunt toxici pentru celule, ei nu
pot fi utilizaţi pentru extracţia in situ. La extracţia reactivă a antibioticelor cu săruri cuaternare
de amoniu, are loc la interfaţă o reacţie de schimb ionic:

NR4+ Cl-org + P- COO-aq↔ P – COO- NR4+ +Cl-

Reextracţia se poate realiza cu o soluţie apoasă de acid clorhidric

P – COO- NR4+org+HClaq↔ P – COO-aq + H+aq + NR4+Clorg

În medii neutre, echilibrul reacţiei este independent de pH. Această independenţă de

pH are şi o serie de inconveniente; dacă valoarea constantei de echilibru este mare, reextracţia
decurge dificil, ea neputând fi îmbunătăţită prin modificarea pH-ului, ci numai printr-o reacţie
care să îndepărteze ionul P-COO- din sistem.
La extracţia cu TOMAC în kerosen a mai multor antibiotice (teicoplanină, rifampicină,
chitasamicină, penicilină G) s-a constatat că gradul de extracţie creşte cu creşterea pH-ului (la
pH > pK) şi că viteza extracţiei este cu circa două ordine de mărime mai mare decât viteza
procesului de reextracţie, în ambele cazuri determinantă de viteză fiind difuziunea prin faza
organică. La concentraţii mari de antibiotic sau de extractant, determinantă de viteză devine
reacţia care decurge la interfaţă.
La extracţia antibioticelor din clasa cefalosporinelor cu Aliquat 336 în diverşi solvenţi
s-a constatat că valorile constantei de echilibru ale reacţiei se corelează bine cu
hidrofobicitatea antibioticelor şi cu dipol-momentul solvenţilor. Constanta de echilibru a
reacţiei de reextracţie a cefalosporinelor este mai mare decât valorile aceleiaşi constante
pentru co-extracţia ionilor tampon, existând astfel posibilitatea separării selective a
antibioticelor. Cefalosporina C poate fi extrasă cu clorură de tri-n-octilamoniu în acetat de
butil. Pentru a evita descompunerea antibioticului, reextracţia se realizează cu o soluţie
tampon de carbonat.
Sărurile cuaternare de amoniu sunt extractanţi mai eficienţi pentru antibiotice decât
aminele secundare sau terţiare. La extracţia unor compuşi cu structură tiazolidin- β-lactamică
(acid olivanic, acid clavulanic, penicilină V, amoxicilină, acid fenoxiacetic), eficienţa
extracţiei creşte în ordinea extractanţilor:
Amberlite LA-2 clorhidrat < Alamine 336 clorhidrat << Aliquat 336
şi în ordinea solvenţilor:
1-butanol < tributilfosfat < hexan < dietileter < diclormetan < acetat de butil
Cel mai eficient sistem de extracţie este format din Aliquat 336 în acetat de butil,
gradul de extracţie realizat fiind de peste 98,6 %. Acest sistem de extracţie s-a dovedit a fi
foarte performant şi pentru extracţia acidului 6-aminopenicilanic, compus care reprezintă
nucleul activ al tuturor penicilinelor substituit.
O sare cuaternară de amoniu cu comportare aparte este sulfatul acid de
tetrabutilamoniu (TBAHSO4). Acest extractant este solubil în faza apoasă, echilibrul
extracţiei reactive stabilindu-se în această fază:
TBA+ [aq] + P- COO- [aq] ↔ P- COO- TBA+ [org]
Utilizând TBAHSO4 există posibilitatea separării penicilinei V de acidul fenoxiacetic,
un precursor al biosintezei acesteia(figura 2), sau a altor antibiotice dintr-un amestec. Gradul
de extracţie al penicilinei V cu TBAHSO4 variază foarte mult cu natura solventului (figura 3)
[3].
 Fig. 2. Influenţa pH-ului fazei
apoase asupra gradului de Fig.3. Influenţa solventului

extracţie a acidului fenoxiacetic asupra gradului de extraţie a

cu TBAHSO4 în diclormetan penicilinei V cu TBAHSO4

Referințe bibliografice:
1. Galaction A.: Bioseparări. Suport de curs, Universitatea de Medicină și Farmacie Gr. T.
Popa din Iași.

2. Cașcaval D.: Tehnici de separare și concentrare specifice în ingineria biochimică,

Procedee de extracție. Iași, 1999.

3. Gavrilă L.: Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii. Bacău, 2008.

Cuprins
1. Extracția reactivă .................................................................................................................... 1

2. Extracția reactivă a antibioticelor ........................................................................................... 1

Referințe bibliografice: .............................................................................................................. 6