OBŢINEREA BIOETANOLULUI DIN

BIOMASA LIGNOCELULZICÃ

STUDENT: Chirea Teodora- Victoria

GRUPA: BPB
MASTER ANUL :I
 1.INTRODUCERE

Biomasa lignocelulozică este o sursă

organică naturală larg răspândită,
există în cantități mari, are costuri
reduse și nu face parte din lanțul
alimentar uman.
Fiind considerată o sursă de energie
regenerabilă, biomasa lignocelulozica
reprezintă o sursă importantă de
energie și de produse chimice pentru
generațiile viitoare.
Deşi s-a stabilit că biomasa
lignocelulozică reprezintă materia
primă cea mai promiţătoare, ţinându-
se cont de marea sa disponibilitate şi
costul redus, producerea de Fig. 1. Producția de bioetanol la
combustibil biotehnologic din
lignoceluloze nu a fost implementată la nivel mondial exprimată în
scară comercială.
miliarde de galoane
STRUCTURA BIOMASEI
LIGNOCELULOZICE

Principalii constituenți ai
biomasei lignocelulozice
sunt: celuloza (40-45%),
hemiceluloza (25-35%) și
lignina (20-30%). De
asemenea, biomasa
lignocelulozica conține o
cantitate redusă de
substanțe extractibile (cum
ar fi lipide, uleiuri esențiale,
rășini, proteine, carbohidrați
simpli, amidon, apă),
hidrocarburi și cenușă .
2.ETAPELE PROCESULUI
DE OBŢINERE A
BIOETANOLULUI

Principalele etape ale

procesului de obținere a
bioetanolului din masa
lignocelulozica se referă
la recepția materiei
prime lignocelulozice,
stabilirea tipului de
pretratament, hidroliza
acidă sau enzimatică,
fermentarea plămezii și
distilarea/deshidratarea
bioetanolului.
 2.1 PRETRATAMENTUL BIOMASEI
LIGNOCELULOZICE

 Posibilele metode de pretratament pot fi clasificate după cum

urmează, deşi nu toate au fost sufficient de bine puse la
punct pentru a deveni fezabile pentru a fi aplicate proceselor
ce se desfăşoară la scară industrială.
 pre-tratatarea fizica -reducerea dimensiunii plantei și
cresterea suprafaței pentru a face zaharurile mai accesibile
enzimelor.
 Pre-tratarea chimică este utilizată în principiu pentru
degradarea ligninei și hemicelulozei din biomasă prin
hidroliza acidă, hidroliza alcalină sau oxidare.
 Pre-tratarea fizico-chimică poate influența foarte mult
randamentul materiei prime lignocelulozice. Hemiceluloză
este cea mai sensibilă componentă termică (150 ℃), prin
urmare sunt necesare un pH, umiditate și temperatură bune.
 Pre-tratarea biologică este un proces care consumă mult
timp (4 - 8 săptămâni) și oferă un randament ridicat al
produsului fără compuși toxici sau inhibitori. Deși procesul Fig. 4. Produşii de degradare ai biomasei
este ieftin și nu necesită multă energie, acesta nu poate fi
aplicat la scară industrială lignocelulozice rezultaţi în urma pretratării în
condiții acide
 2.2 HIDROLIZA BIOMASEI LIGNOCELULOZICE

 Hidroliza reprezintă o cale alternativă pentru

transformarea biomasei lignocelulozice cu
producere selectivă de intermediari chimici sau
Hidroliza implică scindarea legăturilor β (1,4)
de hidrocarburi, in condiții de reacție relativ glicozidice conform figurii de mai jos:
blânde ca efect al utilizării catalizatorilor.
Aceasta permite și un control al selectivității.
Hidroliza acidă implică tratarea
substratului cu acid sulfuric și acid clorhidric
la o anumită temperatură și perioadă de
timp pentru a permite conversia
hemicelulozei și celulozei în zaharuri.

Hidroliza enzimatică este condusă de

enzime scumpe, cum ar fi celulaza și
hemicelulaza, pentru a rupe legăturile dintre
celuloză și hemiceluloză.Procesul de hidroliză
enzimatică se referă la o reacție în mai multe
etape pentru a converti polizaharidele
peretelui celular în zaharuri simple.
2.3.FERMENTAREA
Procesul de fermentare este cel
mai important pas pentru
conversia glucozei și a xilozei în
etanol. Pentru a realiza această
transformare, substratul trebuie
amestecat cu apă și
microorganisme și scufundat sau
lăsat pentru fermentare în stare
solidă în sistem discontinuu,
alimentat în lot sau continuu.
Exista doua tipuri de procese de
fermentatie in functie de
cantitatea de oxigen necesara
procesului :
-aeroba
-anaeroba
2.4. TEHNICI DE RECUPERARE A
BIOETANOLULUI
Bioetanolul poate fi recuperat din fermentare prin tehnici de
separare, cum ar fi distilarea, pervaporarea, adsorbția, eliminarea
gazelor, fermentarea în vid sau extracția solventului.
 Distilarea este o tehnică de separare bazată pe volatilitatea
componentelor, utilizată de mai mulți ani pentru recuperarea
etanolului.
 Adsorbția folosește un adsorbant poros capabil să adsorbă și
să desorbă etanolul în timpul procesului de fermentare, bulionul
fiind reciclat constant.
 Tehnica de stripare a gazelor folosește gaz anaerob, cum ar
fi dioxidul de carbon și azotul pentru a recupera etanolul din
masa de fermentație.
 Pervaporizarea este tehnica de separare aplicată de obicei
pentru separarea amestecurilor azeotrope, a amestecurilor
organice sau a soluțiilor.
3. UTILIZÃRILE BIOETANOLULUI
 Cele două utilizări cele mai importante ale bioetanolului sunt ca aditiv sau
alternativă la petrol, și ca combustibil pentru șeminee speciale.
 Adăugarea etanolului la benzină crește cifra octanică, făcând-o mai rezistentă la
detonare. Rezultatul este că o cantitate mai mare de combustibil arde în loc să
explodeze. Creșterea cifrei octanice a combustibilului este, de obicei, un proces
foarte costisitor; adăugarea de etanol la combustibilul de calitate inferioară
îmbunătățește performanța acestuia fără a crește semnificativ costurile. Mulți
producători de automobile au început, de asemenea, să accepte E85 ca si
combustibil pentru vehiculele producse, un combustibil obținut din 85% etanol și
15% produse petroliere.
 Șemineele cu bioetanol sunt, de asemenea, din ce în ce mai răspândite și ar putea,
în cele din urmă, să înlocuiască complet șemineele convenționale. Deoarece
bioetanolul arde curat și nu produce produse toxice de combustie, șemineele pe
bioetanol nu au nevoie de un coș de fum pentru a evacua fumul.